G
148 aprobate
gert.frau@yahoo.com
89.136.113.152
Același sufix latin -illus mai apare și-n cuvintele pusillus, bovillus, ovīllus, suīllus. Asta îl cimentează fix în câmpul sufixelor moștenite din latină. Sunt mai multe afixe care s-au păstrat în câteva arii mici, dar care nu mai sunt folosite azi. Ar fi mult folositor graiului să le revitalizăm. Mai sunt și unele sufixe de origine presupus dacică, iar unul cred că ar putea fi *-el din mușcel „(n)imaș de vite. Deși se poate atribui și latinei dunărene (sufixul), tema cred că este cu totul dacică (*mușc-) pentru că ar putea avea coradicali albanezi:
mushkore f. buffalo-heifer (cf.mushkare)
mushkuar ~ mushkuer, m. = buffallo-steer
Toscul -or și Ghegul -uer sunt reconstruite *-uor în albaneza veche și provin dintr-o vocală lungă *-ār-. Tema poate fi aceeași cu gr.moskhon (”heifer”, ”calf”; young one; unmarried boy or girl) sau n.pers.Moskōn(as) regăsit pe niște monede de argint datate între sfîrşitul sec. IV î.e.n. pînă spre mijlocul sec. lII î.e.n. (Dobrogea) cu legenda ΒΑΣΙΛΕΩΣ ΜΟΣΚΩΝΟΣ („regelui Moskōnos”). Gr.basiléōs este gen.sg. pentru βᾰσῐλεύς (basileús) ”rege”, termen adoptat de către elitele geto-dacice. Să fie o emisie a cetăților grecești pontice? Declinarea corectă ar sugera asta. Mai este o fortificație sau oraș Moskobria mai spre sud (aria bria).
https://revistapontica.files.wordpress.com/2012/02/pontica-3-pag-125-129.pdf
Amintesc și rom.mușcoi (*mușconiu) ”catâr”, pe care l-am găsit și cu sensul de ”armăsar” într-o veche traducere biblică, unde cred că se face o confuzie între doi omonimi.
mâșcoi smi [At: PSALT. 55 / V: mășcoi, mișcoi, mușcoi / E: mâșc + -oi] 1 (Îvr) Catâr. 2 (Rar) Cal. (Mr. muşcă, megl. moaşcă)
Unul este arh. mușcoi (armăsar), probabil coradical cu v.ind. mushka (gonade/boarșe/boașe; vulvă), după calapodul lit. eržilas let.ērzelis (armăsar) numit după gonade (vezi alb.herdhe „coaie”) și altul cred că este sensul de catâr după radicalul *miḱ-sḱé-ti, cf. *meyǵ-, *meyḱ- (“a mixa, a amesteca”). https://en.wiktionary.org/wiki/herdhe
Alb.mushkë, mushk m. – „măgar ”mascur” (mascul); umăr”. https://en.wiktionary.org/wiki/mushk#Albanian
Întrebarea aici este dacă muscel/mușcel cuprinde un sufix dacic *-el- sau *-ill- ori este pl.munticel. Eu cred că face o referire la niște viței. Tot în zona subcarpatică mai circula ”moșar”: „ ”tata a văzut că ne codim și ne certăm cine să meargă cu vaca și vițelul și-un moșar la păscut în țarnă, mai ales duminica.”
”În umbra pomilor din livadă, mama păzea vițica și moșarii.”
top.Vrancea: Chiatra Moșarului, Cheia Moșarului, Țuhaiu Moșarului
(pag.13) https://www.calameo.com/read/004115854aec37570b18f
meksh m, pl. meksha ‘buffalo-calf’. Another variant is meshk ‘bull-calf’. From *megsh continuing PAlb *magusa related to OIr maug ‘slave’, Goth magus ‘youth’ (from IE *maghu- : *maghos). 0 Feist Goth. 339;Pokorny I 696; Çabej St. I 340 (related to meke’t) (Vladimir Orel)
În proto-albaneză, *-sk- și *-ks- trec prin niște transformări fonetice care dau ulterior /h/ (prob.din *kș devenit *kh). De asta au *șk doar după căderea unei vocale atone dintre cele două consoane. Nu-i cazul cuvintelor moștenite din dacă. Deci mușcel cred că se referă la o temă *mușc- + *-el (reconstruit *-ōll- tonic sau *-ill-). Are și albaneza un sufix similar, dar la noi ar fi trebuit să se rotacizeze: gomellë (peșteră), gobellë (groapă adâncă în râu), etc.
