D.D. Rujan
10:58 (acum 56 de minute)
către eu
In „cazul” Simona HALEP incepe sa iasa la iveala…”detonatoruL
„Metodele lui Patrick Mouratoglou, criticate de Aravane Rezai: „Nu îți poți imagina ce a făcut cu mine”
Fostă ocupantă a locului 15 WTA, Aravane Rezai (retrasă între timp din tenis) susținea în 2020 că antrenorul pune prea multă presiune pe jucători, fără să țină cont de sănătatea lor mintală.Franțuzoaica a colaborat cu Mouratoglou în perioada 2009-2010 ”și a spus că acesta își dorea doar să obțină rezultate și că ar fi făcut orice pentru a-și atinge scopul.„La turneul din Bali l-am invitat pe prietenul , Patrick Mouratoglou. Am câștigat turneul și am decis să lucrăm împreună. La început, încă eram antrenată de tata și am lucrat cu ambii. Patrick mi-a adus o doză de profesionalism și m-a dus să mă antrenez pe cele mai bune terenuri.
Dar uneori era prea posesiv. Și nu își asuma responsabilitățile. A făcut presiuni asupra mea ca să-mi înfrunt părinții… M-a pus față în față cu ei pentru ca el să obțină ce dorea: control total. Voia să obțină rezultate și nu-i păsa în ce fel le obținea.Îmi zicea ‘Îți promit că vei ajunge în Top 10. Trebuie să mă asculți’. Am avut încredere totală în el. Dar nu e bine ca un bărbat să pună o fată tânără împotriva tatălui ei, în timp ce el stă și se uită. E un om pasionat de tenis, dar nu aș spune că e un mare antrenor. E un foarte bun om de afaceri.
Dar nici nu îți poți imagina ce a făcut cu mine când am câștigat turneul de la Madrid… Abia mâncam, doar beam un pahar de lapte pe zi. Nici nu mâncam micul dejun. Abia puteam ridica telefonul. Eram ca într-o închisoare. Mă trezeam la 06:00 și alergam o oră sau două ore. Mă punea să fac exerciții chiar înainte de meci. Era prea mult. Oamenii din echipa lui, doctori sau nutriționiști, îi spuneau că mă voi accidenta dacă va continua în acest fel. Iar el le spunea că nu îi pasă…Și nici nu-i păsa de sănătatea mea mintală.
Punea multă presiune pe mine. Eram foarte slabă. Pentru fiecare meci mâncam doar foarte puțină salată. Aveam doar un pahar de lapte și salată în stomac. Nu mă lăsa să mănânc mai mult. Spunea că trebuie să slăbesc, dar nu se putea așa. Când lucram cu el, auzeam ‘Patrick tocmai a câștigat alt turneu’. Asta e tot ce dorea, să fie cunoscut.
*
NR – Simona Halep, ca machedoancă ce este, nu trebuia să se lase pe mâna unuui grecotei.
Clubul de la Valdai
DISCURSUL PREȘEDINTELUI VLADIMIR PUTIN,
Publicat pe site-ul președintelui Rusiei: 27 octombrie 2022:
… Vladimir Putin: Mulțumesc foarte mult.
Doamnelor și domnilor, prieteni,
Am avut șansa să îmi fac o idee despre ceea ce ați discutat aici în ultimele zile. A fost o discuție interesantă și de fond. Sper că nu regretați că ați venit în Rusia și că ați comunicat unul cu celălalt.
Mă bucur să vă văd pe toți.
Am folosit platforma Valdai Club pentru a discuta, de mai multe ori, schimbările majore și grave care au avut loc și au loc deja în întreaga lume, riscurile pe care le prezintă degradarea instituțiilor globale, erodarea principiilor securității colective și înlocuirea dreptului internațional cu „reguli”. Am fost tentat să spun „sinem clar cine a venit cu aceste reguli”, dar, poate, aceasta nu ar fi o declarație exactă. Nu avem nicio idee cine a creat aceste reguli, pe ce se bazează aceste reguli sau ce este conținut în aceste reguli.
Se pare că asistăm la o încercare de a impune o singură regulă prin care cei de la putere – vorbeam despre putere, iar eu vorbesc acum despre puterea globală – ar putea trăi fără a respecta nicio regulă și ar putea scăpa cu orice. Acestea sunt regulile pe care le auzim în mod constant, după cum spun oamenii vorbind necontenit despre ele.
Discuțiile de la Valdai sunt importante pentru că aici pot fi auzite o varietate de evaluări și prognoze. Viața arată întotdeauna cât de exacti au fost, deoarece viața este cel mai sever și cel mai obiectiv profesor. Așadar, viața arată cât de precise au fost proiecțiile din anii precedenți.
Din păcate, evenimentele continuă să urmeze un scenariu negativ, despre care am discutat de mai multe ori în cadrul întâlnirilor noastre anterioare. Mai mult, acestea s-au transformat într-o criză majoră la nivel de sistem care a afectat, pe lângă sfera politico-militara, și sfera economică și umanitară.
