22 iunie 1941: Cronologia unei zile istorice pentru români: ”Ostași, vă ordon: Treceți Prutul!” – Fapte de arme și de legendă
De Cronicar / Cultură, Istorie / Publicat: Duminică, 22 iunie 2025, 08:00 / 4 comentarii
FOTO: Soldații români trecând Prutul
FOTO: Soldații români trecând Prutul
Articole relaționate
594 de eroi români de la Stalingrad vor fi reînhumați într-un cimitir de onoare din Rusia, cu prilejul Zilei Armatei României
STALINGRAD 80. UITAȚI ȘI IGNORAȚI ȘI… ACUM! 80 de ani de la începutul bătăliei de la Cotul Donului. Generalul Dumitrescu: Este o datorie sfântă pentru mine să arăt că infanteria noastră și-a făcut cu prisosință datoria, a stat NECLINTITĂ
„Odesa totuși a căzut, c-așa am vrut, c-așa am vrut!” – Veteranul de la Cotul Donului Ion Nică Paiu, în vârstă de 100 de ani, a oferit cititorilor ActiveNews un cântec despre Războiul Sfânt, de Ziua Eroilor sărbătorită la Mânăstirea Comana
Sursa foto: zaigwast.deviantart.com 22 iunie 1941, declanșarea Războiului Sfânt pentru Reîntregirea Țării. Ordinul Mareșalului Antonescu: Ostași, vă ordon: Treceți Prutul! Sdrobiți vrăjmașul din Răsărit și Miază-Noapte. Desrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații noștri cotropiți!
ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!

ascultă articolul

Indiferent de regimurile politice și de ideologiile vremelnice care ajung la putere, ziua de 22 iunie 1941 a rămas și va rămâne mereu în sufletele românilor, fiind ziua în care Armata Română s-a întors să lupte și să aducă acasă Basarabia, provincia pe care o părăsise silit în iunie 1940.

Continuăm prezentarea unor amănunte și fapte mai puțin știute, grație domnului colonel (r) Alesandru Duțu, unul dintre marii istorici militari ai României. Textul ce urmează reprezintă o selecție din volumul „Armata română de la Prut la Volga și înapoi la Prut, 1941-1944”, Editura Lexon-Prim, Chișinău, 2015, semnat de Alesandru Duțu.

*Ora 03.00. La Berlin, Joachim von Ribbentrop, ministrul de Externe german, convocă pe Vladimir Dekazonov, ambasadorul sovietic, căruia îi declară că ,,atitudinea ostilă a guvernului sovietic față de germani și amenințarea serioasă reprezentată de concentrarea de trupe rusești la granița de vest a Rusiei au silit Reich-ul să procedeze la contramăsuri militare” și îi înmânează Memorandumul semnat de Hitler (adevărul era că Hitler luase în cu un an înainte atacarea Uniunii Sovietice).

* Răspunzând, ambasadorul sovietic precizează: „Veți regreta acest atac insultător, provocator și acaparator împotriva Uniunii Sovietice. Veți plăti scump”.

* La Moscova, ambasadorul german Freiherr Werner von Schulenburg înmânează lui V.M. Molotov, comisarul sovietic al Afacerilor Externe, un Memorandum, prin care se făcea cunoscut: ,,Guvernul Reich-ului a constatat că guvernul sovietic, contrar obligațiilor ce și le-a asumat, a intensificat acțiunile sale menite să distrugă Germania și Europa, a adoptat o politică externă antigermană tot mai pronunțată, a concentrat forțele sale, fiind gata să atace frontierele Reich-ului. Drept urmare, guvernul german consideră tratatul încheiat la 23 august 1939 ca lipsit de valabilitate, iar Führer-ul a hotărât să decidă pe calea armelor”. Întrebându-l pe Freiherr Werner von Schulenburg dacă acea comunicare ,,Este o declarație de război? și neprimind răspuns, V.M. Molotov conchide: ,,Asta înseamnă război. Ce părere aveți, am meritat noi asta?”.

* Informat, I.V. Stalin se prăbușește în fotoliu (după unele mărturii) și se cufundă într-o ,,îndelungată și apăsătoare tăcere” după care, la propunerea generalului G.K. Jukov, cere să se elaboreze o Directivă pentru atacarea trupelor germane care depășiseră frontiera de stat a U.R.S.S.

