America încă mai este liderul mondial când vine vorba de aproape orice lucru important, inclusiv biotehnologie și tehnologie în general. Dar pentru cât timp ? M-am întors temporar la Boston ca să-mi vizitez părinții și nu mai am acel sentiment de înfiorată mândrie, atunci când mă plimb prin, să zicem, Kendall Square din Cambridge, care adăpostește MIT și alte peste o mie de firme specializate în biotehnologie. Am trecut pe acolo în urmă cu o săptămână, în drum spre cinema, și de data aceasta am avut o senzație de cenușiu obosit, de declin.
Simt în aer că totul s-a schimbat față de când eram eu copil. În loc să se concentreze pe efortul neabătut de a învăța mai mult, de a încerca mai mult și de a afla mai mult – cu alte cuvinte, lucrurile care au făcut-o să fie măreață – America s-a lăsat deturnată într-un vârtej parșiv al politicilor identitare, care acum și-au făcut drum și în instituțiile universitare științifice odinioară excepționale. Putreziciunea a atins până și facultățile de medicină, ceea ce este înspăimântător: viitoarea generație de medici s-ar putea să fie mai bine pregătită să țină o prelegere pe teme politice, decât să salveze viața cuiva.
La o facultate prestigioasă din California, nu demult, un student sau o studentă a înregistrat un profesor care își cerea umil iertare pentru a fi folosit expresia „femei însărcinate”. „Am spus «când o femeie este însărcinată», ceea ce presupune implicit că numai femeile pot să rămână însărcinate, și îmi cer cu toată sinceritatea iertare tuturor”, s-a smiorcăit profesorul.
Cei care țin prelegeri medicale se tem să pomenească despre sexul persoanelor în fața studenților și, în tot mai mare măsură, evită întreaga zonă. Nici nu-i de mirare. Periodic se primesc petiții în care se cere să fie „arătați și rușinați” conferențiarii care se fac vinovați de „crimăvorbă” („wrongspeak” în engleză, prin analogie cu termenii orwellieni „newspeak” și „crimethink”, se referă la enunțarea unor adevăruri care îl pot face pe vorbitor pasibil de oprobriul celor din jur și chiar de pedeapsă – n.t.), inclusiv termenii „ea”, „tată” și „fiu”.
Deloc surprinzător, toate acestea au consecințe de viață și de moarte. Destui studenți mai sănătoși la minte și-au dat seama că, spre exemplu, nu li se predau cunoștințe despre boli care afectează în mod diferit femeile și bărbații. „Să luăm anevrismele aortice abdominale”, spune Lauren, o studentă la medicină cu care a stat de vorbă Katie Herzog, o jurnalistă din Seattle. „Această problemă este de patru ori mai probabil să apară la bărbați, decât la femei, dar nu s-a pus deloc accentul pe această diferență foarte semnificativă. A trebuit să caut singură informația și eu nu am timp să caut predominanța în funcție de sex pentru sutele de boli pe care lumea se așteaptă să le știu. Nici măcar nu știu sigur ce anume nu mi se predă, iar colegii mei de grupă, dacă nu sunt la fel de sceptici ca mine, e cel mai probabil să nu aibă nici ei habar”.
În anul 2019, în publicația de specialitate New England Journal of Medicine a apărut descrierea cazului unui bărbat transgender în vârstă de 32 de ani, care ajunsese la spitalul de urgență, fiind suspectat de niște probleme abdominale. Fișa lui medicală nu conținea informația că bărbatul în cauză se născuse femeie – făcând ca personalul medical care l-a consultat să pună acele dureri pe seama medicamentelor pe care le luase, mai degrabă decât să se gândească la o sarcină intrată în travaliu. Tragic este că, din nefericire, copilul nu a supraviețuit.
Disprețul la adresa lumii naturale în favoarea politicilor identitare strâmbe se vede cu ochiul liber și în alte facultăți de științe. În luna iunie, Universitatea Cornell, din elita Ivy League, a anunțat introducerea unui curs nou de astrofizică pe tema găurilor negre, care avea ca subiect……….. cât de rasiste sunt găurile negre ! Botezat „Găurile negre – rasa și cosmosul”, cursul în cauză „le va face cunoștință studenților cu concepte fundamentale din astronomie prin intermediul cunoștințelor de Studii Africane” („Black Studies”, analiza pluridisciplinară a vieții și gândirii oamenilor cu strămoși de origine africană – n.t.).
Cursul va fi predat în colaborare cu profesori specializați în literatură comparată, în timp ce diverși artiști, printre care rapperul Outkast, vor fi invitați „să evoce negritatea prin tematici și imagini cosmologice”. Rămâne destul de neclar cum anume vor fi identificate „conceptele fundamentale” ale astronomiei, într-un asemenea ghiveci pestriț de împăunare demonstrativă și speculație ideologică.
Ceea ce este clar este că studenții care ieșeau altădată din facultățile de fizică din Ivy League ca fiind cei mai bine pregătiți din lume, vor trebui acum să plece de acolo drept unii dintre cei mai bine îndoctrinați. Există ceva atât de totalitarist la ceea ce se petrece, încât nici nu-ți vine să crezi că este adevărat. Și totuși, peste tot în țară, în acele foste bastioane ale geniului sclipitor și descoperirii, reprezentând altădată capătul curcubeului pentru studenții harnici care își urmăreau „visul american”, profesorii se dau de ceasul morții să evite descrierea realității, nu cumva să-i lezeze politic și să-i ofenseze pe studenți.
Miroase a lîsenkoism – după numele lui Trofim Lîsenko, agronomul din era stalinistă care respingea agricultura bazată pe știința geneticii, preferând metode eronate despre care el pretindea că ar face să crească recoltele, și ridicând în slăvi colectivizarea sovietică. Lîsenko a susținut până-n pânzele albe că știința ar fi inerent întemeiată pe clase, și, dat fiind că sub conducerea lui recoltele au scăzut, peste 3.000 de biologi au fost aruncați în închisoare sau executați, fiindcă s-au opus biologiei politice fără noimă a lui Lîsenko. O variantă fără vărsare de sânge a lîsenkoismului are loc în prezent în facultățile de științe americane……..și este semn rău.
America din copilăria mea era cea mai bună din lume la idei noi, inovație, știință și multiculturalism veritabil. Locul acela, mă tem, dispare cu repeziciune. Între timp, în Marea Britanie, departamentele noastre universitare de astrofizică încă mai știu ce sunt găurile negre, dar și aici totul abia dacă se mai ține de o ață.
Spre deosebire de America, noi mai putem încă să facem pasul înapoi de pe buza prăpastiei, dar nu pentru mult timp.
Comenteaza