Așa-zisul Occident, care este, desigur, un construct teoretic, deoarece nu este unit și în mod clar este un conglomerat extrem de complex, dar voi spune totuși că Occidentul a făcut o serie de pași în ultimii ani și mai ales în ultimele luni care sunt concepute pentru a escalada situația. De fapt, ei caută întotdeauna să agraveze lucrurile, ceea ce nu este nicio noutate. Aceasta include aprinderea războiului în Ucraina, provocările din jurul Taiwanului și destabilizarea piețelor globale de alimente și energie.
Cu siguranță, acesta din urmă nu a fost, desigur, făcut intenționat, nu există nicio îndoială. Destabilizarea pieței de energie a rezultat dintr-o serie de pași greșiți sistemici comise de autoritățile occidentale pe care le-am menționat mai sus. După cum vedem acum, situația a fost agravată și mai mult de distrugerea gazoductelor paneuropene. Acesta este ceva cu totul de altă lume, dar asistăm totuși la aceste evoluții triste.
Puterea globală este exact ceea ce așa-zisul Occident are în joc, în jocul său. Dar acest joc este cu siguranță periculos, sângeros și, aș spune, murdar. El neagă suveranitatea țărilor și popoarelor, identitatea și unicitatea acestora și calcă în picioare interesele altor state. În orice caz, chiar dacă negare nu este cuvântul folosit, ei o fac în viața reală. Nimeni, cu excepția celor care creează aceste reguli pe care le-am menționat, nu are dreptul să-și păstreze identitatea: toți ceilalți trebuie să respecte aceste reguli.
În acest sens, permiteți-mi să vă reamintesc propunerile Rusiei către partenerii noștri occidentali de a construi încrederea și un sistem de securitate colectivă. Propunerile au fost aruncați din nou în decembrie 2021.
Cel care seamănă vântul va culege vârtejul, după cum se spune. Criza a căpătat într-adevăr o dimensiune globală și a afectat toată lumea. Nu se pot face iluzii despre asta.
Omenirea este la o bifurcație a drumului: fie continuă să acumuleze probleme și, în cele din urmă, se zdrobește sub greutatea lor, fie lucrează împreună pentru a găsi soluții – chiar și imperfecte, atâta timp cât funcționează – care pot face lumea noastră un loc mai stabil și mai sigur.
Întotdeauna am crezut în puterea bunului simț. Prin urmare, sunt convins că, mai devreme sau mai târziu, atât noile centre ale ordinii internaționale multipolare, cât și Occidentul vor trebui să înceapă un dialog pe picior de egalitate despre un viitor comun pentru noi toți și, desigur, cu cât mai devreme, cu atât mai bine. În acest sens, voi evidenția câteva dintre cele mai importante aspecte pentru noi toți.
Evoluțiile actuale au umbrit problemele de mediu. Oricât de ciudat ar părea, despre asta aș vrea să vorbesc mai întâi astăzi. Schimbările climatice nu mai sunt în fruntea agendei. Dar această provocare fundamentală nu a dispărut, este încă cu noi și este în creștere.
Pierderea biodiversităţii este una dintre cele mai periculoase consecinţe ale perturbării echilibrului mediului. Acest lucru mă duce la punctul cheie pentru care ne-am adunat toți aici. Nu este la fel de important să menținem diversitatea culturală, socială, politică și civilizațională?
În același timp, netezirea și ștergerea tuturor și a oricăror diferențe este în esență ceea ce înseamnă Occidentul modern. Ce stă în spatele asta? În primul rând, este potențialul creativ în declin al Occidentului și o dorință de a restrânge și bloca dezvoltarea liberă a altor civilizații.
Există, desigur, și un interes comercial deschis. Impunându-și valorile, obiceiurile de consum și standardizarea celorlalți, adversarii noștri – voi fi atent cu cuvintele – încearcă să extindă piețele pentru produsele lor. Scopul acestei piste este, în cele din urmă, foarte primitiv. Este de remarcat faptul că Occidentul proclamă valoarea universală a culturii și a viziunii sale asupra lumii. Chiar dacă nu spun atât de deschis, ceea ce de fapt o fac adesea, ei se comportă ca și cum ar fi așa, că este o realitate, iar politica pe care o duc este menită să arate că aceste valori trebuie să fie acceptate necondiționat de către toți ceilalți. membri ai comunității internaționale.
Aș dori să citez din celebrul discurs de deschidere a cursurilor de la Harvard a lui Alexander Soljenițîn, rostit în 1978. El a spus că tipicul Occidentului este „o orbire continuă a superiorității” – și continuă până în zilele noastre – care „susține credința că regiuni vaste de pretutindeni pe Planeta ar trebui să se dezvolte și să se maturizeze la nivelul sistemelor occidentale actuale.” A spus asta în 1978. Nu s-a schimbat nimic.