* Ora 03.15. Aviația germană pătrunde în adâncimea teritoriului sovietic, bombardează orașele (Murmansk, Kaunas, Minsk, Kiev, Odessa, Sevastopol etc.) și aerodromurile importante, distrugând peste 1 200 de avioane sovietice; la rându-le trupe terestre ale Wehrmacht-ului pătrund pe teritoriul Uniunii Sovietice.

* La Piatra Neamț, în trenul de comandament ,,Patria”, în prezența generalului Eugen von Schobert, comandantul Armatei 11 germane, și a altor ofițeri români și germani, generalul Ion Antonescu, conducătorul Statului român și comandant al Grupului de armate care îi purta numele, li se adresează astfel: ,,Domnule general, domnilor, vă anunț că în această zi a sosit ceasul luptei pentru a șterge pata de dezonoare de pe fruntea țării și de pe stindardele armatei. Peste puțin timp, în faptul acestei zile, armata țării va primi ordinul să treacă Prutul, spre a împlini trupul țării, așa cum a fost lăsat de la Basarab. În această luptă dreaptă și sfântă prin drepturile ei avem cinstea de a ne afla lângă cea mai vitează armată care a venit pe pământul nostru ca să lupte pentru dreptatea noastră. Vom ști să fim vrednici de această cinste. Pentru ceasul care se apropie, pentru zilele ce vor urma, să ridicăm paharul și să închinăm pentru izbândă, pentru triumful dreptății asupra nedreptății și silniciei și a luminii asupra întunericului”.

* Peste puțin timp, armata română va primi ordinul ,,Ostași, vă ordon: Treceți Prutul”:

,,Ostași! V-am făgăduit din prima zi a noii domnii și a luptei mele naționale să vă duc la biruință, să șterg pata de dezonoare din cartea neamului și umbra de umilire de pe fruntea și epoleții voștri. Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta pentru drepturile strămoșești și a bisericii, lupta pentru vetrele și altarele românești de totdeauna. Ostași! Vă ordon: treceți Prutul! Zdrobiți vrăjmașul din răsărit și miază noapte. Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații voștri cotropiți. Reîmpliniți în trupul țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre. Ostași! Plecați azi pe drumul biruinței lui Ștefan cel Mare ca să cuprindeți cu jertfa voastră ceea ce au supus strămoșii noștri cu jertfa lor.

Înainte! Fiți mândri că veacurile ne-au lăsat aici strajă dreptății și zid de cetate creștină! Fiți vrednici de trecutul românesc! Ostași, veți lupta cot la cot, suflet la suflet, lângă cea mai puternică și glorioasă armată a lumii. Îndrăzniți să vă măsurați vitejia și să vă dovediți mândria camarazilor noștri. Ei luptă pe pământul moldovean, pentru granițele noastre și pentru dreptatea lumii. Fiți vrednici de cinstea pe care v-a făcut-o istoria, armata marelui Reich și neîntrecutul ei comandant Adolf Hitler. Ostași! Înainte! Să luptați pentru gloria neamului! Să muriți pentru vatra părinților și copiilor voștri! Să cinstiți prin vitejia voastră amintirea lui Mihai Viteazul și a lui Ștefan cel Mare, a martirilor și eroilor căzuți în pământul veșniciei noastre cu gândul țintă la Dumnezeu! Să luptați pentru dezrobirea fraților voștri, a Basarabiei și Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vieții și căminurilor batjocorite de păgânii cotropitori! Să luptați pentru a ne răzbuna umilirea și dreptatea! V-o cere Neamul, Regele și Generalul vostru. Ostași! Izbânda va fi a noastră. La luptă! Cu Dumnezeu înainte!”.

* În conformitate cu dispozițiile stabilite de Hitler la 18 iunie, Grupul de armate ,,general Antonescu” (armatele 3 și 4 române și 11 germană) primește misiunea de ,,a constitui pivotul manevrei strategice și a fixa maximum de forțe inamice”. În situația în care forțele sovietice ar fi început retragerea, trupele române și germane trebuiau să le urmărească spre a le produce pierderi cât mai mari și a le împiedica să se consolideze pe Nistru.

* Începând cu ora 3.00, aviația militară română survolează Prutul și execută raiduri de recunoaștere și bombardament asupra pozițiilor de luptă sovietice din Basarabia. Peste puțin timp (ora 3.15), sub protecția artileriei, primele subunități române și germane forțează Prutul și încep luptele pentru constituirea capetelor de pod.

