Sudul Global nu mai caută să se integreze în „ordinea bazată pe reguli” occidentală; își conturează propriul model de lume multipolară suverană

“Doar cand Netanyahu isi petrece revelionul cu Trump se pot produce asemenea lovituri banditeti.” ~ ADRIAN PĂTRUȘCĂ

Cand elitele finatei internationale nu mai pot detine puterea in mod legal, ele recurg la lovituri banditesti , in dispretul legilor internationale sau chiar al propriilor lor regulide guvernare.
Este interesant ca toate marile victime ale loviturilor revolutiilor colorate desi stiau de existenta Coloanei a V-a nu au stiut cum sa procedeze si au ajuns victimele lor, vezi Ceausescu, Sadam, Gadafi, Maduro.

CAUZA EVREIASCĂ A TULBURĂRILOR MONDIALE
De Larry Romanoff

Tot ce veți citi în acest eseu este adevărat. Numele nu au fost schimbate pentru a-i proteja pe cei vinovați. [1]

Momentul scrierii acestui eseu a fost determinat de un articol din RT[2] care a menționat trei lucruri:
(a) țările NATO care au convenit asupra unei cheltuieli de 5% din PIB pentru armată,
(b) includerea Japoniei, Coreei de Sud, Australiei și Noii Zeelande drept așa-numiții „parteneri indo-pacifici” ai NATO și
(c) identificarea Chinei ca o „amenințare militară” pentru NATO. China Daily a remarcat acest lucru, [3] la fel ca și Defense News. [4]

Istoria se repetă încă o dată, iar mass-media occidentală ignoră din nou problemele principale și oferă publicului său doar dezinformare infuzată cu fantezie.

Pentru oricine are ochi să vadă și urechi să audă, există interese puternice în lume care sunt hotărâte să aibă un al Treilea Război Mondial. Retorica și pregătirile sunt peste tot. Trebuie doar să ne uităm. Rusia se află de mult timp sub o amenințare politică și militară enormă, culminând parțial cu războiul său cu Ucraina. Coreea de Nord a fost atacată constant timp de decenii; doar deținerea de arme nucleare a protejat-o până acum de un atac direct. China se află într-o poziție similară, SUA, parțial prin intermediul intermediarilor săi din Japonia, Filipine și Vietnam, instigând provocări din ce în ce mai riscante prin canale militare, economice și diplomatice.

Iranul a fost supus unei presiuni intense încă de la revoluția din 1979 care l-a detronat pe dictatorul brutal instalat de Occident (Șahul Pahlavi) și a returnat țara poporului său. Escaladările recente împotriva Iranului de către Israel și SUA sunt doar cea mai recentă etapă a unei continuări a politicii externe a Occidentului din ultimii 50 de ani. Motivul este că aceste patru țări (în principal, dar și câteva altele) trebuie distruse înainte ca al Treilea Templu al lui Satan să poată fi construit la Ierusalim și o Nouă Ordine Mondială să poată intra în vigoare. Aceasta este agenda, iar credința ta în ea nu este importantă pentru executarea sau succesul ei. Toată retorica, instigarea la război din mass-media, propaganda neîncetată a „amenințărilor” au acest scop – de a pregăti cetățenii Occidentului pentru acceptarea „necesității” și „inevitabilității” celui de-al Treilea Război Mondial.

Cauza Tulburarilor Mondiale
„Cauza tulburărilor mondiale” este o carte publicată în 1920, care tratează „Chestiunea evreiască”, în special în legătură cu gulagurile și crimele în masă comise de evreii bolșevici din Rusia în timpul Revoluției din 1917. Cartea s-a bazat pe o serie de 18 articole apărute în The Morning Post în iulie 1920. Autoratul este atribuit pe scară largă lui H. R. Gwynne, care a fost redactorul The Morning Post, dar, la publicare, autorul era de fapt trecut ca „anonim”. Cercetătorii au susținut ulterior că Howell Gwynne, Nesta Webster și Ian Colvin au fost principalii autori. [5]
Nu trebuie să ne ocupăm prea mult aici de atribuire; important este conținutul. Conținutul este în multe privințe similar cu articolele lui Henry Ford din The Dearborn Independent, [6] care au fost publicate cam în aceeași perioadă și face referire, la fel ca Ford, la Protocoalele Înțelepților Sionului. Când Putnam a publicat cartea în 1920, B’nai B’rith, ADL și alte organizații evreiești au desfășurat o campanie sălbatică de intimidare, care a dus la retragerea în cele din urmă a tuturor exemplarelor rămase de către Putnam. Putnam era foarte conștient de mulți alți editori independenți care fuseseră forțați să intre în dificultăți financiare și să intre în faliment (de către evrei) pentru că îndrăzniseră să tipărească unele dintre adevărurile despre evrei. Cartea a fost reprodusă aici ca fișier .pdf, [7] și este accesibilă și pe archive.org. [8]

Prefața și introducerea editorului lui Putnam

„Editorii doresc să sublinieze, ceea ce autorul volumului însuși a subliniat, că afirmațiile prezentate reflectă scopul și acțiunile anumitor grupuri de evrei…” El a continuat afirmând că nu toți evreii au făcut parte din agendă; dar acest fapt nu schimbă nimic. Mai mult, această încercare slabă de „sanitizare” și o încercare lașă de a evita acuzațiile de antisemitism este o eroare logică. Este făcută într-un efort de a reformula un context mondial al răului în ceva aproape inocent. Tot ce trebuie să facem este să ne gândim:

Dacă scriu un articol despre existența mafiei italiene, de ce ați susține că nu toți italienii sunt membri ai mafiei? Acest lucru este irelevant. Încercați să atenuați lovitura, să încadrați faptele reale ca o „generalizare sălbatică”, să folosiți faptul că unii italieni sunt nevinovați ca mijloc de a slăbi sau chiar elimina afirmațiile bine justificate despre existența mafiei. De fapt, îmi spuneți că, pentru că nu toți italienii sunt gangsteri, atunci niciun italian nu este gangster. De asemenea, în acea declarație, mă acuzi de acuzații josnice împotriva unor oameni nevinovați. Încerci să mă intimidezi formulând o declarație veridică din partea mea ca un act josnic, de fapt, cu o voce amenințătoare, spunând „Nu merge acolo”. Dar, pentru că afirmația este adevărată, la fel de mult despre evreii khazari ca și despre mafia italiană, voi merge acolo.

„Au evreii o politică externă proprie, cu un scop bine definit? Ar fi dificil să negăm acelei părți a evreimii care este cel mai bine descrisă ca fiind politică, o politică națională bine definită. Nu este nimic inerent greșit sau impropriu în asta. Tot ce cerem noi, neamurile[neevreii], este să se recunoască faptul că acesta este cazul. Când acest lucru este clarificat, putem judeca dacă o astfel de politică este sau nu în avantajul nostru și putem acționa în consecință. Cu toate acestea, mulți evrei încearcă să nege că au ambiții politice în afară de interesele țării în care trăiesc. Această negare nu poate avea nicio greutate, așa cum va recunoaște cititorul după ce va citi aceste pagini. Această carte este o încercare de a oferi o schiță a scopurilor și obiectivelor politice ale evreimii politice.”

„Nu am nicio îndoială că există un pericol pentru evrei… Este ușor de dovedit că o anumită parte a evreilor din lume este angajată într-o încercare puternică de a distruge stăpânirea stabilită în multe țări și de a aduce această lume într-o «frăție» [evreiască]. Lucrul se întâmplă chiar sub ochii noștri.”
„Aceasta este o conspirație împotriva civilizației – căci asta înseamnă, de fapt.”

Cuvintele de mai sus au fost scrise în 1920, ar fi putut fi scrise din nou în 1939, ar fi putut fi scrise din nou în diferite momente în deceniile următoare și cu siguranță pot fi scrise din nou astăzi.

Nimeni nu îndrăznește să o numească conspirație

A existat o altă carte, scrisă de Gary Allen și publicată în 1971, intitulată „Nimeni nu îndrăznește să o numească conspirație”. Aceasta acoperă aproximativ aceeași agendă ca și cartea de mai sus. Allen a început cu acest citat: „Povestea pe care urmează să o citești este adevărată. Numele nu au fost schimbate pentru a-i proteja pe cei vinovați. Această carte ar putea avea efectul de a-ți schimba viața. După ce citești această carte, nu vei mai privi niciodată evenimentele naționale și mondiale în același mod.”
Cartea este disponibilă în format .pdf pe site-ul web Blue Moon of Shanghai.[9]
Allen scrie: „Majoritatea dintre noi am avut experiența… de a încerca să descoperim «imaginea ascunsă» dintr-o altă imagine dintr-o revistă pentru copii.” De obicei, ți se prezintă un peisaj cu copaci, tufișuri, flori și alte elemente din natură. Legenda sună cam așa: „Undeva ascuns în această imagine se află un măgar care trage o căruță cu un băiat în ea. Îi poți găsi?” Oricât ai încerca, de obicei nu ai putea găsi imaginea ascunsă până nu ai întoarce pagina mai în spate a revistei, care ar dezvălui cât de ingenios a ascuns-o artistul de noi. Dacă studiem peisajul, ne dăm seama că întreaga imagine a fost pictată în așa fel încât să ascundă imaginea reală din interior.”

Evreii ca ucigași în masă
Și aici începe povestea noastră: cu imaginea ascunsă în interiorul imaginii, pictată în așa fel încât să ascundă imaginea reală din interior. Și cea mai mare parte a acestui lucru este ceea ce eu numesc „Armata privată a bancherilor” (mai multe detalii mai jos).

