CD
1.715 aprobate
denitsoc@gmail.com
108.231.169.110
DIN NOU DESPRE DEMOCRATIE
De CD
Ce lipseste Democratiei?
Grija pentru aproape, bunavointa/iubirea fată de vecinul cu care te ajuti, grija si răspunderea pentru realizarea bunului/binelui comunitar.
Democratia in schimb oferă libertate, un termen lipsit de concretete si extrem de interpretabil si această libertate conduce indubitabil la egocentrism, libertinaj, lipsă de grijă si respect fată de cei din jur, desconsideratie pentru preocuparile comunitare, de intrajutorare si colaborare reciproc avantajoasă.
In Democratia exersată pană in prezent se promite egalitatea, dar nu generală ci pe clase distincte prin acumulări valorice.
Democratia nu conduce la respectul valorilor morale ci dimpotrivă ispiră decăderea, libertinajul.
Democratia nu cultiva virtuti sau calitati ca responsabilitatea si umanitatea, aceste cuvinte sunt doar ventilate fără a găsi undeva vre-o aplicabilitate concretă.
De exemplu, Statele Unite sunt controlate de miliardarii săi și nu de publicul său; este o oligarhie, incorect denumită aristocratie si nu este o democrație. America NU are o bogăție a statului, a natiunii, ci o bogătie imensă privată a unui grup oligarh, iar tara este ingropată adanc in datorii.
O democrație adevarată reprezintă publicul în mod autentic cu o bogătie statală, comunitară, suficientă să asigure conditii demne si civilizate de trai itregului popor si nu numai unui grup limitat – oligarchic. Cu rezerve suficiente de a asigura si independenta si suveranitatea statului.
Un sondaj internațional major care a comparat în fiecare dintre țările participante procentul de respondenți care au răspuns „Da” la întrebarea „Guvernul dumneavoastră vă reprezintă sau nu?” a arătat că, în SUA și țările aliate, procentele care au răspuns „Da” au fost mult mai mici decât pentru țara medie și că toate cele 11 țări cu cel mai mic scor, sau cele mai dictatoriale de pe această listă se aflau în grupul SUA și aliații săi. Cine va ști dacă o anumită țară este o dictatură dacă oamenii care locuiesc acolo nu știu asta?
Și din toate investigatiile rezultă că șeful de stat din SUA și din fiecare dintre coloniile, sau „aliați”săi au cote de aprobare publică care sunt mult sub media globală. Și, nu numai asta, ci două dintre țările despre care guvernul SUA spune că sunt dictaturi și, prin urmare, trebuie să fie schimbat „regimul” – Rusia și China – au de fapt cele mai mari cote de aprobare publică pentru șeful lor de stat, ceea ce înseamnă că de fapt guvernul SUA dorește să instaleze un dictator acolo.
Pe 22 august 2022, s-a publicat „Sondajul afiliat NATO în 53 de țări găsește că chinezii cei mai mulți cred că țara lor este o democrație”. Iar cand s-au referit la democratie aceasta le-a fost definită in cele mai strălucitoare culori si cu cele mai ademenitoare promisiuni. Sondajul NATO a constatat că 83% dintre locuitorii din China au spus „Da” la „Țara mea este democratică”. A obținut numărul 1 din cele 53 de națiuni în acest sens. SUA a fost sub media și a fost la egalitate pe pozițiile 40 și 41, din cele 53 de națiuni, cu Columbia, la 49%. Chiar deasupra SUA era Arabia Saudită, la 50%. Asta a constatat sondajul afiliat NATO. Drept care nu a apărut pe media ci doar in studii de specialitate.
Așadar, domeniul științei politice se află în stadiul de dezvoltare în care idologia este mereu etichetată, intentionat gresit, in mod talmudic, ca să dezorienteze pe politicieni cat si publicul larg.
Chiar și definiția însăși a ceea ce înseamnă „democrație” nu este încă determinată – acel cuvânt nu are încă niciun sens concret, nu există încă în teoria “științei” politice o definitie satisfăcătoare, verificată empiric, căci se vorbeste despre Democratie de mai bine de 2000 de ani.
