Cotul, palma și alte unități metrice daco-gete

Dorel Bîrsan
96 aprobate
biransblogblog.wordpress.comx
biransderol@yahoo.com
193.106.126.220

Justificări la obiecţia că apar prea multe zecimale în evaluarea etaloanelor dacilor.

Poate mira evaluarea cotului piramidal cu 6 zecimale exacte, dar acest lucru a fost făcut de specialiştii care au studiat Piramida-Keops.
În interiorul piramidei celei mari, la intrare în sala numită Camera Regelui, unde se află şi sarcofagul gol, deasupra uşii este gravată (reliefată) în piatră de granit negru o formă absidată asemănătoare cu o potcoavă. Mai exact, forma reprezintă un dreptunghi absidat, adică dreptunghiului i se adaugă pe lăţime un semicerc, lăţimea respectivă fiindu-i diametru. De aici asemănarea cu potcoava. Această formă este foarte exact executată şi are un mare grad de finisare. De aceea cercetătorii au considerat că reprezintă un etalon de măsură.
Mai întâi ei au observat că grosimea proeminenţei se cuprinde exact de 25 de ori în circumferinţa ei. Apoi, figura geometrică a dreptunghiului absidat are o asemenea proprietate matematică, ce poate fi dedusă uşor de cineva cu minime cunoştinţe, că dacă se măsoară precis axa mare a absidei şi axa ei mică, se poate calcula perimetrul ei. În relaţie mai intervine şi numărul π, care trebuie cunoscut la fel de precis. În acest fel s-a măsurat foarte exact (cu un şubler digital sau un micrometru) axele formei absidate, fapt posibil având în vedere gradul înalt de finisare amintit, şi s-a obţinut pentru circumferinţa ei valoarea 0,63566 m, grosimea ei reprezentând 1/25, ceea ce era un deget piramidal. Această valoare a cotului piramidal se potriveşte cel mai bine cu toate proporţiile încifrate în Piramida-Keops, dar şi în alte piramide de pe alte continente. Deci cotul şi degetul piramidal a fost cu siguranţă un etalon al acelor constructori din preistorie.

Precizia încifrării cotului piramidal în Piramida-Keops este o altă dovadă că realizarea practică şi informaţia încifrată, adică măsura cotului, nu putea proveni de la nişte primitivi, ci de la o civilizaţie tehnică, mai ales că se poate verifica, cotul din piramidă reprezintă a zecea milioana parte din raza polară a Pământului la momentul construirii ei. Raza polară a Terrei azi este cu 174 m mai mare, ceea ce s-ar explica în ideea că volumul Terrei este în expansiune, după cum intuise Wegener, iar din rata de expansiune se poate calcula aproximativ momentul când ea era de 10.000 de coţi. Eu am găsit în acest fel că cotul din Piramidă a fost definit în urmă cu circa 12 milenii (mai multe detalii am pus în cartea „Mesajul atlanţilor”, care mai e pe piaţă),

Acum, referitor la daci dacă puteau lucra cu atâtea zecimale, este posibil că da, ei erau capabili de măsurători curente cu 3 zecimale exacte şi uneori cu 4, dar a patra zecimală ţinea puţin de dexteritatea celui care făcea măsurătoarea. Aici trebuie să arăt că asta e părerea mea şi anume, că acel cot piramidal pe care dacii îl considerau sacru, nu era împărţit doar în degete, ci fiecare deget era divizat în alte 25 de părţi, să le spunem linii. Astfel, cotul avea 25 degete şi 625 de linii, iar o linie avea circa 1 mm (0,63566/625 = 1,017 mm). Deci se putea diferenţa pe acel etalon şi jumătatea diviziunii, adică 0,5 mm, ceea ce ar da a patra zecimală.

Ideea este susţinută de etalonul numit picior de 0,3248 m, pe care l-au avut sumerienii numindu-l picior sfânt, dar şi francezii pe vremea lui Napoleon, care a fost împotriva renunţării la el şi s-a opus trecerii la Sistemul Metric. Acest etalon este de circa 2 ori mai mic decât cotul piramidal şi era împărţit în linii, deci cu atât mai mult cotul trebuie că era şi el divizat în submultiplii ai degetului piramidal.
De altfel şi stânjenul lui Şerban Vodă de 1,962 m (conform lui Aurel Milea; a se vedea cartea „În lumea măsurătorilor”) era subîmpărţit în palme, degete şi linii, ultimele rezultând prin împărţirea stânjenului în 1000 de părţi. Deci strămoşii nu erau chiar atât de primitivi.

Eu regăsesc măsura piciorului sfânt în Sanctuarul Mare Rotund al dacilor, dar cu măsura de 0,3249 m, adică cu o zecime de milimetru mai mare decât l-au determinat sumerologii. Îar francezii nu l-au preluat de la sumerieni, care dispăruseră de mult, ci foarte probabil ei l-au moştenit de la geţi, care au fost şi strămoşii lor, de care s-au dezis prin influenţa unor forţe oculte. Deci nu noi, românii, suntem francofoni, ci mai degrabă francezii sunt românofoni.

E destul de evident că anticii măsurau uneori foarte precis şi nu erau atât de înapoiaţi pe cât îi consideră istoria oficială.
Eminescu intuise asta despre daci şi a avut dreptate când a spus că va veni o zi „când pietrele vor rosti adevărul”.
Şi iată, pietrele dacilor ne spun că dacii aveau un sistem de etaloane de măsură foarte evoluat, ce reflectă o posibilă legătură a lor cu sumerienii şi cu acei constructori din preistorie care au ridicat piramidele în deşert.

p.s. O tratare mai amplă, spre întărirea celor spuse aici, poate fi consultată şi la adresele: