Umbra „sponsorilor misterioşi” globali în lichidarea liderilor ruşi (1)
Cornel Dan Niculae 14 Mai 2023
Cornel-Dan Niculae
.
Gruparea oligarhică globală Rothschild-Hodorkovski-Soros şi comandourile de „sabotori” asasini cu ţinte politice precum Aleksandr Dughin şi Vladimir Putin

„Occidentul modern, în care triumfă Rothschild, Soros, Schwab, Bill Gates și Zuckerberg, este cel mai dezgustător lucru din istoria lumii” (Aleksandr Dughin în „Wartime Remarks”)[1], Remarci la Vreme de Război în „The Postil Magazine”[2], 1 martie 2022.

Adesea este o mare diferenţă între cine comandă în realitate un asasinat, cine îl execută şi cine şi-l asu­mă (când este asumat). Asa­si­na­rea fiicei „ultra-naţionalistului“ şi „fascistului” Dughin – un influent politolog rus şi un critic al sforăriilor iudeilor „cosmo­poliţi”, „internaţionali” şi „moderni”, care sunt promotorii „moder­ni­ză­rii” globale – a fost executată de către ser­vi­ciul secret ucrainean S.B.U. Dar numai de către acesta? Şi cine a dat cu adevărat comanda?

Iar cine a comandat asasinatul din 20 august 2022 asupra lui Dughin sau a familiei lui, ca şi alte atentate şi sabotaje, nu îşi dorea deloc realizarea păcii între Ucraina şi Rusia. Dimpotrivă, ura cu înverşu­na­re Rusia şi dorea escaladarea totală a războiului, cu im­pli­carea Occidentului. Şi dacă ne uităm cine a creat diversiunea asumării asasinării Dariei Dughina şi a celorlalte lovituri de tip terorist, am putea ajunge la reţea­ua străvezie a pla­nu­lui sau a sforăriei din spatele jocului de marionete.

Umbra diversionistă Ilya Ponomarev, rothschildian „de stânga”

Aflat sub protecția serviciului secret ucrainean, S.B.U. (a cărui agentă a şi comis asasinatul, la vedere), Ilya Ponomarev deţine un post de televiziune în Kiev şi canalul Telegram „RosPartizan”, care a publicat, imediat după asasinat, manifestul re­ven­dicativ al acestuia, ca fiind trimis de pretinsa organizaţie „Armata Naţi­­onală a Rusiei”, un nume pro­pa­gandistic înadins derutant, căci în realitate are în spatele ei elemente de orientare anarhistă şi de extremă stân­ga globalistă, anti-naționalistă şi anti-suveranistă.

Dar, dacă analizăm în profunzime, descoperim urma „copitei despicate”: Ilya este nepotul lui Boris Ponomarev, secretarul secției „Relații Internaționale” a Parti­dului Comu­nist al Uniunii Sovie­ti­ce din 1957 până în 1986, aceste secții funcționând prin inter­mediul evreilor comu­niști din întreaga lume (ca şi secţia din România, condusă efectiv de Ghisela Vass[3], de Robert Deutsch-tatăl şi alți iudei comuniști). Preluând şi coor­donând şi activi­tă­ţile teroriste din lume ale mişcării comuniste, Secţia „Relaţii Interna­ţionale” a fost, din 1943, şi o înlocuitoare a Internaţionalei Comu­nis­te (a III-a), înfiin­ţa­tă în 1919 de către Lenin[4] împreună cu iudeii „internaționaliști“ (comunişti) Leon Troțky, Grigory Zinoviev, Lev Kamenev, Karl Radek, Angelica Balabanova ș.a.

Ilya Ponomarev (nepotul cominternistului sovietic), care este fost deputat rus de extremă stânga, dar şi un soldat al clicii iudaice Rothschild-Hodorkovski, refugiat la Kiev după ce a fost implicat în mai multe acțiuni ostile conducerii Rusiei, a anunțat, în 22 au­gust 2022, că paramilitara Armată Nați­onală Republicană (A.N.R.), care a revendicat asasi­narea Dariei Dughina pe canalul lui, ar fi o „grupare rusească de partizani necu­noscută până în prezent, …care a desfășurat și alte acțiuni pe teritoriul rus în ultimele luni, ceea ce ar explica succesiunea de incendii misterioase și sabotaje în unele infra­struc­turi rusești, …şi că partizanii A.N.R. din interiorul Rusiei sunt pregătiți să comită mai multe atacuri similare împotriva unor ținte de profil înalt legate de Kremlin, inclusiv oficiali, oligarhi și membri ai agențiilor de securitate” – cf. „The Guardian”[5].

