50 de întrebări pentru CONSTANTIN DOBRE, liderul minerilor la greva din 1977
50 de întrebări pentru dl CONSTANTIN DOBRE, răspunsurile la aceste întrebări urmând să devină cartea de memorii a liderului grevei minerilor din 1977. Cititorii acestui site sunt invitați să completeze lista de întrebări cu ce vor crede de cuviință.
Răspunsurile date de dl DOBRE vor fi puse pe site, ceea ce, desigur va stârni alte întrebări. Unele răspunsuri pot fi date pentru mai multe întrebări luate la un loc.
Așteptăm cu nerăbdare și interes nașterea sub ochii noștri a acestei cărți. Succes, domnule DOBRE! Succesul dumneavoastră va fi, oareșicât, și al nostru!
Doamne, ajută!
- Cine erați și ce gândeați în zilele dinaintea declanșării Grevei minerilor din 1977? Făceți-vă o scurtă auto-biografie, un CV.
- Ce idei politice vă frământau la acea dată? Ce vă plăcea și ce nu vă plăcea? Ce propuneri ați fi făcut guvernanților de atunci dacă vi s-ar fi cerut părerea?
- Care a fost perioada de timp în care minerii au avut viața cea mai grea de-a lungul secolului trecut?
- Când au dus-o cel mai bine?
- Care era situația minerilor în vara lui 1977? Era mai bună ca în 1965?
- Cum s-a desfășurat greva?
- Ce forme a luat tentativa autorităților de a reprima greva?
- Cum au decurs tratativele cu șefii veniți de la București?
- Descrieți cum s-a desfășurat vizita „de lucru” a lui Ceaușescu, vizită despre care presa nu a suflat o vorbă.
- Ce discuții ați avut cu Nicolae Ceaușescu la Lupeni? Ce impresie v-a făcut? Semăna Ceaușescu de la Lupeni cu Ceaușescu pe care-l știați dvs până atunci?
- Ce impresie a lăsat Ceaușescu printre mineri atunci?
- Înainte de 1990 ați cunoscut persoane care să-l vorbească de bine pe Ceaușescu și regimul său?
- Ce considerau aceștia în pozitiv? Dar în negativ?
- Ați avut pe Valea Jiului motive să considerați că regimul este sabotat, că politica PCR este denaturată cu rea credință?
- În cercul de prieteni și de rude cum se vorbea despre Ceaușescu, despre regim?
- În acest cerc era ascultată și comentată Europa Liberă?
- Ce a urmat după grevă pentru mineri?
- Dar pentru dumneavoastră și ceilalți lideri? În ce au constat represaliile?
- Cum e cu „asasinarea lui Dobre de către Securitate”? Cum ați primit această veste?
- De ce credeți că nu s-a dat nicio dezmințire acestui fals grosolan?
- Cum ați ajuns student la Ștefan Gheorghiu, facultatea pentru activiști de partid, care scotea „cadre de nădejde” pentru politica partidului?
- Când ați ajuns student la Ștefan Gheorghiu care erau ideile dvs politice?
- Care era calitatea studenților și a profesorilor de la Ștefan Gheorghiu?
- Era mai multă libertate la Ștefan Gheorghiu față se „media pe țară”?
- Ce profesori și colegi ați remarca, în bine și în rău?
- Cu ce colegi sau profesori ați putut să discutați sincer, fără teamă, subiecte politice?
- Care a fost relația dvs cu N.Ceaușescu după1977?
- Când s-a vorbit prima oară despre greva de la Lupeni la Europa liberă, în presa occidentală?
- Cunoașteți relatările acestora? Au fost corecte?
- Când și cum ați aflat că se pregătea un complot împotriva lui Ceaușescu?
- Ce relații ați avut cu acest complot?
- Care credeți că au fost greșelile lui Ceaușescu care s-au răsfrânt asupra vieții omului de rând, făcându-i pe români să sufere?
- Care ar fi meritele lui Ceaușescu?
- Când ați început să aveți o părere generală bună despre Ceaușescu?
