inamiculsistemului@gmail.com 86.127.76.9
IN CDR tatal meu ca fost sef in Securitate pe anii 50 s-a trezit pe cap cu un secretar de stat trimis de Emil Constantinescu cu sacosi pline cu toate bunatatile si cu carti cu dedicatii pe ,,Memorialul durerii” in acelasi timp cu sefi DIA cu amenintari ca sa-si tina gura pe furturi de dosare si pe falsificari de dosare din arhivele Securitatii. Mai tarziu , dupa alegerile din 2000 , acest secretar de stat taranist a fost preluat de Traian Basescu si de catre PDL care i-au tiparit toate cartile. * Nota redacției – Domnule Zglobiu, e ultima oară când vă mai public asemenea texte, dacă nu veniți cu documentele pe care pretindeți că le aveți. Vă rog să prezentați și cărțile pe care le-ați primit în număr mare și cu dedicație din Memorialul durerii și ce mai spuneți că v-au adus emisarii Securității de după 1990. i.c. |
dreapta liberala a renuntat la al doilea tezaur cu binecuvantarea BOR si in acte de politie politica pe origine in justitie pentru compromitere urmati de sapte ani de teroare la nivel d crima. Am dat o singura declaratie in presa si din acel moment toata presa din Romania a disparut ca la o comanda la nivel de sefi de servicii secrete.
Recapitulare…..
Au fost doua operatiuni ale Securitatii pentru stergerea furtului tezaurului de catre armata sovietica.
Prima operatiune era pe angajatii BNR in care intr-un joc dublu al ofiterilor de informatii tatal meu a reusit sa obtina declaratii scrise de mana in care era descris furtul tezaurului si acte in original . La inceput angajatii BNR erau contrariati si s-a lasat cu discutii dure….. Pentru aceste declaratii a luat in considerare culegerea tuturor informatiilor ca sa nu scape nimic pe ideea obtinerii marturiilor din mai multe puncte de vedere si din mai multe unghiuri ca sa nu scape nici un detaliu . Ca sa intelegeti: pe o suprafata plana avea nevoie de sapte declaratii din toate sapte puncte diferite in spatiu ca sa nu scape nici un detaliu….. Actele tezaurului au fost arhivate in secret si au fost recuperate de securistii lui Ceausescu care in schimb i-au oferit protectia si o relatie directa cu sefii Securitatii pe Constanta in caz de necazuri…. si au fost multe mai ales cu sefii PCR-ului…cum a fost Marina. In 1990 la ordinul direct al presedintelui Ion Iliescu a fost santaj cand un sef DIA, seful cel mare DIA, i-a pus dosarul de ofiter pe masa : aranjat ca la carte din care au disparut arestarile si refuzul de colaborare cu sovieticii…..
A doua operatiune a Securitatii e cea in care s-a tecut la falsificari de acte pentru ca acest tezaur sa intre la despagubiri de razboi ,,mult mai complicat decat prima operatiune”…. Toate aceste acte cu concursul lui Mugur Isarescu , al patriarhului Daniel si al BOR sunt expuse in muzeul de la Tismana. Pentru asa ceva am avut familia chemata la IML de procurorul Nita Teodor si de catre medicul legist , sac de box cu ochelarii sparti si amenintari cu moartea pentru pastrarea tacerii cu tot clanul pe cap la un pas de a ajunge in strada nu inainte de a lua contact cu o echipa de batausi MMA in firmele de securisti locali – ii vedeam pe You Tube la Sala Sporturilor din Constanta pentru ca erau batausi profesionisti….. Si asa am ajuns sa fiu desfigurat si luat cu ambulanta….in presiuni la nivel de crima pentru compromitere.
Raportorul APCE Cezar Preda e implicat direct in renuntarea oficiala la tezaur si sunt convins ca tot acest tezaur a ajuns in Israel cu concursul lui Mugur Isarescu si al BOR in asa zisele despagubiri pentru holocaust . Vorbesc de despagubiri pentru holocaust cu furtul dosarelor legionarilor parasutati arhivate de tatal meu care erau verificari din care s-a stabilit ca nu intra la crime de razboi….
