CD
1.578 aprobate
denitsoc@gmail.com

ZIUA JUDECĂȚII DE APOI?
De CD

Ziua Judecății este un concept din diverse teologii care se referă la ziua în care Dumnezeu judecă omenirea la sfârșitul lumii. În creștinism, este cunoscută și sub numele de Judecata de Apoi, Judecata finală.

Potrivit Bisericii Catolice, biserica care considera in mod voit gresit: “omul născut din păcat si mereu păcătos”, Ziua Judecății va avea loc abia după învierea morților, când Hristos și îngerii vor apărea și vor judeca pe toți cei care au trăit vreodată pe baza acțiunilor lor. Credincioșii și cei care și-au urmat conștiința vor merge în rai, în timp ce cei care sunt considerați nevrednici vor merge în iad.
Dar totusi se cheamă Ziua Domnului, nu?

Deci in conceptia Catolică Isus Hristos si ingerii vor judeca pe toti mortii inviati si nu bunul Dumnezeu in marea Sa Milă si Intelegere va fi judecătorul, avandu-L in dreapta sa pe Isus Hristos ca avocat, mărturisitor si ca cel care a platit deja cu moartea sa calea noastră spre izbăvire.

Creștinii Ortodocsi cred că Ziua Judecății se întâmplă current, când murim și că Isus Hristos acționează ca un avocat al apărării noastre, pledând cazul și arătând rănile de pe mâini și picioare ca plată făcută pe cruce pentru mântuirea noastră.
În celulă, frumosul doctor, prozator, dramaturg si poet Vasile Voiculescu găsise puterea să compună o ultimă rugăciune, să învețe să moară intru Domnul Dumnezeu, cu Iisus Hristos Chezaș.
„La marea sărbătoare, curând, a morții mele,
Pe lângă albul înger cu aripa de gheață,
Te rog adânc, o, Doamne, ca-n clipele acele,
Chezaș al meu la Ceruri, pentru eterna viață,
Cu sfântul trup și sânge, să fii și Tu de față!”

Alții cred că Ziua Judecății este doar un aranjament iubitor si iertător ca o serbare divină care va aduce binecuvântări familiei umane, inclusiv celor care au murit.

Judecata de Apoi este un process dialectic, cu audierea ambelor parti, in căutarea Adevarului, cu manifestarea pioasă a remuscarii si regretului – pocăire in vederea obtinerii mântuirii absolute si a pacii eterne.

In urmărirea sistematică a descoperirii si prezentării Adevarului in timpul Judecătii de Apoi se intamplă Revelatia, realizarea colectivă si definitivă a singurului Adevăr, cel placut lui Dumnezeu.
Procesul Revelatiei este numit in greceste Apokalipsa, care pentru unii este sfarsitul lumii lor, iar pentru ceilalti este izbăvirea vesnică prin vederea si acceptarea Adevărului unic si a tot biruitor.
Nu uitati că inainte de Apokalipsă este Marea Judecată de Apoi, o sansă reală de a ne dobandi izbăvirea.

Sfarsitul Lumii?

Escatologia (din greaca veche ἔσχατος (éskhatos) „ultimul”) se referă la așteptările sfârșitului epocii prezente, a istoriei umane sau a lumii în sine.
Sfârșitul lumii sau sfârșitul timpurilor este prezis de mai multe religii ale lumii, atât abrahamice[iudee, crestine, islamice], cât și non-abrahamice, care ne învață că evenimentele mondiale negative vor atinge un punct culminant,fatal omenirii. Există onvingerea că sfârșitul lumii este iminent si este cunoscută sub numele de apocalipticism, iar de-a lungul timpului, a fost susținută atât de membrii religiilor principale, cât și de cultele apocalipsei.

În contextul misticismului, termenul se referă metaforic la sfârșitul realității obișnuite și la reunirea cu divinul. Religiile tratează escatologia ca pe un eveniment viitor profețit în texte sacre sau în folclor. În timp ce alte religii pot avea concepte de reînnoire sau transformare după evenimente semnificative, descrierea explicită a unui nou pământ se găsește în primul rând în învățăturile creștine în contextul escatologiei, această descriere poate fi găsită în capitolul 21 din Cartea Apocalipsei.

Religiile avraamice[Iudaism, Crestinism si Islamism] mențin o cosmologie liniară, cu scenarii ale timpului final care conțin teme de transformare și mântuire.
În iudaism, termenul „sfârșitul zilelor” face referire la epoca mesiaică și include o adunare a diasporei evreiești – a exilaților la venirea lui Mesia, învierea celor drepți și lumea viitoare.