In democratia actuală oligarhii au puterea si conduc din umbră prin puterea banilor acumulati in mod fraudulos si parazitar, deci intr-un mod deosebit decat se manifesta oligarhia acum 2000 de ani, cand nu putea fi ascunsă sub ambiguitatea definitiei Democratiei, fiind o democratie directă.
In găsire unei ideologii care să aducă un sistem politic viabil si cu atractie fată de masele largi, atentie pot exista mai multe feluri de ideologii care pot genera si sustine solid sisteme politice superioare Democratiei, pot fi chiar mixate mai multe feluri de ideologii acceptate in randul maselor, fără a le exclude prin vot Democratic ci a le pune la lucru sinergic.
De observant că in prezent majoritatea guvernelor “democratice” nu protejează religiile si le lasă să fie atacate de ONGuri si alte grupuri de interese, desi democratia presupune apărarea drpturilor cetătenesti si drepul la o religie este unul sfant si garantat de lege.
La fel se intamplă cu miscările nationaliste ce sunt atacate si se incearcă compromiterea lor pe orice cale, desi guvernele, complice la aceste atacuri, pretind că sunt democratice.
Ideologii de influentă sau inclinatie religioasă pot lucra sinergic cu sisteme pragmatice atata timp cat sistemul politic pe care il servesc este un sistem care ajută intreaga comunitate, care are parghiile necesare de a coordona in randul maselor actiuni practice de cooperare, colaborare si intrajutorare reciprocă.
O tară nu este bogată cand doar un grup oligarch detine peste 80% din bogătia tării, ci cand toti cetătenii au un nivel de trai ridicat, demn si peste medie, chiar dacă unii au ceva mai mult, după merit, dar nu in dauna celor care au mai putin.
„Jimmy Carter are dreptate când spune că SUA nu mai este o democrație”, scrie Eric Zuesse, în Huffington Post (3 august 2015).
Fără să mentioneze filozofii antici de la Confucius pana la Platon si Aristotel care s-au ocupat de Democratie gasind-o inacceptabilă pentru o societate civilizată, superioară, Eric Zuesse scrie:
“Țara va ajunge, în timp, să fie condusă de legiuitori profesioniști, care nu vor concura între ei. Alegerile vor fi înlocuite cu trageri la loterie. Nu vor exista „campanii electorale” de finanțat. În consecință, în timp, membrii legislativului vor ajunge să cunoască punctele forte și punctele slabe ale fiecăruia dintre ceilalți membri. Toate stimulentele care au făcut ca America să fie condusă de o minusculă aristocrație de miliardari vor fi eliminate. Gândește-te la asta: o țară în care miliardarii trebuie să respecte legile și să nu aibă control asupra legilor.
ASTA ar fi o revoluție cu adevărat democratică, chiar dacă publicul nu ar vota niciodată. Ar fi o revoluție revoluționară. Înlocuirea alegerilor cu loterie este singura modalitate la care mă gândesc pentru a ne scoate din situația actuală în care guvernele continuă să meargă din rău în și mai rău și sunt acum – cel puțin în tot imperiul SUA – incredibil de atroce. Oricui se opune acestui lucru, îi întreb „Și care este soluția propusă de DVS?” Oricare ar fi acea „soluție”, va fi mult preferată de miliardari, față de ceea ce mi-am propus aici, care ar pune capăt „trenului de sos” al „elitei”.
Aceasta este ideea mea despre o stângă politică care NU este controlată de miliardari. Și în ceea ce privește dreapta politică, aceasta a reprezentat ÎNTOTDEAUNA DOAR aristocrația — deci, o „democrație de dreapta” este o auto-contradicție: democrația poate exista NUMAI într-o țară care are autentic egalitate în fața legii — nimeni nu este deasupra legii (nu ESTE aristocrație).”
Trebuie să observăm că pană si jurnalistul preocupat de politologie se lasă furat de termenul Democratie si Aristocratie[de fapt oligarhie] si crede că atat sistemul democratic in sine cat si definitia lui pot fi corectate să sune mai aproape de promisiunile false milenare ale Democratiei.