De-a lungul celor aproape 50 de ani de atunci, orbirea despre care a vorbit Soljenițîn și care este deschis rasistă și neocolonială, a căpătat forme deosebit de distorsionate, în special după apariția așa-zisei lumi unipolare. La ce ma refer? Credința în infailibilitatea cuiva este foarte periculoasă; este la doar un pas de dorința infailibilului de a-i distruge pe cei care nu-i plac, sau cum se spune, de a-i anula. Gândește-te doar la sensul acestui cuvânt.
Chiar și în apogeul Războiului Rece, apogeul confruntării celor două sisteme, ideologii și rivalități militare, nimănui nu i-a trecut prin cap să nege însăși existența culturii, artei și științei altor popoare, a adversarii lor. Da, au fost impuse anumite restricții asupra contactelor în educație, știință, cultură și, din păcate, sport. Cu toate acestea, atât liderii sovietici, cât și cei americani au înțeles că este necesar să tratezi zona umanitară cu tact, studiindu-ți și respectându-ți rivalul și, uneori, chiar împrumutându-te de la ei pentru a păstra o bază pentru relații sănătoase, productive, cel puțin pentru viitor.
Și ce se întâmplă acum? La un moment dat, naziștii au ajuns la punctul de a arde cărți, iar acum „gardienii liberalismului și progresului” occidentali au ajuns până la interzicerea lui Dostoievski și Ceaikovski. Așa-numita „cultura anulării” și în realitate – așa cum am spus de multe ori – anularea reală a culturii este eradicarea a tot ceea ce este viu și creativ și înăbușă gândirea liberă în toate domeniile, fie că este vorba de economie, politică sau cultură.
Astăzi, ideologia liberală în sine s-a schimbat dincolo de recunoaștere. Dacă inițial, liberalismul clasic a fost înțeles ca însemnând libertatea fiecărei persoane de a face și de a spune după bunul plac, în secolul al XX-lea liberalii au început să spună că așa-zisa societate deschisă are dușmani și că libertatea acestor dușmani poate și ar trebui limitată. dacă nu este anulat. S-a ajuns în punctul absurd în care orice opinie alternativă este declarată propagandă subversivă și o amenințare la adresa democrației.
Orice vine din Rusia este etichetat drept „intrigă de la Kremlin”. Dar uitați-vă la voi înșivă. Suntem chiar atât de atotputernici? Orice critică la adresa oponenților noștri – oricare – este percepută ca „intrigile Kremlinului”, „mâna Kremlinului”. Aceasta este o nebunie. Folosește-ți creierul, cel puțin, spune ceva mai interesant, expune-ți punctul de vedere conceptual. Nu poți da vina pe totul pe uneltirile Kremlinului.
Fiodor Dostoievski a prezis profetic toate acestea încă din secolul al XIX-lea. Unul dintre personajele romanului său Demoni, nihilistul Shigalev, a descris viitorul strălucit pe care și l-a imaginat în felul următor: „Ieșind dintr-o libertate nemărginită, închei cu despotism nemărginit”. La asta au ajuns adversarii noștri occidentali. Un alt personaj al romanului, Pyotr Verkhovensky îi face ecou, vorbind despre necesitatea trădării universale, a raportării și a spionajului și susținând că societatea nu are nevoie de talente sau abilități mai mari: „Limba lui Cicero este tăiată, lui Copernic i se scot ochii și Shakespeare este lapidat.” La asta ajung adversarii noștri occidentali. Ce este asta dacă nu anulare de cultura occidentală?
Aceștia au fost mari gânditori și, sincer, sunt recunoscător asistenților mei pentru că au găsit aceste citate.
Ce se poate spune despre asta? Istoria va pune cu siguranță totul la locul său și va ști pe cine să anuleze și cu siguranță nu vor fi cele mai mari opere ale geniilor universal recunoscute ale culturii mondiale, ci cei care, dintr-un motiv oarecare, au decis că au dreptul de a folosi cultura mondială ca ei consideră de cuviință. Respectul lor de sine într-adevăr nu cunoaște limite. Nimeni nu-și va aminti numele peste câțiva ani. Dar Dostoievski va trăi, ca și Ceaikovski, Pușkin, oricât de mult le-ar fi plăcut contrariul.
Standardizarea, monopolul financiar și tehnologic, ștergerea tuturor diferențelor este ceea ce stă la baza modelului occidental de globalizare, care este de natură neocolonială. Scopul lor era clar – să stabilească dominația necondiționată a Occidentului în economia și politica globală. Pentru a face acest lucru, Occidentul și-a pus la dispoziție resursele naturale și financiare ale întregii planete, precum și toate capacitățile intelectuale, umane și economice, susținând în același timp că este o caracteristică naturală a așa-zisei noi interdependențe globale.
Aici aș vrea să amintesc un alt filozof rus, Alexander Zinoviev, al cărui centenar de naștere îl vom sărbători pe 29 octombrie. În urmă cu mai bine de 20 de ani, el a spus că civilizația occidentală avea nevoie de întreaga planetă ca mediu de existență și de toate resursele umanității pentru a supraviețuiește la nivelul la care ajunsese. Asta vor ei, exact așa este.
