 CD1.390 aprobate denitsoc@gmail.com 154.47.28.183
CULTURA ÎNȘELĂCIUNII IN ISRAEL Israelul a fost fondat pe minciuni. Minciuna conform căreia armatele arabe au început războiul din 1948, care a inavutit Israelul cu 78% din Palestina istorică. Israelul este susținut de minciuni. Atrocitățile Israelului împotriva palestinienilor sunt întotdeauna întâmpinate cu minciuni. i-am auzit. Le-am înregistrat. Le-am publicat în poveștile mele pentru The New York Times când eram șeful biroului din Orientul Mijlociu al ziarului. Nu există nimic în arsenalul Hamas sau al Jihadului Islamic care ar fi putut reproduce puterea explozivă masivă a rachetei care a ucis aproximativ 500 de civili în Spitalul Creștin Arab al-Ahli din Gaza. Nimic. Dacă Hamas sau Jihadul Islamic Palestinian (PIJ) ar avea astfel de rachete, clădirile uriașe din Israel ar fi dărâmături cu sute de morți. Dar nu’i asa. Sunetul șuierat, audibil în videoclip cu câteva momente înainte de explozie, pare să provină de la viteza mare a unei rachete. Acest sunet îl dezvăluie. Nicio rachetă palestiniană nu face acest zgomot. Și apoi este viteza rachetei. Rachetele palestiniene sunt lente și greoaie, clar vizibile în timp ce se arcuiesc în cer și apoi se prăbușesc în cădere liberă spre țintele lor. Sunt incapabili să omoare sute de oameni. În urma atacului asupra spitalului, Hananya Naftali, un „asistent digital” al premierului israelian Benjamin Netanyahu, a postat pe X, fostul Twitter: „Forțele aeriene israeliene au lovit o bază teroristă Hamas în interiorul unui spital din Gaza”. Postarea a fost ștearsă rapid. De la incursiunea din 7 octombrie a luptătorilor de rezistență palestinieni în Israel, care a provocat moartea a aproximativ 1.300 de israelieni, mulți dintre ei civili, și a văzut aproximativ 200 de răpiți ca ostatici și duși în Gaza, Israelul a efectuat 51 de atacuri asupra unităților de sănătate din Gaza, care au ucis 15 lucrători din domeniul sănătății și au rănit 27, conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Din 35 de spitale din Gaza, patru nu funcționează din cauza daunelor grave suferite și a faptului ca sunt tinta IDF-ului. Doar opt dintre cele 22 de centre de asistență medicală primară UNRWA sunt „parțial funcționale”, spune OMS. Nebunia minciunilor israeliene i-a uimit pe cei dintre noi care am raportat din Gaza. Nu a contat dacă am văzut atacul israelian, inclusiv împușcarea palestinienilor neînarmați. Nu a contat câți martori am intervievat. Nu a contat ce dovezi fotografice și criminalistice am obținut. Israel a mințit. Minciuni mici. Mari minciuni. Minciuni imense. Aceste minciuni au venit în mod reflex și instantaneu de la armata israeliană, politicienii israelieni și mass-media israeliană. Ele au fost amplificate de mașina de propagandă bine unsă a Israelului și repetate cu o sinceritate stânjenitoare pe instituțiile internaționale de știri. Israelul se angajează în tipurile de minciuni uluitoare care caracterizează regimurile despotice. Nu deformează adevărul, îl inversează. Pictează o imagine diametral opusă realității. Aceia dintre noi care au acoperit teritoriile ocupate ne-am întâlnit cu narațiunile Israelului Alice în Țara Minunilor, pe care le introducem cu respect în poveștile noastre – cerute de regulile jurnalismului american – deși știm că sunt neadevărate. Israelul a inventat un lexicon orwellian. Copiii uciși de israelieni devin copii prinși în foc încrucișat. Bombardarea cartierelor rezidențiale, cu zeci de morți și răniți, devine o lovitură chirurgicală asupra unei fabrici de bombe. Distrugerea caselor palestinienilor devine demolarea caselor teroriștilor. Marea minciună – Große Lüge – alimentează cele două reacții pe care Israelul încearcă să le provoace – rasismul în rândul susținătorilor săi și teroarea în rândul victimelor sale. Marile Minciuni promovează mitul unei ciocniri de civilizații, un război între democrație, decență și onoare, pe de o parte, și terorismul islamic, barbarie și medievalism, pe de altă parte. George Orwell în romanul său „O mie nouasute optzeci și patru” a numit Marea Minciună „dubla gândire”. Doublethink folosește „logica împotriva logicii” și „repudiază moralitatea în timp ce o revendică”. Lumea este alb-negru, bine și rău, drept și nedrept. Marea minciună le permite credincioșilor să se mângâie – o mângâiere pe