Ideea unui nou partid care să atragă votanții dezamăgiți de partidele existente a apărut în spațiul public încă din toamna anului trecut, teoretizată într-un articol publicat în G4Media.ro de către consilierul prezidențial Valentin Naumescu. De atunci, nu s-a întâmplat nimic notabil, cu excepția unei poziționări ideologice tot mai evidente a președintelui Nicușor Dan în zona naționalistă, conservatoare.

Dar ce scria consilierul prezidențial Valentin Naumescu în octombrie 2025?

”În societate fierb însă, la foc mai mic sau mai mare, idei pentru oferte politice complementare celor din parlamentul actual.

Bazinul de peste 6,1 milioane de voturi pro-Nicușor Dan, din care partidele declarate pro-UE fructifică maxim 3,5-4 milioane în total (conform sondajelor recente), arată că avem cam 2-2,5 milioane de votanți pro-occidentali reali, în carne și oase, care s-au exprimat pe 18 mai 2025 și care nu se regăsesc printre votanții partidelor actualei majorități de la București. De ce să nu se încerce și o reprezentare politică serioasă și de calitate a acestor votanți rezonabili la alegerile parlamentare, care să ajute ulterior la formarea unei majorități sănătoase pentru România? De ce să nu se intre într-un dialog rațional și civilizat și cu votanții înfuriați la limita extremismului și a discursului urii, pentru a se reduce temperatura politică din România și a se încerca o calmare a tensiunii? De ce să nu fie formulate oferte politice noi și pentru cei care nu au votat până acum?”, arăta Naumescu într-un articol de opinie publicat în G4Media.ro.

Un an mai târziu, discursul lui Nicușor Dan în fața tinerilor ortodocși reia în mod explicit ideea lipsei de reprezentare a unei părți din electorat.

„Și tocmai pentru că în spațiul public nu există suficientă mărturisire și aprecierea noastră față de trecutul acestei țări și a unui naționalism sănătos, vedem că spațiul public este dominat, pe de o parte, de defetiști care spun că nu o să putem să facem niciodată nimic în țara asta și, în partea cealaltă, de demagogi care se bat cu pumnul în piept și se cațără ei pe niște elemente esențiale ale trecutului, și exact vocea celor care, cu decență, cred și muncesc pentru România, din păcate, nu se aude și trebuie să se audă”, a declarat Nicușor Dan, la întâlnirea internațională a tinerilor ortodocși (ITO 2026) care a avut loc marți la Catedrala Mântuirii Neamului.

Aceste declarații vin la capătul unui lung șir de gesturi simbolice făcute de președinte. Vreme de un an, președintele Dan a „făcut cu ochiul” insistent electoratului conservator. Veți vedea puțin mai jos că a face cu ochiul, complicitatea ascunsă cu „identitatea colectivă”, este una dintre plăcerile sale ascunse.

G4Media.ro a arătat într-o analiză că, într-un an și trei luni de când ocupă cea mai înaltă funcție în stat, Nicușor Dan a bifat numeroase evenimente religioase sau activități cu încărcătură spirituală, mai multe decât predecesorii săi în același interval.

Aici ne apropiem încet de esența problemei: ce este „naționalismul sănătos” al președintelui Dan?

În afară de participări la evenimente religioase, în afară de faptul că „face cu ochiul” către alegătorii suveraniști, auriști, georgiști sau cum doriți să-i numiți, ce altceva pune pe masă Nicușor Dan după un an și jumătate de mandat? În ce mod și-a exprimat președintele în funcție „naționalismul sănătos” altfel decât bătând cruci și mătănii la mănăstiri? Ce a făcut pentru a stăvili creșterea în sondaje a demagogilor „care se bat cu pumnul în piept și se cațără ei pe niște elemente esențiale ale trecutului”, aluzie evidentă la AUR și Călin Georgescu?

Răspunsul ni-l oferă însăși prestația președintelui Nicușor Dan de la preluarea mandatului.

Nu doar că nu a făcut nimic, dar a adus partidul extremist AUR în situația de a decide formarea viitorului guvern, l-a ajutat să iasă din izolare politică și să devină partener frecventabil, împingându-l, împreună cu liderul PSD Sorin Grindeanu, în centrul terenului de joc. Cum a făcut-o? Încurajând tacit PSD să dea jos guvernul Bolojan cu mâna AUR, pentru ca ulterior să scufunde țara într-o criză guvernamentală profundă. Criza durează deja de patru luni și nu o poate rezolva fără extremiști.

A promova un „naționalism sănătos” înseamnă, în înțelegerea mea, a face totul pentru binele poporului tău fără a-i leza parcursul european și fără a demoniza valorile occidentale. Mai înseamnă, cred, a nu amesteca religia cu politica (s-a mai întâmplat asta în perioada interbelică și a ieșit Mișcarea Legionară) și mai ales curajul de a pune, cu orice risc, interesul comun înaintea interesului personal.

Președintele Nicușor Dan n-a făcut nimic din toate astea. De frica suspendării din funcție, adică urmărind un interes strict personal, s-a aliat cu Sorin Grindeanu și PSD, partid profund anti-reformist, corupt, frânarul dezvoltării României. PSD, la rândul său, este aliat de facto cu extremiștii de la AUR, partid virulent anti-european, promotor al narativelor pro-rusești în ce privește războiul din Ucraina.

A ataca o lege (Vexler) care sancționează mai dur manifestările anti-semite la Curtea Consituțională (legea Vexler) nu are nimic de-a face cu ”naționalismul sănătos”, mai ales când manifestările anti-semite se manifestă tot mai virulent peste tot în lume și sunt glorificate în România. Dimpotrivă, un astfel de gest încurajează fix demagogii luați la țintă de președintele Dan.

Deci unde este „naționalismul sănătos” al președintelui Dan, în afară de vorbele goale care au răsunat în Catedrala Mântuirii Neamului?

Alt exemplu: justiția.

Un naționalist sănătos ajuns președinte s-ar fi bătut în fiecare zi pentru un sistem de justiție mai drept, mai eficient și mai puțin corupt pentru poporul său. Președintele Dan a participat pentru prima dată la o ședință a Consiliului Superior al Magistraturii abia după un an și jumătate de la instalarea sa la Cotroceni.

Unul dintre procurorii considerați reformiști din CSM, Claudiu Sandu, a scris după ședință: „Mă gândeam că în sfârșit se va vorbi deschis despre problemele justiției. Am crezut că va fi luat taurul de coarne, iar președintele își va găsi curajul de a înfrunta situația și de a cere explicații pentru situația jalnică în care se află justiția. Când colo, NIMIC (…) Se pare că nu mai există niciun interes politic de a lupta cu adevărata corupție. Constat că am dus forma fără fond la o perfecționare pe care nici regimurile fanariote nu și-o imaginau. Dar cel mai rău observ că este mult mai comod să ne facem că nu vedem adevăratele probleme și să vorbim despre NIMIC. Pentru că Nimicul a devenit noua sfidare a realității”.

Ce șanse are, așadar, un președinte al nimicului să lanseze un nou partid? Cine și de ce ar adera la o mare de vorbe goale, neurmate de fapte? Naționaliștii, ultra-conservatorii, așa-zișii suveraniști au deja un Mesia și un partid care îi reprezintă. Cât de rupt de realitate trebuie să fie președintele Nicușor Dan pentru a crede că-i va putea vreodată concura? Președintele și-a dezamăgit crunt alegătorii într-un timp record și nu va putea niciodată să-i înlocuiască cu lumpenul în care se scălda prin anii 2000, căruia îi „făcea cu ochiul” în mod complice.

Iată ce scria matematicanul Nicușor Dan într-un text publicat în Dilema în anul 2000: 

”Naționalistul trăiește bucuria apartenenței la o comunitate de dragoste. Anti-naționalistul cere lumii exterioare distanță, reguli explicite. Contractul necontractual îi produce greață. Și aici este drama lui. Cere societății românești, bizantine, un contractualism pe care aceasta nu are în structura ei să i-o ofere. Se revoltă, invidios, pe comunitatea sensibilă în care nu se integrează.

Iubesc România. Țesătura inefabilă care face parte din identitatea mea. Flux sensibil pe care nu l-am regăsit în altă parte de lume. Trăiesc fericirea de a-mi accepta identitatea colectivă. Fericire care o cuprinde și pe doamna de la cantină care mă întreabă: »Nu vrei, mai bine, legumițe, mamă?«, și pe țiganca cu flori care îi spune țigăncii cu semințe: »Tu, mă uit la ăștia care coboară din tramvai, au unii niște mutre…« și pe domnul pe care îl întreb de un notar și care îmi răspunde »Să-i ia dracu pe toți. Nu știu«. Fiecare din aceste replici există și în mine, undeva. Iubesc complicitatea și îmi place să fac cu ochiul. Recunosc acest limbaj în mine și mă bucur”.

Citind acest text, chiar cred că Nicușor Dan este în sinea lui naționalist, dar cam nesănătos, mai degrabă anarhist de stânga decât conservator, manifestând un dispreț explicit față de canonul occidental bazat pe reguli și contract. Ce este sănătos în a ține țara blocată patru luni, după ce a ținut Capitala blocată patru ani pe când era primar general?

Un naționalist aproape romantic, trăind în lumea lui imaginară bazată pe dragoste, fluxuri sensibile și alte bazaconii mistico-religioase pe care doar el le înțelege, incapabil să facă vreodată politică adevărată