Mai mult decât atât, Occidentul și-a asigurat inițial un avans uriaș în acest sistem, deoarece a dezvoltat principiile și mecanismele – la fel ca regulile de astăzi despre care se tot vorbesc, care rămân o gaură neagră de neînțeles pentru că nimeni nu știe cu adevărat ce sunt. Dar, de îndată ce țările non-occidentale au început să obțină unele beneficii din globalizare, mai ales națiunile mari din Asia, Occidentul a schimbat imediat sau a abolit complet multe dintre aceste reguli.
Și așa-numitele principii sacre ale comerțului liber, deschiderii economice, concurenței egale, chiar și dreptului de proprietate au fost uitate brusc, complet. Schimbă regulile din mers, pe loc, oriunde văd o oportunitate pentru ei înșiși.
Iată un alt exemplu de înlocuire a conceptelor și a semnificațiilor. De mulți ani, ideologii și politicienii occidentali au spus lumii că nu există alternativă la democrație. Desigur, se refereau la stilul occidental, așa-numitul model liberal de democrație.
Au respins cu aroganță toate celelalte variante și forme de guvernare ale poporului și, vreau să subliniez acest lucru, au făcut-o cu dispreț. Acest mod a luat contur încă din epoca colonială, de parcă toată lumea ar fi de mâna a doua, în timp ce ei erau excepționali. Se întâmplă de secole și continuă până în zilele noastre.
Deci, în prezent, o majoritate covârșitoare a comunității internaționale cere democrație în afacerile internaționale și respinge toate formele de dictat autoritar de către țări individuale sau grupuri de țări. Ce este aceasta, dacă nu aplicarea directă a principiilor democratice în relațiile internaționale?
Ce atitudine a adoptat Occidentul „civilizat”? Dacă sunteți democrați, ar trebui să salutați dorința naturală de libertate exprimată de miliarde de oameni, dar nu. Occidentul îl numește subminarea ordinii liberale bazate pe reguli. Se recurge la războaie economice și comerciale, sancțiuni, boicoturi și revoluții de culoare și pregătește și efectuează tot felul de lovituri de stat.
Unul dintre ei a dus la consecințe tragice în Ucraina în 2014. Au susținut-o și chiar au precizat suma de bani pe care o cheltuiseră pentru această lovitură de stat. Au obrazul să se comporte după bunul plac și nu au niciun scrupul în ceea ce fac. L-au ucis pe Soleimani, un general iranian. Poți să te gândești ce vrei despre Soleimani, dar era un oficial de stat străin. L-au ucis într-o țară terță și și-au asumat responsabilitatea.
În ce fel de lume trăim?
După cum se obișnuiește, Washingtonul continuă să se refere la actuala ordine internațională drept stil liberal american, dar, de fapt, această notorie „ordine” înmulțește haosul în fiecare zi și, aș putea chiar adăuga, devine din ce în ce mai intolerantă chiar și față de țările occidentale și încercările lor de a acționa independent. Totul este cioplit din răsputeri, iar ei nici măcar nu ezită să impună sancțiuni aliaților, care nu sunt în acord.
De exemplu, propunerile din iulie ale deputaților maghiari de a codifica angajamentul față de valorile și cultura creștină europeană în Tratatul privind Uniunea Europeană nu au fost luate nici măcar ca un afront, ci ca un act de sabotaj total și ostil. Ce este asta? Ce înseamnă? Într-adevăr, unora le poate plăcea, altora nu.
Intr-o perioada de peste o mie de ani, Rusia a dezvoltat o cultură unică de interacțiune între toate religiile lumii. Nu este nevoie să anulați nimic, fie că este vorba despre valori creștine, valori islamice sau valori evreiești. Avem și alte religii mondiale. Tot ce trebuie să faceți este să vă respectați unul pe celălalt. Într-un număr din regiunile noastre – știu doar asta de la sine – oamenii sărbătoresc împreună sărbătorile creștine, islamice, budiste și evreiești și le face plăcere să facă acest lucru, în timp ce se felicită reciproc și sunt fericiți unul pentru celălalt.
Dar nu aici. De ce nu?
Fără exagerare, aceasta nu este nici măcar o criză sistemică, ci o criză doctrinară a modelului neoliberal american de ordine internațională. Nu au idei pentru progres și dezvoltare pozitivă. Pur și simplu nu au nimic de oferit lumii, cu excepția perpetuării dominației lor.
Sunt convins că democrația reală într-o lume multipolară se referă în primul rând la capacitatea oricărei națiuni – subliniez eu – oricărei societăți sau civilizații de a-și urma propriul drum și de a-și organiza propriul sistem socio-politic.
Dacă Statele Unite sau țările UE se bucură de acest drept, atunci cu siguranță și țările din Asia, statele islamice, monarhiile din Golful Persic și țările de pe alte continente au acest drept. Desigur, și țara noastră, Rusia, are acest drept și nimeni nu va putea să spună vreodată poporului nostru ce fel de societate ar trebui să construim și ce principii ar trebui să stea la baza ei.