Acest lucru vă poate șoca profund, dar există dovezi copleșitoare că evreii, ca popor, sunt cei mai mari ucigași în masă din istorie. De exemplu, Revoluția Rusă – nu a fost așa ceva; a fost o revoluție evreiască împotriva Rusiei, condusă aproape în întregime de evrei. În revoluția lor, evreii (bolșevicii evrei) au măcelărit peste 1/3 din întreaga populație a Rusiei, aproximativ 65 sau 70 de milioane de oameni. Au ucis prin înfometare (o practică favorită a evreilor) cel puțin încă 8 până la 10 milioane în Ucraina. Au ucis cel puțin 20 de milioane în Gulaguri. Lazar Kaganovici s-a lăudat deschis cu responsabilitatea personală pentru uciderea a cel puțin douăzeci de milioane de oameni. Un editorialist evreu, Sever Plocker, a scris un articol pentru Jewish Ynet News intitulat „Evreii lui Stalin”. [10] În aceasta, el a scris:
„Nu trebuie să uităm că unii dintre cei mai mari ucigași [în masă] ai timpurilor moderne au fost evrei. Și noi, evreii? Un elev israelian termină liceul fără să audă vreodată numele «GenrikhYagoda», cel mai mare ucigaș evreu al secolului al XX-lea, comandant adjunct al GPU și fondator și comandant al NKVD. Yagoda a implementat cu sârguință ordinele de colectivizare ale lui Stalin și este responsabil pentru moartea a cel puțin 10 milioane de oameni. Adjuncții săi evrei au stabilit și au gestionat sistemul Gulag. După ce Stalin nu l-a mai privit favorabil, Yagoda a fost înlocuit ca șef al călăului în 1936 de Ejov, «piticul însetat de sânge».

Cu toate acestea, Rusia poate fi considerată o anomalie, neobișnuită, deoarece evreii preferă o cale mai ușoară către uciderea în masă: preiau controlul asupra guvernului unei națiuni și pun armata acelei țări să facă uciderea în locul lor. Este mult mai puțin costisitor în acest fel și oferă o oarecare posibilitate de negare, deoarece istoria va da vina inevitabil pe altcineva decât pe evrei pentru atrocitățile comise.” Acest lucru este valabil mai ales deoarece editurile evrei controlează practic toată producția de cărți și manuale de istorie.

Pentru un exemplu mai recent de celebri criminali în masă evrei, Madeleine Albright, fostul secretar de stat american, a impus „sancțiuni” deosebit de odioase Irakului, care au fost direct responsabile pentru moartea a cel puțin 500.000 de sugari, precum și a nenumăraților vârstnici și infirmi. Și într-un celebru interviu la 60 Minutes, Albright i-a spus lui Leslie Stahl: „Da, a meritat”. În întregime evreii din Israelul de astăzi au ucis probabil peste 500.000 de palestinieni. Aș putea continua pagini întregi, dar v-ați făcut o idee. Aș adăuga ceva despre Madeleine Albright, și anume că New York Times a scris un necrolog strălucit despre această curvă satanică, menționând că părul ei era întotdeauna „frumos coafat”. Dacă toți criminalii în masă ar fi atât de conștiincioși în ceea ce privește îngrijirea lor personală și dacă toate mijloacele de informare în masă ar fi la fel de corupte și falite moral ca NYT, am trai intr-o lume perfecta?

Armata privată a bancherilor
Aceasta formează esența „imaginii în imagine”, partea care este atât de bine ascunsă încât aproape nimeni nu o poate găsi. Puține războaie din istoria recentă au fost generate de politică sau ambiții teritoriale. Aproape toate războaiele lansate de Occident în istoria modernă a Pământului, inclusiv Războiul Civil din SUA și ambele Războaie Mondiale, au fost războaie ale bancherilor evrei incitate, instigate și finanțate de puterile financiare ale Europei, bancherii evrei din City-ul Londrei. Am scris un articol intitulat „Armata privată a bancherilor” în care am discutat acest lucru în detaliu. Voi oferi aici doar câteva aspecte importante. [11]

Evreii khazari internaționali, în principal Rothschild și Sassoon, dar și Kadoorie, Montefiore și multe alte nume, dețineau controlul deplin asupra guvernului britanic înainte de 1850. Dovada acestui lucru se vede peste tot, în India, China și în multe alte locuri. În acele vremuri, era imposibil să obții o cartă pentru o nouă bancă, dar Regina Victoria însăși i-a acordat o astfel de cartă lui David Sassoon pentru a crea banca HSBC ca o modalitate de a-și spăla profiturile din droguri. De asemenea, Regina Victoria a fost cea care a luat Hong Kong-ul din China pentru a-l da lui David Sassoon, deoarece acesta avea nevoie de o bază de distribuție pentru opiu.

Regina Victoria, îndeplinindu-și obligațiile față de Rothschild și Sassoon, a fost cea care a trimis armata britanică în China pentru a-i proteja pe evrei în traficul lor de droguri reprobabil și pentru a-i pedepsi pe chinezii care se opuneau evreilor. La insistențele lui Rothschild și Sassoon, armata britanică a distrus Palatul de Vară (Yuanmingyuan), cu milioanele sale de artefacte neprețuite din 5.000 de ani de istorie chineză. Nu a fost distrus în întregime; o mare parte din conținut a fost jefuit și chiar și astăzi multe dintre aceste piese apar la licitație – întotdeauna de către un vânzător evreu. [12][13]
De asemenea, la îndemnul și cererea acelorași evrei, armata britanică a distrus biblioteca și YongleDadian de la Academia Hanlin. [14] Acea enciclopedie de 22.000 de volume, scrisă de peste 2.000 de savanți de-a lungul multor ani, conținea o mare parte din totalul a 5.000 de ani de cunoștințe, invenții și gândire chineză. Soldații britanici, ascultând de evrei, au cărat toate acele cărți afară, au turnat combustibil pe ele și au ars întreaga colecție până au transformat-o în cenușă. Numai Dumnezeu știe ce s-a pierdut în această tragică distrugere.

Rebeliunea Taiping – un set de zece scene de luptă.Source
Aceiași evrei – Rothschild, Sassoon, Kadoorie și alții, au lansat războiul împotriva familiei Taiping din China, care le strangula comerțul cu opiu – așa-numita „Rebeliune Taiping”. Dar, la fel ca în Rusia, aceasta nu a fost o Rebeliune. Taiping a fost o rebeliune evreiască împotriva familiei Taiping. Taipingii preluaseră controlul asupra unor mari părți din China și interziseseră nu numai deținerea și utilizarea opiului, ci și transportul acestuia (sub pedeapsa cu moartea) prin orice zonă pe care o controlau. În viața reală, ei ucideau comerțul cu droguri al evreilor. Evreii au furnizat banii și au finanțat achizițiile de arme, dar armata britanică a fost cea care a antrenat și a condus o armată de sute de mii de oameni împotriva familiei Taiping. Acel război instigat și finanțat de evrei împotriva familiei Taiping a fost cel mai sângeros război din istoria lumii, cu între 70 și 90 de milioane de morți, iar acei evrei l-au inițiat exclusiv pentru a-și proteja profiturile din opiu.

Caporalul John Joseph Farmer VC de Hussaly. Source

În perioada Războaielor Boere din Africa de Sud, între anii 1880 și 1900, Rothschild și ceilalți evrei internaționali din City-ul londonez își schimbaseră deja abordarea. Războaiele sud-africane au fost lansate de guvernul britanic în numele unui Rothschild care râvnea la aur și diamante. Britanicii nu au câștigat nimic din asta, nici guvernul, nici poporul. Ca în toate războaiele evreiești de acum înainte, Armata Bancherilor a plătit toate costurile și a suportat toate victimele de pe câmpul de luptă, în timp ce bancherii evrei au cules toate profiturile.

Putem să trecem rapid la Primul Război Mondial, unde aceiași evrei, cu același control total asupra guvernului britanic, au forțat Anglia să intre într-un război cu Germania – un război pe care nici Germania, nici Anglia nu-l doreau. Evreii, cu controlul lor asupra mass-media populare chiar și pe atunci, au lansat o enormă „campanie de ură” pentru a întoarce publicul britanic împotriva Germaniei.

Un portret de grup al „Oamenii de patru minute”, domni proeminenți din Kingston care au ținut discursuri de patru minute despre patriotism și cumpărarea de obligațiuni în timpul Primului Război Mondial. Source

Și evreii, în principal Lippman și Bernays, au fost cei care au realizat același lucru în SUA, într-un efort reușit de a aduce SUA în războiul împotriva Germaniei. Am tratat acest lucru în detaliu într-un eseu anterior, „Bernays și propaganda – Marketingul războiului”. [15] Dacă nu ați citit acest articol, vă îndemn cu toată sinceritatea să o faceți. Vă va deschide ochii asupra metodelor folosite de evrei pentru a întoarce națiunile unele împotriva altora, pentru a incita războaie prin crearea de ură.

Acest lucru le oferă nu numai avantajul ca alții să își asume vina pentru războaiele pe care le doresc și le inițiază, dar profită imens de pe urma deținerii majorității companiilor producătoare de arme și de finanțarea ambelor părți ale fiecărui război. Am scris mai sus că nici Anglia, nici Germania nu au vrut Primul Război Mondial, ci evreii au vrut să distrugă Germania, iar Anglia a fost pudelul și marioneta lor.

Proiectul Manhattan

Al Doilea Război Mondial a fost cam la fel, cu atracția suplimentară a bombei atomice. Aceasta este o poveste îngropată atât de adânc încât este un noroc să vadă lumina zilei. Am tratat subiectul în detaliu în acest articol – „Bomba atomică – Proiectul Manhattan”, [16] și, de asemenea, participarea lui Einstein la acesta. [17] Voi include aici doar un scurt rezumat pentru a sublinia o idee.