Iata cum ii raspune Jeffrey Sachs lui Eric Zuesse, fiind intrebat de acesta:
“Nu am avut timp să vă citesc propunerea, ci doar propoziția care pledează mai degrabă pentru sortare decât pentru alegeri. Comentariile mele au fost ca răspuns la asta. Știu care este problema. Am scris despre „problemă” de douăzeci de ani și mai mult.
Parlamentele sunt mai bune decât sistemele prezidențiale. Democrațiile directe ar putea funcționa mai bine decât democrațiile reprezentative. Sau sortare, sau fără democrație. Alegeți. Nu există magie în asta si Aristotel știa asta incă în 330 î.Hr. Fiecare tip formal de guvernare poate fi bun sau rău. Ceea ce contează sunt virtuțile cetățenilor.”
Da, Aristotel are dreptat depinde de virtutile cetătenilor, căci dacă masa cetătenilor ar fi corectă nu ar admite ca cineva din comunitate să profite in defavoarea altuia si de aici mai departe spre exploatare, care nu este de clasă asa cum vrea să ne invete Marx ci este populară si o poate exercita initial oricine inainte de a fi institutionalizată prin coruptie si trădare. Dar totul porneste de la neimplicare, de la nepăsare si admitere pasivă.
La incăpătinarea lui Eric Zuesse de al alinia pe Jeffrey Sachs la idea lui de sortare politiă prin tragerea la Loto Jeffrey ii răspunde:
“Am studiat sistemele de sortare de zeci de ani. Ideea nu este nouă. Problemele există de secole. Am scris cărți și articole despre corupția sistemului politic american. Am observat și multe sisteme excelente non-democratice. În ceea ce privește virtuțile cetățenilor, asta nu înseamnă învinovățirea victimelor. Este problema centrală discutată de filozofi de la Confucius, Mencius și Aristotel incoace. Relația dinamică dintre cetățeni și conducători și modul în care virtuțile celor doi interacționează.”
Mai rămanea ca Jeff să spună că si sistemul chinezesc este performant social, fără a fi unul democratic, dar nici communist, asa cum este botezat obsesiv de media talmudică. Nici Rusia nu tinde spre Democratie desi ea respectă adevăratele valori ale democratiei, practicand o ideologie pragmatică cu aromă religioasă, atat de scumpă rusilor.
Din replici se intelege faptul ca Eric este incăpătanat si isi doreste in continuare o Democratie mai bună si crede că a găsit metoda, ne vrand să inteleagă că Democratia este un sistem vag definit si gresit cu intentie, care nu poate aduce la viata toate promisiunile false si ademenitoare, ci inlesneste aparitia oligarhiei si nu a aritocratiei, pe care el o confundă cu oligarhia.
Iată si replica din emailul lui Eric:
“Când mi-ai spus „Ideea nu este nouă. Problemele au apărut de secole.” și apoi mi-ai spus că nu mi-ai citit soluția propusă, dar știi că este un sistem de sortare – ceea ce NU este – apoi am știut că pur și simplu nu esti serios interesat de problema modului de a realiza o democrație.
Când ai spus „În ceea ce privește virtuțile cetățenilor, asta nu înseamnă învinovățirea victimelor. Este problema centrală discutată de filosofi”, am fost uluit să constat că crezi că problema centrală în teoria politică este de a inculca „virtutea” (indiferent ce înseamnă aceasta) „cetățenilor”.
A presupus în mod implicit că problemele din jurul nostru: corupția care controlează de fapt guvernul nostru, sunt cetățenii, în loc de aristocrația care îi înșală, controlează și exploatează, prin controlarea Guvernului, a mass-media și a universităților și think-tank-urilor de elită este o greseala colosală.”
Eric il vede pe Jeff ca un personaj valoros academic si il vrea ca aliat”
“Jeffrey Sachs este un expert recunoscut la nivel internațional în democrație. Dacă nu este interesat să înlocuiască falsele democrații existente cu o nouă formă de guvernare care poate într-adevăr VA reprezenta publicul larg în loc de aristocrație sau teocrație (fie tip de dictatură), atunci cine ar fi interesat de asta?
