Subiectul Tărtăria – enigma se extinde
©, Dorel Bîrsan, 8 nov. 2021

Faimoasele tăbliţe de la Tărtăria au fost descoperite de către arheologul Nicolae Vlassa în anul 1961 pe un şantier arheologic din apropierea localităţii Tărtăria (situată între Alba şi Orăştie) unde s-au găsit şi alte artefacte străvechi (figurine din lut, brăţări de scoici, oase umane, etc.).
Analizate de diferiţi arheologi părerile au fost împărţite, unii considerându-le falsuri, alţii că au fost pierdute de un călător venit din orient, deoarece unele semne de pe tăbliţe seamănă cu cele sumeriene. Logica era simplă, bazată pe o prejudecată a istoriei oficiale adânc înrădăcinată, aceea că Sumerul este unicul creator al scrierii pe Pământ.
Era necesară datarea tăbliţelor, însă un drăcuşor (sau chiar tatăl lui) şi-a băgat coada în miezul chestiunii şi posibilitatea datării prin metoda carbon-14 a fost ratată din start. Asta deoarece plăcuţele proaspăt scoase din pământ au fost introduse într-un cuptor pentru a fi întărite (erau prea fragile – zic arheologii) şi acest fapt a dus la imposibilitatea datării prin metoda amintită. Au fost datate, în schimb, oasele umane lângă care s-au găsit tăbliţele şi s-a determinat că ele au cel puţin 7500 de ani vechime, adică sunt cu două milenii mai vechi decât artefactele cu scriere sumeriană. De fapt, pe atunci (5500 î.e.n.) civilizaţia sumeriană încă nu exista.

Tăbliţele de lut de la Tărtăria
Oricum ar fi, aceste plăcuţe încurcă socotelile istoriei oficiale, care susţine că omul a avut un parcurs evolutiv anevoios, de la epoca pietrei spre epoci în care a început exploatarea metalelor, care l-au favorizat în lupta cu provocările naturii. Cu toate acestea în cultura Cucuteni (5200 – 3200 î.e.n.) întâlnim aşezări protourbane şi case cu două nivele, ceea ce nu prea se potriveşte cu imaginea zugrăvită până acum, a unui om primitiv folosind unelte de piatră şi trăind în comunităţi restrânse la 40 – 50 de indivizi, care nu aveau o cultură formată şi o scriere prin care să transmită informaţia peste generaţii.
Marea problemă creată de tăbliţele descoperite în România era aceea că pune în pericol teza potrivit căreia civilizaţia a început în Sumer. Conform istoricilor plasați în umbra acestor minciuni istorice convenabile, despre un Eden plasat în estul Europei nici nu poate fi vorba, deşii în ultimul timp, unii arheologi mai curajoşi şi bine intenţionaţi, tind să plaseze începuturile lumii actuale tocmai în zona de nord a Mării Negre.
Semnele grafice gravate pe tăbliţele-Tărtăria sunt asemănătoare cu semne ale scrierii sumeriene, ale indienilor culturii Harapa, asirienilor (Semita) şi cu scrierea „liniar A” din Insula Creta, fiind totuşi mult mai vechi decât acestea.
Subiectul tinde să devină stresant pentru susţinătorii istoriei oficiale. În mod straniu, toate urmele străvechi au legătură cu spaţiul geto-dacilor. După demonstrez în cartea „Miraculoasele etaloane de măsură ale geto-dacilor”, chiar faptul că dacii posedau toate etaloanele de măsură ale proiectanţilor piramidelor egiptene arată că ei erau descendenţi ai acestora şi bănuim că e vorba despre atlanţi. Sumerul nu putea să fie primordial, la ei etaloanele atlanţilor regăsindu-se doar în măsura piciorului sfânt de 0,3248 m. Dar e posibil şi ca bravii sumerologi contemporani să nu fi observat în studiile lor că majoritatea ziguratelor sumeriene au înălţimea de 63 m, ceea ce echivalează cu 100 coţi piramidali, o dovadă clară că ei foloseau şi cotul atlanţilor, numit şi cot sacru, probabil doar la proiectarea construcţiilor religioase.
Revenind la problema Tărtăriei, cotrobăind pe canalul Yandex-Zen de ştiri al ruşilor, în căutare de dovezi în sprijinul ideii că în decursul istoriei pe Terra s-au perindat mai multe civilizaţii, după cum consemnează Platon în „Timaios” (a se citi https://biransblogblog.wordpress.com/cicluri-cosmice-catastrofice/), am descoperit imaginea unor monede străvechi[1] găsite într-o mină de cărbuni din Illinois (SUA) în anul 1871, la o adâncime de 40 metri, ceea ce le-ar da o vechime de ordinul a milioane de ani (dacă nu cumva au fost coborâte acolo, într-o galerie minieră, de cineva ce a aparţinut unui timp mai recent).