În primul rând, bomba atomică a fost în întregime un proiect evreiesc, folosind fonduri militare americane și de la contribuabilii americani pentru finalizare. Există dovezi ample că evreii khazi internaționali din City of London au impus acest proiect guvernului SUA. Acest articol [18] conține o fotocopie a unei scrisori de la Einstein către Roosevelt, în care acesta susține că asociații săi bancari evrei europeni s-au oferit să finanțeze întregul proiect din propriile buzunare. Proiectul Manhattan nu a fost niciodată sub controlul guvernului SUA, cel puțin nu într-un sens semnificativ. Întreaga responsabilitate pentru Proiect a fost în mâinile lui Bernard Baruch, un evreu, descris pe scară largă drept „Cel mai puternic om din America”. Baruch a fost cel care a început proiectul, care a angajat echipele de cercetare de fizicieni și oameni de știință, conduse de Szilard, și, de asemenea, de Leslie Groves pentru a construi infrastructura necesară.

Mulți observatori au observat că fotografiile cu Echipa Proiectului Manhattan arată ca fotografiile din yeshiva, fotografiile din albumele de anuale ale unei reuniuni de liceeni evrei și, de fapt, bomba atomică a fost cunoscută pe scară largă timp de decenii în cercurile științifice americane drept „Bomba Iadului Evreiesc”.

Mai este ceva ce nu este cunoscut pe scară largă. Bernard Baruch a fost cel care a luat de fapt decizia de a lansa bomba atomică și Baruch a fost cel care a ales ținta – Japonia și, de asemenea, orașele. Baruch a insistat foarte mult ca Kyoto să fie prima țintă, deoarece era „inima culturală a Japoniei” și, la fel ca distrugerea Dresdei în Germania și a Yuanmingyuan și YongleDadian în China, aleasă de evrei, Kyoto a fost ales de Baruch pentru distrugere deoarece ar „deschide o rană care nu se va vindeca niciodată”.

SUA (și mass-media evreiască) perpetuează mitul că bomba atomică a fost lansată asupra Japoniei pentru a pune capăt războiului și a salva vieți, dar războiul se terminase deja. Japonia fusese în mare parte distrusă de bombardamentele incendiare de la Tokyo și aproape 100 de alte orașe, suferise peste 10 milioane de victime civile numai în aceste atacuri, ca să nu mai vorbim de victimele războiului, iar țara nu mai avea nicio capacitate militară. De fapt, Japonia se oferise deja să se predea înainte de lansarea bombelor atomice. [19]

Așadar, de ce să arunce bombele? Au existat mai multe motive. Unul minor a fost intimidarea Rusiei, dar cele două motive majore au fost (a) evreii își doreau cu ardoare să testeze această nouă armă pe care o creaseră și (b) doreau să pedepsească Japonia pentru că i-a expulzat pe evrei din Nagasaki și apoi din toată Japonia înainte de izbucnirea războiului.
Orice națiune care îi expulzează pe evrei va fi o țintă perpetuă pentru anihilare. Acesta este motivul pentru care evreii urăsc atât de mult Rusia – rușii kievieni au distrus imperiul khazar; este motivul pentru care Cuba a fost supusă la aproape un secol de sancțiuni brutale – pentru expulzarea tuturor evreilor din imperiul lor de jocuri de noroc și prostituție din America Latină, iar China, pentru expulzarea tuturor evreilor de opiu (și a altora) după al Doilea Război Mondial.

Revenind la Proiectul Manhattan. Aproape toți cei implicați direct în proiect erau evrei, dar un nume iese în evidență în mod special. Lipman Siew era un evreu lituanian care și-a schimbat numele în William L. Laurence și care a lucrat pentru Bernard Baruch ca „ofițer de relații publice”. În calitate de reprezentant al lui Baruch și ca indicator al influenței lui Baruch, Laurence a fost ales ca „singurul scriitor și ofițer de relații publice” pentru Proiectul Manhattan. Mai mult, a fost unul dintre puținii civili cărora li s-a permis să urmărească exploziile testelor de bombă și să fie la curent cu toate faptele. În ciuda faptului că Proiectul Manhattan a fost cel mai bine păzit secret al celui de-al Doilea Război Mondial, un singur om, și numai un singur om, a avut voie să observe totul și să știe totul despre proiect.
Laurence a fost singurul civil prezent la explozia istorică a bombei de testare din 16 iulie 1945. Și mai puțin de o lună mai târziu, Laurance era singurul civil din aeronava care a lansat bombele atomice asupra Japoniei. De fapt, Laurance a stat pe scaunul copilotului în B-29 în timpul zborului de bombardament de la Hiroshima, dar a fost mult mai mult decât atât. Laurance a fost persoana care a apăsat butonul pentru a lansa prima bombă atomică.[20]

Vreau să vă opriți aici și să vă gândiți la asta pentru un minut: Întregul Proiect Manhattan, și mai ales zborul de lansare a primei bombe atomice din lume, au fost cele mai bine păzite secrete militare din istorie. Este adevărat că astăzi unii reporteri sunt „integrați” alături de trupele americane pentru a le fi ușor să relateze „narațiunea oficială” dorită, dar nu există nicio înregistrare în istorie a vreunui civil – și a unui civil total inutil – care să fi luat vreodată parte activă la probabil cel mai important eveniment militar de până atunci. Întreabă-te cum s-ar putea întâmpla ca unui simplu civil – un inutil om de „relații publice”, să i se permită nu doar să se afle în acel zbor, ci să stea și pe scaunul copilotului și să fie persoana care apasă butonul pentru a lansa prima bombă atomică. Acum, vreau să-mi spui că evreii nu au nicio influență asupra politicii externe a SUA, în special asupra politicii militare.

Un aspect important al acestui lucru este că bancherii nu au nicio loialitate anume față de nicio armată. Armatele sunt toate la fel, una la fel de bună ca alta. Și, pentru evrei, aceste armate sunt ulterior de aruncat când devin emaciate și nu mai sunt utile. Acest lucru a fost foarte adevărat pentru Marea Britanie. Anglia a pierdut 40% din activele sale externe („Imperiul” ei) în timpul Primului Război Mondial, iar restul în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Marea Britanie nu era doar falimentară, ci și profund îndatorată și implora SUA să o ajute, deoarece se confrunta cu un „Armaghedon financiar”. Aceasta a fost o mare schimbare față de o țară care abia recent „stăpânea valurile” și controla un imperiu pe care „soarele nu apune niciodată”. De fapt, evreii khazari au sacrificat pur și simplu Anglia ca pe o resursă militară detașabilă pentru că aceiași evrei controlau deja total SUA și pur și simplu și-au transferat steagul. Dacă asta nu dovedește amploarea influenței aproape totale pe care evreii o aveau asupra guvernului britanic, atunci ce ar face-o?

De atunci, americanii sunt cei care au funcționat ca „Armata Privată a Bancherilor”. Evreii au folosit SUA în multiple războaie din 1945, întotdeauna pe cheltuiala SUA și niciodată cu vreun beneficiu pentru America sau americani.

Să luăm în considerare invazia americană a Irakului. Un număr surprinzător de autori și editorialiști repetă afirmația prostească că „SUA a pierdut în Irak” sau cuvinte în acest sens. Aceasta este o prostie completă, dar motivul pentru care scriu aceste cuvinte este pentru că nu au înțeles niciodată scopul invaziei Irakului. Nu a avut nicio legătură cu „îndepărtarea unui dictator”, nimic despre „arme de distrugere în masă” și cu siguranță nimic despre „facerea lumii sigure pentru democrație”. În schimb, invazia Irakului a avut două obiective principale: (a) să înlăture un obstacol major în calea controlului Israelului asupra Orientului Mijlociu și (b) să permită bancherilor evrei din City-ul Londrei să jefuiască țara. Nu pare a fi foarte cunoscut, dar acei bancheri au „privatizat” practic tot Irakul, inclusiv o nouă bancă centrală deținută de evrei și, cel mai important, și-au alocat 65% din petrolul Irakului – gratuit – lăsând doar 35% pentru Irak. Am acoperit acest aspect cu multe detalii și documentație într-un eseu intitulat „Umanitatea la răscruce – Legând punctele către o lume nouă și curajoasă”. [21] Dacă vreți să înțelegeți Irakul, vă rugăm să citiți acest articol. Conține cea mai mare parte a ceea ce aveți nevoie. Următorul eseu despre Orașul Londra vă poate oferi restul. [22]

În realitate, invazia americană în Irak a fost un succes spectaculos. Este, desigur, adevărat că SUA nu au obținut niciun beneficiu de pe urma invaziei, dar acest lucru nu a fost niciodată pe ordinea de zi. SUA au plătit toate costurile războiului – trilioane, se pare, au suportat toate victimele de pe câmpul de luptă și au câștigat toate dezaprobările internaționale, dar aceasta este treaba Armatei Bancherilor. Sunt doar soldați proști și nu sunt meniți să profite de pe urma bătăliilor lor. Cei norocoși mor pentru bancherii evrei; ceilalți trăiesc pentru a suferi cu amintirile lor.

La fel a fost și în Libia. Bancherii evrei și-au folosit armata privată americană pentru a distruge în cele din urmă una dintre cele mai de succes și benefice țări din lume. Agenda a fost aproximativ aceeași ca în cazul Irakului, inclusiv privatizarea și banca centrală deținută de evrei, dar cu atracția suplimentară că evreii primesc tot petrolul Libiei, fără pretenția de a-l împărți. Aceasta a fost povestea Siriei. Evreii au folosit armata americană pentru a prelua controlul total asupra zonelor producătoare de petrol, dând tot petrolul bancherilor evrei. Întrucât petrolul era singura sursă majoră de venit a Siriei, atunci, bineînțeles, țara s-a prăbușit – cu ajutorul grupurilor teroriste conduse și finanțate de Israel.