RACHETA UCRAINEANĂ TOCHKA-U A UCIS ZECI DE PERSOANE ÎN GARA KRAMATORSK
Titlul actual deprima pagina al New York Times este:
Live Updates: Rusia greve Gara, Ucraina spune, ca mii fug din Est
Zeci de morți și răniți, a declarat un oficial local, după un atac cu rachete în Kramatorsk, care a fost un punct principal de evacuare pentru persoanele care încercau să părăsească estul Ucrainei.
CNN citează un oficial militar ucrainean care a descris-o ca pe un atac cu rachete Iskander:
Două rachete au lovit stația, potrivit șefului sistemului feroviar național din Ucraina, Oleksandr Kamyshin. Pavlo Kyrylenko, șeful administrației militare regionale din Donețk, a declarat că armata rusă a folosit rachete balistice cu rază scurtă de acțiune Iskander.
Un cont de Twitter pro-ucrainean descrie, de asemenea, acest lucru ca urmare a atacului cu rachete (marca de timp este UTC +2):
Aceeași relatare descrie acest lucru ca fiind rămășițele secțiunii de rapel a rachetei care a lovit gara:
O verificare cu Tineye dovedește că imaginile de mai sus nu au fost publicate mai devreme. Sunt deci noi.
Secțiunea de rapel a unei rachete se separa de obicei deracheta în mijlocul zborului și aterizează separat. Cu toate acestea, secțiunea de rapel prezentată în imaginile de mai sus au aterizat in zona garii si este de la o rachetă Tochka-U.
Când sunt desfăcute, aripioarele și stabilizatorii de rețea sunt clar identificabile.
Rusia, spre deosebire de Ucraina, nu mai folosește rachete Tochka-U. Acestea au fost înlocuite cu sisteme de rachete Iskandar. Recent editat articolul din Wikipedia despre operatorii Tochka spune:
“Rusia – 220 lansatoare. Sistemele de rachete au fost modernizate din 2004 (înlocuind sistemele de control automatizate de la bord) și sunt programate să fie înlocuite cu rachetele 9K720 Iskander până în 2020”
Într-un comunicat de presă din 16 martie, Rusia a negat că forțele sale încă mai folosesc rachete Tochka-U:
ONU, 16 martie. /TASS/. “Rachetele tactice Tochka-U nu sunt în serviciu în Forțele Armate Ruse”, a declarat misiunea rusă la ONU în scrisoarea sa adresată Consiliului de Securitate al ONU și Adunării Generale.
„Având în vedere înregistrarea dovedită a regimului de la Kiev care promovează acuzații false și dovezi false, trebuie remarcat faptul că rachetele tactice Tochka-U nu sunt în serviciu în forțele armate ruse”, se arată în scrisoare.
Ucraina, care a păstrat aproximativ 90 de sisteme de lansatoare pentru rachetele Tochka-U din perioada sovietică, a tras recent mai multe dintre acestea împotriva forțelor rusești și donbasiene sacruficand populatia civila rusofona din zona..
Nu am reușit să găsesc niciun raport recent privind utilizarea rachetelor Tochka de către forțele ruse.
Un raport de situație actuală spune că Rusia a dezactivat recent în mod sistematic liniile de tren de-a lungul liniilor de aprovizionare ucrainene către frontul din Donbas:
“Pe măsură ce marea confruntare din Donbass se prefigurează, o mulțime de forțe se revarsă de ambele părți. Rusia și-a schimbat strategiile și acum lovește gările și nodurile / coridoarele de întărire, așa cum mulți au sperat că va face acest lucru. Peste noapte au existat mai multe rapoarte de noduri feroviare importante fiind lovit de rachete. Unul lângă Jîtomir, care este probabil cel mai important centru de întărire a frontului din vestul Ucrainei. Se pare că întăririle trimise în prima linie au fost distruse deși nu există nicio confirmare vizuală. Și un altul din regiunea Harkov – chiar la sud, în Lozovaya – care a evocat o pledoarie de mesaj video din partea primarului Harkovului care a spus că căile ferate au fost lovite, petrolul s-a epuizat, dar a pledat pentru ca oamenii să nu fugă, probabil pentru că militanții care îl controlează au nevoie de cetățeni pe care să-i folosească ca ostatici / scuturi umane la fel ca în Mariupol.”