- Cunoașteți fapte și elemente care ar incrimina-o pe „Ea” ca persoană malefică, care l-ar fi împiedicat pe Ceaușescu în unele intenții și inițiative ale sale?
- Cum era privit cuplul prezidențial la „Ștefan Gheorghiu”?
- Ce ați făcut în decembrie 1989, în zilele „revoluției”?
- A fost revoluție? Cum caracterizați acele zile?
- Cum comentați cele ce au jurmat?
- Dar situația de azi?
- De ce nu ați încercat după 1990 să vă valorificați statutul de luptător „anticomunist”?
- Vă considerați un luptător anti-comunist?
- De ce ați plecat din România?
- Pe cine mai aveți în Țară?
- De câte ori ați mai revenit în Țară după plecarea în Anglia?
- Cum o duceți în Anglia? Cum vă place Occidentul?
- Vă gândiți să reveniți definitiv în România?
- Ce idei și speranțe aveți cu privire la îndreptarea situației din România, din Europa?
- Ce regretați din ce ați făcut înainte de 1990? Dar după 1990.
- Cum ați ajuns să vă cunoașteți cu Ion Coja?
Domnule, acesta-i un topic pentru intrebari si raspunsuri.
Dle Profesor, va rog insistent sa nu afisati decat intrebari de inceput, sau intrebari generate de raspunsurile date de mine.
Cu multumiri,
Al Dvs., Constantin Dobre
Eu am pus acele întrebări, poate prea multe, dumneata răspunzi la care îți vine bine să răspunzi. Mai poți să-ți pui și singur întrebările pe care nu se pricepe nimeni să ți le pună! Te rog să-ți faci o arhivă pe leptopul dumitale unde să aduni toate întrebările și răspunsurile, din această însumare va rezulta cartea.
Bun sfat! Multumesc
Va steptam cu mult interes, respect si consideratie.
Va asteptam cu mult interes, respect si consideratie! Craciun fericit!
extrem de interesant. asteptam cu deosebit interes.
As avea un raspuns, nu o intrebare…de fapt este in legatura cu o intrebare despre „savanta”…Acum cativa ani, o doamna din Bucuresti, care fusese pe timpul lui Ceausescu adjunct al ministrului industriei usoare, mi-a povestit despre sedintele la care participa si dumneaei cu toti mai-marii vremii. La sedintele in care se vorbea despre retzetele conservelor, se venea cu niste retete care contineau minimum de zahar, asa cum cereau directivele. Participau atat Nicolae, cat si Elena Ceausescu. Tovarasa se ridica si batea cu pumnul in masa (la propriu sau la figurat, nu stiu) si spunea ca e prea mult, este risipa, si sa se puna sub acea cantitate. Specialistii incercau sa-i explice ca sub acea cantitate minima conservele s-ar strica, dar ea nu accepta sub nici o forma sa fie contrazisa si trebuia sa sa faca asa cum e ordonat tovarasa. Din descrierea acestor fapte, mie mi s-a parut cu adevarat malefica.
Daca povestirea nu este autentica, eu sunt doar „mana a doua”…sau gura a doua…:) Poate exista si altii care pot da informatii de acest gen, atat domnul Dobre, cat si alti cititori.
Eu nu o banuiesc pe doamna mea de minciuna, dar nu poti sa stii niciodata…
Zaharul nu-i sanatos oricum ,e produs industrial ,monozaharidul e chiar numit otrava alba .Am facut si eu o scoala alimentara .Asa ca poate avea dreptate .
multe din aceste intrebari au de a face cu odiosul sistem comunist pe care l-am urat din adancul fiintei mele.goodby gm
Va inteleg foarte bine sentimentul si este dreptul Dvs. de a spune ceea ce credeti.
La fel, si eu am dreptul sa spun ca la zece ani, la mijlocul anilor ’60, bolnav de osteomielita acuta, la ambele gambe, cu stare septicemica, am fost salvat de medicii de la spitalul „Grigore Alexandrescu” (dr. Mihai Georgescu si prof. dr. Vereanu) , prin priceperea si daruirea dansilor, dar si cu ajutorul unei peniciline experimentale, „CELBENIN”, care costa …100 lei gramul.