* Aflând de la radio despre trecerea Prutului de către trupele române, regele Mihai I adresează următoarea telegramă generalului Ion Antonescu: ,,În clipele când trupele noastre trec Prutul și codrii Bucovinei pentru a reîntregi sfânta țară a Moldovei lui Ștefan cel Mare, gândul meu se îndreaptă către domnia voastră, domnule general, și către ostașii țării. Vă sunt recunoscător, domnule general, pentru că numai prin munca, tăria și străduința domniei voastre neamul întreg și cu mine trăim bucuria zilelor de glorie străbună, iar ostașilor noștri bravi le urez sănătate și putere ca să statornicească pentru vecie dreptele granițe ale neamului. Trăiască în veci România. Trăiască viteaza noastră armată!”.

* Îndemnuri mobilizatoare adresează militarilor și numeroși generali, comandanți de mari unități și unități.
– Generalul Gheorghe Jienescu, ministrul secretar de stat al Aerului: ,,Zburători, onoarea de a purta la biruință, pe cerul românismului, cocarda tricoloră vă aparține. Consemnul zilei este: echipajul care a terminat muniția în încleștarea luptei și nu vede victoria se proiectează cu mașina în pasărea dușmanului. Tineret zburător, țara întreagă așteaptă de la voi întreg sacrificiul. A sosit ziua marilor înfăptuiri. Dați faptei noastre motiv de legendă. Le-ați făcut și în timp de pace, sunt sigur că le veți face fără șovăire și în timp de război pentru a merita încrederea pe care Regele, Conducătorul și Țara au avut-o întotdeauna în voi. Tineret zburător, sună buciumurile și codrii răsună, uruie cerul. În cântec de motoare, cântecul națiunii, la arme, la manșe, cu Dumnezeu înainte”;

– generalul Ion Sion, comandantul Diviziei 1 blindate: ,,Este faza sfântă a reclădirii României Mari, zguduită atât de puternic de ultimele cataclisme. Mai mult ca oricând, astăzi Țara are nevoie de întreg sacrificiul nostru pentru a o face să trăiască iarăși între vechile hotare. Este idealul nostru, al tuturora, este idealul Patriei. Acest gând, adânc săpat în sufletul nostru trebuie să constituie singurul crez pentru care toți românii trebuie să luptăm”.

* Declanșarea războiului este primită cu ,,entuziasm” și de militarii de rând, pentru că, menționa jurnalul de operații al Regimentului 39 infanterie, ,,se sună prin aceasta eliberarea de sub stăpânirea străină a românilor din Basarabia și Bucovina care, timp de un an, au avut de suferit nelegiuirile unui regim bolșevic”. ,,S-a trecut Prutul – menționează jurnalul de operații al Regimentului 4 artilerie anticar. Tricolorul românesc s-a înfipt la capătul de est al podului de la Bădărăi pe pământul dorit al Basarabiei”. ,,Trupa entuziasmată de intrarea în război a României – se precizează și în jurnalul de operații al Regimentului 1 artilerie fortificații – dă dovadă de o putere formidabilă de muncă în executarea lucrărilor încredințate”.

* La ora 13.30, întreaga țară păstrează un moment de reculegere ,,în semn de închinare pentru împlinirea prin jertfă a credințelor românești”.

Relevând entuziasmul cu care populația Bucureștilor a întâmpinat evenimentul, ziarul ,,Timpul” consemnează: ,,Ca un torent, lumea a coborât în stradă, îmbrățișându-se. Ochii tuturor erau plini de lacrimi… Cetățenii Capitalei au trăit clipe similare poate numai cu cele din august 1916. Un soare fierbinte și sufletele însetate după dreptate, inundă totul în căldura lui binecuvântată… Piețele, mai ales, sunt o mare de capete. Orchestrele militare cântă marșuri patriotice. Deodată, cineva, de lângă statuia regelui Carol I, se desprinde și invită la pași măsurați de horă pe o bucovinencă în pitorescul ei costum național. A fost ca o descărcare electrică. S-a întins o horă demnă de condeiul lui Coșbuc”. Impunătoare manifestații au avut loc și în alte orașe ale țării. ,,Drepturile noastre istorice asupra Basarabiei și Bucovinei întregi – consemnează ,,Universul” – n-au putut fi înlăturate prin rapturi teritoriale și prin abuzuri de forță împotriva poporului românesc și a principiilor ce domină lumea civilizată, ele sunt imprescriptibile, căci istoria le-a notificat, recunoscut și confirmat, iar suferințele fraților noștri din Bucovina și Basarabia le-au întărit și sfințit”.