Mă întreb.”
Se vede clar ca Eric nu intelege ca Jeff nu poate fi cooptat intr-o actiune de remediere si perfectionare a Democratiei, Jeff considerand Democratiea esuată si definitiv compromisă, irecuperabila si lipsita de orice valoare in viitor.
In continuarea articolului său “PROPUNEREA MEA PENTRU CUM SE REALIZEAZĂ O DEMOCRATIE” din 4 aprilie 2025, din care am spicuit aici cateva replici mai interesante, Eric lansează o invitatie ca cititorii să decidă in comentarii dacă el sau Jeff are dreptate.
Acest articol nu se vrea un răspuns la articolul lui Eric Zeusse pentru că a argumenta pe tema Democratiei cand cineva o vede bătută in cuie in societatea modernă, trecand peste toate avertizarile filozofice apărute dea lungu istoriei, este doar un răspuns la o provocare pe un teren limitat si controversial cel putin dacă nu chiar complet compromis istoric si social.
Un răspuns general si usor de dat este că: orice este mai bun decat Democratia pretinsă de oligarhi.
Deci Jeff are dreptate cand spune asta, cu mentiunea că depinde cum este implimentată/aplicată ideologia respectivă, privind interesele nationale, ale comunitătii si in ultimul rand cel personal, care nu este neglijat atata timp cat este in rezonantă cu interesul general.
Ce inseamnă implementare/aplicare a unei ideologii, a unei legi se poate cu usurintă constata dacă citesti cu atentie Constituitia URSS.
Da, toata lumea si chiar cea apuseană era emotionată pană la lacrimi de prevederile generoase si atente ale acestei constitutii minunate. Dar de modul cum ea a fost implementată a depins soarta/viata cetăteniloe sovietici si noi stim cum a fost.
Ce a fost gresit in aplicarea acestei Constitutii a fost tot lipsă de responsabilitate a celor alesi in comitete si comisii care au sărit să aplaude din picioare tot ce li s-a citit – idioti functionali adusi in functii mari, prostia si ignoranta in toată splendoarea ei servind oligarhii politici.
Se intamplă si acuma, chiar in Congresul American la Washington, aplauze dincolo de responsabilitate constientă si onestă.
Atlanta 06/08/2025
Domnule Deceneu, fiti linistit am studiat toata viata si mai studiez inca, insa folosirea termenului de Meritocratie este un risc foarte mare. Si asta pentru ca lumea intelege acest termeni in diverse forme si intelesuri, acest termen a fost si mai este inca compromis. Poate cand vor exista studii de specialitate care sa stabileasca definitia , limitele si valabilitatea termenului, poate atunci va fi indicat sa se foloseasca acest termen.
Va dau un exemplu, o primarie de sector din Atlanta anunta un post de inspector cu probleme de mediu. Se mentionaza ca politica de cadre a primariei este bazata pe merit. Dar in acelasi timp se precizeaza ca condidatii nu vor fi „discriminati” in baza studiilor pe care le au.
Halal merit.
Ati ghicit postul era deja dedicat unui nepot fara studii de specialitate.
Am aratat in articolele anterioare ca lumea este confuza si foloseste termenul de aristocratie cand de fapt era vorba de oligarhie crasa si alte asemene confuzii. De asta am ales sa fiu mai specific si sa evit termeni compromisi inca. Nici Confucius nu a folosit termenul de meritocratie desi a folosit termenul de merit adesea si totsi s-a ferit de a pune in fruntea statului o meritocratie si a preferat cel de aristocratie – aristocratie insa in adevaratul sau sens: Aristocratie – conducerea celor excelenti, nobili, nobili prin virtuti, educatie si instructie, nu prin rang mostenit. Si astazi in China la admiterea intr-o functie la stat/guvern functionarul trebuie sa de un examen scrupuilos de morala/etica, respectand regula confucianista.
Deci artisocratia este si ea trecuta/filtrata prin testul de merit.
