Tinerii albi reprezintă cel mai mare pericol pentru Sistem. De aceea, Sistemul plănuiește să se descotorosească de ei, trimițându-i la război pe post de carne de tun.

Un editorial de Brandon Smith, publicat pe platforma Alt-Market.us, pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

Când mă gândesc la recentul asasinat al lui Charlie Kirk, văd acest eveniment ca fiind unul simbolic pentru moartea discursului civil în Occident.

În acel moment, linia temporală s-a divizat, lăsând două grupuri distincte: conservatorii și centriștii care se agață de fantezia că progresul prin politica tradițională este încă posibil – și patrioții care realizează acum că o soluționare pașnică este imposibilă.

De asemenea, îl văd ca pe un simbol al unui element mai profund al războiului cultural – mai precis, războiul împotriva tinerilor albi occidentali.

 Kirk avea 31 de ani la momentul morții sale. Nu era „tânăr”, dar era cu aproape 15 ani mai tânăr decât mine, și asta m-a făcut să mă gândesc la viitorul următoarei generații de bărbați occidentali, într-o perioadă în care sistemul este în mod evident hotărât să-i distrugă.

Tinerii au fost ținta unui război economic prin intermediul DEI (Diversitate, Echitate, Incluziune): corporațiile și universitățile acordă prioritate oricărui grup identitar, cu excepția bărbaților albi, indiferent de meritele acestora.

Ei au fost ținta războiului social: demonizați ca monștri irecuperabili de cultura „woke cancel” și etichetați drept cauza tuturor relelor lumii. Strămoșii lor au construit o civilizație de o prosperitate fără precedent și cu atâtea bogății materiale încât chiar și cei mai săraci oameni sunt grași. Ei au creat clasa de mijloc, un concept care nu existase niciodată înainte în istorie. 

În 1890, speranța medie de viață la nivel global era de 42 de ani; în 1990, speranța medie de viață era de 73 de ani, totul datorită civilizației occidentale și tehnologiei pe care a creat-o. Iar acum, albii sunt pedepsiți pentru asta.

Au fost selectați pentru exterminare: sunt grupul demografic cheie pe care guvernele de stânga vor să-l folosească pe post de carne de tun pentru un haos geopolitic fără sens în Ucraina.

Cea mai mare greșeală a lui Charlie Kirk a fost să creadă că sistemul poate fi învins prin dialog pașnic. S-a înșelat. Nu doar pentru că nebunia stângii politice face imposibile pacea și rațiunea, ci și pentru că urzelile guvernelor controlate de globaliști lucrează fără încetare pentru a crea o mașinărie de tocat carne perpetuă prin conflicte interne și externe.

Un indicator al unei epurări iminente este apelul deschis adresat tinerilor (în special bărbaților conservatori) de a accepta ideea viitoarei recrutări obligatorii. Mai multe state membre ale UE au amenințat că vor institui recrutarea militară obligatorie dacă numărul voluntarilor nu va crește dramatic (atât despre „democrație”).

Scopul recrutării? Construirea unei armate a UE suficient de mari pentru a se confrunta cu Rusia.

Așa cum am prezis în articolul meu „Al Treilea Război Mondial este acum inevitabil – iată de ce nu poate fi evitat”, publicat în aprilie 2024, globaliștii din Europa fac tot ce le stă în putință pentru a împiedica avansarea unui plan de pace în Ucraina.

Ei sabotează în mod activ eforturile administrației Trump de a organiza un summit care să includă Rusia, în loc să o excludă din proces.

În paralel cu incitarea la un război mai mare, a avut loc o cruciadă neîncetată pentru a demoraliza tinerii albi. Se poate spune pe bună dreptate că această campanie afectează și unii bărbați aparținând minorităților din locuri precum SUA, dar să nu ne amăgim – ținta principală o reprezintă, fără îndoială, bărbații albi occidentali.

De ce? Este greu de spus cu certitudine, dar când patrioții sunt chemați la acțiune, de obicei răspund prezent bărbații albi conservatori. Minoritățile (în special migranții din lumea a treia) sunt mult mai înclinați să se îndrepte spre socialism și să considere civilizația occidentală ca o structură care trebuie distrusă, mai degrabă decât protejată.

Această atitudine se schimbă în unele zone din America de Sud, de exemplu, dar fapt este că, dacă vizitați o țară în curs de dezvoltare, sunt mari șanse ca piața liberă și libertatea individuală să nu fie valori sociale comune. Nu este vorba de profilare rasială, ci pur și simplu de un fapt statistic.