care o caută cu disperare – în propria lor superioritate morală, chiar dacă ei abrogă orice moralitate. Susținătorii israelieni sunt însetați de aceste minciuni. Ei nu vor să afle adevărul. Adevărul i-ar forța să-și examineze rasismul, auto-amăgirea și complicitate la opresiune, crimă și genocid. Cel mai important, Marea Minciună trimite un mesaj de rău augur palestinienilor. Marea minciună afirmă că Israelul va duce o campanie de teroare în masă și genocid și nu își va asuma niciodată responsabilitatea pentru crimele sale. Marea Minciună șterge adevărul. Caricaturistul Joe Sacco și cu mine am urmărit soldații israelieni batjocorind și împușcând băieți mici în tabăra de refugiați Khan Younis din Gaza. Am intervievat băieții și părinții lor după aceea în spital. În câteva cazuri am participat la înmormântările lor. Aveam numele lor. Aveam datele și locațiile filmărilor. Prim-ministrul israelian, ministrul de Externe, ministrul Apărării și purtătorul de cuvânt al Forței Israeliene de Apărare (IDF) au acuzat imediat pentru uciderea jurnalistului Al Jazeera Shireen Abu Akleh, în 2022, pe oamenii înarmați palestinieni. Israelul a difuzat imagini cu un luptător palestinian despre care au spus că l-au împușcat că el a ucis pe jurnalistă, care purta o jachetă anti-glont și o cască inscripționate „PRESS”. Benny Gantz, care era la acea vreme ministrul Apărării, a declarat că „niciun foc de armă [israelian] nu a fost îndreptat asupra jurnalistei” și că armata israeliană „văzuse filmări cu împușcături fără discernământ de către teroriști palestinieni”. Această minciună a fost vândută până când filmările video examinate de B’Tselem, Centrul Israelian pentru Drepturile Omului în Teritoriile Ocupate, au identificat locația bărbatului înarmat palestinian descris în videoclip. Videoclipul, a descoperit organizația pentru drepturile omului, a fost filmat într-o locație diferită de cea în care a fost ucisă Shireen. Când Israelul este prins mințind, așa cum a fost cu uciderea lui Shireen, promite o anchetă. Dar aceste investigații sunt o farsă. Rareori se desfășoară investigații imparțiale cu privire la sutele de asasinate de către soldați și coloniști evrei asupra palestinienilor. Făptuitorii nu sunt aproape niciodată trimiși în judecată sau trași la răspundere. Modelul de ofuscare israeliană este previzibil. La fel este și coluziunea aproape a tuturor mass-media corporative împreună cu politicienii republicani și democrați. Politicienii americani au condamnat uciderea lui Shireen și au repetat cu respect vechea mantră, cerând o „investigație amănunțită” de către armata care a comis crima. Câteva luni mai târziu, Israelul a recunoscut că există o „posibilitate mare” ca un soldat israelian să o ucidă pe jurnalistă din greșeală, dar până atunci izbucnirea protestelor de stradă și furia față de uciderea jurnalistei s-a încheiat, iar uciderea ei a fost în mare măsură uitată. Până când vor apărea dovada concludentă despre bombardarea spitalului, și aceasta va fi o amintire îndepărtată. Uciderea băiatului a dus la o campanie tipică de propagandă a Israelului. Oficialii israelieni au petrecut ani de zile mințind în legătură cu asasinarea, mai întâi dând vina pe palestinieni pentru împușcătură, sugerând ulterior că scena a fost falsă și, în cele din urmă, insistând că băiatul este încă în viață. Când un soldat israelian, în 2003, a ucis-o pe studenta de 23 de ani și activistă americană Rachel Corrie, strivindu-o cu un buldozer, în timp ce încerca să prevină demolarea ilegală a casei unui medic palestinian, armata israeliană a spus că este un accident pentru care Corrie a fost responsabilă. Armata israeliană a ucis „cel puțin” 20 de jurnalişti din 2001, fără a răspunde, conform unui raport din 2023 al Comitetului pentru Protecţia Jurnaliştilor din New York. „Imediat după ce un jurnalist este ucis de forțele de securitate, oficialii israelieni deseori promovează o narațiune contra relatărilor din presă”, a conchis CPJ. Aceasta include atribuirea morților pe „foc nediscriminatoriu” al palestinienilor sau încercări de a discredita pe cei uciși drept „terorişti”. Israelul blochează activitatea organizațiilor independente pentru drepturile omului în atrocități și crime de război pe care le comite în Gaza și Cisiordania. Refuză să coopereze cu Curtea Penală Internațională cu