Ma opresc aici ca sa nu vorbesc iarasi mult.
O zi buna.
TEMELIA UNUI STAT
De CD
Un mare poet a spus că poți judeca o națiune după modul în care își onorează sau nu reușește să-și onoreze artiștii. Un mare filozof a spus ca poti judeca o natiune după modul in care isi cinsteste strămosii si eroii.
În multe privințe, sufletul unei națiuni este în întregime modelat de artiștii si filozofii pe care i-a produs acea societate. Deci artistii si filozofii isi prefigurează soarta in perpetuitate si dacă ei nu se lasă corupti si servesc doar adevarul crează o cultură a respectului pentru artă si adevăr cat si cinstirea eroilor si personalitatilor.
Respectul stramosilor aduce după sine o conservare a valorilor morale si spirituale
creind traditiile care si ele aduc un aport important culturii si spritualitatii acelei natii.
Acest lucru este perfect logic, deoarece un artist este capabil să înfățișeze idealurile cele mai bune pe care societatea dorește să le atingă și poate transmite concepte la un nivel aproape subconștient care poate fie să ne ridice concepția de sine la divin, fie să ne aprindă invers cele mai josnice pasiuni.
Un artist poate, de asemenea, să trezească lecții morale veridice și să tempereze emoțiile brute ale unui popor pe care simpla lecție/moralizare nu le-ar putea realiza niciodată. Artistul va provoca insă un spirit de rezistență atât față de etatismul managerial, cât și față de universalismul abstract al plutocrației globaliste.
Relația dintre principiile estetice ale frumuseții și legile morale ale universului nu sunt separate; sunt pur și simplu reflectări distincte ale aceleiași ordini și armonii universale care caracterizează un cosmos compus conform rațiunii și capacitatea înnăscută a omului de a conceptualiza și de a acționa pe principiile rațiunii.
Urâțenia și diformitatea caracterului uman nu ar putea fi niciodată schimbate fundamental prin simpla introducere a oricărui sistem legalist sau tiranic de recompensă și pedeapsă. Dar dacă societatea va deveni vreodată cu adevărat liberă și stabilă, nedestinată să „explodeze și să se prăbușească” in cicluri caracterizate de oscilația dintre barbarie și anarhie, atunci o Educație adecvată a sentimentelor și dorințelor populației generale este o condiție necesară pentru libertate si pentru transformarile in mai bine.
In folclorul mai multor popoare există credinta că dacă populatia aspiră la frumos si bunătate urmasii lor vor fi frumosi si buni, admiratia influentează geneza.
Iar admiratia poate fi cultivată in randul oamenilor cel mai bine de artisti prin modul lor de expresie sublim, ce te apropie de divin.
O societate supradominată de regulatii devine stramtă pentru creativitate, dar lipsa regulatiilor stricte nu trebuie să fie abuzată si să ducă la o inclinare favoritistă sau libertină.
Desi poate exista un procent mare de „respectare a regulilor” în statele totalitare și tiraniile legaliste, dar nu se poate spune neapărat că acestea sunt „societăți bune” și cu siguranță nu sunt societăți cu adevărat creative care prosperă prin cultivarea și înflorirea celor mai înalte si fecunde facultăţi ale cetăţenilor săi.
Societătile creative sunt acele societăti determinate de cat mai putine legi. Creativitatea se dovedeste utilă prin rezolvarea problemelor in afara unor reguli stricte. Dacă creativitatea nu reuseste sa treacă dincolo de aparentele necesitati regulatorii atunci creativitate nu este suficientă si benevolentă pentru intreaga socieate. Morala si buna si complete educatie vine sa complineasca lipsa duritatii legale si să armonizeze societatea in mod creativ.
Relatiile diplomatice intre tări uneori nu pot fi atat de directe si deschise asa cum sunt relatiile interpersonale si o nuantare se impune. In relatiile diplomatice valoarea culturală este mult apreciata, alaturi de comportamentul civilizat.
