marius linte mneofitl@gmail.com

15 dec. 2025, 21:04 (acum 17 ore)

către eu
„În graiul nostru avem de pildă pentru marea realitate a timpului nu numai termenul geometric și fizic, de măsurare a lungimii și a temperaturii, „timp”, cum este cazul la toate popoarele latine. Noi avem și cuvântul „vreme”, de trăire sufletească a timpului.

Cuvintele „vreme”, „vremelnicie” n-au marginile înțelesului retezate în mod precis și pozitivism, ci plutesc într-un abur, într-o atmosferă de înțelesuri, de sugestii producătoare de trăiri totale ale ființei noastre, nu numai de înțelesuri mintale.
Aceste cuvinte sunt ferestrele noastre spre orizontul de mistere. Prin ele respirăm curatul aer „de afară”, de dincolo de închisoarea pozitivistă.
Am folosit numai un exemplu din domeniul lingvistic. N-am arătat cu pilde din ideile Ortodoxiei înseși – comparate cu altele din catolicism – atmosfera de mister ce-o întreține Ortodoxia în viața românească, singură capabilă de acest lucru.
Este sigur însă că o prea exclusivă rezemare a noastră pe împrumuturi de la popoarele latine și o lăsare în uitare a factorului ce ne deosebește în cadrul latinității, ar fi pentru noi un mare pericol.”
D. Stăniloae, Latinitate și ortodoxie (II)
Telegraful Român, 1939