* Pe front, în unele locuri trecerea Prutului reușește cu ușurință, dar în cele mai multe (la Mitoc, Viișoara, Santa Maria, Călinești, Bădărăi, Sculeni, Ungheni, Costiuleni, Fălciu, Bogdănești și Rânzești, Oancea etc.) inamicul reacționează cu violență, provocând numeroase pierderi trupelor române. La fel de grele sunt luptele și în Bucovina.

* În atacul de la podul Oancea, sergentul Ion Tofan din batalionul 21 opionieri escaladează singur partea superioară a grinzii metalice, anihilează sentinela sovietică, apoi s-a întors și a luat steagul tricolor pe care îl arborează pe malul basarabean al Prutului. Peste puțin timp avea să fie ucis în luptele care au urmat. Spre prânz, micul cap de pod de la Oancea (pe o rază de 400 – 500 m de la pod) este menținut cu dificultate de companiile 9 și 10 din Regimentul 11 dorobanți (Divizia 21 infanterie), în luptă fiind rănit maiorul Ursuleac, comandantul batalionului 3, și alți ofițeri români. ,,Comandanții find scoși din luptă – menționează jurnalul de operații al regimentului – trupa nu s-a mai putut menține în micul cap de pod care devenise un cuib de proiectile… Inamicul bombardează continuu și puternic Oancea, incendiind mai multe case din centrul satului”.
În prima zi de luptă, Regimentul 11 dorobanți pierde 58 militari uciși, 75 răniți și 21 dispăruți.

* La nord de Dorohoi, militarii escadronului 3 din Regimentul 6 roșiori execută un atac fulgerător și într-o jumătate de oră resping inamicul de pe Dealul Bobeica. ,,A fost o șarjă ca în vremurile de glorie ale cavaleriei – consemnează căpitanul Alexandru Schmidt, comandantul subunității. Bravii călăreți ai Regimentului 6 roșiori purtat nu și-au dezmințit tradiția armei lor”. Revenindu-și, inamicul a executat un atac fulgerăător din a doua lnie de cazemate, rezultând încleștări sângeroase. În prima linie de atac s-a afat și locotenentul Paul Liviu, care a căzut răpus de gloanțe, în timp ce striga: ,,Înainte băieți!”. Elogiindu-i jertfa, un document de epocă menționează: ,,A murit ca un brav între bravi, cu ochii ațintiți spre apele Prutului și ale Nistrului și cu mâinile adânc înfipte în pământul strămoșesc al Bucovinei sfințit de acum prin sângele său geneross și viteaz. Sfidând moartea și disprețuind glonțul dușman, el a arătat fostului său instructor că știe să lupte și să moară ca un adevărat erou, patriei că știe să-și jertfească cu drag viața pentru izbânda ei, iar neamului întreg că știe să fie mândru de a avea asemenea fii nepieritori”.

*Referindu-se la semnificațiile luptei la care participa, căpitanul Balaban, comandantul Companiei mitraliere din Batalionul 15 vânători de munte, consemna: ,,Abia se împlinise anul de când Basarabia și Bucovina de nord ne-au fost răpite, fără lupte, în împrejurări prea binecunoscute și Batalionul 15 vânători de munte, în care ne încadrăm, alături de întreaga armată română și aliată, făcând front spre Prut, căutăm a pătrunde cu privirea și gândul până la Nistru, gata de a împlini în fapt porunca generalului nostru «Soldați, treceți Prutul», gata de a învinge sau de a rămâne «pietre de hotar» la vechea noastră frontieră. Țara sărbătorea curajul flăcăilor care au prnit la luptă cu gândul de a spăla prin jertfa lor umilințele ce în ultimul timp întunecă strălucirea lui națională. Istoria, în paginile ei nepărtinitoare, va încresta cu siguranță nepieritoarele fapte de arme săvârșite de ostații noștri în aceste zile. Nenumărate sunt jaloanele care fixează cadrul în care istoricul de mâine va țese povestea acestui război al «Refacerii Naționale»”.

* La Moscova, ministrul român Grigore Gafencu consemnează în jurnal: „Pentru Țara noastră va urma războiul, e un prilej de a recâștiga o parte din pământul pierdut și a se reface sufletește după prăbușirile morale de anul trecut”.