Morala este un subiect complex în cadrul culturii, dar nuanțele ei trebuie abordate substantial. Judecățile morale bune implică de fapt discernământul când trebuie făcute excepții în considerarea unui rezultat durabil mai mare, procedeu ce se aplică prin excelentă si in diplomatie.
Nivelul si calitatea culturii depinde de potenta economică a natiunii/statului respectiv. Un bun sistem de educatie cu accente conservatoare, traditionale crează conditiile unei vieti culturale profunde si prolifice.
Din păcate acum majoritatea guvernelor sunt inecate in datorii astronomice si pentru asi mentine puterea ineptă guvernele sacrifică serviciile sociale reducand fondurile alocate unor asemenea activitati ajungandu-se să afecteze calitatea invatamantului si a celorlate servicii sociale.
Problema datoriilor trebuie si ea lamurită si bine inteleasă odată pentru totdeuna căci se vorbeste mult pe această temă fără a se arăta adevărul care stă la baza existentei si mentinerii acestor datorii.
Dacă te uiti mai atent poti vedea că toate tările, toate marile consortii sau companii sunt toate datoare consecvential unei singure entităti bankare, unde este dator si statul American, la Federal Reserve.
Acum incercati să vă explicati cum s-a ajuns la această situatie destul de bizară in contextul democratiei egalizatoare si eliberatoare. Incercati să va amintiti toate cunostintele dumneavoastră de economie politică si disciplină financiară.
Principiile reciprocității și stabilității au fost esențiale pentru argumentele economice ale lui John Maynard Keynes în timpul dezbaterii de la sfârșitul anilor 1920 asupra insistenței SUA ca aliații săi europeni din timpul războiului să plătească datorii grele pentru armele cumpărate din Statele Unite înainte de intrarea sa oficială în război.
Pentru ca sistemul financiar internațional al “sistemului pe datorie” să funcționeze, a subliniat Keynes, o națiune creditoare are obligația de a oferi țărilor debitoare posibilitatea de a strange/produce bani pentru a plăti prin exportul către națiunea creditoare. În caz contrar, va exista un colaps valutar și austeritate paralizantă pentru debitori.
De fapt este ceea ce se petrece acum in lumea tranzactională globală.
Acest principiu de bază ar trebui să fie în centrul oricărui proiect privind modul în care economia internațională ar trebui să fie organizată cu controale și echilibrări pentru a preveni un astfel de colaps, cand vrea să nu se meargă in continuare perpetuu pe “sistemul datoriei”.
Oponenții lui Keynes – monetaristul francez/evreu, antigerman Jacques Rueff și avocatul comerțului neoclassic suedezul Bertil Ohlin – au repetat același argument pe care l-a prezentat David Ricardo în mărturia sa din 1809-1810 în fața Comitetului pentru lingouri din Marea Britanie. El a susținut că plata datoriilor externe creează automat un echilibru în plățile internaționale. Această teorie economică fantezistă, nedorită a oferit o logică absurdă care rămâne si astăzi modelul de bază de austeritate al FMI.
Conform fanteziei absurde a acestei teorii, atunci când plata serviciului datoriilor scade prețurile și salariile în țara plătitoare de datorii, aceasta va crește exporturile, făcându-le mai puțin costisitoare pentru străini. Și se presupune că primirea serviciului datoriei de către națiunile creditoare va fi monetizată pentru a-și ridica propriile prețuri (Teoria Cantitativă a Banilor), reducându-și exporturile.
Această schimbare de preț ar trebui să continue până când țara debitoare care suferă o ieșire monetară și austeritate este capabilă să exporte suficient pentru a-și permite să plătească creditorii străini.
În 1944, când Keynes încerca să reziste cererii SUA de comerț exterior și supunere monetară la conferința de la Bretton Woods, el a propus bancherilor, un aranjament interguvernamental privind balanța de plăți prin care națiunile creditoare cronice și anume Statele Unite își pierd acumularea de creanțe financiare asupra țărilor debitoare cum a devenit Marea Britanie. Acesta ar fi prețul de plătit pentru a împiedica ordinea financiară internațională să polarizeze lumea între țările creditoare și cele debitoare. Creditorii trebuiau să permită debitorilor să plătească sau să-și piardă creanțele financiare pentru plată.
