Strategia lui Ștefan Vodă

G

Ucraina a dus mereu un război cu toate simbolurile românești, iar acum cu ale Rușilor, care, paradoxal aș spune, își lovesc propria identitate. Rus (rar. rusneac, rusin) a fost denumirea lor în evul mediu, pe lângă cea de rutean (cultism). Pasul montan prin care intră Ungurii și aliații lor turcomani în Panonia se numea Pasul Rușilor sau Rusiei, și nu se referea la rușii din Novgorod sau Moscova. Croații albi din nordul Carpaților și alte triburi locale au fost sub stăpânirea dinastiei rurikide și nu se poate spune cu exactitate dacă erau slavi răsăriteni în totalitate sau vestici, înrudiți cu polonezii și slovacii.

Când intră rutenii în Maramureș statutul lor de iobagi este reflectată prin denumirea de ”rus” și nu se referă cu siguranță la rușii de azi. Toponimia care reflectă așezarea rușilor printre români este clar reprezentată prin endonimul ”ruși”, ruscă și altele înrudite. Deci războiul ăsta este frățesc. E ca și cum ne-am bate noi cu aromânii pentru un petic de pământ.

Trebuie să-i lăsăm pe ruși să se lupte între ei și să nu-i ajutăm cu nimic. Bucovinenii nu-și ajută compatrioții, ci asupritorii. Nu-i absolut nicio diferență între atitudinea rușilor față de minoritățile lor decât a ucrainenilor. E același rasism, aceeași xenofobie. După cum spune o vorbă, pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești. Nu-s strateg, nici nu știu care-i cea mai bună decizie în acest moment, dar judecând cu mintea unui Ștefan cel Mare în condițiile prezente, cred că ar fi înarmat Moldova și ar fi recrutat o armată profesionistă de mercenari, speculând momentul cel mai oportun pentru a intra în război și a-și reîntregi țara.