E posibil ca mușcel să fie comparat cu arcélă (proeminență) privind tiparul de derivare.
Nu m-am gândit până acum la asta, dar ”vaca și vițelul și-un moșar” formează turma esențială a gospodarului de la munte. Nu cumva moșarul este boul sau taurul? La fel ca măgárul, această nămaie era probabil numită după funcția sa, după utilitatea sa. Măgárul de exemplu, este un animal de cărat poveri numit după un v.gr. γόμος (gómos), reflectat în alb.gomar. Nu știm dacă tema este grecească sau tracică. Radicalul este *gAm-/-e- ”to hold (in hand)” = ”a ține (a duce/căra)”. Prin urmare un tracic *gā́mas ar fi devenit *gomas în Dacă și gómos în greacă. Sufixul IE *-os se atașează temelor verbale de ”gradație-o” pentru a forma rezultatul unui verb, deci gr.gómos este perfect normal la ei, iar în tracă ar fi fost *gámas. Sufixul -ariu din măgáriu poate fi același cu lat.-ārius ori unul preromanic, *-aris.
https://en.wiktionary.org/wiki/-ar#Serbo-Croatian
https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/-os#Proto-Indo-European:_thematic
https://starlingdb.org/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpiet&text_number=1658&root=config
Cu moșar putem specula că însemna animal de ”tracțiune”. Un alt nume de animal rar, dar posibil tot de origine tracică este drigánă (*drăgáră) ”bivoliță” (arom.drăgáră ”idem.”). L-am atribuit radicalului *dʰregʰ- (“to pull, draw, drag”), deși m-am îndreptat și spre Lit.drigantas/draganatas, Pol./Slov.dragant/drygant (armăsar, cal masiv), păstrat cu un nume apropiat din Lituania până în munții Tatra din Slovacia fără a-i găsi o origine specifică într-o anumită țară. Dar nimeni în afară de români nu are sensul de bivoliță. De remarcat același sufix -ar!
https://pl.wikipedia.org/wiki/Drygant
Bineînțeles că se poate face o paralelă între lat.gemō (inf.gemere) și alb.gomar/măgar sau între drigană/drăgară și alb. Alb.dre, drẽ [m.] ‘cerb, căprioară’ (*dranís) pe baza sunetelor scoase de aceste animale. https://en.wiktionary.org/wiki/dre#Etymology
https://en.wiktionary.org/wiki/%CE%B8%CF%81%E1%BF%86%CE%BD%CE%BF%CF%82#Ancient_Greek
Este și moșarul un ”mugitor”? Ar fi posibil ca toponimele vrâncene ”Chiatra Moșarului, Cheia Moșarului, Țuhaiu Moșarului” să ateste prezența bourului cu un nume specific și regional, deși acest animal se găsea mai des la niveluri mai joase. Zimbrul se găsea la altitudinuni mai mari.
Amintesc că în unele dialecte albaneze au și bushtër ”bour mitologic care anunță furtuna cu mugetul său (Kosovo)” cf. Lat.boō, boāre „a chema, a răsuna” sau rom.(reg.) bură (luptă), a se bura (a se lupta). https://en.wiktionary.org/wiki/busht%C3%ABr
PIE *bʰeh₁ǵʰ- “to dispute, quarrel”: irl.bág “război”, bágaid “a se lupta”, ibero-celt .bagaudae ”răzvrătit, rebel”.
Similar cu alb.bushtër sunt vacile sălbatice dintr-un basm cules în regiunea Timocului (1978) ”Muma Pădurii”, vol. ”Povești populare românești”, de Cristea Sandu Timoc sau”Povestea cu taurul Bornea” (col.”Povești nemuritoare”) . Trebuie să recunosc că acel bushtër m-a dus cu gândul la ”tara-bostes”, aristocrația războinică a Dacilor dinainte de reforma lui Dekinais și Buirebistas.
PS: ”Bos taurus” putea da un alb.bushtër, așa cum luqerbull ”linx/râs” provine din *lupus cervulus (< lupus cervārius), dar acel nume științific apare prima dată la Carl Linnaeus în 1758 (Polonia).