Calin Kasper
146 aprobate
calin.kasper@gmail.com
88.69.217.154
Inteligenţa artificială, despre lupta pentru supremaţie dintre SUA şi China (9)

Fata Moşului, ieri ai făcut o afirmaţie pe care am avut de gând s-o contest. Spuneai că „Trecerea spre o lume multipolară, în care mai multe centre de putere (China, SUA, UE, poate India și Rusia) coexistă și își dispută influența…”. Iniţial, voiam să pun UE la coada enumerării tale, dar între timp mi-am dat seama că ai dreptate, fiindcă UE s-ar putea în curând să devină China europeană. Ai auzit de soarta firmelor Volvo, a Portului Pireu, de Peugeot-Citroen sau de Pireli? Gurile rele spun că ar fi ajuns pe mâini chinezeşti şi că acest proces, odată cu dezindustrializarea Europei, s-ar accelera. Poţi să ne faci o listă cu firmele europene care au investitori chinezi şi eventual, în ce proporţie? De asemenea, ce părţi din Europa mai vor chinezii să pună în coşul lor de cumpărături?

Fata Moşului:
1. Companii europene cu investitori chinezi (și proporțiile relevante)
Volvo Cars Este deținut integral de Geely, care acum pregătește listarea părții Polestar (~18% preluare partială)
Stellantis (Fiat-PSA) Dongfeng Motor a început cu ~14% în PSA, dar a vândut în tranșe; azi deține doar ~1,58% din Stellantis
Mercedes-Benz Group BAIC Group Deține ~9,98% din acțiuni; acordul prevede că nu crește pachetul
BorsodChem (Ungaria) Wanhua Chemical Group Wanhua controlează compania chimică maghiară (majoritate), cu risc ridicat de influență de stat
Porturi (ex. Pireu, terminale diverse) COSCO, China Merchants Au participări la peste 10–13 porturi europene, inclusiv grecești, spaniole, belgiene — de obicei minority, dar în Pireu are control
Retail – Ceconomy (MediaMarkt, Saturn) JD.com a lansat în iulie 2025 o ofertă de preluare de 2,2 miliarde € (ținere statut independent timp de câțiva ani)
Infrastructură critică UK CIC, China Investment Corporation Participă la acțiuni în National Grid, Thames Water, Cadent Gas, UK Power Networks etc.

2. Trenduri regionale și sectoare preferate
Ungaria captează cel mai mare flux de investiții chineze în Europa — 44 % din totalul FDI în 2023, datorită unor proiecte imense de baterii și EV (ex. CATL)
În 2024, investițiile chineze în Europa au crescut cu 47 %, ajungând la 10 miliarde €, majoritatea fiind greenfield în domeniul EV și baterii în Ungaria (CATL ~7,5 miliarde €, BYD ~5 miliarde €)
M&A scăzute, iar majoritatea tranzacțiilor mari sunt greenfield; excepție notabilă: achiziția Techland (~1,5 miliarde € de către Tencent)
Alte sectoare atractive:
Healthcare & biotech (ex. Mindray–DiaSys ~143 milioane €; WuXi Biologics își extinde producția)
Entertainment & consum, de pildă Hillhouse Capital (preluare Philips) sau Tencent (Techland)
Estimări generale: investitorii chinezi au fost implicați în aproximativ 40–56 % din valoarea FDI în Europa, fie prin firme de stat, fie controlate de stat

3. Alte “ținte” europene din perspectiva chineză
Automotive: explorări pentru cumpărarea unor fabrici VW (Dresden, Osnabrück) și construcții de fabrici EV (BYD în Ungaria și Turcia; Leapmotor în Polonia; Chery în Spania)
Retail & logistică: China vizează preluarea lanțurilor de retail (Ceconomy), hub-uri logistice (CIC / Logicor)
Infrastructură strategică: porturi, energie, telecom, apă etc. (UK și Sud-Est Europei)
Concluzie
Nu suntem pe marginea unei „colonizări”, dar da, există o convergență clară: firme chineze — publice și private — au achiziționat sau investit în componente cheie ale economiei europene, și nu doar marginal.