Nici Libia, nici Siria nu au fost eșecuri. Au avut succes în același mod și din aceleași motive ca și Irakul: bancherii evrei din City-ul Londrei au profitat de trilioane de dolari, practic primind licențe pentru a jefui aceste țări pe termen nelimitat. Din nou, SUA nu au beneficiat de acest lucru, dar acest lucru nu a făcut niciodată parte din agendă. Chiar și în cazul fostei Iugoslavii, SUA au plătit toate costurile și au suferit toate victimele de pe câmpul de luptă, dar nu au beneficiat de niciun beneficiu. Dar existau beneficii dacă erai evreu; într-un singur exemplu simplu, George Soros și Madeleine Albright „au preluat” întreaga structură și infrastructură de comunicații din Kosovo – în valoare de aproximativ 800 de milioane de dolari.

Acestea oferă suficiente exemple pentru a ilustra modelul. Ne aflăm acum în etapa în care Armata Privată a Bancherilor își urmează instrucțiunile de a provoca continuu diverse părți ale lumii (Rusia, China, Iran, Coreea de Nord, Venezuela, Cuba) și de a căuta cu disperare aliați, în special în Indo-Pacific – India, Pakistan, Thailanda, „Stanii”, pentru a oferi asistența crucială atunci când relațiile devin „cinetice” (ca să folosim un nou cuvânt evreiesc). Există însă o problemă. Este în general acceptat – în special în SUA – că SUA nu ar putea câștiga un război împotriva Chinei. Au fost efectuate atât de multe studii continue în ultimul deceniu, fiecare cu un rezultat mai descurajant decât precedentul. Consensul în armata americană este că, dacă ar angaja China într-un război armat, „ni s-ar rupe fundurile”.

SUA cheltuiește din ce în ce mai multe trilioane de dolari pentru a sprijini Israelul, pentru a ajuta la distrugerea acelor țări pe care bancherii evrei le dezaprobă, dar totuși se pare că nu sunt la înălțimea sarcinii. Deși ar putea provoca daune semnificative adversarilor lor, rezultatul final prezis este că SUA vor fi distruse și o pustietate. Deci, ce se întâmplă? Nimic special. Totul progresează conform planului. Vă amintiți de Benjamin Netanyahu spunând: „Odată ce vom absorbi tot ce vrem din SUA, se poate usca și fi luata din vânt”? Acest al treilea război mondial este „ultimul lucru” pe care evreii îl vor „sorbi” din SUA și s-ar putea „să se usuce și fi luata din vânt” după aceea.

Dar nu contează. Acest lucru ne aduce la articolul menționat la începutul acestui eseu care discuta despre NATO. Evreii sunt foarte gata să sacrifice SUA, așa cum au sacrificat Anglia și Imperiul Britanic în primele două războaie mondiale. Desigur, SUA vor fi falite și poate mult mai rău, dar nu contează. Evreii și-au transferat deja steagul NATO. Este o armată multinațională și internațională care, cumva, pare să nu raporteze nimănui – dar în viața reală, raportează bancherilor evrei din City-ul londonez. Și când tot fumul și praful de după al Treilea Război Mondial se vor risipi, se așteaptă ca NATO să fie singura armată supraviețuitoare cu vreo capacitate sau forță. Iar evreii nu vor avea nevoie de o capacitate mare, deoarece foștii dușmani precum Rusia și China vor fi foarte slabi, iar celelalte națiuni vor fi prea slabe pentru a cauza probleme reale.

Bancherii evrei extind cu siguranță NATO într-o armată mondială sub controlul lor. Și, deși acceptă că SUA nu pot câștiga un război împotriva Chinei, speranța este că China, Rusia și Iranul vor suferi cel puțin daune grave, dacă nu distrugere. Planul, așa cum este el, dictează că SUA vor fi canibalizate în această încercare, la fel cum a fost canibalizată Marea Britanie. Abandonarea SUA și transferul steagului la NATO.

„Aceasta este o conspirație împotriva civilizației – pentru că la asta se rezumă de fapt.” Ei bine, desigur. Această concluzie este atât de dureros de evidentă, încât este aproape prea jenantă ca să o menționez.

Câteva comentarii finale

Pentru orice cititori care au îndoieli cu privire la gradul de control pe care evreii îl au asupra SUA astăzi, ar trebui să citească un articol anterior intitulat „Puterea din spatele tronului”. [23] Dacă examinați secțiunea despre Departamentul de Stat al SUA, veți vedea că evreii controlează toate pozițiile importante din întregul Departament – peste 100. Acest lucru este valabil și pentru Departamentul Apărării și altele. Examinarea acestei documentații ar trebui să înlăture orice alte îndoieli.

Un ultim punct scurt: comentariile de mai sus se aplică politicilor externe ale SUA și ale altor națiuni, dar există dovezi ale unui control uimitor al evreilor și asupra politicii interne a SUA. În primul rând, ce credeți că se întâmplă în universitățile americane astăzi? Studenții vor fi arestați, închiși, deportați, li se va refuza absolvirea, li se vor refuza vizele de intrare și, foarte posibil, își vor pierde cetățenia, doar pentru „crima” de a nu-i plăcea pe evrei sau de a-i plăcea pe Palestina.

De fapt, este atât de rău încât Jewish Forward a publicat un articol intitulat „Donald Trump are un plan de a-i ține departe pe antisemiți”. [24] Oricine dorește să călătorească în SUA trebuie acum să își facă deschise toate conturile de socializare personalului Consulatului SUA, iar orice dovadă de nemulțumire față de evrei sau Israel face ca o persoană să nu poată călători în Statele Unite. În plus, critica la adresa Israelului, o națiune străină, face acum neeligibil pentru cetățenia americană. [25]
O mare parte a acestei conspirații este de a crea privilegii speciale pentru evrei, iar acest lucru este vizibil în toate națiunile occidentale și în multe alte națiuni de astăzi. În Marea Britanie, evreii au propriile autobuze și linii de autobuz pentru că nu se simt în siguranță călătorind cu neevrei. Contestarea multor părți fictive din istoria evreiască este o infracțiune gravă; Germania, Canada, Italia și multe altele.

Când locuiești într-o țară în care este interzisă identificarea ucigașilor de copii, deoarece ai putea jigni sentimentele ucigașilor, este timpul fie pentru revoluție, fie pentru evadare.

*
Scrierile domnului Romanoff au fost traduse în 34 de limbi, iar articolele sale au fost publicate pe peste 150 de site-uri web de știri și politică în limbi străine din peste 30 de țări, precum și pe peste 100 de platforme în limba engleză. Larry Romanoff este consultant în management și om de afaceri pensionar. A deținut funcții de conducere în firme internaționale de consultanță și a deținut o afacere internațională de import-export. A fost profesor invitat la Universitatea Fudan din Shanghai, prezentând studii de caz în afaceri internaționale pentru clasele de absolvire a EMBA. Domnul Romanoff locuiește în Shanghai și scrie în prezent o serie de zece cărți legate în general de China și Occident. Este unul dintre autorii care au contribuit la noua antologie a Cynthiei McKinney, „Când China strănută”. (Cap. 2 – Dealing with Demons).
Arhiva sa completă poate fi văzută la
https://www.bluemoonofshanghai.com/ + https://www.moonofshanghai.com/
Puteți fi contactat la: 2186604556@qq.com

*
NOTE
[1] NIMENI NU ÎNDRĂZNĂZNEȘTE SĂ O NUMEASCĂ CONSPIRAȚIE Copyright © 1971 de Gary Allen
https://www.bluemoonofshanghai.com/wp-content/uploads/2022/09/None-Dare-Call-It-Conspiracy.pdf
[2] NATO a ales o nouă „amenințare” pentru a o intimida
https://www.rt.com/news/620884-nato-summit-china-containment/
[3] NATO este de acord cu cheltuieli de apărare de 5% obiectiv
https://www.chinadaily.com.cn/a/202506/26/WS685c80a2a310a04af22c8836.html
[4] Aliații NATO sunt de acord să majoreze cheltuielile pentru apărare cu 5% la summitul de la Haga
https://www.defensenews.com/global/europe/2025/06/25/nato-allies-agree-to-boost-defense-spending-to-5-at-the-hague-summit/
[5] Cauza tulburărilor mondiale, de Anonymous
https://www.colchestercollection.com/titles/C/cause-of-world-unrest.html
[6] Evreul internațional — Problema principală a lumii
https://www.bluemoonofshanghai.com/wp-content/uploads/2022/05/TheInternationalJew-HenryFord1920s-1.pdf
[7] Cauza tulburărilor mondiale Tulburări
https://www.bluemoonofshanghai.com/wp-content/uploads/2022/09/The-Cause-of-World-Unrest.pdf
[8] Cauza tulburărilor mondiale
https://archive.org/details/causeofworldunre00newyiala
[9] NIMENI NU ÎNDRĂZNĂ SĂ O NUMEASCĂ CONSPIRAȚIE Drepturi de autor © 1971 de Gary Allen
https://www.bluemoonofshanghai.com/wp-content/uploads/2022/09/None-Dare-Call-It-Conspiracy.pdf
[10] Evreii lui Stalin
https://www.ynetnews.com/articles/0,7340,L-3342999,00.html
[11] Armata privată a bancherilor
https://www.bluemoonofshanghai.com/politics/the-bankers-private-army/
[12] China își amintește de o crimă vastă – The New York Times
https://www.nytimes.com/2010/10/22/arts/22iht-MELVIN.html
[13] Palatul de Vară din Peking distrus
https://www.history.com/this-day-in-history/pekings-summer-palace-destroyed
[14] „Distrugerea unei Mari Biblioteci: Pierderea Chinei aparține lumii”
https://eric.ed.gov/?id=EJ552559
[15] Bernays și Propaganda — Partea a 2-a din 5 — Marketingul războiului
https://www.bluemoonofshanghai.com/politics/1582/
[16] Bomba atomică – Proiectul Manhattan
https://www.bluemoonofshanghai.com/politics/10898/
[17] Câteva fraude istorice
https://www.bluemoonofshanghai.com/politics/4917/
[18] Câteva informații istorice Fraude
https://www.bluemoonofshanghai.com/politics/4917/
[19] Japonia – Punând capăt unui război și salvând vieți?
https://www.bluemoonofshanghai.com/politics/460/
https://www.moonofshanghai.com/2020/04/japan-ending-war-and-saving-lives-by.html
[20] Istoria secretă a bombei atomice de Eustace C. Mullins;
http://whale.to/b/mullins8.html
[21] Umanitatea la răscruce – Legând punctele către lumea noastră nouă și curajoasă
https://www.bluemoonofshanghai.com/politics/2331/
[22] Orașul Londra
https://www.bluemoonofshanghai.com/politics/9358/
[23] Puterea din spatele Tron
https://www.bluemoonofshanghai.com/politics/11277/
[24] Donald Trump are un plan pentru a-i ține la distanță pe antisemiți.
https://forward.com/news/348174/donald-trump-has-a-plan-to-keep-out-anti-semites-does-it-make-any-sense/
[25] Evreii reduc la tăcere lumea
https://www.bluemoonofshanghai.com/politics/21195/
*
Acest articol poate conține materiale protejate prin drepturi de autor, a căror utilizare nu a fost autorizată în mod specific de către deținătorul drepturilor de autor. Acest conținut este pus la dispoziție în conformitate cu doctrina utilizării loiale și este destinat exclusiv scopurilor educaționale și informative. Acest conținut nu este utilizat în scopuri comerciale.

Russia Defies IMF Control — A Shock Ultimatum That Could Redraw Global Power

Nu este vorba despre Rusia. Este vorba despre cine guvernează cu adevărat economia globală. Când
o națiune respinge controlul, nu este vorba de sfidare. Este un avertisment. Și ceea ce
urmează vă va afecta salariile, economiile și echilibrul de putere sub care
trăiți. Rusia tocmai a transmis un ultimatum Fondului Monetar Internațional
care spulberă 70 de ani de control financiar occidental și redefinește
viitorul ordinii economice globale. Pe 18 decembrie 2024,
Ministerul Finanțelor rus a emis o declarație oficială prin care respinge toate condițiile atașate potențialei
implicări și a anunțat crearea unui mecanism financiar alternativ cu 14 națiuni partenere. Aceasta nu este o
negociere. Aceasta este o declarație de independență față de un sistem care
a dictat termeni națiunilor timp de generații. Ceea ce se întâmplă în spatele acestei decizii
depășește cu mult economia. Această mișcare amenință însăși fundamentul modului în care
puterile occidentale și-au menținut dominația de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Sistemul bazat pe dolar, mecanismele capcanei datoriei, programele de ajustare structurală
care au ținut continente întregi în servitute economică. Rusia
se îndepărtează de toate acestea. Și nu sunt singurii. Întrebarea nu este
dacă acest lucru schimbă jocul. Întrebarea este dacă jocul în sine mai există. Dar mai întâi, trebuie să
înțelegem cum am ajuns la acest punct de ruptură. Pentru a înțelege de ce acest moment este atât de crucial, trebuie să ne întoarcem în
1944. În vara aceea, în Bretonwoods, New
Hampshire, arhitectura dominației financiare postbelice a fost construită cu grijă. Statele Unite au ieșit
din al Doilea Război Mondial ca singura putere industrială majoră cu infrastructura intactă. America deținea 70% din aurul monetar mondial.
Imperiul Britanic era falimentar. Europa era în ruine.
Și în acel moment de pârghie maximă, negociatorii americani au conceput un sistem
care ar canaliza puterea economică globală prin intermediul instituțiilor pe care le-ar controla.
Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială s-au născut din această conferință. Geniul sistemului Bretonwood
a fost apariția sa de multilateralism. 44 de națiuni au semnat acordurile, dar structura de vot a fost ponderată în funcție de contribuția economică. Statele Unite au furnizat cea mai mare parte a capitalului inițial. Prin urmare, Statele Unite au deținut puterea de veto asupra deciziilor majore.
Aceasta nu a fost o cooperare. Aceasta a fost o ierarhie cu o față liberală. FMI
ar fi oferit împrumuturi de urgență națiunilor care se confruntau cu criza balanței de plăți. Dar fiecare împrumut a venit cu
condiții. Programe de ajustare structurală, măsuri de austeritate, cerințe de privatizare, liberalizarea pieței,
devalorizarea monedei. Acestea nu erau recomandări economice.
Erau transferuri de suveranitate. Timp de decenii, acest sistem a funcționat exact
așa cum a fost conceput. Când națiunile în curs de dezvoltare s-au confruntat cu criza datoriilor, nu aveau unde
să se adreseze. FMI a devenit creditorul de ultimă instanță. Dar prețul acestor
împrumuturi a fost restructurarea unor economii întregi. Conform principiilor consensului de la Washington,
Argentina în 2001, Grecia în 2010, Ucraina în 2014, modelul
s-a repetat pe continente timp de decenii. Națiunile au cedat controlul asupra
politicii monetare, politicii fiscale și industriilor strategice. în schimbul unor împrumuturi care adesea îmbogățeau creditorii străini
în timp ce sărăceau populațiile locale. Acesta nu era ajutor. Aceasta era extracție
cu hârțogărie. Rusia însăși a experimentat acest sistem în anii 1990. După prăbușirea
Uniunii Sovietice, consilierii occidentali au inundat Moscova, promițând prosperitate
prin terapie de șoc, privatizare rapidă, liberalizare imediată a pieței, dezmembrarea industriilor de stat.
Rezultatul a fost cea mai mare catastrofă economică în timp de pace a secolului XX.
PIB-ul rusesc s-a contractat cu 40%.
Speranța de viață a scăzut. Oligarhii au cumpărat active de stat pentru câțiva bănuți pe dolar, iar instituțiile financiare occidentale
au profitat imens de pe urma haosului.
FMI a acordat Rusiei împrumuturi în valoare totală de 22 de miliarde de dolari în această perioadă. Dar aceste
împrumuturi au venit cu condiții standard. Reducerea cheltuielilor sociale, eliminarea
subvențiilor, deschiderea economiei către proprietatea străină. Poporul rus a urmărit
cum economiile sale se evaporă, industriile sale se prăbușesc și națiunea sa este umilită. Această experiență a lăsat o
amprentă permanentă asupra gândirii strategice rusești. O întreagă generație de lideri ruși a ajuns să considere FMI nu
ca pe o instituție financiară neutră, ci ca pe un instrument de control geopolitic occidental. Ei au văzut cum aceleași tipare
s-au desfășurat în Asia în timpul crizei financiare din 1997. Cum IMP a cerut
Thailandei, Indoneziei și Coreei de Sud să desființeze controalele de capital și
să accepte austeritatea punitivă, în timp ce investitorii occidentali cumpărau active în dificultate la
prețuri de vânzare forțată. Au urmărit cum medicamentul IM părea în mod constant să beneficieze creditorii
din New York și Londra, în timp ce îi devasta pe muncitorii din Bangkok și Buenos Aires. Timp de
decenii, acest sistem părea de nezdruncinat. Dolarul a rămas moneda de rezervă dominantă. INF și-a menținut poziția de nod central al crizei financiare internaționale. este
managementul și națiunile care au contestat acest aranjament s-au trezit izolate.
Dar ceva s-a schimbat. Începând cu anii 2000, o coaliție de națiuni
a început să construiască infrastructură alternativă. China a lansat Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură
în 2016. Națiunile BRICS au creat noua
bancă de dezvoltare. Acordurile bilaterale de swap valutar au proliferat. Rusia și China au început să stabilească comerțul în ruble
în yuani. Acestea nu au fost inițiative aleatorii. Aceasta a fost o pregătire sistematică pentru o
lume în care autoritatea IMS nu mai era absolută. Punctul de cotitură a venit
cu un regim de sancțiuni impus după 2022, când națiunile occidentale au înghețat 30
de miliarde de dolari din rezervele băncii centrale rusești. Acestea au demonstrat că
sistemul financiar internațional putea fi transformat în armă după bunul plac. Rusia nu se confrunta pur și simplu
cu presiune economică. Rusia se confrunta cu perspectiva excluderii permanente din finanțele globale denominate în dolari.
În acel moment, calculul s-a schimbat complet. Dacă ești deja în afara
sistemului, amenințările imps își pierd puterea. Dacă rezervele dumneavoastră pot fi înghețate,
indiferent de dreptul internațional, promisiunea accesului la capitalul occidental
devine lipsită de sens. Rusia a început să se pregătească pentru autonomie financiară completă. Acum, la sfârșitul anului 2024, această
pregătire a ajuns la punctul culminant. Guvernul rus a respins oficial orice viitor angajament cu
FMI în cadrul structurii sale actuale de guvernanță. Dar nu este vorba doar de a pleca. Rusia a anunțat
crearea unui mecanism alternativ de decontare și creditare. 14 națiuni au
semnat deja acorduri preliminare. Structura ocolește complet compensarea în dolari. Împrumuturile vor fi emise într-un
coș de valute, inclusiv yuanul, rupia și rubla. Nu vor exista
cerințe de ajustare structurală, nici cereri de privatizare, nici condiții de austeritate.
Acesta este un concurent direct al FMI, construit pe principii fundamental diferite.
Să examinăm exact ce s-a întâmplat.
Pe 18 decembrie, ministrul rus de finanțe, Anton Silanov, a ținut o conferință de presă
la Moscova. El a fost flancat de reprezentanți ai băncilor centrale din China, India, Iran și Emiratele Arabe Unite.
Simbolismul a fost deliberat. Aceasta nu a fost o mișcare unilaterală
a Rusiei. Acesta a fost un anunț coordonat de economiile majore
care reprezintă miliarde de oameni. Swang a citit o declarație pregătită. Rusia
nu va mai participa la niciun program INF. Rusia nu va mai recunoaște evaluările INF ale
economiei sale. Și, ăă, Rusia lansa mecanismul de stabilitate eurasiatic, o nouă
instituție concepută pentru a oferi lichidități de urgență fără implicarea Occidentului. Angajamentele financiare
sunt substanțiale. China a promis 50 de miliarde de dolari în capitalizare inițială. India
s-a angajat cu 20 de miliarde. Rusia însăși va contribui cu 30 de miliarde. Parteneri mai mici
inclusiv Iranul, Arabia Saudită, Indonezia și mai multe republici din Asia Centrală
adăugă încă 40 de miliarde împreună. Acest lucru nu este simbolic. Acestea sunt 140 de miliarde de
capital real care creează o alternativă autentică la capacitatea de creditare a IM. Pentru
comparație, capacitatea totală de creditare a FMI este de aproximativ 1 trilion de dolari.
Mecanismul de stabilitate eurasiatic începe de la 14% din această cifră, dar este în creștere.
Și spre deosebire de FMI, nu necesită aprobarea majorității superioare din partea națiunilor occidentale pentru a aloca fonduri. Termenii de împrumut în cadrul acestui nou mecanism reprezintă o abatere fundamentală de la infortodoxie.
Națiunile împrumutate nu se vor confrunta cu cerințe de privatizare a întreprinderilor de stat, nu vor fi solicitate reducerea cheltuielilor sociale, nu vor fi obligate să liberalizeze conturile de capital. În schimb, condițiile se concentrează pe investiții productive, dezvoltarea infrastructurii și integrarea comercială regională. O națiune
care se confruntă cu o criză a balanței de plăți ar putea accesa fonduri de urgență angajându-se să investească în infrastructura de transport
care se conectează la coridoarele rutiere și de centură chineză sau prin creșterea
exporturilor de energie evaluate în monede locale. Accentul se mută de la
austeritate la dezvoltare. De ce face Rusia acest lucru? Explicația oficială
se concentrează pe suveranitate și echitate. Oficialii ruși susțin că
FMI a devenit un instrument politic mai degrabă decât o instituție financiară tehnică.
Aceștia indică tratamentul diferențiat al țărilor pe baza alinierii geopolitice.
Ucraina a primit un sprijin rapid din partea FMI, în ciuda fundamentelor economice discutabile,
deoarece a servit intereselor strategice occidentale. Între timp, națiunile care
au urmărit politici externe independente s-au confruntat cu condiții și întârzieri nesfârșite.
Acest standard dublu, susțin oficialii ruși, dovedește că sistemul este rupt
dincolo de orice reformă. Dar se întâmplă ceva mai important sub suprafață. Această mișcare
are legătură cu remodelarea întregii arhitecturi a puterii globale. Timp de 70 de ani, capacitatea de a exclude națiunile
din finanțarea bazată pe dolari a oferit Statelor Unite o influență asupra aproape fiecărui guvern de pe Pământ. Chiar și China, cu
economia sa masivă, a rămas vulnerabilă la o potențială izolare financiară. Această influență se erodează acum. Dacă există o alternativă viabilă
amenințarea infecțiilor…Iluzia își pierde din usturime. Națiunile
care se confruntă cu presiunea americană pot calcula acum dacă alinierea la sistemul financiar occidental merită
costurile suveranității. Motivațiile economice sunt la fel de semnificative.
Rusia se bazează pe resurse naturale enorme, petrol, gaze naturale, metale,
cereale. Timp de decenii, aceste resurse au fost monetizate prin contracte denominate în dolari
compensate prin intermediul instituțiilor financiare occidentale. Fiecare tranzacție a generat comisioane pentru băncile din
New York și Londra. Fiecare fluctuație de preț a fost acoperită prin
instrumente derivate tranzacționate pe bursele occidentale. Rusia a fost integrată într-un sistem care
a profitat pe alții, lăsând Rusia perpetuu vulnerabilă la sancțiuni. Prin
crearea unui mecanism alternativ de decontare, Rusia își poate tranzacționa resursele în ruble, yuani și dirhami.
Averea generată rămâne în rețeaua partenerilor. Calculele politice
sunt simple. Pe plan intern, respingerea IM joacă
extrem de bine. Opinia publică rusă a fost sceptică față de instituțiile financiare occidentale încă din anii catastrofali
1990. Adoptarea unei poziții confruntatoriale întărește acreditările naționaliste ale guvernului. Semnalează putere, mai degrabă decât supunere, pentru o conducere care împiedică legitimitatea să reziste presiunilor occidentale. Această mișcare este lipsită de costuri politice. Dar, la nivel internațional, ea transmite și un mesaj potențialilor parteneri. Rusia oferă o alternativă.