Monede descoperite într-o mină de cărbuni din America (Illinois).

Numai că, la o analiză vizuală mai atentă, am descoperit pe două dintre misterioasele monede semne ale scrierii regăsite şi pe tăbliţele de la Tărtăria, despre care arheologii spun că ar aparţine culturii Vinca, ce are peste 8 milenii vechime.
Pentru a evidenţia despre ce semne este vorba le-am colorat conturul în imaginea de mai jos:

Asemănarea semnelor de pe monede cu cele de pe tăbliţele-Tărtăria nu este o iluzie optică (a se compara cu imaginea 1 de mai sus a tăbliţelor din România).

Imaginea caprei este mai mult decât evidentă, având aceeaşi poziţie ca şi pe tăbliţa-Tărtăria dreptunghiulară, dar orientată în sens invers, fapt datorat turnării. Adică moneda turnată fiind într-o formă cu imaginea corectă va reflecta negativul ei şi de aici inversarea direcţiei în care priveşte animalul gravat. Dar asemănarea cu tăbliţa-Tărtăria este reală şi e puţin probabil să fie o percepţie subiectivă. Analizăm totuşi o imagine şi există un anumit risc de interpretare eronată.
Al doilea element apare pe tăbliţa rotundă şi este asemănător cu semnul imagistic al pomului vieţii, existent în scrierea primordială şi pus pe multe artefacte străvechi. Pentru comoditate prezint mai jos câteva forme sub care apare acest însemn pe artefacte din timpuri diferite.

Pomul vieţii este reprezentat răsturnat pentru a evidenţia asemănarea cu elementul înscris pe moneda din mină.

Chiar şi liniile frânte de pe celelalte monede, care nu pot fi bine asociate cu ceva cunoscut, nu au fost simple zgârieturi rezultate din întâmplare, ci reprezintă ceva, fiind asemănătoare cu semnele gravate pe o stâncă din Munţii Stănişoarei, ce ţin de lanţul muntos al Carpaţilor Orientali.

Istoricii oficiali vor fi şi mai bulversaţi. Cum este posibil ca spaţiul mioritic sau hiperborean să păstreze o legătură culturală cu oameni ce au trăit pe continentul american? Şi asta în plină preistorie.
Imaginea omului preistoric va trebui schimbată radical.
În acelaşi timp şi unele teorii despre geneza omului trebuie revizuite, iar afirmaţiile lui Platon despre civilizaţiile succesive vor trebui luate în calcul în prelegerile istoricilor. Este de aşteptat ca descoperirile arheologice viitoare să susţină această idee, dacă nu cumva există deja suficiente probe ţinute ascunse prin catacombele muzeelor.
Aşadar, problema culturii care a produs tăbliţele-Tărtăria şi scrierea aferentă se complică. O societate care îşi bate monedă proprie şi foloseşte o scriere regăsită pe două continente nu mai este o societate primitivă, în sensul considerat până acum. Cu siguranţă o concluzie se va contura pe măsură ce se vor descoperi şi alte probe arheologice şi îşi vor da cu părerea somităţile în materie de istorie străveche, care preţuiesc adevărul, şi bineînţeles, în urma analizei fizice directe a monedelor găsite în mina din Illinois.
Deocamdată un lucru trebuie acceptat cu certitudine, anume că Mesopotamia este un element cultural târziu la scara mare a istoriei universale, cultura geto-dacilor având origini cu mult anterioare.

Bibliografie
[1] https://zen.yandex.ru/media/id/6140b55711798870baee1380/sluchainye-nahodki-shahterov-kotorye-postavili-uchenyh-v-tupik-614824199ee984048f134774