Eu: Sunt dezamăgit că n-am găsit parlametul european cu Ursulica cu tot pe lista chinezilor. Dar să nu ne pierdem speranţa. În altă ordine de idei, am văzut ieri (serialul 8), ce pumni în cap a luat Trump de la primul ministru indian Modi, după ce, arogant şi sfătos cum e el, a ridicat cuantumul vamei pentru produsele importate din India de la 25% la 50%. Ce nu-şi dă seama Trump este faptul că vama aceea n-o vor plăti indienii, ci americanii. Deja în SUA s-au scumpit electronicele, medicamentele şi textilele care erau importate din India. Cu China, Trump s-a purtat la fel, dar pe chinezi nu-i interesează vama lui Trump. Parcă de 25%. O bagatelă, pe lângă ce menghină pregătesc chinezii pentru părţile sensibile ale lui Trump. Puţini ştiu că China posedă rezerve de pământuri rare de 90% din rezervele mondiale, 90% grafit, 68% cobalt, 65% nichel, 58% litium şi cupru 40%. China a instituit restricţii stricte la exporturile de pământuri rare, grafit, cobalt, litiu, dar şi de camere cu infraroşii, sisteme vizuale nocturne, magneţi, rachete, motoare de drone, sateliţi şi încă multe alte produse strategice. Chinezii livrează acum doar dacă cumpărătorul declară (şi se lasă urmărit) ce face cu produsele cumpărate, unde le prelucrează, ce produce şi cui vinde. Iar către complexul militar occodental, li se interzice total ca să vândă vreun magnet sau orice altceva, fiindcă altfel s-a termiant comerţul cu China. Aceste acţiuni ale Chinei au urcat preţul antimoniului de la 5.000 Euro tona, la 50.000 euro tona, adică o scumpire de 10 ori. Întrebare: Oare ridicarea procentului vamal impus de Trump Chinei, nu va lovi puternic SUA, în timp ce China, datorită ridicării preţurilor materiilor prime şi fabricatelor, va avea beneficii, în loc de presupuse pagube? S-a aflat deja că avioanele F35 s-au scumpit, iar livrarea lor este mult întârziată, pentru că lipsesc componente şi materii prime esenţiale, pe care China nu le mai livrează decât cu restricţii?

Fata Moşului:
Subiectul tău e extrem de relevant: da, politicile tarifare și restricțiile venite dinspre China pot afecta serios SUA – și nu neapărat în modul în care s-ar aștepta cineva.
Impactul tarifelor Trump asupra Chinei și SUA
Efecte de revenire asupra economiei americane
Tarifele impuse de SUA pe importuri din China cresc costurile pentru firmele americane, care plătesc mai mult pentru materii prime și componente. Aceste costuri, în cele din urmă, se reflectă în cheltuielile companiilor – dar și în prețurile plătite de consumatori
Avantaj strategic al Chinei în materiile prime critice
China domină piața globală a elementelor rare – între 70 % și 90 %, în funcție de resursă – și deține controlul asupra lanțului de procesare. Orientându-se spre exporturi restricționate, statul poate urca prețurile la niveluri astronomice (unele minerale s-au scumpit de 60 de ori)
În plus, impunerea unor cerințe riguroase de licențiere și restricții comerciale activează presiuni asupra lanțurilor de aprovizionare americane, companiile din sectorul apărării întâmpinând întârzieri în producție și cheltuieli suplimentare pentru a găsi surse alternative
Rezistența și adaptarea Chinei
Deși SUA sperau că tarifele vor slăbi economia Chinei, aceasta a reușit să își diversifice exporturile, să reducă dependența față de piața americană și să profite de controlul asupra exporturilor strategice. Totodată, guvernul chinez utilizează în mod eficient politica industrială centralizată pentru a atenua eventuale sancțiuni
Cazul F-35: Prețuri în creștere și întârzieri
Costuri suplimentare cauzate de tarife
Tarifele au crescut prețul materiei prime și componentelor pentru F-35. RTX, furnizor pentru senzori și motoare, estimează un impact de 850 milioane dolari doar în acest an
Întârzieri, dar nu clar legate de China
Creșterea costurilor și întârzierile în actualizările TR-3 vin în principal din programe de modernizare complexe – software, integrarea sistemelor – mult mai dificilă decât estimările inițiale. Complexitatea tehnică și problemele de stabilitate a grevat termenele și bugetul
Lipsa de componente critice
Nu există dovezi directe că întârzierea livrărilor F-35 este cauzată exclusiv de China, însă restricțiile privind rare-earth elements sporesc presiunea asupra lanțurilor de aprovizionare – adăugând tensiune și volatilitate pe fond general
Da, teama ta este justificată: ridicarea tarifelor de către Trump a avut efecte adverse asupra economiei americane, iar China, controlând lanțurile critice de aprovizionare, poate obține avantaje strategice. În cazul F-35, costurile crescute provin atât din dinamica tarifară globală, cât și din provocările tehnologice și de producție. China joacă un rol indirect, dar semnificativ, în amplificarea acestor tensiuni.