O amenințare directă la adresa monopolului politic, economic și ideologic al Occidentului constă în faptul că lumea poate veni cu modele sociale alternative care sunt mai eficiente; Aceste modele vor apărea cu siguranță. Acest lucru este inevitabil. Apropo, politologii și analiștii americani scriu și ei despre asta. Adevărat, guvernul lor nu ascultă ce spun ei, deși nu poate evita să vadă aceste concepte în reviste de științe politice și menționate în discuții.
Dezvoltarea ar trebui să se bazeze pe un dialog între civilizații și valori spirituale și morale. Într-adevăr, înțelegerea a ceea ce înseamnă oamenii și natura lor variază de la o civilizație la alta, dar această diferență este adesea superficială și toată lumea recunoaște demnitatea supremă și esența spirituală a oamenilor. O bază comună pe care ne putem și trebuie să ne construim viitorul este extrem de importantă.
Iată ceva ce aș dori să subliniez. Valorile tradiționale nu sunt un set rigid de postulate la care trebuie să adere toată lumea, desigur că nu. Diferența față de așa-numitele valori neoliberale este că ele sunt unice în fiecare caz particular, deoarece provin din tradițiile unei anumite societăți, cultura și fondul ei istoric. Acesta este motivul pentru care valorile tradiționale nu pot fi impuse nimănui. Ele trebuie pur și simplu respectate și tot ceea ce fiecare națiune a ales pentru sine de-a lungul secolelor trebuie să fie tratat cu grijă.
Acesta este modul în care înțelegem valorile tradiționale, iar majoritatea umanității împărtășesc și acceptă abordarea noastră. Acest lucru este de înțeles, deoarece societățile tradiționale din Est, America Latină, Africa și Eurasia formează baza civilizației mondiale.
Respectul pentru modurile și obiceiurile popoarelor și civilizațiilor este în interesul tuturor. De fapt, acest lucru este și în interesul „Occidentului”, care devine rapid o minoritate pe arena internațională, pe măsură ce își pierde dominația.
Desigur, dreptul minorității occidentale la propria identitate culturală – vreau să subliniez acest lucru – trebuie să fie asigurat și respectat, dar, cel mai important, pe picior de egalitate cu drepturile oricărei alte națiuni.
Dacă elitele occidentale cred că își pot face oamenii și societățile să îmbrățișeze ceea ce eu cred că sunt idei ciudate și la modă, cum ar fi zeci de genuri sau parade ale mândriei gay, așa să fie. Lasă-i să facă ce vor. Dar cu siguranță nu au dreptul să spună altora cum să-și urmeze pașii.
Vedem procesele demografice, politice și sociale complicate care au loc în țările occidentale. Aceasta este, desigur, propria lor afacere. Rusia nu se amestecă în astfel de chestiuni și nu are nicio intenție să facă acest lucru. Spre deosebire de Occident, ne ocupăm de treburile noastre. Dar sperăm că pragmatismul va triumfa și dialogul Rusiei cu Occidentul autentic, tradițional, precum și cu alte centre de dezvoltare coegale, va deveni o contribuție majoră la construirea unei ordini mondiale multipolare.
Voi adăuga că multipolaritatea este o șansă reală și, de fapt, singura pentru Europa de a-și restabili identitatea politică și economică. Pentru a spune adevărul – iar această idee este exprimată în mod explicit în Europa de astăzi – capacitatea juridică a Europei este foarte limitată. Am încercat să spun ușor ca să nu jignesc pe nimeni.
Lumea este diversă prin natură, iar încercările occidentale de a-i strânge pe toți în același tipar sunt în mod clar condamnate. Nu va iesi nimic din ele.
Aspirația vanitosă de a obține supremația globală și, în esență, de a dicta sau de a păstra conducerea prin dictare reduce cu adevărat prestigiul internațional al liderilor lumii occidentale, inclusiv al Statelor Unite, și crește neîncrederea în capacitatea lor de a negocia în general. Ei spun un lucru azi și altul mâine; semnează documente și renunță la ele, fac ce vor. Nu există stabilitate în nimic. Cum sunt semnate documentele, ce s-a discutat, la ce putem spera – toate acestea sunt complet neclare.
Anterior, doar câteva țări au îndrăznit să se certe cu America și arăta aproape senzațional, în timp ce acum a devenit o rutină pentru toate tipurile de state să respingă cererile nefondate ale Washingtonului, în ciuda încercărilor sale continue de a exercita presiuni asupra tuturor. Aceasta este o politică greșită care nu duce nicăieri. Dar lăsați-i, asta este și alegerea lor.
Sunt convins că națiunile lumii nu vor închide ochii la o politică de constrângere care s-a discreditat. De fiecare dată Occidentul va trebui să plătească un preț mai mare pentru încercările sale de a-și păstra hegemonia. După cum am spus, unii politologi și politicieni din Statele Unite se gândesc deja la asta.