privire la posibile crime de război din Teritoriile Ocupate. Israelul a retras permisul de muncă pentru Omar Shakir, directorul Human Rights Watch (Israel și Palestina), în 2018 și l-a expulzat. În mai 2018, Ministerul israelian al Afacerilor Strategice și Diplomației Publice a publicat un raport în care cere Uniunii Europene și statelor europene să înceteze sprijinul financiar direct și indirect și finanțarea organizațiilor palestiniene și internaționale pentru drepturile omului care „au legături cu teroarea și promovează boicotarea împotriva Israel.” După bombardarea spitalului, Israelul a lansat pentru prima dată un videoclip care pretindea să arate rachetele Jihadului Islamic Palestinian care au lovit spitalul. Israelienii au îndepărtat în grabă videoclipul când jurnaliştii au observat că marcajele de timp arătau că imaginile au fost făcute la 40 de minute după lovitura a fost dată asupra spitalului. Propagandiștii israelieni – conștienți de faptul că rachetele palestiniene au o putere explozivă mică – au susținut apoi că Hamas a depozitat muniții sub spital. Acest lucru a provocat explozia masivă, au spus ei. Dar dacă acest lucru ar fi adevărat, ar însemna că va avea loc o explozie secundară. Nu era niciuna. Și acum Israelul a lansat ceea ce spun că este o înregistrare a doi militanți Hamas care discută despre atacul cu rachete asupra spitalului. Militanții se întreabă unii pe alții, într-o conversație auto-incriminatoare, prea ridicolă pentru a fi crezută, dacă Hamas sau PIJ au dat lovitura. Vă rog. Cum a fost Israelul complet în întuneric despre o incursiune a mii de militanți palestinieni înarmați din Gaza în Israel pe 7 octombrie și a putut totusi să surprindă această conversație incriminatoare a doi presupuși militanți? „Israelul are o întreagă unitate de ‘mistaravim’, agenți sub acoperire evrei israelieni antrenați să se pozeze în palestinieni și să opereze în secret printre palestinieni”, scrie reporterul Jonathan Cook. „Israelul a produs un serial TV foarte popular despre astfel de oameni din Gaza, numit Fauda. Trebuie să fii mult prea credul pentru a crede că Israelul nu ar putea și nu ar face un astfel de apel pentru a ne păcăli, așa cum îi păcălește în mod regulat pe palestinienii din Gaza.” Israelul a vizat, de asemenea, de mult timp instituții medicale, ambulanțe și medici, așa cum subliniază cercetătorul din Orientul Mijlociu Norman Finkelstein. A bombardat un spital palestinian pentru copii în timpul războiului din 1982 din Liban, ucigând 60 de persoane. De asemenea, a efectuat lovituri cu rachete asupra ambulanțelor libaneze clar marcate în timpul războiului din 2006 dintre Israel și Liban. A avariat sau distrus 29 de ambulanțe și aproape jumătate din unitățile de sănătate din Gaza, inclusiv 15 spitale, în timpul atacului din 2008-2009 asupra Gazei, cunoscut sub numele de Operațiunea Plumb Turnat. În mod obișnuit, a interzis palestinienilor răniți să fie preluați de ambulanțe în timpul acestei operațiuni, lăsându-i adesea să moară. În timpul Operațiunii Protective Edge, atacul de 51 de zile asupra Gazei din 2014, Israelul a distrus 17 spitale și 56 de centre de asistență medicală primară și a avariat sau distrus 45 de ambulanțe. Amnesty International, care a investigat atacurile israeliene asupra a trei dintre aceste spitale în 2014, a respins „dovezile” pentru atacurile oferite de Israel ca fiind false. „Imaginea postată pe Twitter de armata israeliană nu se potrivește cu imaginile din satelit ale spitalului al-Wafa și pare să ilustreze o locație diferită”, se arată în raport. Dezvăluie minciunile israeliene și vei fi atacat de Israel și susținătorii săi ca antisemit și apolog pentru teroriști. Ești alungat din mass-media mainstream. Vi se refuză forumurile pentru a vorbi despre această problemă și, așa cum mi s-a întâmplat, sunt dezinvitați de la evenimentele universitare. Este un joc vechi, unul pe care mi l-au jucat ca reporter de multe, de multe ori. Port cicatricile minciunilor aruncate de Israel și lobby-ul său. Între timp, Israelul își continuă măcelăria, susținut și chiar lăudat de liderii politici occidentali, printre care și Joe Biden, care însoțesc torentul de minciuni din Israel ca un cor wagnerian. AVIZ: Sursa: https://www.mintpressnews.com/chris-hedges-israel-culture-deceit/286061 Traducerea: CD |
Distribuie!
