Gingis Han(2)

Calin Kasper

Gingis Han(2)

Pe măsură ce imperiul lui se mărea, Gingis Han a simţit nevoia introducerii unei table de reguli şi de legi, cunoscute şi respectate de toţi. Aşa a apărut Iassa, codul de legi al hanului, care era practic o constituţie pe care analfabetul Gingis Han o dădea triburilor din stăpânirea sa spre ascultare.
Textul original al Iassei s-a pierdut, dar din diferite alte surse, se cunosc unele dintre prevederile ei, pe care Gingis Han le respecta la fel ca ultimul lui supus:
— Furtul, adulterul, homosexualii, trădătorii, magicienii şi spionii erau pedepsiţi cu moartea.
— Despre beţie, care era des întâlnită printre mongoli, Hanul spunea că:

„Omul beat e ca cel lovit în cap iar mintea şi însuşirile pe care le are, nu-i mai sunt de folos. Cel mai bine este să nu vă îmbătaţi de loc.”

— Iassa interzicea mongolilor să se lase cuprinşi de furie, fiindcă ea întuneca dreapta judecată.
— Iar supuşilor nu le era îngăduit să pronunţe numelui hanului decât în împrejurări serioase şi cât mai rar.
— Cei care nu erau prinşi asupra faptului, fiind doar bănuiţi, nu puteau fi pedepsiţi decât dacă-şi recunoşteau vina. La poporul acesta nomad şi incult, cuvântul era sfânt. Fratele Carpiu, ajuns pe meleagurile mongole, scria că mongilii îşi respectau stăpânii şi nu-i înşelau nici cu vorba, nici cu fapta.
Certurile, bătăile, hoţiile şi omorurile erau la ei inexistente. Iurtele lor erau neîncuiate iar puţinul pe care-l aveau, îl împărţeau bucuroşi cu fraţii lor.
— Iassa interzicea războinicilor să-şi părăsească tovarăşii de luptă, sau să lase în urmă un rănit. (Această condiţie se regăseşte şi la celebra Legiune Franceză, exact la fel formulată.)
— Iar părăsirea câmpului de luptă nu se putea face decât atunci când comandantul lor ordona retragerea.
Deci victoriile mongolilor se datorau nu numai rezistenţei fizice şi îndemânării lor în luptă, ci unei morale şi a unei etici impuse de codul de legi Iassa, care le asigura supremaţia din punct de vedere militar.
Dacă Iassa, care este o doctrină în care se regăsesc toate legile şi grijile legionare, a contribuit la crearea celui mai mare imperiu pe care-l cunoaşte omenirea, înseamnă că această doctrină, prezentă şi în „Învăţăturile lui Neagoe”, este cu adevărat o doctrină învingătoare, pe care poporul român o are deja scrisă în codul lui genetic, dar pe care va trebui să şi-o însuşească din nou, dacă vrea să devină stăpân pe soarta lui.
Concluzia este că fără o bază morală solidă, bazată pe doctrina învingătoare, un neam nu poate deveni puternic, capabil să se apere pe sine şi ţara în care trăieşte. Asta explică în cel mai convingător mod, de ce Mişcarea Legionară este hăituită şi demonizată de la începuturi până azi: ca românii să rămână un neam de neputincioşi, iar ţara lor să poată fi jefuită fără împotrivire în continuare.