În condițiile actuale de conflict intens, voi fi direct în privința anumitor lucruri. Ca civilizație independentă și distinctivă, Rusia nu s-a considerat niciodată și nu se consideră un dușman al Occidentului. Americofobia, anglofobia, francofobia și germanofobia sunt aceleași forme de rasism ca rusofobia sau antisemitismul și, de altfel, xenofobia în toate formele sale.
Este pur și simplu necesar să înțelegem clar că, așa cum am mai spus deja, două Occidenturi – cel puțin două și poate mai mult, dar cel puțin două – Occidentul valorilor tradiționale, în primul rând creștine, libertatea, patriotismul, marea cultură și acum valorile islamice ca bine – o parte substanțială a populației din multe țări occidentale urmează islamul. Acest Occident este aproape de noi în ceva. Împărtășim cu ea rădăcini comune, chiar străvechi.
Dar există și un Occident diferit – agresiv, cosmopolit și neocolonial. Acţionează ca un instrument al elitelor neoliberale. Desigur, Rusia nu se va împăca niciodată cu dictatele acestui Occident.
În 2000, după ce am fost ales președinte, îmi voi aminti mereu cu ce m-am confruntat: îmi voi aminti prețul pe care l-am plătit pentru distrugerea vizuinei terorismului din Caucazul de Nord, pe care Occidentul îl susținea aproape deschis la acea vreme.
Cu toții suntem adulți aici; majoritatea dintre voi prezenți în această sală înțelegeți despre ce vorbesc. Știm că exact asta s-a întâmplat în practică: sprijin financiar, politic și informațional. Cu toții am trăit asta.
În plus, Occidentul nu numai că a sprijinit activ teroriștii de pe teritoriul Rusiei, dar în multe feluri a alimentat această amenințare. Știm asta. Cu toate acestea, după ce situația s-a stabilizat, când principalele bande teroriste au fost înfrânte, inclusiv datorită curajului poporului cecen, am decis să nu ne întoarcem, să nu ne jucăm jignit, ci să mergem înainte, să construim relații chiar și cu cei care au acționat efectiv împotriva noastră, să stabilească și să dezvolte relații cu toți cei care și-au dorit, bazate pe beneficiul reciproc și respectul unul față de celălalt.
Am crezut că este în interesul tuturor, Rusia, slavă Domnului, a supraviețuit tuturor dificultăților din acea vreme, a rămas fermă, a devenit mai puternică, a fost capabilă să facă față terorismului intern și extern, economia sa a fost păstrată, a început să se dezvolte și capacitatea de apărare a început să se îmbunătățească. Am încercat să construim relații cu țările conducătoare ale Occidentului și cu NATO. Mesajul a fost același: să nu mai fim dușmani, să trăim împreună ca prieteni, să ne angajăm în dialog, să construim încredere și, prin urmare, pace. Am fost absolut sinceri, vreau să subliniez asta. Am înțeles clar complexitatea acestei apropieri, dar am fost de acord cu ea.
Ce am primit ca răspuns? Pe scurt, am primit un „nu” în toate domeniile principale de posibilă cooperare. Am primit o presiune din ce în ce mai mare asupra noastră și focare de tensiune în apropierea granițelor noastre. Și care este, pot să întreb, scopul acestei presiuni? Ce este? Este doar pentru a exersa? Desigur că nu. Scopul a fost de a face Rusia mai vulnerabilă. Scopul este de a transforma Rusia într-un instrument fidel pentru a-și atinge propriile obiective geopolitice.
De fapt, aceasta este o regulă universală: ei încearcă să transforme pe toată lumea într-un instrument, pentru a folosi aceste instrumente în propriile scopuri. Iar cei care nu cedează acestei presiuni, care nu vor să fie un astfel de instrument sunt sancționați: împotriva lor se fac tot felul de restricții economice și în legătură cu ele se pregătesc lovituri de stat sau, pe cât posibil, se desfășoară și așa mai departe. Și până la urmă, dacă nu se poate face absolut nimic, scopul este același: să le distrugem, să le ștergem de pe plan politic.
Dar nu a fost și nu va fi niciodată posibil să se elaboreze și să implementeze un astfel de scenariu în ceea ce privește Rusia.
Ce mai pot adăuga? Rusia nu provoacă elitele occidentale. Rusia pur și simplu își susține dreptul de a exista și de a se dezvolta liber. Important este că nu vom deveni noi înșine un nou hegemon. Rusia nu sugerează înlocuirea unei lumi unipolare cu o ordine bipolară, tripolară sau altă ordine dominantă sau înlocuirea dominației occidentale cu dominația dinspre Est, Nord sau Sud. Acest lucru ar duce inevitabil la un alt impas.