3 Comments
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Al III-le război mondial, cel nuclear si poate ultimul al omenirii este considerat de multi o posibilitate in conditiile prezente ale rupturilor geopolitice ce incearcă planeta. Cutremurele si rupturile geopolitice sunt consecinta înăspririi asupririi colonialiste si duc la ruperea relatiilor colonie-metropola si a lanturilor de aprovizionare ale metropolei.
Războiul a aparut initial ca o amenintare care să determine coloniile să inceteze desprinderea de metropolă, dar tările si coloniile au inceput să priceapă că Războiul al III-lea poate fi si ultimul si pentru metropole, asa că doar o metropolă sinucigasă va recurge la asa ceva.
Pericolul atomic nu constă doar in loviturile cu bomba atomică ce ar distruge viata pe planetă, dar si alte utilizări mai putin nocive ale bombelor atomice in tactica loviturilor in războiul electronic. O xplozie a unei incărcături modeste atomice la o inăltime de cca. 40km poate produce la sol o intrerupere definitivă a retelelor electrice, a transformatoarelor electrice si a aparatelor electronice, computer, telefon cellular etc. pe o raza considerabilă.
In strategia loviturilor atomice se are in vedere cate lovituri sunt necesare pentru a desfiinta retelele de electricitate si toată aparatura din intregul teritoriul al tării respective, aducand-o in epoca de piatră. Fără energie electrică orice tară civilizată nu poate dăinui/supravietui prea usor, iar apărarea tării este complet distrusă si compromisă.
Intamplător, spre norocul nostru, tările care amenintă mai mult cu loviturile atomice sunt acele tări care nu dispun incă si nici nu vor dispune intr-un viitor apropiat, de mijloacele necesare dispersării/livrării loviturilor rapide si précise [rachetele hipersonice]si pe de altă parte tările ce ar putea constitui tinte a acestor lovituri au deja sisteme de apărare ce le pot proteja eficient.[vezi S400 sau S500]
In plus mai este si aspectul pasnic al Atomului, care produce energia electrică. Culmea este ca tările care utilizeaza cel mai mult energia atomică sunt cele ce nu au, sau nu au sufficient combustbil atomic si trebuie să importe.
Si iarăsi, tările pasnice sunt cele ce detin marile rezerve de minereu, de capacităti si tehnologie de preparare a minereului in “Yellow Cake” – “Torturi Galbene”, HALEU, material pentru centralele atomoelectrice si nu numai. [vezi foto de mai jos]
https://i0.wp.com/asiatimes.com/wp-content/uploads/2023/10/HALEU-Nuclear-Ingots.jpg?w=1600&ssl=1
Imagine de pe site-ul Societății Nucleare Americane
Se pare că Bunul Dumnezeu a avut totusi grijă de noi si nu a lăsat totul in mana bankerilor dementi. Mai jos Brandt Mabuni ne explică pe indelete parghiile accesului la combustibilul nuclear. El are o propunere-dorintă: SUA cat mai sunt incă in putere, să fixeze piata combustibililor nucleari in favoarea imperialistilor hrăpăreti, dar iarăsi, e prea tarziu, ceilalti au avut deja grijă de echilibrul pietii inainte ca imperialistii să fi putut face ceva.
CD
DIVERSIFICAREA LANȚULUI DE APROVIZIONARE AL ATOMULUI
-Întărirea stăpânirii Rusiei și Chinei asupra aprovizionării globale foarte concentrate de combustibil nuclear dă alarma pe bună dreptate la Washington
De Brandt Mabuni 28 oct. 2023
Îmbogățirea uraniului și industria combustibilului nuclear formează un complex integrat global, concentrat în mâinile câtorva jucători cheie. Un divorț determinat de geopolitic este însă la orizont.
La începutul invaziei Ucrainei de anul trecut, senatorul american John Barrasso, un republican din Wyoming, a condus un efort de a interzice importării uraniului și produselor nucleare de origine rusă, în urma rupturii Occidentului cu industriile combustibililor fosili care umpluseră cufărul de război al Kremlinului.
Proiectul de lege e blocat, dar a evidențiat dependența Americii de importurile nucleare rusești și nevoia unei reelaborări cuprinzătoare a lanțului de aprovizionare. Când țările se luptă deja pentru a asigura aprovizionarea cu materiale critice la nivel național, cum ar fi pământurile rare sau semiconductorii, a face acest lucru pentru combustibilul nuclear – care alimentează o cincime din producția de electricitate din SUA – este o propunere îndrăzneață.
Rosatom, campionul de stat al Rusiei, domină punctele de sufocare în partea din față a ciclului combustibilului nuclear – 38% din conversia globală a uraniului și 46% din îmbogățire. Acest lucru nu numai că îi oferă Moscovei o influență asupra „infrastructurii critice” din aval din străinătate, dar sprijină agenda sa mai largă de politici energetice.
