Afacerea Skoda

Iulian Mareș

Ca răspuns la Cristescu P. Radu.

Cu acest enunt m-ati pierdut pe drum, sa ca rogu-va sa detaliati putin: „… și mai ales pentru aruncarea ei (adica a Romaniei) în dezastrul holocaustului, acuzaație de care nu vom scăpa până la sfârșitul veacurilor, sfârșit pe care obiditul neam românesc, din păcate, nu cred că-l va apuca din această cauză (a acuzației de holocaust).”

*Da, avntul (economic-nm) nu a fost pentru popor ci pentru pregatirea de razboi, mai in clar mega excrokeriile clasei politice de atunci cu materiale militare umflate enorm la pret, respectiv Bunicul SAFE!
*Escrocheria din celebrul scandal interbelic cunoscut drept „Afacerea Škoda” îi este atribuită, ca principal artizan și singur condamnat, lui Bruno Seletzky, reprezentantul în România al Uzinelor de armament Škoda din Cehoslovacia.
Totuși, la nivel politic și militar, responsabilitatea și complicitatea au fost generalizate, fiind implicate figuri de la cel mai înalt nivel:
• Guvernul țărănist condus de Iuliu Maniu, sub mandatul căruia a fost semnat contractul dezavantajos în martie 1930.
• Generalul Henri Cihoski, Ministrul Apărării de la acea vreme, cel care a semnat efectiv documentul.
• Generalul Sică Popescu, membru în Corpul I Armată, direct implicat în rețeaua de favoruri, care s-a sinucis în 1933 în urma perchezițiilor și extinderii anchetei.
• Regele Carol al II-lea și camarila regală, acuzați că au mușamalizat ulterior ancheta parlamentară deoarece pe listele codificate de mită și comisioane (precum faimosul pseudonim „Paelaelibus”) se aflau apropiați ai coroanei.
Ce s-a întâmplat de fapt?
Bruno Seletzky a obținut acces la secrete militare românești, a eliminat concurența și a intermediat un contract masiv de înzestrare a armatei (de cca. 6,75 miliarde lei) cu prețuri umflate artificial cu 18-25%. Când sediul firmei a fost percheziționat în 1933, s-au descoperit documente secrete ale armatei și liste cu șpăgi enorme oferite decidenților români.
În final, doar Seletzky a primit o pedeapsă de 5 ani de închisoare (pentru deținere de acte secrete), fiind ulterior expulzat, în timp ce marii demnitari români au scăpat nepedepsiți din cauza protecției politice și regale.
1. Descoperirea listelor cu mită codificată și mecanismul spionajului
Scandalul a explodat pe 12 martie 1933, când organele fiscale și judiciare au descins la sediul reprezentanței Škoda din București.
Percheziția, ordonată inițial pentru o suspiciune de evaziune fiscală, a scos la iveală un depozit de secrete militare de stat (planuri de fortificații, hărți strategice și detalii despre armamentul structural al țării).
Pe lângă spionaj, procurorii au confiscat registre contabile secrete.
În aceste documente, Bruno Seletzky ținea evidența unor sume uriașe (peste 1 miliard de lei) destinate „comisioanelor” și „protocolului”.
Pentru a ascunde identitatea beneficiarilor, numele politicienilor, generalilor și jurnaliștilor cumpărați erau trecute sub pseudonime codificate:
• Însemnări precum „Paelaelibus”, „Amicul” sau „Zizi” ascundeau lideri politici marcanți, membri ai camarilei regale a lui Carol al II-lea și ofițeri superiori.
• S-a dovedit că mita nu era oferită doar pentru semnarea contractului, ci și pentru ca Škoda să primească penalități uriașe din partea statului român dacă plățile bugetare întârziau chiar și o singură zi.
• Presiunea anchetei a fost atât de mare încât generalul Sică Popescu, speriat de descifrarea listelor și de perchezițiile iminente la domiciliul său, s-a sinucis în primăvara anului 1933.
2. Dezbaterile aprinse din Parlament (Interpelarea lui Nicolae Lupu)
Dezvăluirile au provocat un seism pe scena politică, iar Parlamentul a devenit o arenă a acuzațiilor reciproce de trădare.
• Scânteia din Parlament:
Deputatul țărănist disident Nicolae Lupu a fost cel care a adus cazul în fața legislativului prin interpelări violente. El a acuzat direct guvernul de complicitate și a cerut publicarea listelor cu numele celor care au primit mită.
• Războiul dintre partide:
Partidul Național Țărănesc (PNȚ), aflat la guvernare când s-a semnat contractul (1930), s-a apărat susținând că prețurile erau competitive și că ancheta este o manevră politică a Liberalilor (PNL) și a Regelui Carol al II-lea pentru a-i discredita.
Liberalii, la rândul lor, au speculat momentul pentru a dărâma cabinetul țărănist.
• Comisia Parlamentară de Anchetă:
S-a înființat o comisie specială, însă lucrările ei au fost permanent sabotate din interior. Ori de câte ori investigația se apropia de numele grele din jurul regelui sau de lideri de partid influenți, dosarele erau secretizate sau „rătăcite”.
În final, Parlamentul a aprobat un raport care a diluat responsabilitatea politică, transformând cazul într-o problemă strict juridică, pasată magistraților.
3. Impactul asupra Armatei Române în pragul celui de-al Doilea Război Mondial
Dincolo de furtul banului public, consecințele militare au fost de-a dreptul catastrofale pentru siguranța națională în anii următori:
• Armament învechit și scump:
Contractul semnat cu Škoda bloca sume uriașe din bugetul apărării pe termen lung (până în 1941). Din cauza prețurilor umflate cu până la 25%, statul român a primit mult mai puține piese de artilerie și muniție decât ar fi putut cumpăra de pe piața liberă la valoarea reală a banilor.
• Săparea moralului și a încrederii:
Corpul ofițeresc și opinia publică au fost profund demoralizate. Soldații și tinerii ofițeri au înțeles că dotarea armatei nu se făcea pe criterii de performanță militară, ci în funcție de mărimea șpăgilor primite de generali și miniștri.
• Vulnerabilitatea din 1939-1940:
Când amenințarea războiului a devenit iminentă, s-a constatat că Uzinele Škoda (care între timp căzuseră sub controlul Germaniei Naziste după ocuparea Cehoslovaciei) nu livraseră la timp toate comenzile sau livraseră echipamente incomplete.
România s-a găsit în fața crizelor teritoriale din 1940 (pierderea Basarabiei, a Bucovinei de Nord și a Transilvaniei de Nord) cu o armată deficitară exact la capitolele contractate prin Škoda: artilerie grea și sisteme moderne antiaeriene.
„Afacerea Škoda” a rămas în istoria României drept simbolul absolut al corupției interbelice, demonstrând cum interesele financiare ale unei „elite” au compromis direct securitatea țării într-un moment critic.

*Dar asta doar până într-o zi, cand uragutani nu cimpanzei au venit cu SAFE!
#Orice asemanare cu situațiile actuale este pur neîntâmplătoare!!!!