Erau necesare doua grame pe zi, am epuizat rezerva spitalului, si un director de la Ministerul Sanatatii, pe nume Iliescu, i-a dat mamei mele 120 grame, intreband-o doar daca… invat bine!
Parintii mei erau sofer si croitoreasa.Ce parere aveti despre caracterul odios al sistemului , in conditiile in care amandoi parintii mei aveau cca. 11oo de lei, IMPREUNA, pe luna!
Este acelasi sistem care a umplut de scoli satele tarii, chiar si cele mai indepartate, de unde aveau sa se ridice inclusiv IT-istii de la Microsoft, specialisti de la NASA sau medici din multe spitale ale lumii…
De unde sa fi stiut eu crimele sistemului impotriva atator romani de seama, daca eu am crescut cu propaganda oficiala, cu rezultatele industriei tot mai dezvoltate,cu un nivel de trai in familie tot mai ridicat de la un an la altul, cu „Lumea”, de la aparitie, in 1962, cu „Magazin istoric”,din 1967, cu „Stiinta si Tehnica” (aveam numere si din 1954-1955), dar si cu „Paris Match”, cumparat la liber de la „Difuzarea Prese”, la liber, cand eram elev la Sf.Sava…
Am considerat de datoria mea sa fiu loial statului roman, socialist, si sa incerc sa dau si eu societatii cel putin cat a investit in mine.Pot fi condamnat pentru aceasta atitudine?
Pot fi condamnat ca nu eram de acord cu …”Mai bine mort dacat comunist”, in primavara lui 1990,cand eu am fost facut membru de partid in facultate, pentru ca aveam rezultate foarte bune la invatatura si munca patriotica?
Ne va trebui multa rabdare si obiectivitate cand ne vam aseza sa judecam, in mod cinstit, trecutul recent al tarii noastre, Romania, care fara agentii Moscovei, Ierusalimului si ai Budapestei (poate si altiii…), ar fi putut valorifica mult mai bine zestrea pe care o aveam la „revolutie”!
PS-Sa nu uitam pe tradatorii de la (si din
jurul…) UM 0544, totusi…
Dle V. C Jr. Aveti toata dreptatea. Cei mai multi am fost in situatia dvs. Cand cineva judeca (ca am devenit toti judecatori) trebuie sa aiba in vedere si pe cantar si aspecte ca cele semnalate de dvs. Asta daca vrea adevarul si daca nu, nu ! Desigur ca cele bune nu le scuza pe celelalte, rele. Nu merge prin compensatie. Mai ales ca in general cele bune, ca si cele rele nu au fost savarsite de „sistem” (ce inseamna sistem daca nu oamenii care il aplica ?) ci de oameni. Or oamenii sunt si atunci si acum si benefici si malefici. Omul este masura tuturor lucrurilor. Iar in ce priveste sintagma „Mai bine mort decat comunist” eu as spune ca „Mai bine mort decat viu si prost”.
Domnilor Carp si Carasteanu,
Va multumesc pentru comentarii, desi par fara legatura directa cu topicul.
Tocmai am citit din memoriile fostului presedinte moldovean Mircea Druc, publicat astazi pe site-ul d-lui Coja si…mi-am dat seama ce vremuri grele au fost in Moldova de peste Prut. Mi-am dat seama ca aici am fost mai protejati, oricat a fost de greu, iar eu personal fac parte dintr-o generatie norocoasa. Eu am prins doar „Epoca Ceausescu” cand toate abuzurile majore erau deja istorie si am mult mai multe amintiri frumoase decat urate. In orice caz, nu am ramas cu sechele sau traume, asta in nici un caz…EU AM AVUT O COPILARIE FERICITA IN EPOCA CEAUSESCU…si nimeni nu ma poate determina sa afirm contrariul!
Vremuri grele au fost, sunt, vor mai fi…asa cum sesizeaza d-nul Carasteanu, depinde enorm de fiecare om si de omenia de care suntem capabili!