Din 2007, exporturile de reactoare nucleare au devenit un canal cheie în strategia de influență externă a Rusiei, reprezentând aproximativ jumătate din cele 53 de unități aflate în construcție la nivel mondial, in special in Africa.
În plus, companiile de top din SUA cu reactoare mici modulare, cum ar fi TerraPower și X-energy, au nevoie de uraniu de testare ridicată, puțin îmbogățit (HALEU) pentru proiectele lor, iar acesta este disponibil comercial numai din Rusia.
Administrația Națională de Securitate Nucleară are capacitatea de a amesteca material de calitate pentru arme în HALEU pentru uz civil, dar directivele de securitate națională conflictuale necesită ca acesta să fie considerat o soluție temporară în cel mai bun caz.
Anul acesta, Barrasso face mai multe progrese. „Inițiativa de securitate a combustibilului nuclear” (NFSI) a trecut prin Senat ca un amendament la Legea de autorizare a apărării naționale din 2024, mai degrabă decât ca un proiect de lege de sine stătător.
Acest lucru ar permite Congresului o autoritate mai discreționară pentru a se asigura că întreruperile din lanțul de aprovizionare cu combustibil nuclear nici (1) nu afectează operațiunile existente ale reactoarelor comerciale, nici (2) nu împiedică dezvoltarea reactoarelor nucleare avansate.
Un proiect de lege însoțitor care interzice uraniul rusesc (cu cote până în 2027) își face drum în Parlament.
HALEU sub formă de lingouri de 30–40 kg (foto de mai sus) sunt turnate într-un sistem de creuzet cu mai multe niveluri.
Deschiderea blocajului HALEU este o prioritate acută, dar imperativul ar trebui să abordeze, de asemenea, implicațiile mai ample privind securitatea energetică ale influenței crescânde a Rusiei și Chinei asupra Kazahstanului și asupra gigantului său din industrie, Kazatomprom – cel mai mare miner de uraniu din lume.
O perturbare a Occidentului in aprovizionarea cu combustibil nuclear ar echivala cu o criză. Aproape toți producătorii sunt complet rezervați de ani de zile, iar creșterea prețurilor spot la uraniu sugerează că sursele depozitate ar putea fi epuizate.
Pentru a evita somnambulismul într-o dilemă mai mare adusă de o industrie captivă a uraniului din Kazahstan, factorii de decizie nu numai că ar trebui să împuternicească Departamentul de Energie să reprovizeze îmbogățirea, ci și să întărească lanțul mai larg de aprovizionare cu combustibil nuclear cu parteneri de încredere.
Un complex industrial nuclear chino-ruso-kazah?
Cunoscut cândva drept „fundatia” constantă pentru aprovizionarea globală, Kazatomprom a fost afectat de riscuri geopolitice și se află la al patrulea CEO în doi ani.
În primul rând, principala sa rută de transport prin Rusia a fost afectată de sancțiuni internaționale. Acum, conflictul amenințător dintre Azerbaidjan și Armenia amenință să complice ruta transcaspică pe care o promovase ca soluție alternativă.
Cu accesul în Europa restrâns și influența SUA în Asia Centrală în scădere, Kazahstanul nu are de ales decât să fie mai îngăduitor față de cei doi vecini aserți ai săi, care sunt deja (de departe) cei mai importanți parteneri ai săi în comerț.
În mai, Rosatom a luat o mușcătură din Kazatomprom, achiziționând un pachet de 49% din prețuitele sale zăcăminte de uraniu Budenovskoye-6 și -7.
Ca urmare, câțiva directori au demisionat, alimentând speculațiile că ar fi fost un „acord în spate” impus de Astana în cooperare cu Moscova.
Odată dezvoltat, acest complex de mine de uraniu este de așteptat să devină cel mai mare din lume, capabil să susțină dominația Rosatom în aval în conversie, îmbogățire și fabricare a combustibilului pentru mulți ani de acum înainte.
Când Rusia a invadat Ucraina, au existat semne că președintele kazah Kassym-Iomart Tokayev s-a îndepărtat de Vladimir Putin, dar a avut loc contrariul.
Cei doi s-au întâlnit în persoană de cel puțin o duzină de ori de atunci, cooperarea energetică fiind un accent frecvent.
Beijingul a inclus și Kazatomprom în strategia sa energetică. China trece printr-o construcție masivă de noi centrale nucleare, pe cale de a deveni cel mai mare producător din lume până în 2030. În prima sa călătorie în străinătate post-Covid, Xi Jinping l-a vizitat pe Tokayev pentru a pune bazele unei colaborări bilaterale mai profunde – cu energie, din nou, un domeniu prioritar.
