CD
1.690 aprobate
denitsoc@gmail.com
108.231.169.110
YUANUL PORNESTE O NOUA ERĂ
– China promovează e-CNY ca fiind cheia unei ordini monetare „multipolare”
De CD
Pan Gongsheng[1], Guvernatorul PBOC – Banca Poporului din China, a anunțat la Forumul Lujiazui din acest an, noi pași îndrăzneți pentru a promova yuanul digital, moneda digitală emisă de PBOC –People’s Bank Of China – Banca Poporului Chinez. Guvernatorul a prezentat e-CNY-ul ca un pilon al unui sistem monetar global „multipolar”, promițând în același timp să deschidă un centru de operațiuni internațional pentru unitatea digitală la Shanghai, să coordoneze cele 200 de unităti bancare care deja operează in lume bazate pe sistemul chinezesc CIPS, ce inlocuieste cu succes sistemul SWIFT al tarilor occidentale cu sediul la Bruxelles.
Cu capacități transfrontaliere în timp real, plăți programabile și o rețea în creștere de bănci partenere, e-CNY oferă o alternativă modernă la arhitectura financiară dominată de dolar.
Băncile occidentale răutăcios pretind că cu toată functionalitatea sa tehnologică, yuanul digital va rămâne totusi legat de aceleași constrângeri structurale care au limitat mult timp rolul global al yuanului, o cantitate insuficientă de active disponibile pentru cumpărare(?), după cum pretind băncile occidentale.
Yuanul digital are darul de a perturba hegemonia dolarului american, e-CNY se va descurca mai bine decât omologul său tradițional, yuanul renminbi (RMB).
Pentru a înțelege provocările cu care se confruntă e-CNY în a deveni o monedă utilizată în comerțul internațional, este important să revedem motivele hegemoniei dolarului american. Hegemonia dolarului se datorează a două roluri interconectate pe care le joacă ca monedă a comerțului global cat și ca monedă de rezervă mondială.
Dolarul american este moneda comerțului international deoarece este moneda de rezervă mondială, reciproca se verifică. Este moneda de rezervă mondială din câteva motive:
– există o ofertă aparent nesfârșită a acestuia, din cauza tipăririi lui la infinit si fără acoperire, căutand astfel să facă fată deficitelor comerciale și bugetare federale mari ale SUA,
– are un cont de capital deschis cu o mulțime de active lichide denominate în USD și un stat de drept puternic asigurat prin armată si instituții netransparente – vezi si cele trei agentii de rating/cotare invăluite in ceata secretului absurd.
Se poate spune că Chinei îi lipsesc toate aceste institutii care protejează si favorizează dolarul fată de toate celelalte valute. Ba, mai mult, China in loc de deficit înregistrează cel mai mare surplus comercial din lume, ajungând la aproape 1 trilion de dolari americani în 2024. Dacă China ar cere să tranzacționeze exclusiv cu e-CNY și toți partenerii săi comerciali ar fi de acord, cum ar plăti lumea deficitul comercial de peste 7 trilioane de e-CNY cu China?
Se intreabă economistii occidental si pare o intrebare de baraj, dar de fapt datoria există indiferent in ce monedă se concretizează ea.
Pe de altă parte, China vrand să ajute tările mai sărace, nu se grăbeste să-si incaseza datoriile, iar dacă tările vor voi totusi să o faca si China nu are decat un trilion de yuani si nu 7 trilioane care ar acoperi cei un trillion de dolari, atunci se poate proceda la swap-urile/scimburile valutare ale băncilor centrale, însă nicio analiză serioasă nu consideră acest lucru o soluție posibilă sau sustenabilă.
Surplusul comercial al Chinei se datorează faptului că modelul de dezvoltare chinezesc de mare succes a funcționat prin subvenționarea întreprinderilor prin transferuri directe și indirecte din sectorul gospodăriilor.
Economia capitalistă condamnă subventionarea de stat, desi statul este menit prin natura sa să ajute natiunea, dar in fapt subventionarea se practică pe ascuns toate tările. Recent, acum un an, presedintele Biden a iesit pe fată cu 50 de bilioane de dolari de la stat pentru a subventia industria privată a cipurilor americane.
Aceste tări capitaliste consideră că productia masivă a Chinei se datorează unui consum intern scăzut, iar creșterea consumului ca fiind prioritatea economică numărul unu pentru reglarea “dezechilibrului macroeconomic” al Chinei ce îl transformă într-o problemă pe termen lung a cărei rezolvare ar putea dura decenii.
Deci se atacă yuanul digital – eCNY-ul cu probleme inventate si exaggerate ale economiei chineze.
O altă problemă scoasă din burtă de asa zisii economisti capitalisti este că in furnizarea de e-CNY in lume, China se va confrunta cu o altă problemă care blochează utilizarea pe scară largă a yuanului digital: “ce active ai putea cumpăra cu e-CNY?
Dar problema mai gravă pe care specialistii nu vor să o discute este CE SE MAI POATE CUMPARA ACUM DOLARUL?
Acum cand tarile din Sudul G lobal – 55% din populatia lumii si 47% din PIB-ul global, refuză să mai vandă pe dolari si accepta doar monedele lor nationale si yuani.
Imaginați-vă o țară care ar avea un surplus comercial constant cu China, exportând materii prime, produse agricole sau bunuri fabricate și primind în schimb e-CNY (sau RMB). Ce poate face de fapt cu e-CNY-ul pe care îl câștigă?
Se intreabă economistii occidentali.
Poate face ce vrea ea, să tină Yuanul ca valută de Rezervă sau poate cumpăra orice de la oricine, oricand.
Este adevărat că accesul la acțiunile chinezești este strict controlat, proprietățile imobiliare sunt interzise pentru majoritatea străinilor, iar controalele de capital limitează convertibilitatea, e-CNY este practic blocat în sistemul financiar chinez, cu acces limitat pentru străini.
