CD
1.690 aprobate
denitsoc@gmail.com
108.231.169.110
O DRAMOLETĂ IN STIL KABUKI
De CD

Statele Unite au bombardat pe 22 iunie 2025. locurile unde au fost instalațiile nucleare iraniene Fordow, Natanz și Isfahan ce au fost mutate cu mult timp inainte. Teheranul a ripostat, după o deliberare și planificare secretă, atacând o bază militară americană dintr-o țară arabă. După încheierea războiului, liderul suprem Ali Khamenei nu a amenințat Statele Unite sau Israelul cu nicio represalie sau pedeapsă, doar declarând victoria. Cu toate acestea, Iranul și-a încheiat războiul cu un complot fabricat, o dramoletă inscenată după atacul asupra Qatarului.

Ce zice scenariul
Doha credea că politicile sale de prietenie de lungă durată cu Iranul vor proteja Qatarul de mânia indreptătită a liderului suprem, dar conducătorul de la Teheran nu a ezitat să submineze imunitatea Qatarului, aparent fără prea multă grijă pentru repercusiunile și costurile acestui păcat.

Statele Unite au bombardat instalații nucleare la ordinul președintelui american Donald Trump de la Washington. Șapte bombardiere strategice stealth B-2 au decolat de la baza aeriană Whiteman din Missouri, SUA, pentru a lansa 14 bombe BU 57 de tip „bunker-buster”. În același scop, submarinele americane care navigau în apele internaționale au lansat 30 de rachete Tomahawk. Niciuna nu a fost lansată din Qatar sau din orice alt stat din Golf. Doha credea că vechile sale politici prietenoase cu Iranul o vor proteja de mânia Liderului Suprem, dar conducătorul de la Teheran nu a ezitat să submineze imunitatea Qatarului avand insă totusi grijă să avertizeze loviturile cu 24 de ore in avans.

Statele Unite s-au abținut în mod deliberat de la utilizarea oricăror baze sau instalații militare din țările din jurul Iranului. Poate că motivul din spatele acestei intenții a fost reticența țărilor din regiune de a permite Washingtonului să le folosească teritoriul pentru a ataca interiorul Iranului.

Toate statele din Golf în cauză au refuzat să le permită americanilor să folosească bazele de pe teritoriul lor pentru a ataca gruparea Houthi din Yemen, așa că era firesc să nu permită acest lucru împotriva Iranului, mai ales că statele din Golf, la fel ca toate țările arabe, au condamnat războiul israelian împotriva Iranului în totalitate și au exprimat poziții complet părtinitoare față de Iran.
Dar Turcia ne fiind arabă a permis totusi folosirea bazei Incirlik pentru realimentarea bombardierelor americane cu combustibil.
În ciuda acestui fapt, Iranul a atacat Qatarul.

Bazele americane sunt răspândite în țări arabe si non-arabe, atât apropiate, cât și îndepărtate de Iran, și se află în raza de acțiune a rachetelor balistice și a celebrelor sale drone. S-a vorbit mult despre Incirlik din Turcia și insula britanică Diego Garcia din Oceanul Indian, printre altele. Însă, indiferent de prezența americană pe uscat, Statele Unite dețin zeci de nave militare de diferite dimensiuni în apele regiunii, dintre care unele sunt strategice în cadrul sistemului militar american. Teheranul avea o gamă largă de opțiuni militare ușoare pentru a-și îndrepta represaliile direct asupra țintelor americane directe, dar Iranul a ales să atace Qatarul.

Statele Unite s-au abținut în mod deliberat de la utilizarea oricăreia dintre bazele sau instalațiile sale militare din țările care înconjoară Iranul din toate părțile.
Se crede, în unele cazuri, că opțiunea bazei aeriene Al Udeid a fost o alegere convenită de comun acord între americani și iranieni.

Intriga se sparge ca un balon de săpun, totusi in scenariu se spune că baza militară Al Udeid din Qatar a fost recomandată de Donald Trump la intelegere cu Tehranul.

Nu vom contesta ipotezele, dar chiar dacă acesta ar fi cazul, Iranul, care are relații avansate și excelente în special cu Qatarul, care au fost întotdeauna subiectul unor critici ocazionale din interiorul statelor din Golf, și-a comis fapta fără nicio retinere.

Iranul ar fi vrut să pună capăt războiului său cu Israelul si să răspundă mâniei copleșitoare a Americii și, poate, să deschidă calea pentru deschiderea unei noi pagini de prietenie, cordialitate și parteneriat cu Statele Unite, așa cum promite președintele său, spune mai departe scenariul lansat de occident. Din acest motiv, ar fi perfect acceptabil să bombardezi o țară din Golf, confirmând astfel ostilitatea sa tradițională și neschimbată față de țările ce au admis să aibe baze americane pe teritoriul lor.