De atunci, China National Nuclear Corporation a asigurat un contract major de furnizare de uraniu pe termen lung, care depășește 50% din valoarea contabilă totală a Kazatomprom.
În plus, China General Nuclear Power Corporation a început deja să primească ansambluri de combustibil nuclear de la Uzina Metalurgică Ulba de la granița kazah-chineză – o societate mixtă care urmează să furnizeze 200 de tone de combustibil nuclear în fiecare an până în 2041.
Semnele aprofundării cooperării Rusia-China în ceea ce privește combustibilul nuclear ar putea amplifica și mai mult acest punct fierbinte al preocupărilor de securitate. În martie, Subcomisia pentru forțele strategice a serviciilor armate a Statelor Unite a fost informată cu privire la rapoartele conform cărora Rosatom a furnizat uraniu foarte îmbogățit reactoarelor de reproducere rapidă din China, o cale bine stabilită pentru armele de distrugere în masă.
Deși nu există nicio indicație că Kazahstanul colaborează cu Rusia sau China în domeniul armelor nucleare, dovezile unei industrie a uraniului din ce în ce mai captive prezintă o răspundere flagrantă pentru securitatea energetică în SUA și Europa.
Debarasarea, aprovizionarea prietenoasă și sfârșitul ciclului combustibilului
Toate acestea ajung la un punct culminant pe măsură ce cererea de uraniu revine în forță. Cu rețelele din întreaga lume care se luptă să înlocuiască în mod fiabil cărbunele cu generarea variabilă de energie eoliană și solară, energia nucleară câștigă recunoaștere ca o componentă necesară în tranziția către energie curată în general.
Dezvoltatorii de centrale nucleare din China, Franța, Coreea de Sud și SUA concurează în prezent pentru afaceri în Africa, Asia și Orientul Mijlociu – dornici să ajungă din urmă Rosatomul.
Și cel mai de rău augur al bifurcării lanțului de aprovizionare poate fi reluarea acumulării de arme nucleare între marile puteri. China și-a extins arsenalul de ani de zile, iar odată cu suspendarea recentă de către Rusia a tratatului de control al armelor „Noul START”, SUA sunt presate să își modernizeze propriile capacități.
America ar trebui să restabilească securitatea pe termen lung a combustibilului nuclear înainte ca o criză să pună în pericol infrastructura critică. Inițiativa de securitate a combustibilului nuclear poate fi maximizată prin:
(1) stocarea de uraniu ca asigurare de întrerupere,
(2) relocarea blocajelor critice precum producția și îmbogățirea HALEU și
(3) sprijinirea proactivă a etapelor din amonte ale lanțului de aprovizionare printre aliații de încredere.
Primele două sunt deja de la pământ, cu o rezervă strategică de uraniu recent înființată și Centrus Energy, cu sediul în Ohio, începe operațiunile de îmbogățire chiar în această lună.
Dar necesită o urgență mai mare. Inventarul actual al rezervei ar acoperi doar nouă zile de cerere comercială din SUA, iar Centrus are un drum lung de parcurs în extinderea pentru a crea o schimbare semnificativă de la Rosatom.
Statele Unite au norocul că Canada și Australia sunt furnizorii numărul 2 și numărul 4 de uraniu după Kazahstan. Cu toate acestea, problema este că creșterea suficientă a producției pentru a renunța la Kazatomprom ar dura mulți ani, având în vedere forța de muncă dificilă a sectorului minier, precum și condițiile de creditare și de reglementare.
Susținerea “prieteniilor” prin stimulente de politică sau crearea de consorții poate accelera acest proces, semnalând angajamentul de a decupla de industria nucleară rusă – sporind astfel încrederea investitorilor și deturnând capitalul care, altfel, ar circula către producători puțin mai ieftini, precum Namibia sau Uzbekistan.
Lovitura de stat surprinzătoare din Niger și impactul acesteia asupra companiei nucleare a Franței, Orano, ar trebui să fie o lecție suficientă în ceea ce privește dependența de statele cu risc politic ridicat pentru aprovizionarea cu uraniu.
Deoarece natura cu dublă utilizare a uraniului și condițiile oligopolistice ale spațiului nu îi vor permite niciodată să devină o adevărată piață a mărfurilor, ar trebui salvate scrupulele față de intervenția guvernamentală.
Statele Unite au permis Rusiei să manevreze în poziția sa de comandă prin privatizarea, apoi externalizarea acestui lanț critic de aprovizionare.
Reconstruirea rapidă a securității aprovizionării la domiciliu și a capacității industriale în rândul aliaților este primul pas pentru revenirea într-o industrie care va rămâne, fără îndoială, vitală în arenele energetice, tehnologice și de securitate națională pentru decenii viitoare.