Joncțiunea Lozovaya este o rută critică de aprovizionare / întărire pentru bazinul Ukrop Donbass și în special pentru fortăreața lor din Kramatorsk, care a fost sediul central al întregului JFO de ceva timp. Și alte rapoarte au spus ca un pod de cale ferată a fost lovit de asemenea.
De remarcat este faptul că până în prezent toate atacurile rusești asupra intersecțiilor feroviare au fost raportate că au avut loc pe timp de noapte.
Deoarece Rusia a întrerupt deja liniile de tren de la vest de Kramatorsk și, prin urmare, a oprit realimentarile, nu are nevoie să atace stația Kramatorsk.
Prin urmare, este aproape sigur că a fost o rachetă ucraineană care a lovit astăzi stația Kramatorsk. Fie a fost îndreptată prost, fie a ieșit de pe traseu, fie a fost îndreptată intenționat în scopuri propagandistice. Marcajul „pentru copii” în limba rusă pe secțiunea rapel poate indica cauza ulterioară.
Nu avem informații suplimentare pentru a decide care este cazul.
Postat de b pe Aprilie 8, 2022 la 10:38 UTC
Traducerea CD
POLITOLOGII AU EXPLICAT DE CE GERMANIA ACOPERĂ NAZISMUL UCRAINEAN
by Jim W. Dean and Gordon Duff – revista veteranilor americani
În 2019, Congresul SUA a încercat să desemneze regimentul Azov drept „organizație teroristă”, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Cu toate acestea, de ani de zile, Azov a menținut contacte cu mișcările de extremă dreapta în străinătate, inclusiv în Germania… https://t.co/fd7bR4HGBZ
– Brock Sandiway (@BrockSandiway) 7 aprilie 2022
Shishkin a apreciat declarațiile scandaloase ale ambasadorului Ucrainei la Berlin.
Nu există Ucraina, este un stat marionetă american. Adevăratul președinte este Ihor Kolomoyskyi, iar realul este Azovul. Hei, încă aștept pe un stadion plin de naziști, singura țară care nu are voie în competiție este Germania nazistă. Oricare altul poate fi în listă …. Acest videoclip nu îmbătrânește pic.twitter.com/sw6Cfd8uVd
– Un canadian fringe (@afringecanadian) 8 aprilie 2022
Germania este conștientă de faptul că nu are alte instrumente în afară de Ucraina și nazismul categoric al lui Bandera pentru a se opune Rusiei. Acest punct de vedere a fost exprimat de politologul rus Igor Shishkin , comentând un alt scandal cu ambasadorul „pieței” din Berlin, Andrei Melnik.
Locuitorii Germaniei sunt profund nemulțumiți de faptul că refugiații din Ucraina pun simboluri naziste în orașele lor. Un localnic relatează că „germanii încearcă să vopseasca peste aceste embleme ale naziștilor, spunând că „acest lucru este inacceptabil aici”, pic.twitter.com/VZrGie1ytO
– Jenny (@_flower_jenny) 8 aprilie 2022
„Germania îl tolerează pe Andriy Melnyk din același motiv pentru care l-a tolerat pe Poroșenko – și pentru care astăzi îl tolerează pe Zelenski „, este convins el.
Grecia a suferit grav sub ocupația Germaniei naziste , o mulțime de oameni au fost uciși . Înainte de 2022, naziștii de la Azov se adresează parlamentului elen. https://t.co/vEw5Lo5du8 de necrezut
– Dagny Taggart (@DagnyTaggart369) Aprilie 7, 2022
Anterior, a devenit cunoscut faptul că într-un interviu cu Frankfurter Allgemeine Zeitung el a recunoscut că el nu împarte rușii în bune și rele și îi consideră dușmani. În plus, el a făcut acuzații la adresa președintelui german Frank-Walter Steinmeier pentru organizarea unui concert caritabil cu participarea muzicienilor ruși, numindu-l „provocator”. „Președintele federal a aranjat în mod deliberat acest lucru ca pe un «semn de pace». El a vrut să cânte un pianist rus și un bariton rus, ambasadorul ucrainean stând acolo. Aceasta este o provocare”, a spus el.
