DO: În acest sens, domnule profesor, care ar fi trăsătura definitorie a națiunii române?
Cum vedeți procesul de refacere morală? De unde ați pleca?

ND: Pentru prima parte a întrebării, propun să plecăm de la analiza factorilor istorici care
au condus la stagnarea formării intelectuale a națiunii noastre și la degradarea morală din
ultimele decenii. Când eram în închisoare, am aflat că în timpul războiului, generalul Antonescu
a cerut să se efectueze un studiu menit să afle de ce poporul nostru a rămas needucat?
Concluzia la care s-a ajuns? Pentru că nu a avut cine să-l educe.
Am supraviețuit ca neam și ca români, dar mulți dintre noi au uitat să fie și buni români.
Constantin Vișoianu, ultimul ministru de externe al României încă libere, îmi spunea personal la
New York că, în experiența sa de exil, a ajuns la concluzia că poți să-i înveți multe lucruri pe
români, dar nu poți să-i înveți să fie și buni români. Văzând ce se întâmplă în acești ani la noi în
țară, constat că unii confrați nu mai sunt nici buni români și nu mai sunt nici oameni buni. Unde
începe tragedia noastră? Să pornim de la cauze. Unii cercetători susțin că nouă, nu ne lipsesc
cei șapte ani de acasă; ne lipsesc „cei șapte sute de ani” în care s-a format și s-a civilizat
Europa. Europa occidentală, care a devenit modelul de dezvoltare al întregii lumi moderne, s-a
format în primii șapte sute de ani ai celui de al doilea mileniu. În acea perioadă, s-au pus bazele
statelor care dăinuie până azi, s-a adoptat religia creștină, au fost fondate primele universități,
au avut loc renașterea intelectuală și reformele religioase și s-a pus temelia națiunilor europene
de azi. Noi, românii, am fost scoși în mare măsură din istorie în acea lungă perioadă. Pământul
nostru s-a aflat în calea marilor năvăliri care au început din primul mileniu și au durat o mie de
ani. Acele năvăliri ne-au estompat evoluția și ne-au blocat istoria. Unele din acele năvăliri au
fost cu adevărat barbare. Pe plan cultural, din acea perioadă, ne-a rămas, practic, doar folclorul.
Folclorul nostru, unul din cele mai bogate din toată Europa, basmele, miturile, legendele,
proverbele, reprezintă marea noastră moștenire culturală din acele vremuri tulburi. Când cei din
Occident își construiau castele și universități, noi ne refugiam în munți și trăiam în bordeie, dar,
spre deosebire de ei, noi continuam să trăim sufletește. Oglinda spirituală a acelor timpuri se
regăsește în creații și credințe populare superioare celor din Occident; un Occident care, cu
timpul, a avansat material și tehnologic, dar s-a golit sufletește. Și, când după aproape o mie de
ani am reușit să întemeiem primele formațiuni statale proprii, au început expansiunile vecinilor
hrăpăreți. Au venit peste noi otomanii, austriecii împreună cu ungurii, germanii, rușii. Drept
rezultat, primele noastre școli și universități apar în secolul al XIX-lea și alfabetizarea populației
se face o sută de ani mai târziu. Am ieșit la lumină de abia în secolul al XX-lea, dar cu multe
tare moștenite din trecut și, în același timp, pândiți de noi obstacole.
Referitor la trăsăturile noastre naționale, e de datoria specialiștilor bine intenționați să le
analizeze. La nivel individual, nu putem face decât afirmații particulare, iar eu mă feresc să
ajung la concluzii atotcuprinzătoare pornind de la exemplele pe care le cunosc personal.
Mărturisesc totuși, că multe din cazurile pe care le cunosc nu sunt tocmai măgulitoare…