Brandt Kekoa Mabuni (brandt@pacforum.org) este membru rezident WSD-Handa la Pacific Forum al Universitatii din Honolulu, Hawaii.
Acest articol a fost publicat pentru prima dată de Pacific Forum și este republicat cu permisiunea aprobată.
Sursa: https://asiatimes.com/2023/10/splitting-the-atoms-supply-chain
Traducerea: CD
MULTUMIRI PRODIGIOASE !
,,O crimă este pregătită în fața ochilor noștri, o vom preveni?
Armata israeliană se pregătește să curețe etnic Fâșia Gaza în conformitate cu vechiul vis al supremaților evrei. Cu toate acestea, în Israel și Statele Unite, mulți cetățeni se opun acestei crime.
În Orientul Mijlociu, mulți voluntari se pregătesc să-i salveze atacând statul evreiesc.
Contrar percepției pe care o avem despre acest conflict, imposibilitatea rezolvării lui timp de 76 de ani nu vine din rea-credința protagoniștilor săi. Dar din absența alegerii între două sisteme: o lume „bazată pe reguli” sau „pe drept internațional”. Statele Unite au trimis IDF mii de obuze de 155 de milimetri și un număr necunoscut de bombe penetrante Joint Direct Attack Munition (JDAM), capabile să distrugă totul la o adâncime de 30 sau 40 de metri și pe o rază de 400 de metri. În timp ce fiecare parte încearcă să-și stabilească poziția, bombele continuă să plouă puternic asupra Gaza, iar armele continuă să sosească în Israel. Deja 1.300 de israelieni și 4.137 de palestinieni au murit.
Imposibilitatea rezolvării conflictului israeliano-palestinian nu stă în rea-credința israeliană. În realitate, suntem cu toții complici: arată ineptitudinea „lumii bazate pe reguli” pe care președintele SUA, Franklin D. Roosevelt, și prim-ministrul britanic, Winston Churchill, au încercat să o creeze în 1942-45 și pe care am fost de acord să o creeze. dizolvarea URSS. Funcționează pe baza regulilor decretate de anglo-saxoni, acum făcute publice de G7. Dimpotrivă, secretarul general al PCUS, Joseph Stalin, și șeful guvernului francez în exil, Charles De Gaulle, au cerut o „lume bazată pe dreptul internațional”. În aceasta din urmă, statele sunt suverane și nu sunt obligate decât să respecte tratatele pe care le-au semnat. Pe această bază a fost creată Națiunile Unite. Depinde de noi să revenim la textul fondator, Carta de la San Francisco. Aplicat conflictului actual, aceasta înseamnă, în primul rând, pentru Israel să-și respecte propria semnătură în partea de jos a scrisorii de aderare la ONU, iar pentru Autoritatea Palestiniană, cea a semnăturii atașate la Acordurile de la Oslo… De luni de zile, demonstrații masive au denunțat aliații khazari ai lui Benjamin Netanyahu și reforma legilor fundamentale care pun sistemul judiciar sub controlul Executivului. Nu s-a întâmplat nimic, „lovitura de stat” a avut loc în această vară.
Partidul Forței Evreiești (Otzma Yehudit), presupusul moștenitor al mișcării americane, Liga de Apărare Evreiască a rabinului Meir Kahane. Această organizație s-a opus oricărui contact cu Uniunea Sovietică și astăzi cu Rusia. Ea a cerut uciderea neonaziştilor şi l-a asasinat pe directorul Comitetului American-Arab Anti-Discriminare. Este în mod explicit rasist și se opune oricărei căsătorii între evrei și goïms (ne-evrei). A fost clasificată drept organizație teroristă în Statele Unite din 2001. A fost finanțată în secret de Yitzhak Shamir cu fondurile Statului Israel… Forțele Aeriene bombardează orașul Gaza într-un ritm fără precedent. Potrivit Organizației Națiunilor Unite, a făcut deja praf cel puțin o treime din oraș.
Gilad Erdan, ambasadorul Israelului la ONU, face tot posibilul pentru a se asigura că toate agențiile ONU și toate statele membre condamnă Hamas. Deși a fost bine primit în primele zile de război, a întâmpinat tot mai multe dificultăți în a-și face auzit punctul de vedere al țării sale… În Statele Unite, pacifiştii evrei au manifestat în faţa Congresului. Poliția din Capitoliu, amintindu-și de atacul Trumpist, i-a reprimat dur. 500 dintre ei au fost arestați și ar putea fi aduși în fața justiției. Un oficial de rang înalt al Departamentului de Stat, Josh Paul, a demisionat pe 18 octombrie, pe fondul pierderilor, acuzând administrația Biden că nu are nicio politică și, în cele din urmă, a ascuns curățarea etnică în devenire.