Dar cine spune că doar bonurile de trezorerie[bonuri de cumparare a datoriei SUA], asa cum le emite SUA si pe care nimeni nu mai vrea să le cumpere acum, sunt singura investitie sigură.
Nu este gresit ca o tară să-si protejeze sistemul financiar si să nu-si expună rezervele interne unor speculatii bancare sau de bursă asa cum aparent o fac SUA avand grijă insă ca băncile si bursa să joace doar in favoarea lor, asa cum se intamplă din 1944 incoace, de la initierea sistemului Bretton Wood.
Directia investiilor se va diversifica enorm si cercetările stiintifice vor fi calul de pariu cel mai cautat si care va duce la o dezvoltare tehnologică nemaiintalnită.
De ce trebuie ca doar datoriile SUA să fie socotite investitii de succes?
Deținerea de e-CNY nu este ca și cum ai colecta jetoane pentru un parc de distractii unde majoritatea atracțiilor sunt insă rezervate doar nemembrilor. Se urmăreste de marile bănci ca odată cu achizitionarea de eCNY să poată penetra in sistemul financiar-bankar chinezesc, dar nu va fi asa.
Cu un cont de capital deschis si mărit, cu piețe financiare mai profunde și mai accesibile, sunt deja 200 de unităti bancare in 141 de tări ce acceptă yuanul, digital sau de altă natură va fi de o utilitate enormă si o mare atractie pentru lume.
Să luăm Arabia Saudită, de exemplu. Exportă mult mai mult în China decât importă, ceea ce înseamnă că probabil ajunge cu un exces de RMB – yuani, după fiecare tranzacție. Cu toate acestea, Riadul nu poate pur și simplu recicla acel yuan în active/actiuni chinezești productive. Da, China se apăra de infiltratii financiare străine in economia ei spre a nu o expune speculatilor asa cum am aratat mai sus. Cea mai mare parte a acestui surplus de eCNY poate fi insă convertită in orice altă monedă, chiar si în dolari americani. Yuanul digital – eCNY va fi el insăsi un capital de rezervă, o monedă cu acoperire globală și ecosistem sănătos care poate absorbi surplusuri comerciale mari.
Investitorii globali și băncile centrale se bazează incă în mare măsură pe contracte netransparente, sisteme judiciare independente care favorizeaza dolarul, transformandu-l intr-o armă financiară de temut intr-o lume ghidată după legea hegemonică a celui mai puternic.
Dolarul american nu mai beneficiază de o arhitectură instituțională robustă construită de-a lungul deceniilor, inclusiv comunicări transparente ale băncilor centrale, audit independent al sistemelor financiare și un sistem judiciar considerat pe scară largă ca fiind imparțial. În schimb, cadrele juridice și de reglementare ale dolarului care guvernează finanțele rămân relativ opace si inselătoare, prezentând provocări pentru investitorii internaționali care caută protecții fiabile pentru activele lor.
“Panta rei” – Heraclit, filosoful grec antic, este citat spunând: „Singura constantă în viață este schimbarea”. Tot asa este si cu soarta proptită militar a dolarului.
SUA ce anuntă că este dornică, acum in al XII-lea ceas, să își reducă deficitul comercial cu restul lumii și este pe cale să adopte o nouă lege care îi permite președintelui să impoziteze intrările de capital străin (închizând astfel puțin contul de capital). Iar organismele internaționale de supraveghere au remarcat că SUA ar putea fi expuse riscului unei regresii democratice și a statului de drept sub Donald Trump.
Pare o solutie indrăzneată, dar totusi nici ea nu poate salva soarta dolarului supratipărit si supra speculat, pariurile hedge fund au o valoare care se ridică la cateva sute de trilioane si nimeni nu se intreabă dacă există pe lume atatia dolari tipăriti si cu ce bunuri sau contracte sunt ei acoperiti.
Cand aceasta bulă a hedg fund-urilor se va sparge, abia atunci se va vedea mai clar cat de catastrofală este criza dolarului. Deocamdată se permit pariuri fără acoperire tocmai pentru a se creea o ceată care să acopere criza si deficitul, care sunt două probleme distincte ale dolarului.
E-CNY nu reprezintă cu adevărat o amenințare la adresa dolarului, cel puțin în forma sa actuală, el doar doar diminuează hegemonia dolarului și, în cele din urmă, ar putea face loc unui sistem monetar global „multipolar”.
În viitor, e-CNY-ul Chinei, isi va găsi locul, nu ca un înlocuitor revoluționar pentru dolar, ci ca o monedă care doar scoate dolarul din pozitia lui de unică monedă de tranzactii internationale, yuanul fiind si rămanand o monedă printre multe altele într-un peisaj monetar multipolar mai diversificat si mai sănătos.
Nota: 1- https://www.cnn.com/2023/07/03/economy/china-pboc-pan-gongsheng-intl-hnk
Atlanta 06/29/2025
RESPONSABILITATEA OVREIASCA
Un discurs de Benjamin Freedman – Discursul din 1961, de la Hotelul Willard, Washigton
– Introducerea de Larry Romanoff – October 14, 2020
Traducerea CD
Introducere
Benjamin Harrison Freedman s-a născut în 1890 și a devenit un om de afaceri de succes în New York, fiind la un moment dat principalul proprietar al companiei de săpun Woodbury. Domnul Freedman este evreu. Cu toate acestea, domnul Freedman nu este doar evreu, ci a fost și un oficial înalt în guvernul SUA și a fost prezent în timpul multora dintre evenimentele istorice pe care le descrie. El a fost legătura cu Henry Morgenthau, Sr., în campania din 1912, când a fost ales președintele Wilson. Domnul Freedman a fost un expert în cele mai înalte niveluri ale mașinațiunilor evreiești, iar descrierile sale ale evenimentelor au sigur un izvor de adevăr.