Dar chiar canalul anti-putinistului Ilya Ponomarev îi invocă pe „partizani“ prin numele „Ros­Partizan” şi prezentându-le ca simbol un pumn în culorile anarhiştilor- roşu şi negru – aceleaşi culori cu care se prezintă şi organizaţia care ar fi revendicat asasinatul, A.N.R. Aceleaşi culori le-a adoptat de mult timp şi mişcarea anarhistă Antifa, pe care preşedintele ame­rican Donald Trump o acuza de violenţele şi dezordinile din S.U.A. din timpul mandatului său, instigate de organizația miliardarului iudeu George Soros.

Iar Ilya Ponomarev a fost crescut în ograda afacerilor iudeilor Jacob Rothschild, bă­trânul ban­cher iudeu din Londra (rolul fiindu-i preluat, în prezent, de Nathaniel Rothschild, fiul său), şi Mihail Hodorkovski, cel mai bogat oligarh „rus” (iudeo-khazaro-ashkenaz, de fapt) şi cel mai mare duşman al preşedintelui Rusiei – Vladimir Putin -, Ponomarev fiind de la sfârșitul anilor ’90 vice­președinte la Yukos Oil Com­pa­ny, la acea vreme cea mai mare corporație rusească de petrol și gaze, controlată de cei doi, Rothschild şi Hodorkovski, dar şi membru al fundaţiei celor doi, „Open Russia”, o continuatoare în Rusia a „Open Society“, a miliar­darului George Soros, fundaţia lui Soros fiind nevoită să se retragă.

– Va urma –

–––––––––––––––-
[1] https://www.thepostil.com/wartime-remarks/ – 1 martie 2022.
[2] Vladimir Tismăneanu, „Cine a fost Ghizela Vass?“, pe https://www.contributors.ro/cine-a-fost-ghizela-vass-despre-dosare-intrigi-si-anchete/
[3] Ofensiva actuală a oligarhiei financiare internaționale contra Rusiei lui Putin este o copie la indigo a ofensivei oligarhiei financiare iudaice din Marea Britanie contra Imperiului țarist, din 1917. A se vedea: Nikolai Starikov, 1917. Dezlegarea enigmei revoluției „ruse“, 2017 (v. https://anonimus.ro/2018/02/1917-dezlegarea-enigmei-revolutiei-ruse/), ca şi Antony Sutton, Wall Street and the Bolshevik Revolution. Clairview, 2016. Diferența dintre situații rezidă în faptul că, în 1917, oligarhia financiară a Imperiului Britanic (Perfidul Albion) acționa absolut camuflat, după cum relevă Nikolai Starikov, pe când, acum, finanța internațională iudaică o face „la vedere“. Chiar ostentativ! (notă a col. r. Vasile Zărnescu).
[4] https://www.theguardian.com/world/2022/aug/21/ex-russian-mp-claims-russian-partisans-responsible-for-moscow-car-bomb – 21 august 2022.
[5] zhydo, pronunțat jido în tot arealul slav, a dat în limba română jidov/i. De reținut că în Polonia nu există cuvîntul „evreu/i“, și dintotdeauna s-a spus și s-a scris: Źydowski, pronunțat jidovski. Exemplu: „The orga­ni­zation was called Źydowska Organizacja Bojowa (ŹOB; Jewish Combat Organization)“, cf. Lucy S. Dawidowicz, The War Against the Jews 1933-1945. Bantam Books. New York, Toronto etc., May 1986, pag. 315, pag. 316-320, 329 etc. (în română Lucy S. Dawidowicz, Războiul împotriva evreilor. Editura Hasefer, București, 1999, pag. 287).
Ca variantă a zhyd, zhydo, jid, jido (feminin zhydivka, zhydovka, jidovka) apare tot în limbile slave şi yid (de unde şi numele limbii idiş), ceea ce l-a nedumerit pe liderul sovietic Nichita Hruşciov, la un congres în Ucraina, la Lvov (Lviv), când a văzut că yevreyi se numesc singuri cu un apelativ despre care credea că este peiorativ, yidzi (jidzi), dar aceştia – arăta liderul sovietic în memoriile sale – l-au asigurat că numele nu are nimic insultător, ci este doar vechi, ceea ce Hruşciov ar fi verificat şi a văzut şi personal în vechea literatură ucraineană (Nikita Khrushchev, Khrushchev Remembers. New York 1971, p. 145).
.
Nota redacției – Numai în română cuvîntul Jidan este peiorativ, dar numai în vorbirea românilor care folosesc și cuvîntul Evreu. Limba română nu suportă sinonimia perfectă, atunci când două cuvinte sunt sinonime, unul dintre el alunecă spre un sens ușor altul. La oamenii din popor, care nu folosesc cuvîntul Evreu, Jidan este o denumire neutră, fără conotații peiorative.