Istoria geto-dacilor este și astăzi ocultată de unii istorici. Cercetarea unor subiecte care par controversate la prima vedere este adesea ignorată de cercetători, în loc să fie abordată „sine ira et studio”, în spiritul pozitivismului științific. Este și cazul unei personalități getice din Histria dobrogeană care, în secolul al V‑lea, ar fi făcut înconjurul globului cu o corabie și ar fi „descoperit” Groenlanda. Aethicus (citit Eticus) Donares (de la numele fluviului Dunărea), numit și Ister sau Histricus, este figura centrală a unei lucrări medievale cunoscute sub numele de Cosmografia (sau Aethici Cosmographia). În această lucrare se vorbește despre un „get” care ar fi descoperit Groenlanda și ar fi făcut înconjurul lumii cu o corabie, înaintea marilor descoperiri geografice hispano‑portugheze din secolul al XVI‑lea. Textul circulă în manuscrise medievale și a generat, de‑a lungul secolelor, controverse privind autorul real, datarea, originea etnică a personajului și veridicitatea relatărilor de călătorie.

În cercetarea modernă, Aethicus este tratat în mare măsură ca un produs literar pseudepigrafic — o operă medievală care utilizează un personaj antic sau exotic pentru a construi o compoziție erudită, parodică, enciclopedică și adesea umoristică. Figura este asociată cu numele Aethicus Ister, considerat de majoritatea specialiștilor occidentali o creație literară medievală. Paradoxal, unii istorici afirmă că este o creație târzie, chiar din secolul al XVI‑lea, dar există manuscrise mai vechi, precum unul din secolul al VIII‑lea păstrat la Biblioteca Universității din Leipzig, care amintește de legendarul navigator geto‑dac Aethicus Donares. În paralel, în spațiul românesc au apărut reconstrucții istoriografice care asociază personajul exploratorului cu un trecut geto‑dac sau pelasgo‑dac, susținând inclusiv că acesta ar fi condus o expediție circumglobală în secolul al V‑lea d.Hr., între anii 461–465. Mai mulți autori români au scris despre el, printre care și fostul mitropolit al Olteniei, Nestor Vornicescu; acesta, deși susține că lucrarea Cosmografia a fost scrisă inițial într‑un alfabet străvechi (în limba getă/română veche), nu ezită să interpreteze lucrurile în sensul teoriei romanizării. Unii istorici vorbesc despre acest personaj al istoriei noastre ca despre un păgân de religie zalmoxiană. Se pare că, după alți istorici români, Aethicus Donares ar fi părăsit cultul lui Zamolxe și ar fi devenit creștin. Denumirea ”Aethici Cosmographia” s‑a impus încă din edițiile renascentiste (de exemplu, ediția lui Josias Simmler, 1575). Textul apare sub forma unei cosmografii atribuite unui călugăr „Ieronim”, care se prezintă drept editor sau cenzor al unei versiuni mai vechi redactate de Aethicus din secolul VIII. Această scenografie editorială face parte din strategia de legitimare a autorității textului; cercetătorii vorbesc, de fapt, despre un Pseudo‑Ieronim.

În urma acestei călătorii, Aethicus Donares ar fi redactat celebra sa lucrare intitulată Cosmografia în trei limbi: getă, latină și greacă. În varianta scrisă în limba getă, Aethicus ar fi folosit un alfabet propriu (alfabetul lui Aethicus, numit uneori „glagolitic”), din care s‑ar fi inspirat Chiril și Metodiu când au „inventat” alfabetul chirilic mai târziu. Majoritatea manuscriselor provin din spațiul germanic și central‑european. Un manuscris din secolul al VIII‑lea, frecvent menționat în studii, se păstrează la Biblioteca Universității din Leipzig. Tradiția textuală prezintă variațiuni, lacune și, în unele cazuri, pasaje hașurate sau modificate, sugerând intervenții și revizuiri medievale. Varianta în limba latină ar fi ajuns ulterior la călugărul benedictin Ieronim din Freising (Bavaria) care, în anul 763, a realizat o compilație abreviată, redusă la aproximativ 100 de pagini (mai exact, cenzurată, pentru a nu sminti și îndepărta de la creștinism tinerii cititori). Limba lucrării este o latină neuniformă, alternând formule simple cu pasaje criptice, grecisme, compuși latino‑greci, jocuri de cuvinte, anagrame și artificii etimologice. Aceste caracteristici au alimentat interpretarea textului ca operă erudit‑parodică. În mod tradițional, lucrarea este plasată cronologic între secolele VII–IX, în contextul latinității medievale târzii. Unele trăsături lingvistice și manuscrise sugerează o cristalizare în mediul franc merovingian sau anglo‑saxon; totuși, nu există consens definitiv. Cercetători precum Heinz Löwe, Michael Herren sau Franz Brunhölzl au discutat posibile conexiuni cu cercuri monastice din Germania, cu școli anglo‑saxone ori cu tradiții literare insulare (de exemplu, Virgilius Maro Grammaticus). Nu există dovezi solide că Aethicus ar fi fost o persoană istorică reală, contemporană relatărilor atribuite lui. Totuși, se vorbește în cronicile din secolul VIII despre aventurile sale, ceea ce ar putea indica un sâmbure de adevăr. Ar fi putut exista un explorator geto‑dac înainte de Erik cel Roșu sau Cristofor Columb, care să fi descoperit Islanda, Groenlanda și nordul Americii.