Freedman a devenit activ în politică de la o vârstă fragedă și a cunoscut bine multe persoane importante, precum Bernard Baruch, Samuel Untermeyer, Woodrow Wilson, Franklin Roosevelt, Joseph Kennedy și fiul său, John F. Kennedy. I-a cunoscut bine pe toți președinții americani, de la Woodrow Wilson până la președintele Richard Nixon, iar pentru articolele sale a intervievat personal șapte președinți americani pe larg.
Freedman a rupt legătura cu evreimea organizată la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945. Cel puțin 2,5 milioane de dolari au fost cheltuiți de domnul Friedman pentru a educa oamenii despre ceea ce el însuși numea „Tirania Talmudică”, a cărei fortăreață, potrivit lui, era – și este – Statele Unite ale Americii.
Nu am făcut cercetări exhaustive asupra tuturor aspectelor abordate în acest discurs istoric, dar din ceea ce am făcut, se pare că toate afirmațiile domnului Freedman sunt verificabile independent. Se pare că întreaga lume trebuie să-și reajusteze percepția asupra Israelului și a evreilor, inclusiv nu doar rolurile pe care le-au jucat în cele două războaie mondiale, ci și omniprezența lobby-ului evreiesc de astăzi.
Acesta este textul unui discurs rostit de Benjamin H. Freedman la Hotelul Willard în 1961 în numele ziarului lui CondeMcginley, Common Sense. Există o altă versiune puțin mai completă a discursului lui Freedman, care include întrebări și răspunsuri, precum și înregistrarea audio propriu-zisă a discursului.
Discursul domnului Freedman
Aici, în Statele Unite, sioniștii și coreligionarii lor au controlul complet asupra guvernului nostru. Din multe motive, prea multe și prea complexe pentru a fi detaliate aici în acest moment, sioniștii și coreligionarii lor conduc aceste State Unite ca și cum ar fi monarhii absoluți ai acestei țări. Acum, ați putea spune că este o afirmație foarte generală, dar permiteți-mi să vă arăt ce s-a întâmplat în timp ce dormeam cu toții.
Ce s-a întâmplat? Primul Război Mondial a izbucnit în vara anului 1914. Sunt puțini oameni de vârsta mea aici care își amintesc asta. Acum, războiul a fost purtat de o parte de Marea Britanie, Franța și Rusia; și de cealaltă parte de Germania, Austro-Ungaria și Turcia.
În doi ani, Germania câștigase acel război: nu doar nominal, ci de fapt. Submarinele germane, care au fost o surpriză pentru lume, măturaseră toate convoaiele din Oceanul Atlantic. Marea Britanie stătea acolo fără muniție pentru soldații ei, cu provizii de alimente pentru o săptămână – și după aceea, foametea. În acel moment, armata franceză se revoltase. Pierduse 600.000 de tineri francezi în apărarea orașului Verdun de pe Somme. Armata rusă dezerta, își luau jucăriile și se întorceau acasă, nu mai voiau să se joace de-a războiul, nu-l plăceau pe țar. Iar armata italiană se prăbușise.
Niciun foc de armă nu fusese tras pe pământ german. Niciun soldat inamic nu trecuse granița în Germania. Și totuși, Germania oferea Angliei condiții de pace. Ofereau Angliei o pace negociată pe ceea ce avocații numesc un status quo ante. Asta înseamnă: „Să încheiem războiul și să lăsăm totul să fie așa cum era înainte de începerea războiului.” Anglia, în vara anului 1916, lua în considerare acest lucru – în serios. Nu aveau de ales. Fie acceptau această pace negociată pe care Germania le-o oferea cu mărinimie, fie continuau războiul și erau complet învinși..
În timp ce se întâmpla asta, sioniștii din Germania, care reprezentau sioniștii din Europa de Est, s-au dus la Cabinetul de Război Britanic și – voi fi scurt pentru că este o poveste lungă, dar am toate documentele pentru a dovedi orice afirmație pe care o voi face – au spus: „Uite aici. Puteți încă câștiga acest război. Nu trebuie să renunțați. Nu trebuie să acceptați pacea negociată pe care v-o oferă acum Germania. Puteți câștiga acest război dacă Statele Unite vor veni ca aliați ai voștri.”
Statele Unite nu erau în război la acea vreme. Eram tineri; eram proaspeți; eram bogați; eram puternici. Ei i-au spus Angliei: „Vom garanta că vom aduce Statele Unite în război ca aliați ai voștri, că vom lupta alături de voi, dacă ne veți promite Palestina după ce veți câștiga războiul.” Cu alte cuvinte, au făcut această înțelegere: „Vom aduce Statele Unite în acest război ca aliați ai voștri. Prețul pe care trebuie să-l plătiți este Palestina după ce ați câștigat războiul și ați învins Germania, Austro-Ungaria și Turcia.” Anglia avea tot atâta drept să promită Palestina oricui, pe cât Statele Unite ar fi avut dreptul să promită Japonia Irlandei, indiferent de motiv.
Este absolut absurd ca Marea Britanie, care nu a avut niciodată nicio legătură, niciun interes sau vreun drept în ceea ce este cunoscut sub numele de Palestina, să o ofere ca monedă a regatului pentru a plăti sioniștii pentru aducerea Statelor Unite în război. Cu toate acestea, au făcut această promisiune, în octombrie 1916. Și la scurt timp după aceea – nu știu câți își amintesc de asta – Statele Unite, care erau aproape total pro-germane, au intrat în război ca aliate ale Marii Britanii.
Spun că Statele Unite erau aproape total pro-germane pentru că ziarele de aici erau controlate de evrei, bancherii erau evrei, toate mijloacele de comunicare în masă din această țară erau controlate de evrei; și ei, evreii, erau pro-germani. Erau pro-germani pentru că mulți dintre ei veniseră din Germania și, de asemenea, voiau să vadă Germania cum îl invinge pe țar. Evreilor nu le plăcea țarul și nu voiau ca Rusia să câștige acest război.