În Europa, obiectivul actual al Establishmentului este acela de a zdrobi spiritul bărbaților occidentali, protejând în același timp migranții ca pe o marfă prețioasă.

În Marea Britanie, discursul se concentrează ca un laser asupra bărbaților albi conservatori, considerați inamicul public nr. 1, cerându-le în același timp să-și „dovedească patriotismul” luptând pentru elite împotriva Rusiei.

Acum câteva luni, urmăream o emisiune de știri la BBC în care un jurnalist la vârsta serviciului militar încerca să argumenteze în mod rațional de ce bărbații din Marea Britanie sunt reticenți să meargă la război pentru guvernul actual.

El a remarcat că aceștia nu mai cred că politicienii de stânga aflați la putere îi reprezintă și simt că sunt înlocuiți rapid de cetățeni din lumea a treia cu ideologii ostile. De ce ar lupta pentru un astfel de guvern?

O jurnalistă de culoare implicată în discuție a râs batjocoritor la argumentul bărbatului, apoi a zâmbit afirmând că nimic din ce spune el nu contează, deoarece ar putea fi recrutat indiferent dacă îi place sau nu.

Era zâmbetul malefic al unei comuniste – ea știe că face parte din clasa protejată. Știe că el poate fi trimis la moarte, indiferent cât de logică și rezonabilă este poziția lui. În același timp, ea nu riscă nimic prin sprijinul acordat continuării războiului.

Ea se bucura de ideea că bărbații conservatori albi sunt dispensabili. Este visul stângii, nu-i așa? Să-și transforme adversarii politici în animale de povară și combustibil pentru focul fanteziei lor utopice. Nu le pasă dacă sunt corecți sau morali; vor doar să distrugă viața celor care nu sunt de acord cu ei.

Progresiștii din Europa au început să afirme pe rețelele de socializare că bărbații conservatori ar trebui să fie trimiși primii la război, deoarece sunt mai potriviți din punct de vedere mental pentru luptă (pentru că conservatorii sunt monștri violenți, vă amintiți?). De asemenea, sunt ușor de sacrificat în numele marelui experiment progresist.

Desigur, nu se vorbește despre trimiterea la frontul din Ucraina a milioanelor de bărbați imigranți aflați la vârsta serviciului militar din Europa.

Am prevăzut exact și acest scenariu în articolul meu „Europa devine totalitară și pune în pericol întreaga lume occidentală”, publicat în martie. Am afirmat atunci:

„Aș merge chiar mai departe și aș spune că, în cazul unui război cu Rusia, cetățenii născuți în țară vor fi recrutați pentru serviciul militar, în timp ce majoritatea imigranților vor fi lăsați în urmă să cutreiere străzile Londrei, Parisului și Berlinului.

„Cred că imigranții sunt agenți de ordine care mențin în frâu pe orice europeni potențial rebeli. De-a lungul istoriei, multe imperii și monarhi au folosit mercenari străini ca forță de represiune pentru a preveni rebeliunile locale. Politicienii din UE și Marea Britanie urmează o strategie similară…”.

Am identificat cel puțin trei narațiuni propagandistice separate și agende politice care funcționează în tandem ca o armă împotriva bărbaților occidentali. Aceste mecanisme sunt foarte bine coordonate pe rețelele de socializare, platformele de știri mainstream, politicienii și influencerii repetând aceleași argumente, de parcă ar fi primit toți același scenariu.

Leneși, apatici, furioși și periculoși pentru societate

Rețelele sociale sunt pline de această afirmație dezinformatoare – adesea perpetuată de influencerițe, care susțin că tinerii nu mai interacționează cu femeile moderne și cu ordinea liberală deoarece sunt „dependenți de pornografie”, le lipsește motivația și nu au o direcție în viață.

Ele spun că tinerii au abandonat societatea și că acest lucru îi face instabili și predispuși la violență imprevizibilă.

Nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr. Tinerii își construiesc pur și simplu propria societate separată, care păstrează valorile occidentale și le protejează moștenirea de ravagiile deconstrucționiștilor.

Feministele și susținătorii Establishmentului sunt îngrijorați de faptul că bărbații se îndepărtează, deoarece atunci nu mai pot exploata acești bărbați pentru munca și resursele lor. Prin extensie, atunci când bărbații se separă de turma liberală, au o mai mare independență și un potențial mai mare de a se revolta.

