CDN
32 aprobate
carpathia_rex@yahoo.com
78.96.84.216

 

Iată şi unul din articolele de la începutul colaborării lui Radu Sârbu cu Bursa, din 2007,
„Privatizarea în România“ (primul din serie)
https://www.bursa.ro/privatizarea-in-romania-8771319
în care el acuza lipsa de privatizare de până la venirea sa la butoane, la Fondul Proprietăţii de Stat, privatizarea fiind blocată, zicea el, de către „clientela comunisto-securistă“, căci Securitatea e de vină tot timpul în gurile politrucilor, de orice parte ar sta ei: cum e de vină de revoluţie (de „trădarea“ lui Ceauşescu, căci trebuia să tragă şi ea în populaţie, deşi nu avea aceste atribuţii), dar era acuzată şi că e sursa „teroriştilor“ care ar împiedica „revoluţia“, diversiune a complotiştilor lui Iliescu şi Brucan pentru lovitura lor de stat.
Culmea e că el însuşi, Radu Sârbu, a lucrat la privatizări cu un fost şef mai mic din Securitate, ajuns în SRI şeful filialei Cluj, colonelul Maldin C-tin (nepotul ospătarului Ştefan Mladin, care a participat la arestarea mareşalului Ion Antonescu, iar apoi a fost instalat în fruntea unei direcţii din Securitate de către comunistul ucraineanul Emilian Bodnariuc / devenit Emil Bodnăraş, care a condus operaţiunea arestării mareşalului), dar tot el ţipa „securiştii“ despre cei care fi împiedicat „benefica“ privatizare:
«Cred – zicea Sârbu în Bursa – că natura unui sistem este definită, mai degrabă decât prin altele, de natura proprietăţii economice. România, deşi „decretase” că revoluţia a fost anticomunistă şi că se reorientează spre capitalism, a păstrat în mâinile statului proprietatea asupra întreprinderilor economice şi financiare. Interesul a fost dublu: politic şi financiar. Pe de o parte, FSN, care – ca organism politic – s-a suprapus administraţiei de stat în mai mare măsură decât o făcuse însuşi partidul comunist, avea nevoie de salariaţii întreprinderilor de stat, ca masă de manevră în arena politică. Pe de altă parte, clientela de sorginte comunisto-securistă nu ar fi putut capitaliza prin căpuşare decât întreprinderi de stat. S-au construit structuri sindicale puternice, care au fost manipulate prin ofiţerii acoperiţi infiltraţi în conducerile lor pentru a se opune reformelor, în general, şi privatizării, în special.»
(Radu Sârbu, fostul şef al privatizărilor la comandă politică străină, cum s-a constatat şi în ancheta penală, lăudându-şi „privatizările“)
Ideea că sindicatele au avut lideri „impuşi“ de Securitate/SRI a fost împărtăşită şi mediatizată şi de „eroul, patriotul şi revoluţionarul“ Dan Cristian Ionescu (şi de aceea liderii sindicali nu i-ar fi susţinut planurile sale de accedere personală la putere), care, pentru că doar am spus că nu este astfel, s-a lansat campania împotriva mea cum că eu l-aş fi „atacat deşănţat“ pe Ionescu, fiind cu serviciile.
Dovada că adesea securiştii strigă „securiştii“, cum hoţii strigă „hoţul“:
Radu Sârbu a lucrat direct cu oamenii SRI-ului, instalaţi chiar la FPS (sunt mulţi, mulţi) despre el însuşi există mărturii că a fost informator la Securitate înainte de 1990, soţia sa era şefa secţiei SIE din Cluj, dar tot el acuză că sindicaliştii care i s-au opus (eu am fost unul din cei mai mari oponenţi ai săi, în timp ce SRI-ul mă ameninţa) erau la comanda „ofiţerilor acoperiţi“. Şi nu e paranoic. E un ultra diversionist murdar.