Acești bancheri evrei-germani, precum Kuhn Loeb și celelalte mari firme bancare din Statele Unite, au refuzat să finanțeze Franța sau Anglia cu un dolar. Au stat deoparte și au spus: „Atâta timp cât Franța și Anglia sunt legate de Rusia, niciun cent!”. Dar au investit bani în Germania, au luptat alături de Germania împotriva Rusiei, încercând să invingă regimul țarist.
Acum, aceiași evrei, când au văzut posibilitatea de a obține Palestina, s-au dus în Anglia și au făcut această înțelegere. În acel moment, totul s-a schimbat, ca un semafor care se schimbă din roșu în verde. Acolo unde ziarele fuseseră toate pro-germane, unde le spuseseră oamenilor despre dificultățile pe care le întâmpina Germania în lupta comercială cu Marea Britanie și în alte privințe, dintr-o dată germanii nu mai erau buni de nimic. Erau ticăloși. Erau huni. Împușcau asistentele Crucii Roșii. Tăiau mâinile bebelușilor. Nu mai erau buni de nimic. La scurt timp după aceea, domnul Wilson a declarat război Germaniei.
Sioniștii din Londra trimiseseră telegrame către Statele Unite, judecătorului Brandeis, spunând: „Mergi să lucrezi la președintele Wilson. Primim de la Anglia ceea ce vrem. Acum tu mergi să lucrezi la președintele Wilson și bagă Statele Unite în război.” Așa au intrat Statele Unite în război. Nu aveam niciun interes în el; nu aveam niciun drept să fim implicați, așa cum nu aveam niciun drept să fim pe Lună în seara asta, în loc să fim în această cameră.
Nu exista absolut niciun motiv pentru ca Primul Război Mondial să fie războiul nostru. Am fost băgați în – dacă pot fi vulgar, am fost păcăliți – în acel război doar pentru ca sioniștii lumii să poată obține Palestina. Este ceva ce poporului Statelor Unite nu i s-a spus niciodată. Nu au știut niciodată de ce am intrat în Primul Război Mondial.
După ce am intrat în război, sioniștii s-au dus în Marea Britanie și au spus: „Ei bine, ne-am îndeplinit partea noastră din acord. Hai să avem ceva scris care să arate că vă veți respecta înțelegerea și ne veți da Palestina după ce câștigați războiul.” Nu știau dacă războiul va mai dura un an sau încă zece ani. Așa că au început să întocmească o chitanță. Chitanța a luat forma unei scrisori, formulată într-un limbaj foarte criptic, astfel încât lumea în general să nu știe despre ce este vorba. Și aceasta a fost numită Declarația Balfour.
Declarația Balfour a fost pur și simplu promisiunea Marii Britanii de a plăti sioniștilor ceea ce conveniseră ca o contraprestație pentru aducerea Statelor Unite în război. Așadar, această măreață Declarație Balfour, despre care auziți atât de mult, este la fel de falsă ca o bancnotă de trei dolari. Nu cred că aș putea să o exprim mai emfatic decât atât.
Acolo au început toate problemele. Statele Unite au intrat în război. Statele Unite au zdrobit Germania. Știți ce s-a întâmplat. Când s-a încheiat războiul și germanii au mers la Paris pentru Conferința de Pace de la Paris din 1919, erau acolo 117 evrei, o delegație care reprezenta evreii, condusă de Bernard Baruch.
Am fost acolo: ar trebui să știu. Acum ce s-a întâmplat? Evreii de la acea conferință de pace, când împărțeau Germania și împărțeau Europa tuturor acestor națiuni care revendicau dreptul la o anumită parte a teritoriului european, au spus: „Dar noi ce putem spune despre Palestina?” Și au prezentat, pentru prima dată, după știrea germanilor, această Declarație Balfour.
Așadar, germanii, pentru prima dată, și-au dat seama: „Oh, deci acesta a fost jocul! De aceea au intrat Statele Unite în război.” Germanii și-au dat seama pentru prima dată că erau învinși, că suferiseră reparațiile extraordinare care le-au fost impuse, pentru că sioniștii doreau Palestina și erau hotărâți să o obțină cu orice preț.
Asta ne aduce la un alt punct foarte interesant. Când germanii și-au dat seama de acest lucru, în mod firesc, au fost indignați. Până atunci, evreii nu fuseseră niciodată mai bine în nicio țară din lume decât în Germania. Îl aveam pe domnul Rathenau acolo, care era poate de 100 de ori mai important în industrie și finanțe decât Bernard Baruch în această țară. Îl aveam pe domnul Balin, care deținea cele două mari linii de transport cu aburi, North German Lloyd’s și Hamburg-American Lines. Îl aveam pe domnul Bleichroder, care era bancherul familiei Hohenzollern. Îi aveam pe Warburg în Hamburg, care erau marii bancheri comerciali – cei mai mari din lume. Evreilor le mergea foarte bine în Germania. Fără îndoială în privința asta. Germanii au simțit: „Ei bine, asta a fost o adevărată trădare.”
A fost o trădare care ar putea fi comparată cu această situație ipotetică: Să presupunem că Statele Unite sunt în război cu Uniunea Sovietică. Și noi câștigam. Și i-am spus Uniunii Sovietice: „Ei bine, hai să renunțăm. Vă oferim condiții de pace. Hai să uităm de tot.” Și, dintr-o dată, China Roșie a intrat în război ca aliat al Uniunii Sovietice. Iar aruncarea ei în război a dus la înfrângerea noastră. O înfrângere zdrobitoare, cu reparații de care imaginația omului nu o poate cuprinde.
Imaginați-vă, așadar, după acea înfrângere, dacă am afla că chinezii din această țară, cetățenii noștri chinezi, pe care tot timpul i-am considerat cetățeni loiali care lucrează cu noi, ne-au vândut Uniunii Sovietice și că prin intermediul lor China Roșie a fost adusă în război împotriva noastră. Cum ne-am simți, atunci, în Statele Unite împotriva chinezilor? Nu cred că vreunul dintre ei ar îndrăzni să-și arate fața pe vreo stradă. Nu ar exista suficiente stâlpi de iluminat convenabili pentru a avea grijă de ei. Imaginați-vă cum ne-am simți noi.