Națiunile sătule de improvizații au acum opțiuni. Dimensiunea securității

nu poate fi ignorată. FMI a funcționat din punct de vedere istoric ca o poartă către finanțele internaționale.

Națiunile care doreau acces la piețele de obligațiuni aveau nevoie de certificarea IM

că economiile lor erau fundamental solide. Acest lucru i-a conferit FMI o putere enormă de a modela politicile naționale. Dar, de asemenea,

a transformat FMI într-un punct de blocare care putea fi manipulat în scopuri geopolitice.

Prin crearea unui mecanism alternativ de certificare prin intermediul mecanismului de stabilitate iranian, Rusia și partenerii săi

construiesc un sistem paralel care nu poate fi închis de deciziile occidentale. Ceea ce mass-media tradițională nu relatează este

amploarea coordonării din culise care a precedat acest anunț.

Oficialii ruși se întâlnesc cu omologii chinezi, indieni și din Orientul Mijlociu de peste 18 luni.

Arhitectura tehnică a noului sistem de decontare este în dezvoltare de la începutul anului 2023.

Firmele de tehnologie chineze au furnizat infrastructura blockchain pentru compensarea valutară. Instituțiile financiare indiene
au contribuit cu expertiză în internaționalizarea rupiei. Experiența iraniană în eludarea sancțiunilor
a influențat proiectarea sistemelor de rutare a tranzacțiilor. Acest lucru nu a fost improvizat. A fost planificat
și executat cu atenție. Coordonarea se extinde la angajamentele de resurse. Arabia Saudită
și Emiratele Arabe Unite au convenit în liniște să accepte plata pentru exporturile de petrol în alte valute
decât dolarii, atunci când tranzacționează cu membrii mecanismului de stabilitate eurasiatică.