Locuiți în Ucraina nu? Vă amintiți holocaustul? Când oamenii din vestul țării tale au ucis și s-au conformat Germaniei. Stepan Bandera sună un clopot? Ai o adevărată problemă nazistă și nu rușii sunt cei care îi ucid. pic.twitter.com/2WN95yMeiy
— squatson/Ayden (@ScottsonAyden) aprilie 8, 2022
Această declarație a provocat o reacție negativă din partea multor cititori ai publicației, care au considerat cuvintele diplomatului „pătrat” incorecte și rusofobe. Dar, așa cum este sigur Igor Shishkin, nu este necesar în acest caz să reprezentăm Germania ca un fel de victimă.
Dar îmi pasă de Germania, pentru că politicienii noștri corupți susțin acest regim nazist. Acești naziști din Azov își bombardează literalmente propria țară, încercând să creeze steaguri false… https://t.co/jxAJKutgyc
– The Ever Present Wake Observer (@fateorveritas) Aprilie 8, 2022
Germania a participat cel mai direct la formarea regimului de la Kiev. În timpul loviturii de stat din 2014, Berlinul a pompat resurse în acest regim – dl Scholz a declarat chiar că Germania a oferit cea mai mare asistență economică. Dar știa foarte bine despre „Azov” [1], și despre „Aidar” [2], și despre legile care interzic limba rusă. Dar regula a fost „da, fiul unei cățele, dar acesta este fiul nostru de cățea”, notează sursa Presei Libere.
Germania nazistă a început, de asemenea, de la 2%. Acum e 100% pentru că Zelenski a interzis toate celelalte partide, cu excepția extremei drepte. Azov este doar unul dintre aceste batalioane. Ei au putere politică și control asupra forțelor militare.
— Волчик Z KGB (@plushevolk) 7 aprilie 2022
În același timp, el este convins că nu trebuie să ne gândim că absolut toată lumea din Germania a fost șocată de declarația rusofobă a lui Melnik: „Marea majoritate a populației Germaniei sunt nepoții celor care au distrus doar aproximativ șapte milioane de civili pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice. Nu vorbim despre cei care au murit în cursul ostilităților și despre cei care au murit de boală sau de foame. Aceștia sunt cei șapte milioane care au fost împușcați, spânzurați sau arși de vii de bunicii germanilor de astăzi.
Nu e de mirare că Germania susține batalionul Azov. Aceeași mentalitate
— turkish_contender (@king_of_antioch) 8 aprilie 2022
În același timp, politologul amintește că actualul cancelar german Olaf Scholz este nepotul unui SS Obergruppenführer, ale cărui mâini sunt până la coate în sânge.” Nu-mi amintesc că Scholz a vorbit undeva despre cum este revoltat, disprețuiește și cum îi este rușine de bunicul său. El doar tace liniștit despre asta, pentru că nu-și poate permite să spună că este mândru de bunicul său”, subliniază Igor Șteșkin.
Note:
1.”Azov” – un regiment nazist naționalist, împotriva căruia a fost inițiat un dosar penal în Federația Rusă
2. Aidar este o organizație extremistă interzisă pe teritoriul Federației Ruse.
Sursa: https://www.veteranstoday.com/2022/04/08/israel-take-note-ukie-war-demonstrating-germanys-newfound-love-affair-with-nazis
Traducerea CD
Cand au vazut ca sanctiunil lor nu dau rezultate si dimpotriva Rusia a raspuns cu propriile sanctiuni si conditii mai eficiente si paralizante, americanii incearca sa arate ca s-a gresit cu sanctiunile aplicate intr-o modalitate fara vre-o sansa de asi face efetul necesar, caci cel scontat desi partial indeplinit nu a rezolvat situatia.
Scuze handicapate si expirate.