Și totuși, în ce privește trăsăturile de bază, modale, cum se numesc în limbajul de
specialitate, va trebui să fim specifici. La ce categorii de conaționali ne referim și la ce perioadă
istorică? Dacă ne referim la politicieni, iată ce scria Eminescu în ziarul „Timpul”, din decembrie
1877:
Cine a ajuns în Parlament? Țărani? Nu sunt. Proprietari nu, învățați nici cât negru sub
unghie, fabricanți – numai de palavre, meseriași nu, breaslă cinstită nu, au ce sunt dar?
Uzurpatori, demagogi, capete deșarte, leneși cari trăesc din sudoarea poporului fără a o
compensa prin nimic, ciocoi boieroși și fuduli… Oameni de stat cari nu pot justifica nici
săvârșirea școalei primare, advocați fără știrea lui Dumnezeu, pictori orbi și sculptori fără de
mâini, generali cari nu știu citi o hartă, subprefecți ieșiți din pușcărie, legiuitori recrutați dintre
stâlpi de cafenele, jucători de cărți și oameni cu darul beției, caraghioși… iată banda ocultă care
guvernează azi România. (NB – anul 1877)
Același lucru l-a constatat și Caragiale la începutul secolului al XX-lea, și tot așa stau
lucrurile și cu politicienii de azi, în anul de grație 2023. Eminescu și Caragiale nu s-au referit,
însă, doar la infractorii penali, care într-un stat de drept sunt pedepsiți în toată lumea. Ei s-au
referit îndeosebi la infracțiuni morale, comise de indivizi care se strecoară pe lângă lege. S-au
referit la impostură și lichelism, amândouă extrem de comune în lumea politică de azi.
Impostorii și lichelele sunt conștienți de măgăriile lor, dar merg înainte, pentru că societatea îi
tolerează și pentru că, în prezent, sunt sprijiniți de elemente asemănătoare la nivel global. Cine
se aseamănă se adună. Societatea ar trebui să identifice personal lichelele și impostorii, ca să
afle toată lumea cine și ce sunt asemenea dejecte umane. În cazul nostru ele nu reprezintă
națiunea și neamul.
Națiunea noastră e reprezentată de țăranul român tradițional din câmpie, pe care eu l-
am cunoscut în copilăria mea pe valea Argeșului; de ciobanul nostru de la munte, care era om
de omenie și știa să-și îngrijească oile; de intelectualul care, venind direct de la țară, a ajuns
profesor și nu și-a uitat rădăcinile; de muncitorul de altădată din orașe, care își vedea de
meserie; toți erau altfel de oameni. Erau oameni drepți, demni și cu frică de Dumnezeu. Acei
oameni încă există, dar sunt sufocați de gunoaiele care s-au așternut peste ei și care nu-i mai
lasă nici măcar să respire.

DO: Nu-i așa că e uimitor cum trăsăturile de necaracter pe care le menționați, ale acelor
ajunși astăzi la guvernare, nu diferă prea mult de cele despre care vorbește Eminescu?
Binevenit acest citat. Însă românul de rând, așa cum spuneți, a fost altfel. Sper că încă mai
este. Cum credeți că ne putem caracteriza, obiectiv, noi pe noi înșine?

ND: Dacă aș încerca o scurtă caracterizare a trăsăturilor de bază ale neamului nostru,
m-aș întoarce la piramida evoluției umane. Oamenii se nasc într-o matrice genetică greu de
modificat și evoluează într-un mediu cultural care se schimbă continuu. Fiecare om reprezintă
oglinda matricei în care s-a născut și cultura în care s-a dezvoltat. Influența și condiționarea
reciprocă dintre aceste două tendințe rămâne un subiect dezbătut de specialiști, dar rezultatul
este caracteristic fiecărui popor.
Noi, românii, avem un substrat genetic superior ca potențial, dar în mare parte
neîmplinit. Acest lucru e dovedit amplu, de exemplu, de olimpiadele câștigate în prezent de
tinerii din țară și de mulți români care s-au realizat în Occident. În același timp, în pofida
vitregiilor cu care ne-am confruntat de-a lungul istoriei, neamul nostru a dat dovezi de vitejie, de
cinste și dăruire, de eroism și de martiriu. Acei eroi și martiri trebuie scoși în evidență pentru a

22

ne servi drept modele de comportare și de credință. Puține popoare au trăit momente de justiție
absolută ca pe vremea lui Vlad Țepeș. Puține națiuni au în istoria lor martiri de talia
Brâncovenilor. Și, mai recent, bunicii noștri au spus pe aici nu se trece, și inamicul nu a a trecut
de Mărășești. Știu acest lucru pentru că tata, sergentul Ștefan Dima, a fost pe frontul de la
Mărășești. Apoi, părinții multora dintre noi au luptat eroic în războiul împotriva bolșevismului, în
timp ce epigonii de azi nu le-au cules nici măcar oasele din stepa Kalmucă.
Ca neam nu ne-am putut realiza potențialul intelectual în condițiile istorice și geografice
ale pământului nostru. Ne-am dezvoltat preponderent pe plan orizontal, adaptându-ne la
timpuri, dar nu prea ne-am înălțat pe verticală. Cu timpul, adaptarea noastră pe orizontală ne-a
intrat în sânge și a început să domine moștenirea genetică, ceea ce a dus la un caracter uneori
deficitar pe care sunt convins că îl putem remodela. Alegoric vorbind, noi am construit o casă de
lemn și de șindrilă pe un postament de piatră. Apa trece, veneticii trec, pietrele raman si noi
vom dăinui. Să conștientizăm zestrea noastră genetică și să transformăm inteligența nativă a
neamului în înțelepciune. Acest lucru ne-ar face din nou competenți și demni să escaladăm
vârful piramidei umane. Neamul nostru românesc are acest potențial, dar în timpurile din urmă
și, mai ales în prezent, au ajuns la vârf cei fără niciun merit.
În ce privește clasa politică ajunsă la conducere în ultimii 30 de ani, aș folosi trei litere:
FMI. Nu e vorba de Fondul Monetar Internațional, deși are legătură și cu acest fond din care
guvernatorii au împrumutat în neștire, ca să cumpere liniștea populației. E vorba de alt FMI,
Fraudă, Minciună și Ipocrizie, prin care guvernanții ne duc de nas de peste trei decenii. Este un
furt voalat și calificat, pentru că s-a delapidat de la stat, din ceea ce agonisise un întreg popor
prin muncă asiduă și, uneori, prin muncă forțată. Frauda a fost tolerată și încurajată de sus în
jos la toate nivelele, astfel încât toți să se simtă părtași și să nu poată fi tras nimeni la
răspundere. Și este cu atât mai greu să îndrepți societatea actuală, cu cât fiii și fiicele
impostorilor de ieri, ajunși azi la guvernare, sunt la fel de corupți și nu au nicio șansă să fie
diferiți de părinții lor. Singura speranță de schimbare pașnică a țării este ca următoarea
generație, a treia după 1989, să înceapă să dobândească conștiință umană și simțăminte
românești. Aceasta înseamnă că, fără o catastrofă internațională, de abia spre sfârșitul
secolului al XXI-lea ne putem aștepta la schimbări pozitive. Și acest lucru, cu condiția ca cei
care ne dirijează la nivel mondial, să renunțe la politica zisă corectă care a generat la unii
indivizi caractere de monștri. Aceștia nu-și mai vând țară. Țara a fost vândută; își vând
conștiința! Și totuși, pronia cerească le acordă și acestora o șansă. Să nu o rateze!