Acest lucru este uimitor. Sistemul petrodolar, care a susținut dominația financiară americană
din anii 1970, este subminat în mod deliberat de unii
dintre arhitecții săi originali. Acestea nu sunt state necinstite. Acestea sunt exportatori majori de petrol
care au fost parteneri americani timp de decenii. Dorința lor
de a participa la acest mecanism alternativ semnalează o schimbare profundă în
modul în care își percep interesele strategice. Există, de asemenea, conexiuni cu tendințe globale mai largi, pe care analiza mainstream
le lipsește. Lansarea mecanismului de stabilitate eurasiatică vine la doar
săptămâni după ce summitul de cărămidă și-a extins membrii pentru a include Arabia Saudită,
Egiptul și Etiopia. Aceasta vine în momentul în care China și Brazilia au finalizat un
acord comercial major, stabilit în întregime în monede locale. Acest lucru se întâmplă în contextul în care India
și Rusia au finalizat integrarea sistemelor lor interne de plăți, permițând transferuri directe fără implicare rapidă.
Nu sunt coincidențe. Aceasta este o strategie coordonată multianuală pentru a construi infrastructura pentru
un sistem internațional postdolar. Documentele scurse din discuțiile interne ale ministerului de finanțe rus dezvăluie
viziunea pe termen lung. Până în 2030, obiectivul este ca 40% din comerțul internațional al Rusiei să fie decontat în alte valute decât dolarul sau euro. Până în 2035,
mecanismul de stabilitate eurasiatic ar trebui să aibă o capacitate de creditare egală cu 25% din cea a
FMI. Iar până în 2040, arhitecții acestui sistem își imaginează o ordine financiară cu adevărat multilaterală
în care nicio monedă sau instituție unică nu deține putere dominantă.
Dacă aceste termene sunt realiste este aproape irelevant. Ambiția în sine reprezintă o provocare fundamentală
pentru ordinea existentă. Răspunsul instituțiilor occidentale a fost previzibil.
FMI a emis o declarație directă în care își exprimă dezamăgirea și își reiterează angajamentul de a sprijini
toate națiunile membre. Dar, în mod privat, oficialii sunt alarmați. Dacă mecanismul de stabilitate eurasiatic va avea succes, ar putea declanșa o cascadă de dezertări. Națiunile din America Latină, Africa și Asia de Sud-Est care au avut dificultăți în anumite condiții
vor avea brusc o putere de influență. Ele pot amenința că își vor muta afacerile în altă parte. Acest lucru…subminează capacitatea FMI
de a impune termeni și, dacă FMI nu poate impune termeni, scopul său fundamental
ca instrument al guvernării economice occidentale se evaporă. Ăă, oficialii americani
sunt și mai îngrijorați de implicațiile monedei de rezervă. Statutul
dolarului ca monedă de rezervă globală permite Statelor Unite să înregistreze
deficite enorme fără consecințele cu care s-ar confrunta alte națiuni.
Băncile centrale străine dețin trilioane în active denominate în dolari. Acest lucru creează
o cerere constantă de dolari și permite Trezoreriei SUA să se împrumute la
rate artificial scăzute. Dar dacă comerțul internațional se stabilește din ce în ce mai mult în monede alternative, cererea de
dolari scade, randamentele trezoreriei cresc, costul
finanțării datoriei americane crește. Întregul model economic care a
permis Statelor Unite să mențină baze militare în peste 70 de țări, în timp ce înregistrează deficite comerciale cronice
este sub presiune. Liderii europeni sunt prinși într-o poziție dificilă. Multe
națiuni europene au devenit frustrate de dominația americană asupra instituțiilor financiare internaționale. Președintele francez
Mrronan a cerut în repetate rânduri o lume mai multipolară. Dar Europa, de asemenea,
beneficiază de hegemonia dolarului. Euro servește drept monedă de rezervă secundară.
Băncile europene profită de pe urma compensării dolarului, iar relația de securitate a Europei cu Statele Unite
face ca sprijinul direct pentru alternative să fie imposibil din punct de vedere politic.
Așadar, oficialii europeni emit declarații atent formulate despre necesitatea unei reforme a mecanismului de stabilitate
în timp ce speră în liniște că va eșua mecanismul de stabilitate eurasiatic. Aici
povestea devine cu adevărat interesantă, deoarece succesul sau eșecul acestui mecanism alternativ va depinde de
ceva foarte simplu. Poate el oferi cu adevărat stabilitate în timpul unei crize
financiare? FMI, în ciuda tuturor defectelor sale, a acumulat 70 de ani de experiență în gestionarea crizelor. Are relații cu fiecare bancă centrală majoră. Are expertiză tehnică în
restructurarea datoriei suverane. Mecanismul de stabilitate eurasiatic nu este testat. Dacă o națiune membră se confruntă cu o
criză severă, iar noua instituție se împiedică de răspuns, încrederea se va
evapora. Națiunile se vor întoarce la mecanism în ciuda nemulțumirilor lor. Dar dacă mecanismul
reușește să gestioneze primul său test major, credibilitatea alternativei
crește exponențial. Rusia pare să parieze că prima criză va fi gestionabilă. Națiunile membre inițiale sunt în curs de reutilizare și înregistrează surplusuri comerciale.
Niciuna nu se confruntă în prezent cu dificultăți financiare acute. Acest lucru oferă mecanismului timp să-și construiască capacitatea instituțională
înainte de a se confrunta cu un test sever. Între timp, simpla existență a unei
alternative schimbă psihologia finanțelor internaționale. Investitorii și
guvernele trebuie acum să ia în considerare posibilitatea ca excluziunea financiară occidentală să nu fie sfârșitul lumii.
Acest lucru schimbă calculele din nenumărate săli de consiliu și ministere.
În acest moment, trebuie să mă retrag din emoții și să privesc acest lucru printr-o
lentilă realistă. În studiul relațiilor internaționale, există un cadru bine stabilit care explică
exact de ce această desfășurare a fost inevitabilă. Marile puteri nu acceptă
poziții subordonate în sisteme pe care le percep ca fiind trucate împotriva intereselor lor.
Când o putere își stabilește dominația prin control instituțional, puterile rivale fie își vor accepta
subordonarea, fie vor investi în construirea de instituții alternative.
Nu există o a treia opțiune. Singura întrebare este momentul. Statele Unite
au construit IM într-un moment de putere relativă maximă. Acest lucru a fost rațional.
Instituția a servit intereselor americane timp de decenii. De asemenea, rațională. Însă puterea este
dinamică, nu statică. Pe măsură ce alte națiuni și-au dezvoltat capacitatea economică și militară,
disponibilitatea lor de a accepta regulile de design american a scăzut. Nu este vorba
despre moralitate. Este vorba despre putere. Respingerea de către Rusia a IM este
răspunsul previzibil al unei puteri majore care nu mai beneficiază de status quo și a acumulat
suficientă capacitate pentru a-l contesta. Variabila cheie este puterea relativă. În
1994, Rusia era slabă. Economia era în colaps. Armata era
demoralizată. Instituțiile politice erau abia funcționale. În acest context,
acceptarea în termeni era rațională, în ciuda costurilor. Rusia nu avea alternative
și avea nevoie de resurse. Dar până în 2024, calculul se schimbase complet.

Rusia și-a reconstruit armata. A acumulat rezerve financiare masive în ciuda sancțiunilor. A obținut
contracte energetice pe termen lung cu China și India. Cel mai important, are
parteneri dispuși să se alăture unui sistem alternativ. Când puterea relativă a unui stat
crește, acesta caută să renegocieze sau să iasă din acordurile încheiate în perioadele de
slăbiciune. Acest cadru explică, de asemenea, de ce China susține mișcarea Rusiei în ciuda
riscurilor. Economia Chinei este acum aproximativ egală cu cea a Americii în ceea ce privește puterea de cumpărare
în termeni parodici. China are un surplus comercial masiv. China deține peste 3 trilioane de dolari în
rezerve valutare. Cu toate acestea, China încă operează într-un sistem financiar în care
autoritatea supremă revine instituțiilor poziții pe care China nu le controlează. Aceasta este o situație intolerabilă pentru orice
mare putere cu alternative. Prin susținerea mecanismului de stabilitate eurasiatic, China se diversifică, îndepărtându-se
de dependența de arhitectura financiară occidentală. Dacă mecanismul eșuează,
pierderile Chinei sunt gestionabile. Dacă reușește, China câștigă influență asupra unui sistem paralel
în care ponderea sa va fi proporțională cu puterea sa economică. Pentru națiunile mai mici care se alătură acestui
mecanism, calculul este diferit, dar la fel de rațional. Țări precum Iranul și Venezuela sunt
deja excluse din finanțele occidentale din cauza sancțiunilor. Pentru ele, mecanismul de stabilitate eurasiatic
oferă includerea într-un sistem care va tranzacționa efectiv cu ele. Costurile de suveranitate sunt
zero, deoarece nu au acces la pierderi. Dar chiar și națiunile care nu sunt sancționate văd avantaje. Țările din
Asia Centrală, Asia de Sud-Est și Orientul Mijlociu comercializează din ce în ce mai mult cu China decât cu Statele Unite. De ce
ar trebui ca acest comerț să fie denominat în dolari și compensat prin băncile occidentale? Decontarea directă în monede locale
reduce costurile tranzacțiilor și elimină riscul cursului de schimb. Logica
aici este structurală, nu personală. Nu este vorba despre ambițiile lui Vladimir Putin
sau despre ideologia lui Shinping. Dacă diferiți lideri ar fi la putere, dar
distribuția capacităților ar rămâne aceeași, s-ar desfășura o dinamică similară.

Când sistemul internațional este ierarhic și unele state dobândesc puterea de a contesta această ierarhie,
vor face acest lucru. Singura întrebare este forma pe care o va lua provocarea. Rusia a ales
să construiască o instituție financiară alternativă, deoarece excluziunea financiară a fost principala pârghie utilizată împotriva
aceasta. China susține acest efort, deoarece dependența financiară de Occident
este cea mai mare vulnerabilitate strategică a Chinei. Acestea sunt răspunsuri raționale la presiunile structurale. Ceea ce
se întâmplă în continuare depinde de dacă alte națiuni percep această mișcare ca fiind de succes. Succesul înseamnă mai mult decât simpla
funcționare. Mecanismul de stabilitate eurasiatic trebuie să demonstreze că poate oferi stabilitate fără a impune
costurile de suveranitate asociate cu FMI. Dacă se întâmplă acest lucru, mai multe națiuni se vor alătura.