Dar de fapt cele aratate mai sunt au o insemnatate doar conventional, căci in fapt tările debitoare nu sunt indatorate unor state creditoare ci unor bănci particulare creditoare ce pot fi situate in tări ce par ele insele creditoarele, ceea ce nu este adevarat.
Un exemplu este SUA unde se gasesc bănci particulare creditoare care au creditat o suma de tări debitoare, iar SUA ele insele sunt debitoare acelorasi bănci particulare.
In plus avem organisme internationale bancare ca Fondul Monetar International
ce a folosit o politică profund immorală și a avut un avantaj suplimentar de a avea sens economic aparent. Ar fi trebuit să permită ambelor părți să prospere în loc să aibă o națiune creditoare să prospere, în timp ce țările debitoare au cedat în fața austerității, fiind împiedicate să investească în modernizarea și dezvoltarea economiilor lor prin creșterea cheltuielilor sociale și a standardelor de viață.
Același principiu se aplică țărilor din Sudul Global și dacă ele acționează împreună, au o poziție morală de a crea o narațiune realistă și chiar inevitabilă a condițiilor prealabile pentru funcționarea oricărei ordini economice internaționale stabile.
Exemplul lor inspirator este urat de băncile creditoare care reactionează prin politicile tărilor in care isi au sediul, tări ce impiedică pe orice cale ca tările debitoare să mai aibă vre-o sansă să investească in propria-i economie.
Astfel, circumstanțele obligă lumea să se desprindă de ordinea financiară centrată pe dolar. Cursul de schimb al dolarului american va crește pe termen scurt, ca urmare a blocării importurilor cu tarife și sancțiuni comerciale. Această schimbare a cursului de schimb va strânge țările străine care au datorii în dolari, în același mod în care Mexic și Canada vor fi strânse. Pentru a se proteja, trebuie să suspende serviciul datoriei în dolari.
„Consolidarea multilateralismului pentru dezvoltare și securitate globală echitabilă.” – solutia adusă de BRICS este eficientă si ceea ce contează este faptul că se poate efectua acum in sigurantă politică dacă guvernele o vor.
Dacă tările isi vor elimina “sistemul financiar al datoriei” atunci tările care au rezerve mari in dolari atat circulabili cat si in bilete de trezorerie, vor da tărilor datornice la IMF si altor bănci criminale din acesti dolari ca să-si plătească datoriile primind in schimb monede/valute ale tărilor respective., In felul acesta aceste tări cu surplusul de rezerva in dolari pot scăpa de dolari inainte de prăbusirea acestuia.
S-a ajuns ca guvernele se împrumute cu dobândă pentru a plăti dobânda datoriei sale initiale, agravând datoria. Pentru creditor, se numește „miracolul dobânzii compuse” –ANATOCISM, dobânda pe dobânda compusă în mod exponențial. Dar pentru debitor, este un blestem, care se agravează ca un cancer până la punctul de a devora active, în timp ce tot crește datoria. După cum scrie Daniel Amerman, un analist financiar autorizat, într-un articol intitulat „Could A Compound Interest Wildfire Threaten U.S. Solvency?” – “Ar putea o dobândă compusă – anatocismul, să incendieze solvabilitatea amenințată a SUA?”
Oamenii au fost educați si incă mai cred în paradigma echilibrului financiar, total libertarian, o alta lipsă de cultură generală. Nu le pasă că prețurile sunt manipulate de speculatori, nu le pasă de volatilitatea monedelor naționale, create arbitrar de cei trei agentii de rating, ei cred că asa este firesc.
Acest răspuns la datoria de astăzi nu se bazează pe conceptul de datorii odioase. Depășește critica conform căreia multe dintre aceste datorii și condițiile lor de plată nu erau în interesul țărilor cărora le-au fost impuse aceste datorii în primul rând. Depășește critica conform căreia creditorii trebuie să aibă o anumită responsabilitate pentru a judeca capacitatea debitorilor lor de a plăti – sau de a suferi pierderi financiare dacă nu au făcut acest lucru.