Lucrarea cuprinde, de la început, un amestec de surse reale (Biblia, texte ale lui Isidor din Sevilla, tradiții geografice și legende alexandrine) precum și narațiuni literare. Numeroase pasaje sunt parafrazări, ficțiuni sau construcții deliberate, potrivit opiniei unor cercetători. Au fost formulate mai multe ipoteze privind originea autorului, care, după toponim, pare să fie Ister de la Histricus, localitate dobrogeană. Există „teza avarică”, susținută de istoricul german Heinz Löwe, care observă paralele între unele grafeme menționate în text și scrierea turcică veche, sugerând o posibilă origine avară târzie. De asemenea, este de remarcat ipoteza scitică/dobrogeană a istoricului din München Franz Brunhölzl, care propune o legătură cu Scythia Minor (Dobrogea), pornind de la tradiții exegetice locale. În spațiul românesc, unii autori, dezvoltând teoria lui Franz Brunhölzl, susțin că Aethicus ar fi fost un get sau pelasgo‑dac din Histria, autor al unei cosmografii inițiale redactate într‑un „alfabet dacic”, ulterior tradusă în greacă și latină. Ion Pachia‑Tatomirescu este unul dintre autorii români care au popularizat activitatea lui Aethicus, susținând că acesta a plecat din dava‑portul Histria, a vizitat Insulele Orkney (Orcade) și a descris numeroase toponime. Reamintesc pe Nistor Vornicescu, mitropolitul Olteniei, care a documentat filosoful străromân/get Aethicus Ister; cercetările sale au fost publicate în 1986 la Craiova și menționează Cosmografia. Nu trebuie să ignorăm studiile comandorului (r) ing. Mihail Barbu, care a descris cele cinci etape ale expediției navale, susținând superioritatea geto‑dacilor și utilizarea unui alfabet dacic de către „cavaleri zalmoxieni” în scrierile lui Aethicus. Aceste interpretări românești includ afirmații spectaculoase, precum o expediție circumglobală între anii 461–465 d.Hr., descoperirea Groenlandei și a Americii cu peste un mileniu înaintea lui Columb, precum și utilizarea unui alfabet sacru geto‑dac.

Trebuie subliniat însă că aceste afirmații nu sunt susținute de dovezi materiale sau documentare acceptate în comunitatea științifică internațională. Relatările privind presupuse hașurări sau cenzuri trebuie analizate individual, manuscris cu manuscris. Generalizările nu se constituie în dovezi istorice. Informațiile despre o expediție navală daco‑histriană care ar fi realizat o circumnavigație a globului în perioada 461–465 provin în principal din surse moderne și din interpretări speculative ale textului medieval. Nu există dovezi arheologice, cronologice sau documentare independente care să ateste o asemenea circumnavigație în secolul al V‑lea d.Hr. Realizarea unei astfel de expediții ar fi presupus tehnologii de navigație, logistică și cartografie pentru care nu există atestări în regiunea Mării Negre în contextul epocii migrațiilor. Afirmațiile privind traversarea Oceanului Arctic, descoperirea Groenlandei, contactul cu Japonia sau cu spațiul Pacific și audiențe la curți regale (precum cea a regelui sasanid Peroz I) necesită confirmări independente (artefacte, cronici contemporane, dovezi arheologice maritime). În lipsa acestora, ele rămân motive literare sau construcții istoriografice simbolice. Aethicus Donares, așa cum apare în tradiția manuscrisă medievală, este în primul rând o creație literară medievală cu elemente erudite, satirice și enciclopedice. Majoritatea specialiștilor consideră Cosmografia un pseudepigraf, nu un jurnal autentic de călătorie. Chiar și așa, este interesant modul în care un presupus personaj geto‑dac din secolul al V‑lea este perceput ca explorator geografic înainte de Columb, Vasco da Gama sau Magellan, făcând înconjurul globului cu aproape un mileniu înaintea acestora. Revendicările privind o expediție circumglobală în anii 461–465, originea geto‑dacică demonstrabilă a autorului, utilizarea unui alfabet sacru dacic și descoperirea Americii înaintea lui Columb nu sunt susținute de consensul științific internațional. Totuși, în mentalul colectiv Aethicus este perceput ca o personalitate puternică și un personaj istoric real, iar geții sunt considerați un popor străvechi și puternic, care ar fi inspirat cancelariile medievale occidentale.

Faptul că Danemarca, în secolul al X‑lea, era uneori asociată cu Dacia în imaginarul scriptic medieval, precum și ideea Groenlandei ca „graniță de vest a Daciei Nordului”, țin mai degrabă de imaginarul istoriografic decât de realitatea documentară. Distincția dintre analiza filologică riguroasă și reconstrucțiile identitare este esențială. Cazul Aethicus rămâne fascinant la intersecția dintre filologie, istoria ideilor și mitologia culturală. Însă orice concluzie istorică trebuie fundamentată exclusiv pe probe verificabile. Întotdeauna, într‑o legendă sau o cronică medievală, poate exista un sâmbure de adevăr — dar rolul istoricului este să îl identifice prin metode critice, nu să îl presupună. Existența unui navigator geto‑dac din secolul V care ar fi realizat mari descoperiri geografice dovedește simbolic importanța poporului Daciei în conștiința colectivă a evului mediu. Ideea trecerii Atlanticului prin nordul Canadei de azi există în cronicile medievale timpurii, ceea ce confirmă că au existat navigatori îndrăzneți care au ajuns la acest pasaj înaintea norvegianului Nansen din secolul IX. Unul dintre ei ar fi putut fi getul Aethicus Donares din Istria, în secolul V.

Ionuț Țene