Aș susține că narațiunea „incel” (celibat involuntar) promovată pe scară largă în ultimul deceniu de stânga politică nu are nimic de-a face cu preocupările sincere pentru sănătatea mintală a tinerilor bărbați. Mai degrabă, este vorba despre controlul acestor bărbați înainte ca ei să se revolte împotriva Sistemului.

Folosirea dificultăților economice și a războiului pentru a-i elimina cei puternici

În romanul lui George Orwell „Ferma animalelor”, porcii comuniști caută să domine celelalte animale ținându-le ocupate cu munci grele (dar inutile). Ei folosesc această muncă fără scop pentru a epuiza animalele cele mai puternice din fermă. Calul numit „Boxer” crede cu adevărat în binele comun al colectivității, dar porcii văd în forța lui o potențială amenințare la adresa dominației lor pe termen lung.

Ei exploatează patriotismul lui Boxer și, în cele din urmă, îl muncesc până la moarte. Apoi îi vând trupul unui abator, în ciuda serviciilor sale fidele aduse fermei.

Dacă ești un tânăr și un patriot în Occident și în special în Europa, TU ești calul Boxer. Te vor trimite la abator în numele colectivității, deoarece reprezinți o opoziție potențială.

Vor folosi declinul economic ca mijloc de a te presa să te conformezi sau nu-ți vor lăsa altă opțiune decât să te înrolezi în armată. Apoi vor sărbători moartea ta, deoarece ți-au anulat forța fără a fi nevoie să te înfrunte direct.

Tinerii, clasa războinică și elitele slabe

O altă poveste care îmi vine adesea în minte când mă gândesc la situația dificilă a tinerilor este „Cei 47 de ronini”. Tema principală este cea a justiției versus legea și corupția guvernamentală. Când un stăpân binevoitor al unei feude este asasinat de un alt nobil, soldații săi cer dreptate. Cu toate acestea, guvernul intervine și împiedică orice anchetă asupra crimei.

Ei știu că nobilul rival este un criminal, dar el reprezintă și o elită valoroasă pentru structura puterii. El este unul dintre ei, iar pedepsirea unuia dintre ai lor ar pune sub semnul întrebării întregul sistem feudal în ochii națiunii. Ei îi permit să scape de consecințe în numele „binelui suprem”.

Samuraii, însă, nu împărtășesc această viziune „iluminată” a moralității gri. Ei văd totul în alb și negru, onorabil și dezonorabil. Ei fac un plan pentru a-l ucide pe nobilul inamic care le-a ucis stăpânul.

Consider că această poveste este cea mai profundă când vine vorba de a explica modul în care bărbații sunt tratați de societatea liberală modernă, în special bărbații albi din Occident.

La sfârșitul filmului „Cei 47 de ronini”, samuraii reușesc să-l ucidă pe nobilul corupt, dar apoi sunt obligați să se sinucidă în masă sau să fie executați ca niște criminali.

Sunt războinici care au devenit rebeli; au ieșit din rezervația socială. Au devenit cei mai periculoși oameni care există: oameni cinstiți dispuși să acționeze în afara legii.  Și astfel, trebuie să moară pentru binele statu quo-ului.

Ceea ce văd astăzi este o agendă perversă de control al bărbaților occidentali și de menținere a lor în subordonare.

Agenda sufocă următoarea generație, prin propaganda nihilistă, prin apatia circului politic și prin condiționarea acelor bărbați să se considere o utilitate dispensabilă.

Dacă sistemul nu poate controla acești bărbați, va încerca să-i ucidă prin crearea unui război suficient de mare pentru a le subția rândurile prin uzură.

Elitele consideră clasa războinică ca fiind pericolul suprem, iar tinerii occidentali reprezintă cea mai bună șansă pentru o clasă războinică reînnoită. Dacă acești bărbați își vor da seama vreodată de adevărata lor putere, elitele slabe vor fi șterse de pe fața Pământului în câteva clipe.

Aud adesea argumentul că acest tip de revoltă nu are sens fără un plan detaliat de reconstrucție. Acesta este un alt mijloc de control – să se ceară o soluție perfectă înainte de a se lua vreo măsură, astfel încât să nu se facă nimic.

Războinicii înțeleg că reforma vine numai din voința de a acționa, din voința de a crea impuls. Ei înțeleg că discursul civil are locul său, dar dacă tot ce face este să mențină statu quo-ul, atunci trebuie abandonat.

Războinicii înțeleg că cel mai rău lucru pe care îl poate face cineva este să dezbată ceea ce este evident, în timp ce lumea arde.