Problema politică a supraîncărcării mondiale a datoriilor în dolari este că Statele Unite acționează într-un mod care împiedică țările debitoare să câștige bani pentru a plăti datorii externe exprimate în dolari SUA. Politica SUA reprezintă astfel o amenințare pentru toți creditorii care își denumesc datoriile în dolari, făcând aceste datorii practic neplătibile dacă incearca să nu-și distrugă propriile economii.
Suspendarea serviciului datoriei este mai puțin distructivă decât a continua să-i cedeze. Ceea ce blochează această politică este politic, împreună cu teama centristă de a se angaja în schimbarea politică majoră necesară pentru a evita polarizarea economică și austeritatea.
Una din masurile necesare a fi luate la iesirea din sistemul financiar pe datorie este renuntarea la raportările celor trei clowni financiari – agentiile de rating, care de fapt sunt cele ce distorsionează adevăratele valori monetare in favoarea dolarului.
Dar intelegerea si găsirea unor solutii financiare favorabile depinde de cultura tărilor ce sunt prinse in sistemul datoriilor.
De ce cultura? Foarte simplu, dacă cultura tării respective nu cuprinde si informatiile, datele complete ale fenomenului economic international, incluzand si sistemul pe datorie, atunci sansela acestei tări de a negocia eficient sunt mai reduse, cand politica inlocuieste culturalul si traditionalul tara respectivă este cu totul pierdută.
Vorbind de cultura economic-politică este demn de a reaminti că economistilor din occident cat si din tările aliniate occidentului, cu un sistem de invătămant precar, ca cel din occident, nu li s-a predat la nici un nivel, istoria economiei. In consecintă economistii sunt redusi la un pachet de sloganuri propagandistice ricardiene, ce incepand din anii ’30, domină spectrul tranzactiilor internationale.
Deocamdată s-a ajuns datorită neglijării si distorsionării culturii la venirea la fraiele tării a tuturor incompetentilor si inaptilor ce răspund instantaneu la comenzile superioare, trimitand tara si mai mult in datorii si marasm social.
Dar acesta este doar inceputul căci urmatoarea fază a Democratiei este si mai cruntă.
Anarho-tirania este o stare de fapt în care guvernul îi lasă pe criminali violenți să scape, în același timp, făcând viața un iad pentru cetățenii cinstiti si cumsecade, prin reprimarea infracțiunilor minore, incriminarea anumitor tipuri de gândire și comunicare și pedepsirea aspru a celor care au curajul de a se apăra pe ei înșiși sau comunitatea lor.
Suntem in tranzitie spre anarho-tiranie si lucrurile evoluează usor, cu fenomene electorale scandaloase, criminale si instaurarea unei institutii politienesti nemiloase care vine să aplice deciziile aberante ale unei justitii criminale descompusă din punct de vedere etic.
Suntem la marginea abisului si numai intorcandu-ne la clasicii gandirii universale mai putem găsi repere valabile, de incredere in găsirea unei căi eficiente de a iesi din acest pericol aproape imminent.
În S.U.A., 81,37% din toate căutările pe calculator/computer se fac pe Google.
La nivel mondial, excluzand China si alte tari den Sudul Global, cota sa de piață pentru căutare este de 85,53%. Monopolul său asupra căutărilor îi conferă lui Google o influență enormă asupra a ceea ce oamenii pot vedea și învăța, ceea ce este incredibil de periculos. Google poate induce cu ușurință în eroare și cu succes „de-educa” populația globală actuală cat si generațiile viitoare.
Trebuie să avem grijă de unde ne culegen datele si să ne intoarcem in istorie la invătăturile clasicilor universali.
Căci doar cultura si virtutea ne vor putea scăpa de viitorul intunecat ce ne-a fost programat de satanisti.
Să ne ajute Dumnezeu
Atlanta 07/08/2025
De ce vorbiți atât de mult și atât de degeaba?!?
Pronunțați cuvântul MERITOCRAȚIE!!!
Este singura democrație adevărată!!!
Studiați, dacă nu știți asta!