Ei bine, așa se simțeau germanii față de acești evrei. Fuseseră atât de drăguți cu ei: din 1905, când prima revoluție comunistă din Rusia a eșuat și evreii au trebuit să se grăbească să părăsească Rusia, toți s-au dus în Germania. Și Germania le-a oferit refugiu. Și au fost tratați foarte frumos. Și aici au vândut Germania pe râu fără niciun motiv în afară de faptul că doreau Palestina ca așa-numită „commonwealth evreiască”.
Acum, Nahum Sokolow și toți marii lideri și nume mari despre care citiți în legătură cu sionismul astăzi, în 1919, 1920, 1921, 1922 și 1923 au scris în toate ziarele lor – și presa a fost plină de declarațiile lor – că sentimentul împotriva evreilor din Germania se datorează faptului că și-au dat seama că această mare înfrângere a fost provocată prin mijlocirea evreilor în aducerea Statelor Unite în război.
Evreii înșiși au recunoscut acest lucru. Nu era vorba de faptul că germanii au descoperit în 1919 că un pahar de sânge evreiesc avea un gust mai bun decât Coca-Cola sau berea Muenschner. Nu exista niciun sentiment religios. Nu exista niciun sentiment împotriva acestor oameni doar din cauza credinței lor religioase. Totul era politic. Era economic. Era orice altceva decât religios. Nimănui nu-i păsa în Germania dacă un evreu mergea acasă și trăgea draperiile și spunea „Shema’ Yisroel” sau „Tatăl nostru”. Nimănui nu-i păsa în Germania mai mult decât în Statele Unite. Acum, acest sentiment care s-a dezvoltat mai târziu în Germania se datora unui singur lucru: germanii îi considerau pe evrei responsabili pentru înfrângerea lor zdrobitoare.
Și Primul Război Mondial fusese declanșat împotriva Germaniei fără niciun motiv pentru care Germania să fie responsabilă. Nu erau vinovați de nimic. Doar de succes. Au construit o marină mare. Au dezvoltat comerțul mondial. Trebuie să vă amintiți că Germania, în timpul Revoluției Franceze, era formată din 300 de mici orașe-stat, principate, ducate și așa mai departe. Trei sute de mici entități politice separate.
Și între acea perioadă, între vremea lui Napoleon și a lui Bismarck, acestea au fost consolidate într-un singur stat. Și în decurs de 50 de ani au devenit una dintre marile puteri ale lumii. Marina lor rivaliza cu cea a Marii Britanii, făceau afaceri în întreaga lume, puteau vinde produse mai ieftine decât oricine, puteau fabrica produse mai bune. Ce s-a întâmplat ca urmare a acestui fapt?
Între Anglia, Franța și Rusia exista o conspirație pentru a înfrânge Germania. Nu există niciun istoric în lume care să poată găsi un motiv valid pentru care aceste trei țări au decis să șteargă Germania de pe hartă din punct de vedere politic.
Când Germania și-a dat seama că evreii erau responsabili pentru înfrângerea sa, firește că a fost indignată. Dar niciun fir de păr de pe capul vreunui evreu nu a fost afectat. Niciun fir de păr. Profesorul Tansill, de la Universitatea Georgetown, care avea acces la toate documentele secrete ale Departamentului de Stat, a scris în cartea sa și a citat dintr-un document al Departamentului de Stat scris de Hugo Schoenfelt, un evreu pe care Cordell Hull l-a trimis în Europa în 1933 pentru a investiga așa-numitele lagăre de prizonieri politici, care i-a răspuns că le-a găsit într-o stare foarte bună.
Erau într-o stare excelentă, toată lumea fiind tratată bine. Și erau pline de comuniști. Ei bine, mulți dintre ei erau evrei, pentru că evreii reprezentau aproximativ 98% dintre comuniștii din Europa la acea vreme. Și erau acolo câțiva preoți, pastori, lideri sindicali, masoni și alții care aveau afilieri internaționale.
Câteva detalii sunt necesare: În 1918-1919, comuniștii au preluat Bavaria pentru câteva zile. Rosa Luxemburg, Karl Liebknecht și un grup de alți evrei au preluat guvernul pentru trei zile. De fapt, când Kaiserul a încheiat războiul, a fugit în Olanda pentru că credea că comuniștii vor prelua Germania așa cum au făcut-o cu Rusia și că va avea aceeași soartă ca și țarul.
Așa că a fugit în Olanda pentru siguranță, pentru securitate. După ce amenințarea comunistă din Germania a fost înăbușită, evreii încă munceau, încercând să revină la statutul lor anterior, iar germanii i-au luptat în toate modurile posibile fără a clinti niciun fir de păr de pe capul nimănui.
I-au luptat în același mod în care, în această țară, prohibiționiștii luptau cu oricine era interesat de băuturi alcoolice. Nu se luptau între ei cu pistoale. Ei bine, așa se luptau ei cu evreii din Germania. Și pe atunci, rețineți, existau între 80 și 90 de milioane de germani și doar 460.000 de evrei.
Aproximativ jumătate de unu la sută din populația Germaniei erau evrei. Și totuși, ei controlau toată presa și controlau cea mai mare parte a economiei, deoarece veniseră cu bani ieftini când marca fusese devalorizată și cumpăraseră practic totul. Evreii au încercat să țină sub control acest fapt. Nu voiau ca lumea să înțeleagă cu adevărat că trădaseră Germania și că germanii erau indignați de acest lucru.
Germanii au luat măsuri adecvate împotriva evreilor. Ei, să spun, i-au discriminat oriunde au putut. I-au evitat. În același mod în care noi i-am evita pe chinezi, sau pe negri, sau pe catolici, sau pe oricine din această țară care ne-ar fi vândut unui dușman și ne-ar fi provocat înfrângerea.