Creștinismul înfățișează timpul sfârșitului ca o perioadă de necaz care precede cea de-a doua venire a lui Hristos, care se va confrunta ridicarea lui Antihrist împreună cu structura sa de putere și profeții mincinoși și va inaugura Împărăția lui Dumnezeu.

În tradițiile ulterioare ale Islamului, hadithuri separate detaliază Ziua Judecății este precedată de apariția Masīḥ ad-Dajjāl și urmată de coborârea lui ʿĪsā (Isus), care va triumfa asupra falsului Mesia sau Antihrist; înfrângerea sa va duce la o succesiune de evenimente care se vor încheia cu răsăritul soarelui dinspre vest și începutul Qiyāmah (Ziua Judecății).

Religiile dharmice/indiene tind să aibă viziuni mai ciclice asupra lumii, cu escatologii ale timpului final caracterizate prin decădere, mântuire și renaștere, deși unii cred că tranzițiile între cicluri sunt relativ fără evenimente.
În hinduism, timpul final are loc când Kalki, încarnarea finală a lui Vishnu, coboară pe un cal alb și pune capăt actualului Kali Yuga, completând un ciclu care începe din nou cu regenerarea lumii.

În budism, Buddha a prezis că învățăturile sale vor fi uitate după 5.000 de ani, urmate de tulburări. Se spune că un bodhisattva pe nume Maitreya va apărea și va redescoperi învățăturile Buddha Dharma și că distrugerea supremă a lumii va veni apoi prin șapte sori.

De la dezvoltarea conceptului de timp profund în secolul al XVIII-lea, calculul vârstei estimate a planetei Pământ, discursul științific despre timpurile de sfârșit a luat în considerare soarta finală a universului. Teoriile au inclus Big Rip, Big Crunch, Big Bounce și Big Freeze (moarte prin frig). De asemenea, comentatorii sociali și științifici se îngrijorează de riscurile catastrofale globale și scenariile care ar putea duce la dispariția umană subiect preferential al presei propagandistice, teroriste a lui Antihrist.

Vine judecata, dar nu există o urgență climatică
Sigur, s-ar putea argumenta că lucrurile se „încălzesc” în întreaga lume, nu doar din punct de vedere al temperaturii, ci și din punct de vedere politic, social, religios și spiritual. Ceea ce nu se schimbă în modul în care au susținut de mult timp este clima.

În ciuda creșterilor constante ale temperaturilor medii, oceanele încă nu fierb și calotele polare sunt încă intacte. Miami încă nu este sub apă, în ciuda panicii starnite de Al Gore, iar anotimpurile continuă să se desfășoare în mod normal – deci unde este criza climatică în afară de titluri pe ecrane?

Va veni, desigur, o vreme când lumea va fi judecată. Apoi vine căldura extremă și tot felul de alte calamități din ceruri. Deocamdată, însă, lucrurile stau aproape la fel – cu excepția, desigur, când există o erupție vulcanică.

Se pare că recentele vârfuri de temperatură puse pe seama schimbărilor climatice au fost de fapt rezultatul erupțiilor vulcanice în care vaporii de apă fierbinte au fost aruncați în stratosferă, ducând la schimbări rapide ale chimiei climatice.

Erupția din 15 ianuarie 2022 a vulcanului Hunga Tonga-Hunga Ha’apai a produs cea mai mare explozie subacvatică înregistrată vreodată de instrumentele științifice moderne. O cantitate enormă de apă și gaze vulcanice au fost aruncate mai sus decât orice altă erupție capturată vreodată în era sateliților.

Toată apa și gazele din Hunga Tonga-Hunga Ha’apai au produs un efect de seră masiv care a încălzit planeta. De fapt, vaporii de apă de la vulcani și alte evenimente naturale produc aproximativ jumătate din efectul de seră al pământului, care de fapt este esențial pentru viață.

„Gazele cu efect de seră mențin planeta noastră locuibilă”, spune Watts. „Fără ele, temperatura suprafeței Pământului ar fi cu aproximativ 59 de grade Fahrenheit (33 de grade Celsius) mai rece.”

„Erupția subacvatică a lui Hunga Tonga – Hunga Ha’apai a trimis megatone de vapori de apă în stratosferă, contribuind la o creștere a încălzirii globale în următorii 5 ani”, a raportat EOS.org.

Nu este nimic verde în încercarea de a distruge lumea cu fanatismul climatic.

Atlanta – 29/07/2024