În acest moment, aș dori să citez cuvintele marelui filozof rus Nikolai Danilevsky. El credea că progresul nu consta în a merge toată lumea în aceeași direcție, așa cum par să vrea unii dintre adversarii noștri. Acest lucru ar duce doar la oprirea progresului, a spus Danilevsky. Progresul constă în „mersul pe câmpul care reprezintă activitatea istorică a umanității, mersul în toate direcțiile”, a spus el, adăugând că nicio civilizație nu poate fi mândră că este culmea dezvoltării.
Sunt convins că dictatura poate fi contracarată doar prin dezvoltarea liberă a țărilor și popoarelor; degradarea individului poate fi declanșată de iubirea unei persoane ca creator; simplificarea și prohibiția primitivă pot fi înlocuite cu complexitatea înfloritoare a culturii și tradiției.
Semnificația momentului istoric de astăzi constă în oportunitățile pentru calea de dezvoltare democratică și distinctă a fiecăruia, care se deschide în fața tuturor civilizațiilor, statelor și asociațiilor de integrare. Credem mai presus de toate că noua ordine mondială trebuie să se bazeze pe lege și drept și trebuie să fie liberă, distinctivă și corectă.
Economia și comerțul mondial trebuie, de asemenea, să devină mai echitabile și mai deschise. Rusia consideră inevitabilă crearea de noi platforme financiare internaționale; aceasta include tranzacțiile internaționale. Aceste platforme ar trebui să fie deasupra jurisdicțiilor naționale. Acestea ar trebui să fie sigure, depolitizate și automatizate și nu ar trebui să depindă de un singur centru de control. Este posibil sau nu să faci asta?
Desigur că este posibil. Acest lucru va necesita mult efort. Multe țări vor trebui să își unească eforturile, dar este posibil.
Acest lucru exclude posibilitatea unui abuz într-o nouă infrastructură financiară globală. Ar face posibilă efectuarea de tranzacții internaționale eficiente, benefice și sigure fără dolar sau vreuna dintre așa-numitele valute de rezervă. Acest lucru este cu atât mai important, acum că dolarul este folosit ca armă; Statele Unite, și Occidentul în general, au discreditat instituția rezervelor financiare internaționale. În primul rând, l-au devalorizat cu inflația în zona dolarului și euro și apoi ne-au luat rezervele de aur și valută.
Tranziția la tranzacțiile în monede naționale va câștiga rapid avânt. Acest lucru este inevitabil. Desigur, depinde de statutul emitenților acestor valute și de starea economiilor lor, dar acestea vor fi din ce în ce mai puternice, iar aceste tranzacții sunt obligate să prevaleze treptat asupra celorlalte. Aceasta este logica unei politici economice și financiare suverane într-o lume multipolară.
În plus, noi centre de dezvoltare globală folosesc deja tehnologie și cercetare de neegalat în diverse domenii și pot concura cu succes cu companiile transnaționale occidentale în multe domenii.
În mod clar, avem un interes comun și foarte pragmatic în schimbul științific și tehnologic liber și deschis. Uniți, vom câștiga mai mult decât dacă acționăm separat. Majoritatea ar trebui să beneficieze de aceste schimburi, nu corporațiile superbogate individuale.
Cum merg lucrurile astăzi? Dacă Occidentul vinde medicamente sau semințe de recoltă altor țări, le spune să-și omoare industriile farmaceutice naționale și selecția. De fapt, totul se reduce la asta: mașinile-unelte și echipamentele sale distrug industria locală de inginerie. Mi-am dat seama de asta când eram prim-ministru.
Odată ce îți deschizi piața către un anumit grup de produse, producătorul local se duce instantaneu cu burta în sus și îi este aproape imposibil să ridice capul. Așa construiesc ei relații. Așa preia piețele și resursele, iar țările își pierd potențialul tehnologic și științific. Acesta nu este progres; este înrobirea și reducerea economiilor la niveluri primitive.
Dezvoltarea tehnologică nu ar trebui să crească inegalitatea globală, ci mai degrabă să o reducă.
Acesta este modul în care Rusia și-a implementat în mod tradițional politica tehnologică externă. De exemplu, când construim centrale nucleare în alte țări, creăm centre de competență și instruim personalul local. Creăm o industrie. Nu doar construim o fabrică, creăm o întreagă industrie. De fapt, oferim altor țări șansa de a deschide noi drumuri în dezvoltarea lor științifică și tehnologică, de a reduce inegalitatea și de a aduce sectorul lor energetic la noi niveluri de eficiență și de mediu.
Permiteți-mi să subliniez din nou că suveranitatea și o cale unică de dezvoltare nu înseamnă în niciun caz izolare sau autarhie. Dimpotrivă, acestea se referă la o cooperare energică și reciproc avantajoasă, bazată pe principiile echității și egalității.
Dacă globalizarea liberală înseamnă depersonalizarea și impunerea modelului occidental în întreaga lume, integrarea înseamnă, în schimb, valorificarea potențialului fiecărei civilizații pentru ca toată lumea să beneficieze.
Dacă globalismul este dictat – care este ceea ce se reduce în cele din urmă, – integrarea este un efort de echipă pentru a dezvolta strategii comune de care toată lumea poate beneficia.