După un timp, evreii din întreaga lume au convocat o întâlnire la Amsterdam. Evrei din toate țările lumii au participat la această întâlnire din iulie 1933. Și i-au spus Germaniei: „Îl concediați pe Hitler și puneți fiecare evreu înapoi în poziția sa anterioară, fie că era comunist sau nu, indiferent ce era. Nu ne puteți trata așa. Iar noi, evreii lumii, vă dăm un ultimatum.” Vă puteți imagina ce le-au spus germanii. Deci ce au făcut evreii?
Samuel Untermeyer
În 1933, când Germania a refuzat să se predea conferinței mondiale a evreilor de la Amsterdam, conferința s-a încheiat, iar domnul Samuel Untermyer, care era șeful delegației americane și președintele întregii conferințe, a venit în Statele Unite și a mers de pe vapor la studiourile Columbia Broadcasting System și a făcut o emisiune radio în Statele Unite în care, practic, a spus: „Evreii din lume declară acum un război sfânt împotriva Germaniei. Suntem acum angajați într-un conflict sacru împotriva germanilor. Și îi vom înfometa până la capitulare. Vom folosi un boicot mondial împotriva lor. Asta îi va distruge, deoarece depind de afacerile lor de export.”
Și este un fapt că două treimi din aprovizionarea cu alimente a Germaniei trebuia importată și putea fi importată doar cu veniturile din ceea ce exportau. Așadar, dacă Germania nu ar putea exporta, două treimi din populația Germaniei ar trebui să moară de foame. Pur și simplu nu exista suficientă hrană pentru mai mult de o treime din populație.
În această declarație, pe care o am aici și care a fost publicată în New York Times pe 7 august 1933, domnul Samuel Untermyer a afirmat cu îndrăzneală că „acest boicot economic este mijlocul nostru de autoapărare. Președintele Roosevelt a pledat pentru utilizarea sa în Administrația Națională de Recuperare”, pe care unii dintre voi probabil și-o amintiți, unde toată lumea urma să fie boicotată dacă nu respecta regulile stabilite de New Deal și care a fost declarat neconstituțional de Curtea Supremă de la acea vreme.
Cu toate acestea, evreii din întreaga lume au declarat un boicot împotriva Germaniei, iar acesta a fost atât de eficient încât nu puteai găsi nimic în niciun magazin din lume cu cuvintele „fabricat în Germania”. De fapt, un director al companiei Woolworth mi-a spus că au fost nevoiți să arunce în râu veselă și oale în valoare de milioane de dolari; că magazinele lor erau boicotate dacă cineva intra și găsea ceva mâncare marcat „fabricat în Germania”, erau pichetați cu pancarte pe care scria „Hitler”, „ucigaș” și așa mai departe, ceva asemănător cu aceste proteste care au loc în Sud.
Într-un magazin aparținând lanțului R. H. Macy, controlat de o familie pe nume Strauss, care întâmplător erau și evrei, o femeie a găsit acolo ciorapi proveniți din Chemnitz, marcați „fabricați în Germania”. Ei bine, erau ciorapi de bumbac și probabil că erau acolo de 20 de ani, deoarece observ picioarele femeilor de mulți ani și a trecut mult timp de când n-am mai văzut ciorapi de bumbac pe ei. Am văzut Macy’s boicotați, cu sute de oameni care se plimbau cu pancarte pe care scriau „ucigași”, „hitleristi” și așa mai departe. Până atunci, niciun fir de păr de pe capul vreunui evreu nu fusese rănit în Germania. Nu exista suferință, nu exista foamete, nu exista crimă, nu exista nimic.
Bineînțeles, germanii au spus: „Cine sunt acești oameni să declare un boicot împotriva noastră și să-i lase pe toți oamenii noștri fără locuri de muncă și să ne blocheze industriile? Cine sunt ei să ne facă una ca asta?” Firește că au fost indignați. Cu siguranță au pictat svastici pe magazinele deținute de evrei. De ce ar fi trebuit un german să intre și să-i dea banii unui comerciant care făcea parte dintr-un boicot care urma să înfometeze Germania, astfel încât să se predea evreilor din întreaga lume, care urmau să le dicteze cine urma să fie premierul sau cancelarul lor? Ei bine, era ridicol.
Herschel Grynszpan
Boicotul a continuat o vreme, dar abia în 1938, când un tânăr evreu din Polonia a intrat în ambasada Germaniei la Paris și a împușcat un oficial german, germanii au început cu adevărat să se comporte dur cu evreii din Germania. Și îi găseai spărgând geamuri și având bătăi de stradă și așa mai departe.
Nu-mi place să folosesc cuvântul „antisemitism” pentru că este lipsit de sens, dar totuși înseamnă ceva pentru tine, așa că va trebui să-l folosesc. Singurul motiv pentru care a existat vreun sentiment în Germania împotriva evreilor a fost că ei au fost responsabili pentru Primul Război Mondial și pentru acest boicot la nivel mondial.
În cele din urmă, ei au fost responsabili și pentru Al Doilea Război Mondial, pentru că, după ce această situație a scăpat de sub control, a fost absolut necesar ca evreii și Germania să se înfrunte într-un război pentru a vedea care dintre ei va supraviețui. Între timp, locuisem în Germania și știam că germanii hotărâseră că Europa va fi creștină sau comunistă: nu există o cale de mijloc.
Și germanii au decis că vor păstra o concepție creștină, dacă este posibil. Și au început să se reînarmeze. În noiembrie 1933, Statele Unite au recunoscut Uniunea Sovietică. Uniunea Sovietică devenea foarte puternică, iar Germania și-a dat seama că „Rândul nostru va veni în curând, dacă nu suntem puternici”. Același lucru pe care îl spunem și noi, în această țară, astăzi: „Rândul nostru va veni în curând, dacă nu suntem puternici”.
Guvernul nostru cheltuiește 83 sau 84 de miliarde de dolari pentru apărare. Apărare împotriva cui? Apărare împotriva a 40.000 de mici evrei din Moscova care au preluat Rusia și apoi, în modurile lor viclene, au preluat controlul asupra multor alte țări ale lumii.