SANCȚIUNILE DE PRESIUNE MAXIMĂ NU VOR FUNCȚIONA ÎMPOTRIVA RUSIEI
De Will A. Smith – editor asistent al Interesului Național.
Prin faptul că nu oferă claritate cu privire la obiectivele sancțiunilor și la posibilitatea eliminării acestora, Statele Unite riscă să dilueze puterea coercitivă a sancțiunilor.
După ce Statele Unite au intrat în secolul XXI cu ambiții globale extinse și cu o poziție de neegalat în sistemul financiar global, sancțiunile au devenit, după cum a afirmat analiza sancțiunilor administrației Biden, „un instrument de primă soluție pentru a aborda o serie de amenințări”. Începând cu anul 2000, numărul de desemnări de sancțiuni americane a crescut de 10 ori, iar pe măsură ce utilizarea sancțiunilor s-a extins, la fel și scopul lor.
Deși sancțiunile au schilodit economiile naționale, acestea și-au atins rareori obiectivele maximaliste, iar provocarea durerii economice a devenit un scop în sine. Având în vedere amenințarea unei escaladări și mai sângeroase în Ucraina, Statele Unite au interesul de a se asigura că acest rezultat nu este replicat în campania sa de sancțiuni împotriva Rusiei.
Campaniile de „presiune maximă” ale administrației Trump au devastat economiile iraniene și venezuelene, iar utilizarea de către administrația Biden a unor „instrumente economice” împotriva talibanilor a pus Afganistanul printr-unul dintre cele mai grave șocuri economice din istoria recentă. De asemenea, sancțiunile drastice impuse Coreei de Nord și Siriei au izolat ambele țări de sistemul financiar internațional și au afectat puternic economiile lor.
Cu toate acestea, deși au provocat dureri economice incredibile, aceste campanii nu au reușit complet să-și atingă obiectivele declarate.
De exemplu, în loc să negocieze rapid un „acord mai bun”, Teheranul a extins chiar activitățile pe care campania de presiune maximă a SUA a încercat să le limiteze, iar neîncrederea semănată de retragerea unilaterală a administrației Trump încă afectează negocierile în curs de desfășurare pentru reintrarea în acordul nuclear.
La Caracas, în ciuda impactului sever al sancțiunilor americane asupra economiei venezuelene, Nicolas Maduro și-a cimentat guvernarea represivă, armata fiind acum unită în spatele său și o „alianță a statelor paria” contribuind la reducerea numărului de sancțiuni. În Afganistan, criza umanitară provocată de restricțiile financiare nu i-a împiedicat pe talibani să pună în aplicare politici din ce în ce mai represive, inclusiv cele care încalcă condițiile prealabile occidentale majore pentru relaxarea sancțiunilor.
Coreea de Nord rămâne o putere nucleară ostilă, în ciuda anilor de sancțiuni, iar Bashar al-Assad, a cărui luptă violentă de a rămâne la putere a devenit tot mai brutală pe măsură ce lista sancțiunilor a crescut, este acum ferm înrădăcinat la putere cu ocazia celei de-a unsprezecea ani de la începutul războiului civil sirian.
Cerințele și obiectivele maximaliste ale Statelor Unite, adesea percepute de guvernele vizate ca amenințând interesele lor de bază sau supraviețuirea, explică politica sa de sancțiuni nereușită. Înrăutățind lucrurile, atunci când cerințele sale inițiale dure nu sunt îndeplinite, Statele Unite se dublează adesea, tratând presiunea economică ca pe un scop în sine și crezând că aplicarea mai multor lucruri va aduce în cele din urmă capitularea.
De exemplu, cele douăsprezece cereri ale secretarului de stat Mike Pompeo de ridicare a sancțiunilor împotriva Iranului ar fi reprezentat o rescriere grosolană a politicii externe iraniene sau chiar ar fi necesitat o schimbare de regim la Teheran. Și, în ciuda semnelor clare că Maduro și Assad sunt dispuși să facă orice pentru a rămâne la putere, Washingtonul și-a păstrat angajamentul față de cererile sale de schimbare a regimului, pe măsură ce ambii lideri și-au consolidat controlul asupra țărilor lor.