Efectele de rețea ale unui sistem financiar alternativ cresc exponențial cu
fiecare membru suplimentar. Mai mulți membri înseamnă mai multe rute comerciale care pot ocoli
clearing-ul în dolari. Un volum de clearing mai mare înseamnă o lichiditate mai mare. O lichiditate mai mare
înseamnă costuri de tranzacție mai mici. Costurile mai mici atrag mai mulți membri. Așa
ar putea atinge un sistem paralel masa critică în decurs de un deceniu. Dar
există un prag crucial care trebuie depășit. În prezent, dolarul este implicat în
88% din toate tranzacțiile valutare. Chiar și comerțul dintre două
țări non-americane implică adesea conversia dolarului ca pas intermediar, deoarece lichiditatea dolarului este atât de
profundă. Pentru ca un sistem alternativ să fie cu adevărat competitiv, acesta trebuie să construiască o lichiditate comparabilă
în perechi de yuani, rupii și ruble. Acest lucru necesită un volum enorm
de tranzacții susținut de-a lungul anilor. De asemenea, necesită ca marii exportatori de mărfuri să accepte monede
alternative. Primele indicații de la exportatorii de petrol sunt promițătoare pentru acest sistem alternativ. Dar petrolul este doar o
marfă. Dar bunurile fabricate, tehnologia și serviciile?
Cronologia contează enorm. Dacă această tranziție durează 50 de ani, sistemul existent
are timp să se adapteze. Sistemul Integrat ar putea să se reformeze. Rolul dolarului ar putea
să se diminueze treptat fără criză. Dar dacă tranziția are loc în 10 până la 15
ani, ajustarea va fi haotică. Trilioane de dolari în active sunt
evaluate pe baza unor presupuneri despre dominația și autoritatea dolarului. Dacă aceste
presupoziții se dovedesc false, reevaluarea va fi violentă. Ratele dobânzilor, cursurile de schimb
și valorile activelor vor fluctua vertiginos. Unele națiuni vor beneficia.
Altele se vor confrunta cu presiuni economice severe. Statele Unite, care și-au structurat
întreaga economie în jurul finanțării ieftine în dolari, se vor confrunta cu cea mai dificilă ajustare. Există, de asemenea, o dimensiune de securitate
care nu poate fi ignorată. Statele Unite au răspuns din punct de vedere istoric
provocărilor la adresa dominației lor financiare cu măsuri extraordinare.
Când Saddam Hussein a anunțat că va vinde petrol irakian în euro în 2000, Irakul
a fost invadat în termen de 3 ani. Când Moar Gaddafi a propus o monedă africană garantată cu aur,
Libia a fost distrusă în 2011. Modelul este clar. Provocările la adresa
hegemoniei dolarului sunt tratate ca amenințări la adresa securității care justifică răspunsuri militare.
Rusia pariază că arsenalul său nuclear face imposibil un astfel de răspuns. Probabil că este corect, dar
ridică întrebarea ce instrumente de transmitere vor fi utilizate. Așteptați-vă la o escaladare a războiului economic,
mai multe sancțiuni, mai multă presiune asupra terților pentru a alege o tabără, mai multe eforturi de
sabotare a sistemelor de plată alternative prin mijloace cibernetice. Statele Unite nu vor accepta pasiv erodarea
dominanței financiare. Se va folosi orice instrument, cu excepția unui conflict militar direct. Acest lucru creează riscuri pentru națiunile
participante la mecanismul de stabilitate eurasiatic. Acestea se vor confrunta cu presiuni să se retragă. Unii vor ceda, alții își vor
adânci angajamentul ca răspuns la presiune. Rezultatul este cu adevărat incert. Nu este vorba doar despre Rusia
și despre ținta războiului. Consecințele vor afecta fiecare persoană de pe Pământ în următorii 5 ani. Dacă dolarul își pierde
statutul de monedă de rezervă, americanii se vor confrunta cu rate ale dobânzii mai mari și își vor reduce
puterea de cumpărare. Banii ușori care au finanțat consumul american timp de decenii vor deveni mai scumpi.
Inflația va fi structural mai mare. Deficitul comercial va trebui să se reducă,
ceea ce înseamnă mai puține bunuri importate. Nivelul de trai se va ajusta în jos.
Așa arată sfârșitul hegemoniei financiare din interior pentru întreaga regiune care se întinde din
Europa de Est, prin Asia Centrală, până în Asia de Sud-Est. Această mișcare creează atât
oportunități, cât și pericole. Oportunitatea vine din dependența redusă de finanțele occidentale
și din accesul crescut la capitalul chinezesc și indian.
Investițiile în infrastructură s-ar putea accelera. Volumele comerciale ar putea crește.
Dar pericolul vine din faptul că sunt prinse între sisteme concurente. Națiunile care încearcă să mențină legături atât cu arhitectura financiară occidentală,
și cu cea eurasiatică, s-ar putea trezi presate.
Se vor confrunta cu cerințe de a alege o tabără. Unele se vor fractura intern, pe măsură ce
diferite facțiuni politice se aliniază cu diferite puteri externe.
Sistemul financiar internațional se confruntă cu cea mai semnificativă restructurare de la Breton Woods. Timp de 70 de ani, sistemul
a fost în esență ierarhic, cu Statele Unite în vârf. Această ierarhie este acum contestată
de o coaliție de state care reprezintă jumătate din populația lumii și o
pondere tot mai mare din PIB-ul global. Chiar dacă provocarea eșuează, încercarea în sine
schimbă calculele. INF nu mai poate presupune participarea universală.
Dolarul nu mai poate presupune acceptarea universală.
Există alternative. Acest fapt în sine subminează fundamentul psihologic
al vechiului sistem. În următorii 5 până la 10 ani, vom asista la o accelerare
a fragmentării economiei globale în blocuri concurente. Un bloc centrat pe Statele Unite care utilizează dolarul și
se bazează pe instituții precum FMI. Un alt bloc centrat pe China și Rusia care utilizează monede alternative și
se bazează pe instituții precum mecanismul de stabilitate eurasiatic. Unele națiuni vor încerca să lege ambele blocuri.
Altele se vor angaja ferm de o parte. Comerțul va circula din ce în ce mai mult în interiorul blocurilor, mai degrabă decât între ele. Acest lucru este
mai puțin eficient din punct de vedere economic, dar mai sigur din punct de vedere politic. Și într-o eră în care
geoeconomia și geopolitica se contopesc, securitatea are prioritate față de eficiență.
Prețurile mărfurilor vor fi prinse în mijlocul acestei tranziții. Petrolul, gazele
naturale, metalele și produsele agricole sunt principalele valori ale economiei globale.
Acestea trebuie să circule indiferent de arhitectura financiară. Dar moneda în care
sunt stabilite prețurile contează enorm. Dacă marii exportatori trec la prețurile în yuani
sau rupii, cererea de dolari scade. Dacă importatorii trebuie să dețină valute alternative
pentru a achiziționa mărfuri, compoziția rezervelor băncii centrale se schimbă. Aceste schimbări se reflectă în
cursurile de schimb, creând volatilitate. Așteptați-vă în special ca prețurile la energie să
oscileze puternic în timpul acestei tranziții, nu din cauza șocurilor de ofertă, ci din cauza
incertitudinii valutare. Dinamica datoriei este deosebit de îngrijorătoare. Națiunile piețelor emergente
datorează trilioane de dolari în datorii denominate în dolari. Dacă
dolarul se consolidează în timpul acestei tranziții, așa cum se va întâmpla probabil pe termen scurt, serviciul datoriei devine mai
scumpăr. Unele națiuni vor intra în incapacitate de plată. Dar dacă au acces la mecanismul de stabilitate eurasiatic,
se pot refinanța în monede alternative cu termeni mai buni.
Acest lucru creează un stimulent puternic pentru a se alătura sistemului alternativ, dar riscă și o cascadă de neplată care ar putea
declanșa o criză financiară globală. Următorii doi ani sunt extraordinar de
periculoși. Gândiți-vă la asta pentru o clipă. Sistemul care a guvernat finanțele internaționale
de când bunicii voștri erau tineri este demontat activ. Nu
prin război, nu prin revoluție, ci prin construirea răbdătoare a alternativelor de către statele care nu mai
acceptă vechile reguli. Așa se întâmplă tranzițiile hegemonice în
era modernă. Nu cu tancuri, ci cu registre contabile. Nu cu invazii, ci cu
swap-uri valutare. Violența este economică mai degrabă decât fizică. Dar miza este
la fel de mare. Rusia a demonstrat că o putere majoră cu suficiente
resurse și parteneri capabili poate ieși din sistemul financiar occidental și supraviețui. Acesta este precedentul crucial.
Timp de decenii, s-a presupus că excluderea din finanțarea bazată pe dolari însemna colaps economic. Această presupunere
este acum testată în timp real. Dacă Rusia nu numai că supraviețuiește, dar prosperă,
efectul demonstrației va fi enorm. Fiecare națiune cu nemulțumiri față de import sau frustrări legate de
dependența de dolar își va reconsidera opțiunile. Ceea ce asistăm nu este o dispută temporară sau o tactică de negociere,
ci o restructurare fundamentală. Construcția puterii economice globale. Momentul unilateral
care a început în 1991 se termină. Nu pentru că Statele Unite au ales să
renunțe la dominație, ci pentru că puterile în ascensiune au acumulat capacitatea de a
o contesta și voința de a folosi această capacitate. Respingerea de către Rusia a IM este un
moment într-o tranziție mai lungă, dar este un moment semnificativ. Reprezintă punctul în care provocarea a devenit
instituționalizată. Această mișcare marchează un punct de inflexiune istoric. Istoricii viitori vor probabil
identifica sfârșitul anului 2024 ca momentul în care fractura din sistemul financiar global
a devenit ireversibilă. Nu cauza fracturii, care are
rădăcini care se întind pe decenii întregi, ci momentul în care toate părțile au recunoscut că
vechiul sistem nu poate fi restaurat. Mecanismul de stabilitate eurasiatic poate avea succes sau eșua ca instituție, dar faptul
că există și că economiile majore pariază pe el semnalează că
monopolul este rupt. Lumea unilaterală se fragmentează, iar Rusia se poziționează
ca o piatră de temelie a unei ordini alternative. Dacă această ordine alternativă se dovedește stabilă sau
se transformă în conflict este întrebarea definitorie a următorului deceniu. Ceea ce este
cert este că regulile scrise în 1944 nu mai impun ascensiunea universală.
Se scriu reguli noi, iar de data aceasta națiunile care țin condeiul sunt
foarte diferite de cele care au scris prima schiță. Epoca dominației financiare occidentale de necontestat
s-a încheiat. Ceea ce urmează va fi determinat de
alegerile făcute în acești ani cruciali. Rusia și-a făcut alegerea.
Acum, restul lumii trebuie să o facă pe a sa. Această analiză se bazează pe informații publice, teorii ale relațiilor internaționale și cadrul analitic al realismului politic.
Interpretările prezentate sunt în scop educațional și formativ.

https://www.youtube.com/watch?v=HMsUTqo7yp0

BREAKING: Russia Defies IMF Control — A Shock Ultimatum That Could Redraw Global Power
Varoufakis Vision

https://www.youtube.com/watch?v=UaBpWaiwxBQ

JUST IN! Russia REJECTS IMF Control — The Ultimatum That Changes Everything | John Mearsheimer
Motivación de David Goggins

Succes, la-nțăles și…
La Mulți Ani, în pace, nu-n …război