Faptul că această țară se află acum în pragul unui al Treilea Război Mondial, din care nu putem ieși învingători, este ceva care îmi uimește imaginația. Știu că bombele nucleare se măsoară în megatone. O megatonă este un termen folosit pentru a descrie un milion de tone de TNT. Bombele noastre nucleare aveau o capacitate de 10 megatone sau 10 milioane de tone de TNT când au fost dezvoltate pentru prima dată. Acum, bombele nucleare care sunt dezvoltate au o capacitate de 200 de megatone și Dumnezeu știe câte megatone au bombele nucleare ale Uniunii Sovietice.
Cu ce ne confruntăm acum? Dacă declanșăm un război mondial care s-ar putea transforma într-un război nuclear, omenirea este terminată. De ce ar putea avea loc un astfel de război? Va avea loc odată cu ridicarea cortinei asupra Actului 3:
Actul 1 a fost Primul Război Mondial, Actul 2 a fost Al Doilea Război Mondial, Actul 3 va fi Al Treilea Război Mondial.
Evreii din lume, sioniștii și coreligioniștii lor de pretutindeni, sunt hotărâți să folosească din nou Statele Unite pentru a-i ajuta să păstreze permanent Palestina ca punct de sprijin pentru guvernul lor mondial. Acest lucru este la fel de adevărat ca și cum stau eu aici. Nu numai eu l-am citit, dar mulți de aici l-au citit și este cunoscut în întreaga lume.
Ce vom face? Viața pe care o salvați ar putea fi a fiului dumneavoastră. Băieții dumneavoastră ar putea fi în drum spre războiul acela în seara asta; și dumneavoastră nu știți asta mai mult decât ați știut că în 1916, la Londra, sioniștii au făcut o înțelegere cu Cabinetul de Război Britanic pentru a vă trimite fiii la război în Europa. Știați asta la vremea respectivă? Nimeni din Statele Unite nu știa asta. Nu aveați voie să știți asta. Cine știa asta? Președintele Wilson știa asta. Colonelul House știa asta. Alți oameni din interior știau asta.
Știam eu? Aveam o idee destul de bună despre ce se întâmpla: eram o persoană de legătură cu Henry Morgenthau Sr. în campania din 1912, când a fost ales președintele Wilson, și se vorbea acolo prin birou. Eram „omul de încredere” al lui Henry Morgenthau Sr., care era președintele comitetului de finanțe, și eram o persoană de legătură între el și Rollo Wells, trezorierul.
Așa că am stat la aceste întâlniri cu președintele Wilson în capul mesei și cu toți ceilalți și i-am auzit cum îi îndesau în minte președintelui Wilson impozitul pe venit treptat și ceea ce a devenit Rezerva Federală și i-am auzit îndoctrinandu-l cu mișcarea sionistă.
Judecătorul Brandeis și președintele Wilson erau la fel de apropiați ca două degete de pe această mână. Președintele Woodrow Wilson a fost la fel de incompetent când a venit vorba de a determina ce se întâmplă ca un nou-născut. Așa ne-au băgat în Primul Război Mondial, în timp ce noi toți dormeam. Ne-au trimis băieții acolo să fie măcelăriți. Pentru ce? Ca evreii să poată avea Palestina drept „commonwealth”-ul lor. V-au păcălit atât de mult încât nu știți dacă veniți sau plecați.
Acum, orice judecător, când instructează un juriu, spune: „Domnilor, orice martor pe care îl găsiți a spus o singură minciună, puteți ignora toate mărturiile sale”. Nu știu din ce stat veniți, dar în statul New York acesta este modul în care un judecător se adresează unui juriu. Dacă acel martor a spus o singură minciună, ignorați mărturia lui.
Care sunt adevărurile despre evrei? (Îi numesc evrei pentru că sunt cunoscuți drept evrei. Eu însumi nu-i numesc evrei. Mă refer la ei ca la așa-numiții evrei, pentru că știu ce sunt.)
Evreii din Europa de Est, care formează 92% din populația lumii care se autointitulează evrei, erau inițial khazari. Erau un trib războinic care trăia adânc în inima Asiei. Și erau atât de războinici încât chiar și asiaticii i-au alungat din Asia în Europa de Est. Au înființat un mare regat khazar de 800.000 de mile pătrate.
La acea vreme, Rusia nu exista și nici multe alte țări europene. Regatul khazar era cea mai mare țară din toată Europa – atât de mare și atât de puternică încât, atunci când ceilalți monarhi voiau să intre în război, khazarii le împrumutau 40.000 de soldați. Atât de mari și puternici erau.
Erau închinători falici, ceea ce este murdar și nu vreau să intru în detalii acum. Dar aceasta era religia lor, așa cum era și religia multor altor păgâni și barbari din alte părți ale lumii. Regele khazar a devenit atât de dezgustat de degenerarea regatului său încât a decis să adopte o așa-numită credință monoteistă – fie creștinism, fie islam, fie ceea ce este cunoscut astăzi sub numele de iudaism, care este de fapt talmudism. Învârtind un vârf și strigând „eeny, meeny, miney, moe”, a ales iudaismul.
Și aceasta a devenit religia de stat. A trimis la școlile talmudice Pumbedita și Sura și a adus mii de rabini, a deschis sinagogi și școli, iar poporul său a devenit ceea ce numim evrei. Nu a existat niciunul dintre ei care să aibă un strămoș care să fi pus vreodată un deget de la picior în Țara Sfântă. Nu numai în istoria Vechiului Testament, ci până la începutul timpurilor. Niciunul dintre ei!
Și totuși, ei vin la creștini și ne cer să le susținem insurecțiile armate din Palestina spunând: „Vreți să ajutați la repatrierea Poporului Ales de Dumnezeu în Țara Promisă, casa lor ancestrală, nu-i așa? Este datoria voastră creștină. V-am dat unul dintre băieții noștri ca Domn și Mântuitor al vostru. Acum mergeți la biserică duminica, îngenuncheați și vă închinați unui evreu, iar noi suntem evrei.”
