Dumitru Buta
Iată că şi romanii considerau SFÂNT pământul DACIEI NOASTRE STRĂBUNE.
Poetul roman Marţial a dedicat prietenului său Marcellinus ce însoţea armatele lui Domiţian în anul 86 plecate spre Istru să poarte război împotriva geţilor această scrisoare(după cum ştim armatele romane AU FOST ZDROBITE de Marele Nostru Rege ce a primit atunci supranumele de “DECEBALUS”):
,,Marcelline, ostaşule, tu pleci acum, ca să iei pe umerii tăi cerul de nord al hyperboreilor şi astrele polului getic care de abia se mişcă.
Iată şi stâncile lui Prometeu.
Iată şi muntele acela faimos în legende.
În curând tu vei vedea toate acestea din apropiere cu ochii tăi proprii.
Când tu vei contempla aceste stânci în care răsună durerile imense ale bătrânului, vei zice:
Da, el a fost încă mai tare decât aceste pietre tari,
şi la aceste cuvinte tu vei putea să mai adaugi că:
acela care a fost în stare să sufere astfel de chinuri a putut într-adevăr să făurească şi neamul omenesc.”
Câţi dintre noi au auzit vreodată ceva despre această MĂRTURIE cutremurătoare a poetului Marţial?
Este una din cele mai vechi şi mai minunate descrieri a Patriei Noastre-DACIA HIPERBOREEANĂ!
Oare DE CE nu ni s-a spus niciodată nimic?
De ce nu ni s-a spus că asemeni buneilor noştri DACI şi GRECII şi ROMANII antici ştiau Carpaţii drept munţii unde PROMETEU A FOST PIRONIT şi ÎNCĂTUŞAT de către zei?
Pe atunci străinii veneau ca la Ierusalim ,în pelerinaj şi rugăciune ,la PANAGHIA (Stânca SFÂNTĂ) din Ceahlău, la Sfinxul din Bucegi.
Nici azi nu ni se spune de ce avem atâtea vârfuri numite “OMU”.
Cine e acel “OM” ,acel străbun a cărui amintire a fost astfel înveşnicită?
Din vechime până în Evul Mediu cronicarii ne numeau ţara DACIA PEONILOR.
De ce?
Grecii numeau “PEON” sau “PION” adică STÂLP,COLOANĂ muntelui Ceahlău.
Şi GHEORGHE ASACHI numea CEAHLĂUL în poeziile sale Muntele PION.
Aici,de stânca numită ŞI ASTĂZI “SFÂNTA”(Panaghia),ce chiar arată ca o uriaşă coloană se pare că a fost înlănţuit TITANUL PROMETEU.
Şi cine a urcat în Ceahlău,până la Panaghia şi Toaca a auzit legendele cu URIAŞII(titanii)ce s-au luptat cu zeii sus în vârf.
Acum înţelegem şi de ce Traian a fost singurul împărat roman care a ales SIMBOLUL COLOANEI pentru a ilustra războaiele cu buneii noştri daci.
Războaiele cu DACIA PEONILOR.
Şi Constantin Brâncuşi,marele sculptor a ales acest simbol AL COLOANEI INFINITE care urcă pănă la cer pentru a evoca jertfele buneilor noştri din Primul Război Mondial care ne-a adus REÎNTREGIREA neamului nostru românesc..
Simbolurile au fost dintotdeauna limba în care şi-au vorbit INIŢIAŢII.
Azi cheia descifrării lor poate fi în mâna noastră
κῑ́ων (kī́ōn), acuz.sg. kī́ona ”pillar, column” https://en.wiktionary.org/wiki/%CE%BA%CE%AF%CF%89%CE%BD
Te-ai fi așteptat ca Pion să sune ca acest grecism și după specificul graiului moldovenesc. Știu că unii s-au gândit la rad.PIE *pey- “a adora” pentru acest Pion, dar nu s-a gândit nimeni la ce fel de derivat ar fi acesta. Anul trecut am compilat o listă cu oronime traco-ilire și multe au terminația -ion: Ardion, Kōgaionon (v.gr. Κωγαίονον), Σκόμιον (Skómion), Βέρμιον (Bérmion), Pangaeus (Παγγαίον, Pangaion).
Nu știu dacă are vreun sens ca acestea să fie la acuzativ, iar forma de nminativ să aibă un o lung.
E probabil ca Dacii să fi considerat Dunărea sfântă și balticii atestă pentru asta în cântecele lor. O spun ai lor. Dacă au atins Dunărea cândva sau Dacii s-au dus până la ei influențându-le cultura rămâne de stabilit, dar că pământul Daciei ar fi sfânt este o noțiune străină, romantică. Mai e un braț al Dunării care era considerat sfânt în antichitate și cred că făcea legătura cu un râu moldovenesc, numit de asemenea sfânt în greaca antică, dar cine știe câte alte râuri erau speciale pentru unele triburi sau confederații. De obicei se făcea conexiunea între un munte și un râu. Ar trebui să gândim mai tribal privind aceste chestiuni pentru că nu cred că geto-dacii erau ca românii, la fel de uniformi privind cultura, religia și absența dialectelor.