Mai recent, administrația Biden a făcut ca relaxarea sancțiunilor să depindă de faptul că talibanii au pus capăt unora dintre practicile represive pe care a luptat zeci de ani pentru a le impune.
Tendința Statelor Unite de a nu oferi căi realiste de relaxare a sancțiunilor subminează și mai mult puterea coercitivă a sancțiunilor americane. Atunci când Statele Unite impun sancțiuni cu condiții vagi sau din ce în ce mai mari, evitând în același timp angajamentul diplomatic, guvernele sancționate ajung adesea să creadă că nu există nicio perspectivă ca sancțiunile să fie eliminate vreodată. Acest lucru, combinat cu amenințarea cu reimpunerea sancțiunilor în cazul în care vânturile politice de la Washington se schimbă, elimină orice stimulent pe care guvernele îl au pentru a face concesiile majore cerute de Statele Unite.
Departamentele evaluează impactul economic al sancțiunilor, nu efectuează „evaluări ale eficacității sancțiunilor în atingerea obiectivelor politice mai largi ale SUA”. În mod uimitor, comportamentul real al guvernelor sancționate a devenit o preocupare secundară pentru cei care văd durerea economică ca fiind metrica finală a succesului.
Așa cum amenințarea cu sancțiuni a administrației Biden nu l-a descurajat niciodată pe Vladimir Putin să invadeze Ucraina – unde Putin a simțit că interesele fundamentale ale Rusiei sunt amenințate – nu există niciun motiv să credem că doar durerea sancțiunilor îl va forța acum pe Putin să se retragă.
Acțiunile armatei ruse în Ucraina au fost îngrozitoare, dar folosirea sancțiunilor pentru a pedepsi Rusia de dragul pedepsei nu este o strategie coerentă pentru a opri luptele. După cum recunoaște președintele ucrainean Volodimir Zelenski, războiul din Ucraina, la fel ca aproape toate războaiele, se va încheia doar printr-o înțelegere negociată. Ajungerea la un astfel de acord va fi probabil imposibilă dacă Kremlinul nu crede că va primi sancțiuni.
Din păcate, pare din ce în ce mai probabil ca Statele Unite și aliații săi să repete greșelile trecutului și să risipească pârghiile acumulate de sancțiunile paralizante pe care le-au impus Rusiei.
Într-adevăr, Statele Unite nu au exprimat ce trebuie să facă Rusia pentru ca sancțiunile să fie eliminate ȘI NICI MĂCAR NU ESTE SIGUR CĂ LE VA RIDICA DACĂ UCRAINA ȘI RUSIA VOR AJUNGE LA UN ACORD.
Și pe măsură ce războiul a continuat, un număr tot mai mare de parlamentari americani au cerut ca sancțiunile să rămână în vigoare atâta timp cât Putin este la putere.
După summitul SUA-UE de săptămâna trecută, Financial Times a relatat că nu a existat „nicio dezbatere” cu privire la potențialele off-rampe pentru Putin, puterile occidentale pregătindu-se în schimb pentru o campanie de sancțiuni pe termen lung și fiind de acord să nu lege progresul în negocierile de pace de orice relaxare a sancțiunilor.
Prin faptul că nu oferă claritate cu privire la obiectivele sancțiunilor și posibilitatea eliminării lor, Occidentul riscă să dilueze puterea coercitivă a sancțiunilor și să-l lase pe Putin fără niciun stimulent pentru a pune capăt luptelor. Dacă Rusia este destinată să fie schilodită de un război economic pe termen lung, Putin ar putea considera că menținerea sa la putere ar putea fi amenințată prin părăsirea Ucrainei fără victorie, ceea ce îl face să escaladeze și mai mult.
Și mai îngrijorător, oficialii occidentali au făcut o serie de declarații care ar putea exacerba paranoia lui Putin și l-ar putea face să se teamă că sancțiunile sunt folosite în efortul de a-l înlătura. În aceeași săptămână în care Biden a declarat că Putin „nu poate rămâne la putere”, Bloomberg a dezvăluit că un înalt oficial Biden a declarat: „Singurul joc final acum este sfârșitul [regimului] Putin”, în timp ce un înalt oficial britanic a susținut că „opțiunea numărul 1 a Marii Britanii este ca conflictul să fie prelungit și, prin urmare, să-l sângereze pe Putin”.