Nu este oricine, după o carieră strălucită în biroul de secretar al Apărării Robert Gates și în Congres, a fost timp de 11 ani directorul Biroului pentru Afaceri Politice și Militare. El a fost cel care a validat toate transferurile de arme. Pe acest impuls, 441 de asistenți parlamentari s-au adunat într-o clădire alăturată a Capitoliului pentru a denunța lipsa de conștiință a administrației Biden și a membrilor celor două adunări. Dacă Josh Paul este un evreu apropiat de strada J, lobby-ul pro-israelian anti-Netanyahu, acești rebeli provin atât din minoritatea evreiască, cât și din minoritatea musulmană. Ei nu contestă lupta împotriva islamiştilor politici din Hamas, ei avertizează împotriva comiterii unui genocid. Oficialii Departamentului de Stat, indiferent de rangul lor în ierarhie, au posibilitatea de a-și exprima dezacordul pe un forum dedicat acestui scop. Aceasta implică în general criticarea abuzurilor unui șef de departament. Cu toate acestea, acum oficialii discută despre falimentul moral al administrației Biden, care ignoră opinia experților săi. Cele mai virulente e-mailuri au fost semnate de mulți colegi de birou, astfel încât acest forum a dat naștere la o revoltă. Liderul minorității republicane din Senatul Mitch McConnell a depus un proiect de rezoluție pentru a interzice ajutorul de urgență în valoare de 14,3 miliarde de dolari pentru Israel, solicitat de președintele Joe Biden. Tim Scott (republican, Carolina de Sud), candidat la președinție, a anunțat că refuză să voteze Israelul. El este liderul republican în Comisia pentru Bănci, Locuințe și Afaceri Urbane din Senat. VASAALII STATELOR UNITE ASTEPTĂ să se alinieze orbește cu pozițiile Washingtonului. O ședință închisă a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite a fost scena unei ciocniri stupide a reprezentantului permanent al Statelor Unite, Linda Thomas-Greenfield, cu omologul său rus, Vassily Nebenzia… În timpul sesiunii, Franța, Japonia și Regatul Unit au făcut comentarii similare cu cele ale stăpânului lor. Franța și-a folosit dreptul de veto pentru prima dată din 1976, dând astfel un cec în alb unui genocid în pregătire. Întrucât întâlnirea s-a desfășurat cu ușile închise, Națiunile Unite nu a dat publicității raportul textual, nici măcar procesul verbal, însă ambasadorul Nicolas de Rivière a recunoscut-o, în timp ce cotidianul Le Monde a negat… Inițial, Franța a interzis demonstrațiile pro-palestiniene, până când Consiliul de Stat a abrogat această prevedere, care a încălcat dreptul constituțional de a-și exprima opiniile. În același timp, Qatar a reușit să elibereze doi prizonieri americano-israelieni din Hamas, în schimbul trecerii a 20 de camioane de ajutor umanitar, a 7 cisterne de combustibil și a altor angajamente nedezvăluite. Înainte de război, erau cel puțin 100 pe zi. Problema schimburilor de prizonieri devine din ce în ce mai complexă: de la începutul războiului, forțele de securitate israeliene au arestat și încarcerat încă 1.070 de palestinieni în închisori de înaltă securitate.
Abu Oubaida, purtătorul de cuvânt al Brigăzilor Izz el-Deen al-Qassam, a declarat că Hamas s-a gândit să elibereze încă doi prizonieri, dar Israelul nu a dat curs propunerii. Premierul britanic Rishi Sunak a vizitat Israelul după președintele SUA. El a susținut, de asemenea, răspunsul israelian împotriva Hamas. Apărarea Regatului Unit și a Israelului sunt legate printr-un tratat, semnat în urmă cu doi ani, ai cărui termeni nu au fost niciodată făcuți publici. La Londra, 100.000 de cetățeni au mărșăluit în stradă pentru a încerca să-și descurajeze guvernul să susțină crima planificată. Pentru a răspunde, Consiliul de Conducere Evreiască a organizat un miting de câteva mii de oameni în Trafalgar Square.
Prim-ministrul italian, Giorgia Meloni a făcut pelerinaj la Tel Aviv. Președintele cipriot, Níkos Christodoulídis, președintele francez, Emmanuel Macron, și prim-ministrul interimar olandez, Mark Rutte, sunt așteptați în curând. În Orientul Mijlociu, multe grupuri adună voluntari pentru a salva palestinienii și a ataca Israelul. Gărzile Revoluționare iraniene încearcă să înființeze un stat major comun care să unească luptătorii palestinieni ai Hamas, FPLP și Jihadul Islamic, luptătorii libanezi ai Hezbollah, SSNP și Jamaa Islamiya, dar și iordanienii și irakienii.’’ https://www.voltairenet.org/article219882.html