DO: Cu toate acestea, într-un secol în care doar cine nu vrea nu vede starea de
degradare la care a ajuns omenirea – locuitorii României nu fac excepție – cum vedeți procesul
de refacere morală? De unde ați pleca? În acest context, ne mai putem gândi că ar exista
speranțe să ne redefinim ca nație?

ND: Doamnă Opriță, eu am formulat un aforism: De lume are grijă Dumnezeu; noi să ne
îngrijim de națiunea noastră. Și aș mai adăuga: Iisus a pornit cu 12 apostoli, din care unul L-a
vândut și totuși a schimbat lumea. Atâta timp cât între noi mai există 12 români conștienți și
curajoși ne putem salva neamul. Mare atenție însă, pentru că diavolul știe și el acest lucru și
încearcă să sugrume în fașă orice încercare de renaștere morală, națională sau creștină.
Diavolul își face însă iluzii. A încercat și Irod acum două mii de ani și nu i-a reușit. În ce privește
lumea și, în mod special America, mă tem că speranțele sunt din ce în ce mai puține. America,
și de fapt întreaga lume, au nevoie de un mare cutremur social și eu sunt convins că acel
cutremur va veni.

 

DO: Vorbind de America în care trăim, dvs. și eu, sunt fericită să constat că, aici și
acum, există oameni reali, patrioți exemplari, care sunt dispuși să își dedice viața reclădirii
demnității și strălucirii acestei națiuni. Și, poate, vor fi un model de urmat…

ND: Sper să aveți dreptate. Să dea Dumnezeu ca acea Americă, cea cu frică de
Dumnezeu, să renască. Eu mă aflu, însă, aici de 54 de ani și am urmărit atât evoluția pozitivă a
țării, cât și degradarea ei morală din ultimele decenii. În plus, eu fac parte din generația care, în
țară îi aștepta pe Americani și am imigrat aici cu cele mai nobile gânduri. Sub nicio formă nu pot
fi acuzat de sentimente dubioase. America de azi este, însă, cu totul altă țară decât cea în care
am sosit eu; e o țară supusă unor interese internaționaliste și, în final, interese anticreștine și
antiamericane.
Și reamintesc la acest punct, avertismentul lansat de președintele Thomas Jefferson în
1802, referitor la viitorul Statelor Unite și al democrației: Democrația va înceta să mai existe
atunci când veți lua de la cei care sunt dispuși să muncească și veți da celor care nu sunt
dispuși să muncească.  În plus, marele lider politic a tras un semnal de alarmă cu privire la
bancheri, semnal care a fost, însă, ignorat. Acesta susținea:
Cred că instituțiile bancare sunt mai periculoase pentru libertățile noastre decât armatele
permanente. Dacă poporul american le va permite vreodată băncilor private să controleze
problema monedei lor, mai întâi prin inflație, apoi prin deflație, băncile și corporațiile care vor
crește în jurul băncilor îi vor priva pe oameni de toate proprietățile – până când copiii lor se vor
trezi fără adăpost pe continentul pe care părinții lor l-au cucerit.
Aici a ajuns America dominată de bancheri; dominată de Mamona și de cei care
învârtesc dolarii. Și nu în numele populației; ci în numele celor care manipulează lumea. Statele
Unite au alunecat spre un Marxism poleit în democrație, din care cu greu va mai putea ieși.