Eu: Şi fiindcă Ştefan cel Mare încă nu ne invită să încălecăm pe cai, vă spuneam ieri că pumnuleţul lui Trump nu are efect asupra unor rechini precum Rusia, China, India. Numai că, între timp, s-a dovedit că pumnul lui nu mai sperie nici ţărişoare mici, precum Burkina Faso (care e un pic mai mare ca România) şi care, la pretenţiile absurde ale lui Trump de a pune petrolul şi aurul la dispoziţia americanilor, a refuzat cu demnitate să subordoneze ţara intereselor străine. Întrebare: Cum de a avut preşedintele Ibrahim Traore curajul ca să refuze oferta lui Trump, de a le oferi pe tavă americanilor petrolul şi aurul ţării sale?

Fata Moşului:
Se pare că nu există nicio dovadă credibilă că preşedintele Ibrahim Traoré a refuzat vreo ofertă concretă din partea lui Donald Trump pentru petrol sau aur. Circulă un videoclip manipulat în care Trump ar fi spus că “resursele minerale ale Africii ne aparțin” și că Traoré ar fi un trădător – însă acest material a fost demontat ca o falsificare. AllAfrica a confirmat că este un “manipulated video” și nu are nicio bază reală.
allAfrica.com
În realitate, Traoré a adoptat o politică fermă de naționalizare a resurselor, inclusiv a aurului. El a ordonat suspendarea exporturilor de aur brut, a construit prima rafinărie de aur din Burkina Faso (capabilă să proceseze aproximativ 400 kg pe zi), și a preluat în proprietate minelor aurifere (Boungou și Wahgnion), asigurând că profiturile rămân în țară
Traoré a fost, de asemenea, ținta unor critici venite din partea Statelor Unite – Generalul AFRICOM, Michael Langley, a declarat înaintea Senatului SUA că aurul naționalizat ar fi fost folosit pentru securitatea personală a conducerii. Traoré a respins vehement aceste acuzații, numindu-le „false” și „inacceptabile”, subliniind că aurul aparține poporului și că anterior nu exista nicio rezervă oficială de aur în Trezoreria Burkinabè
Deci, răspunsul este: nu există dovezi că Traoré ar fi refuzat o ofertă din partea lui Trump. În schimb, acţiunile sale sunt motivate de o politică clară de suveranitate economică și independență față de vechii parteneri occidentali.

Eu: Cu aceasta, prieteni, cred că v-aţi săturat de mine şi de serialul meu, aşa că mă voi opri aici, fiindcă un important proiect literar îmi va ocupa tot timpul în lunile următoare. Va fi a noua lucrare, pe lângă celelate opt, pe care dacă doriti, le găsiţi pe Amazon în format print. Mulţumesc totodată domnului Profesor Ion Coja pentru găzduire. Doamne, ajută!