Dar ei sunt khazari păgâni care au fost convertiți la fel cum au fost convertiți irlandezii. Este la fel de ridicol să-i numim „oameni ai Țării Sfinte”, pe cât ar fi să-i numim pe cei 54 de milioane de musulmani chinezi „arabi”. Mahomed a murit abia în anul 620 d.Hr., iar de atunci 54 de milioane de chinezi au acceptat Islamul ca credință religioasă. Acum imaginați-vă, în China, la 3.200 de kilometri distanță de Arabia, de Mecca și de locul de naștere al lui Mahomed.
Imaginați-vă dacă cei 54 de milioane de chinezi ar decide să se numească „arabi”. Ați spune că sunt nebuni. Oricine crede că acei 54 de milioane de chinezi sunt arabi trebuie să fie nebun. Tot ce au făcut a fost să adopte ca credință religioasă o credință care își avea originea în Mecca, în Arabia. La fel ca irlandezii. Când irlandezii au devenit creștini, nimeni nu i-a aruncat în ocean și nu a importat în Țara Sfântă o nouă generație de locuitori. Nu deveniseră un popor diferit. Erau același popor, dar acceptaseră creștinismul ca credință religioasă.
Acești khazari, acești păgâni, acești asiatici, acești turco-finlandezi, erau o rasă mongoloidă care a fost forțată să părăsească Asia și să se mute în Europa de Est. Deoarece regele lor a adoptat credința talmudică, nu au avut de ales în această privință. La fel ca în Spania: dacă regele era catolic, toată lumea trebuia să fie catolic. Dacă nu, trebuia să pleci din Spania.
Așadar, khazarii au devenit ceea ce numim astăzi evrei. Acum imaginați-vă cât de prostesc a fost pentru marile țări creștine ale lumii să spună: „Vom folosi puterea și prestigiul nostru pentru a repatria Poporul Ales al lui Dumnezeu în patria lor ancestrală, Țara lor Promisă”. Ar putea exista o minciună mai mare decât aceasta?
Deoarece ei controlează ziarele, revistele, radioul, televiziunea, afacerea publicării de cărți și pentru că au pastori la amvon și politicieni la tribune care vorbesc aceeași limbă, nu este prea surprinzător că voi credeți această minciună. Ați crede că negrul este alb dacă ați auzi-o suficient de des. Nu ați mai numi negrul negru – ați începe să numiți negrul alb. Și nimeni nu v-ar putea învinovăți.
Aceasta este una dintre marile minciuni ale istoriei. Este fundamentul întregii mizerii care s-a abătut asupra lumii.
Kol Nidre: Rugăciunea evreiască
„Toate jurămintele personale pe care probabil le vom face, toate jurămintele și promisiunile personale pe care probabil le vom lua între acest Yom Kippur și următorul Yom Kippur, le renunțăm public. Fie ca toate să fie abandonate și uitate, nule și neavenite, nici ferme, nici stabilite. Jurămintele, promisiunile și jurămintele noastre personale să nu fie considerate nici contracte, nici promisiuni, nici jurăminte.”
Știți ce fac evreii în Ziua Ispășirii, ce credeți că este atât de sacru pentru ei? Am fost unul dintre ei. Nu sunt zvonuri. Nu sunt aici să fiu un agitator. Sunt aici să vă ofer fapte. Când, în Ziua Ispășirii, intrați într-o sinagogă, vă ridicați în picioare pentru prima rugăciune pe care o recitați. Este singura rugăciune pentru care stați în picioare.
Repetați de trei ori o scurtă rugăciune numită KolNidre. În acea rugăciune, încheiați un acord cu Dumnezeu Atotputernicul că orice jurământ, promisiune sau promisiune pe care o puteți face în următoarele douăsprezece luni va fi nulă și neavenită. Jurământul nu va fi un jurământ; Jurământul nu va fi un jurământ; angajamentul nu va fi un angajament. Acestea nu vor avea nicio forță sau efect.
Și, în plus, Talmudul ne învață că ori de câte ori depui un jurământ, un angajament sau o promisiune, trebuie să-ți amintești de rugăciunea KolNidre pe care ai recitat-o în Ziua Ispășirii și ești scutit de la îndeplinirea lor. Cât de mult te poți baza pe loialitatea lor? Te poți baza pe loialitatea lor la fel de mult cum germanii s-au bazat pe ea în 1916.
Vom suferi aceeași soartă pe care a suferit-o Germania și din același motiv.
*
Scrierile domnului Romanoff au fost traduse în 34 de limbi, iar articolele sale au fost publicate pe peste 150 de site-uri web de știri și politică în limbi străine din peste 30 de țări, precum și pe peste 150 de platforme în limba engleză. Larry Romanoff este un consultant în management și om de afaceri pensionar. A deținut funcții de conducere în firme internaționale de consultanță și a deținut o afacere internațională de import-export. A fost profesor invitat la Universitatea Fudan din Shanghai, prezentând studii de caz în afaceri internaționale claselor superioare de EMBA. Dl. Romanoff locuiește în Shanghai și scrie în prezent o serie de zece cărți legate în general de China și Occident. Este unul dintre autorii care au contribuit la noua antologie a Cynthiei McKinney, „Când China strănută”. (Capitolul 2 — Cum să te descurci cu demonii)
Arhiva sa completă poate fi văzută la
https://www.bluemoonofshanghai.com/+ https://www.moonofshanghai.com/
Puteți fi contactat la:
2186604556@qq.com
*
Acest articol poate conține materiale protejate prin drepturi de autor, a căror utilizare nu a fost autorizată în mod specific de către deținătorul drepturilor de autor. Acest conținut este pus la dispoziție în conformitate cu doctrina utilizării loiale și este destinat exclusiv scopurilor educaționale și informative. Acest conținut nu este utilizat în scopuri comerciale.