În acest sens, Rusia consideră că este important să se utilizeze pe scară mai largă mecanismele de creare a unor spații mari care se bazează pe interacțiunea dintre țările vecine, ale căror economii și sisteme sociale, precum și baze de resurse și infrastructură se completează reciproc. De fapt, aceste spații mari formează baza economică a unei ordini mondiale multipolare. Dialogul lor dă naștere unei unități veritabile în umanitate, care este mult mai complexă, unică și multidimensională decât ideile simpliste profesate de unii creștini occidentali.
Unitatea între omenire nu poate fi creată prin emiterea de comenzi precum „fă ca mine” sau „fi ca noi”. Este creată ținând cont de opinia fiecăruia și cu o abordare atentă a identității fiecărei societăți și a fiecărei națiuni. Acesta este principiul care poate sta la baza cooperării pe termen lung într-o lume multipolară.
În acest sens, ar putea merita revizuirea structurii Națiunilor Unite, inclusiv a Consiliului de Securitate al acestuia, pentru a reflecta mai bine diversitatea lumii.
La urma urmei, mult mai mult va depinde de Asia, Africa și America Latină în lumea de mâine decât se crede în mod obișnuit astăzi, iar această creștere a influenței lor este, fără îndoială, o dezvoltare pozitivă.
Permiteți-mi să reamintesc că civilizația occidentală nu este singura nici măcar în spațiul nostru comun eurasiatic. Mai mult, majoritatea populației este concentrată în estul Eurasiei, unde au apărut centrele celor mai vechi civilizații umane.
Valoarea și importanța Eurasiei constă în faptul că reprezintă un complex autosuficient, care posedă resurse uriașe de tot felul și oportunități extraordinare. Cu cât lucrăm mai mult la creșterea conectivității Eurasiei și la crearea de noi moduri și forme de cooperare, cu atât realizăm obiective mai impresionante.
Performanța de succes a Uniunii Economice Eurasiatice, creșterea rapidă a autorității și prestigiului Organizației de Cooperare din Shanghai, inițiativele pe scară largă One Belt, One Road, planuri de cooperare multilaterală în construirea coridorului de transport Nord-Sud și multe alte proiecte , sunt începutul unei noi ere, o nouă etapă în dezvoltarea Eurasiei.
Sunt încrezător în acest lucru. Proiectele de integrare acolo nu se contrazic, ci se completează – bineînțeles, dacă sunt realizate de țările vecine în interesul lor, mai degrabă decât introduse de forțe externe cu scopul de a diviza spațiul eurasiatic și de a-l transforma într-o zonă de confruntare bloc.
Europa, extremitatea vestică a Marii Eurasie ar putea deveni, de asemenea, partea sa naturală. Dar mulți dintre liderii săi sunt îngreunați de convingerea că europenii sunt superiori celorlalți, că este sub ei să ia parte la egal cu ceilalți la întreprinderi. Această aroganță îi împiedică să vadă că ei înșiși au devenit o periferie străină și de fapt s-au transformat în vasali, adesea fără drept de vot.
Prăbușirea Uniunii Sovietice a perturbat echilibrul forțelor geopolitice. Occidentul s-a simțit învingător și a declarat un aranjament mondial unipolar, în care doar voința, cultura și interesele sale aveau dreptul să existe.
Acum, această perioadă istorică de dominație nemărginită a Occidentului în afacerile mondiale se apropie de sfârșit. Lumea unipolară este retrogradată în trecut. Ne aflăm la o răscruce istorică. Ne aflăm probabil cel mai periculos, imprevizibil și, în același timp, cel mai important deceniu de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Occidentul este incapabil să conducă umanitatea de unul singur și majoritatea națiunilor nu mai vor să suporte asta. Aceasta este principala contradicție a noii ere. Ca să citez un clasic, aceasta este o situație revoluționară într-o oarecare măsură – elitele nu pot și oamenii nu vor să mai trăiască așa.
Această stare de fapt este plină de conflicte globale sau de un întreg lanț de conflicte, care reprezintă o amenințare pentru umanitate, inclusiv pentru Occidentul însuși. Principala sarcină istorică de astăzi este de a rezolva această contradicție într-un mod constructiv și pozitiv.
Schimbarea erelor este un proces dureros, deși natural și inevitabil. Un viitor aranjament mondial se conturează în fața ochilor noștri. În acest aranjament mondial, trebuie să ascultăm pe toată lumea, să luăm în considerare fiecare opinie, fiecare națiune, societate, cultură și fiecare sistem de perspective, idei și concepte religioase ale lumii, fără a impune nimănui un singur adevăr. Numai pe această bază, înțelegând responsabilitatea noastră pentru destinele națiunilor și a planetei noastre, vom crea o simfonie a civilizației umane.
În acest moment, aș dori să închei remarcile mele exprimându-mi recunoștința pentru răbdarea de care ați dat dovadă în timp ce le ascultați.
Mulțumesc foarte mult.