Pe lângă istorie, implicit, au mai înțeles în detaliu și caracteristicile etnice ale neamului nostru, făcându-ne „profilul” psihologic și de aceea știu și cum să actioneze. În opinia mea, cu siguranță și a lor, unul dintre punctele slabe îl constituie prea marea noastră ospitalitate față de străini. Atenție, nu spun ospitalitate, ci o prea mare ospitalitate, exagerată. Așa i-am primit și „încălzit la sânul nostru”. Așa au putut răspândi prin cozile de topor îndoiala în rândul nostru, neîncrederea în potențialul nostru ca popor, ca neam. Înțelegând puterea, ne-au spus că istoria istoria noastră este doar un mit, doar o ideologie uzată, un nimic. Ne spun că tot acest trecut nu contează și că trebuie lăsat în urmă. Dar dacă nu contează, de ce atâta  înversunare împotriva lui? Pentru că de cele mai multe ori i-am putut învinge. Pentru că atunci când n-am reușit, ne-am putut ridica din nou. Pentru că atunci când ne-au tăiat capul, când am fost trași pe roată, închiși și torturați în temnițe, când am fost arși cu vitriol în morminte și condamnați la moarte pentru poezii, nu am murit, ci am fost voievozi, martiri și sfinți români. Am fost atât de vii, de prezenți, încât generațiile istoriei au continuat să fie românești. Asta au înțeles experții străini.

Noi înțelegem? Înțelegem să nu ne mai lăsăm umiliți? Să nu-i mai primim „cu brațele deschise”? Înțelegem că totuși, moștenirea națională a cerului și pământului este sursa noastră de putere și bogăția noastră de care trebuie să avem parte? Înțelegem de ce ei sunt în război cu Mihai Viteazul, Mihai Eminescu, Octavian Goga, cu Sfinții Închisorilor? De ce ei sunt în război cu întreaga istorie a românilor?

Desigur, pentru resurse cedate fără luptă, dar nu doar pentru cele materiale, ci ,,pentru văzduhul tău liber de mâine”, române!

Semnat, Mihai Tîrnoveanu.