Recent, Preşedintele Klaus Iohannis a propus înfiinţarea unui „ Muzeu al Comunismului”. Este o iniţiativă remarcabilă, pe lângă alte acţiuni ale noului Şef al Statului.

Ca fost deţinut politic anticomunist, care a trecut prin iadul „reeducării” prin tortură de la penitenciarul Piteşti, îmi îngădui să sugerez o modificare a denumirii instituţiei pe care doreşte să o înfiinţeze Domnul Preşedinte Klaus Iohannis.

Cred că mai potrivită ar fi denumirea „Memorialul Crimelor Comunismului”.

Este cunoscut faptul că jumătatea a doua a secolului trecut, a fost martora unor fapte înspăimântătoare, care au însângerat istoria unor ţări cu o populaţie totală de aproape 2 miliarde de oameni şi a adus suferinţe cumplite şi moarte pentru zeci de milioane de oameni din : URSS. China lui Mao Tse- tung, Vietnam, Laos, Cambogia, Cuba şi toate ţătile est europene ocupate de sovietici, după cel de al doilea război mondial.

Despre acest înfiorător subiect s-au scris cărţi, unele absolut remarcabile cum ar fi :  „Le Livre Noir du Communism”, autor Stephan Courtois (Paris în anul 1998) dar în mod inexplicabil, forurile intenaţionale  evită să condamne fără drept de apel crimele comise de regimurile comuniste.

În memorabila carte a lui Stephan Courtois se arată, cu referire la documente certe, că în perioada 1917-1989 numărul victimelor regimurilor comuniste este dat de halucinanta cifră de 80 milioane.

Ne înfiorăm dacă ne gândim că este foarte probabil, ca pentru alte milioane de oameni să nu existe date certe care să permită includerea în cele 80 de milioane.

Care poate fi explicaţia că, pe plan internaţional nu se condamnă ferm crimele comunismului ?

Poate faptul că milioanele de victime ale comunismului care au rămas în viaţă, sunt istovite şi timorate, neavând energia să ducă o luptă care nu ar fi deloc uşoară.

Mai grav este faptul că mulţi intelectuali din ţările realmente democratice, trăiesc încă o bolnăvicioasă nostalgie după comunism. Ceeace se întâmplă acum în Grecia, confirmă această ipoteză şi este îgrijorător faptul că partide de extremă stângă , au din ce în ce mai multă audienţă în ţări precum : Spania , Italia, Franţa şi nu numai.

În ceeace priveşte situaţia din ţara noastră, cu riscul de a fi acuzat de lipsă de modestie, voi aminti că începând din anul 1992 am scris patru cărţi publicate la Editura Albatros, în care am dezvăluit crimele comunismului în România. ( în total 1000 de pagini ). Am publicat deasemeni în SUA, o carte în limba engleză, cu acceaşi temă la o prestgioasă editură din New York.

După 1992 s-au scris zeci de cărţi ( poate chiar sute ) , articole, studii privind crunta opresiune exercitatâ de regimul comunist în România.

Ana Blandiana şi Romulus Rusan cu admirabilă tenacitate au înfiinţat Memorialul de la Sighet, iar la Piteşti, un grup de foşti deţinuţi, trecuţi prin infernul „reeducării” ( adevăraţi martiri ), au înfiinţat „ Fundaţia Culturală Memoria de la Piteşti”, cu scopul de a arăta lumii una din cele mai înspăimântătoare acţiuni ale opresiunii  comuniste din România.

Aşa dar, există în ţara noastră numeroase acţiuni şi iniţiative pentru a dezvălui ce a însemnat comunismul în România şi nu numai. Acestea însă, ne fiind  coordonate, îşi pierd din eficacitate.

A venit timpul să se spună răspicat că regimurile comuniste din întreaga lume au comis crime înspăimântătoare împotriva popoarelor.

Aşa cum se arată în cartea lui Courtois , în multe alte lucrări, precum şi în carţile subsemnatului, amintite mai sus, crimele regimurilor comuniste din întreaga lume au o înspăimântătoare diversitate, după cum voi arăta în continuare :

1. Întemniţarea şi în multe cazuri asasinarea în închisori, lagăre de muncă silnică şi zone de deportare a milioane de deţinuţi politici, oameni de toate vârstele şi din toate categoriile sociale şi profesionale;
2. O rată a mortalităţii, în special a mortalitaţii infantile dintre cele mai ridicate, ca rezultat al condiţiilor economice mizere, al dezastruoasei asistenţe medicale precum şi al politicilor demografice criminale ;
3. Morbiditate extrem de ridicată în comparaţie cu ţările dezvoltate: subalimentaţia la nivel de masă , condiţii mizerabile de locuit şi de muncă, lipsa de higienă şi de educaţie sanitară, asistenţa medicală precară, frigul din locuinţe, fabrici, şcoli, spitale şi birouri, au determinat o creştere dramatică a morbidităţii;
4. O situaţie dramatică în ceeace priveşte numărul de handicapaţi la mia de locuitori;
5. Irosirea timpului din cauza penuriei generalizate de produse, care a generat fenomenul „ cozilor” specific ţârilor comuniste,
6. Sutele de milioane de zile – om detenţie în condiţii grele, pe care le-au îndurat milioanele de deţinuţi politici, au şubrezit grav sănătate acestor oameni;
7. Demoraluzarea la nivel de masă , ca urmare a teroarei, propagandei şi subminării valorilor tradiţionale;
8. Înfometarea populaţiei, consecinţa distrugerii agriculturii prin colectivizare forţată, precum şi a unor politici economice iresponsabile, orientate spre construcţia unor giganţi industriali ineficienţi;
9. Lipsa acută de apă potabilă în majoritatea oraşelor şi satelor, cu consecinţe dramatice asupra sănătăţii populaţiei şi asupra organizării unei vieţi civilizate.

Toate cele de mai sus trebuie să se regăsească în ”Memorialul Crimelor Comunismului” .

Aşteptăm cu mari speranţe concretizarea iniţiativei Preşedintelui. Se va îndeplini astfel o sfântă datorie faţă de cei care au fost ucişi şi martirizaţi în anii comunismului, dar şi faţă de generaţiile de azi, care cunosc prea puţin aceste lucruri. Şi trebuie să le cunoască, pentru că ele fac parte din istoria tragică  a ultimei sute de ani.