Președintele american Donald Trump a încercat să îmbuneze Qatarul și să exprime sprijinul țării sale pentru acesta. Iată o altă performantă in stil kabuki.
Președintele iranian Masoud Pezeshkian, într-o convorbire telefonică cu emirul Tamim bin Hamad Al Thani, a oferit scuze, în care a fost de acord cu mulțimea „bazarului”, afirmând că atacul aerian Al Udeid nu a vizat Qatarul. Doha și-a exprimat indignarea, furia, pentru încălcarea spațiului său aerian și a suveranității sale.

Indignarea tuturor țărilor Consiliului de Cooperare al Golfului (CCG) a părut a fi cuprinzătoare, puternică, ascuțită și fermă, condamnând acțiunile Iranului împotriva unei țări care a fost mult timp una dintre puținele țări prietene cu Iranul din regiune. Iata drama se dezvolta ia inăltimi ametitoare.

Bazele americane sunt răspândite în țări atât apropiate, cât și îndepărtate de Iran, și acestea se află în raza de acțiune a rachetelor balistice și a celebrelor sale drone.
Atacul asupra Qatarului este un atac asupra întregului bloc din Golf, care depășise dificila încercare a ultimelor decenii cu Iranul, până la punctul de a încheia „Acordul de la Beijing” dintre Teheran și Riyadh sub sponsorizare chineză în martie 2023. Drama devine tragedie instantaneu.
Atacul asupra Qatarului este un atac asupra unei regiuni ale cărei țări au susținut în unanimitate Iranul în războiul recent și au făcut presiuni asupra administrației de la Washington pentru a-l opri, așa cum a dezvăluit însuși Trump.

Deci scenariul occidental incearcă să facă o nouă dramă/tragedie din bombardarea bazei americane părăsite din Qatar, care să ducă la compromiterea relatiilor Iranului cu tările din Golf si să distruga efortul pacifist al Beijing-ului.

Liderii din Golf l-au contactat pe Emirul Tamim. Președintele Emiratelor Arabe Unite, șeicul Mohammed bin Zayed, l-a vizitat în semn de solidaritate. Acesta este un eveniment unic din Golf, care prezintă celor șase țări întrebări de securitate care readuc la viață îngrijorări despre care odinioară credeau că pot fi depășite.
Iată cum se descrie gravitatea unui atac avizat si la intelegere cu inamicul, totul dupa scenariul occidental.

Dar mai mult tacul asupra Qatarului ridică întrebări cu privire la viitorul ecuațiilor de descurajare din Golf și la eficacitatea alianțelor defensive tradiționale cu Statele Unite, pe care se bazează securitatea din Golf de ani de zile, într-un moment în care un conflict iraniano-american pune în pericol securitatea din Golf.

Oare chiar asa sa fie?
Oare ingrijorarea nu cumva apare din semnificatia pură a acestui atac fără interpretări si scenarii occidentale, fără dramolete ale ingrijorarilor si că Iranul a lovit cazarma goală din Qatar ca să demonstreze tărilor din regiune si Americii că isi permite să lovească o baza americană. O baza abandonată in pripă ce nu a fost apărată decat de fortele antiaeriene ale Qatarului.

Consiliul de Cooperare al Golfului a fost înființat pe fondul amenințărilor reprezentate de Iran la adresa regiunii de la fondarea Republicii Islamice în 1979. Consiliul a fost înființat în 1981, la doi ani după această dată și la un an după izbucnirea războiului Iran-Irak.

Diplomatia occidentală intră si ea in această dramoletă a ingrjorării cu gestica sugestivă stil kabuki si cu vaete ce isi găsesc ecou in media occidentală.
Ni se comunică cu o gravitate sumbră că acest atac reprezintă o provocare pentru acest grup regional, având în vedere conducerea sa dinamică în regiune. Este chemat să își reexamineze strategiile de apărare și, probabil, că parte a acestei revizuiri, va fi prezent în problemele care mișună și se acumulează pe masa negocierilor dintre Washington și Teheran.

Dar nu se pomeneste nicăieri de lasitatea trupelor americane fugite din post si graba cu care Trump a cerut ambelor părti să inceteze focul imediat după bombardamentul bazei, grabă care arată ea insăsi mai bine ingrijorarea americană reală si fără dramolete auxiliare.

Deci drama se sfarseste totusi glorios in scenariul occidental in sunete de trompete, cu negocierile dintre Washington si Tehran.
Doamne ajută!

Atlanta 30 iunie 2025