Dacă Putin, care este celebru bântuit de posibilitatea de a întâlni o soartă similară cu Muammar el-Qaddafi, crede că Occidentul încearcă cu adevărat să-l înlăture, foarte probabil va lua măsuri drastice care ar putea duce la o confruntare catastrofală între puterile nucleare. Deci, în timp ce Biden poate spune că nu-i pasă ce crede Putin despre gafa sa de schimbare a regimului, posibilitatea unei înțelegeri negociate și riscul unei escaladări periculoase depind de ceea ce Putin crede că sunt intențiile Occidentului.
Toate semnele sugerează că Kievul intenționează să rezolve acest conflict la masa negocierilor și este deschis să facă concesii cu privire la aspecte-cheie, cum ar fi neutralitatea.
În timp ce Statele Unite nu ar trebui să negocieze asupra soartei Ucrainei sau să ridice sancțiuni fără concesii rusești tangibile, poziția sa ca forță principală în spatele arhitecturii coordonate a sancțiunilor înseamnă că va trebui să joace un rol esențial în facilitarea oricărei potențiale soluționări.
Washingtonul nu poate doar să-l aștepte, sperând că doar presiunea economică susținută îl va sângera pe Putin și îl va face să se prăbușească în cele din urmă. Statele Unite și aliații săi trebuie să facă rapid o corecție a cursului dacă există vreo șansă ca Ucraina să negocieze acordul necesar pentru a pune capăt războiului. Acestea ar trebui să înceapă prin a declara în mod deschis că sancțiunile sunt menite doar să obțină un acord și vor fi ridicate imediat dacă se ajunge la unul.
Dacă se înregistrează progrese în negocierile de pace, este esențial ca Statele Unite să colaboreze cu partenerii săi pentru a sublinia în mod clar ce trebuie să facă Rusia în schimbul reducerii sancțiunilor.
Ajungerea la o înțelegere acceptabilă pentru ambele părți va fi o provocare incredibilă, dar este singura modalitate de a pune capăt războiului. Biden se va confrunta cu presiuni pentru a nu folosi perspectiva ridicării sancțiunilor pentru a ajuta Ucraina să obțină o astfel de înțelegere, iar analogiile motivate politic cu Munchen vor fi făcute cu siguranță dacă va încerca să facă acest lucru.
Cu toate acestea, la fel cum a făcut-o și atunci când s-a angajat să se retragă din Afganistan, Biden trebuie să se confrunte cu realitatea și limitele puterii americane, să ignore preocupările politice interne și să facă compromisurile dure necesare pentru a obține cel mai bun rezultat posibil pentru Ucraina.
ISRAELUL SE ADRESEAZĂ CHINEI DIN NOU
De M.K.Bhadrakumar
Portul Bay de la Haifa, pe Marea Mediterană, va fi operat de Shanghai International Port Group pentru o perioadă de 25 de ani
Convorbirea telefonică recenta a premierului supleant al Israelului și ministrul de externe Yair Lapid cu consilierului de stat chinez și ministrului de externe Wang Yi releva inca odata mai mult schimbările tectonice din geopolitica Orientului Mijlociu din ultima perioadă. Lapid s-a adresat Chinei la numai zece zile de la vizita secretarului de stat american în Israel.
Lapid a făcut un pas imens pentru ca cele două țări care „se înțeleg și se apreciază reciproc” sa-și valorifice „capacitatea puternică de inovare” si pentru „accelerarea procesului de modernizare”. Lapid a declarat interesul Israelului de a menține schimburi strânse la nivel înalt și de a aprofunda cooperarea în diverse domenii cu China.
Wang Yi a răspuns prin semnalarea interesului Chinei „de a impulsiona relațiile bilaterale pentru a obține în permanență noi realizări, cooperarea inovatoare fiind o forță motrice esențială”. Cei doi lideri au convenit să accelereze negocierea și semnarea unui acord de liber schimb.
Această interacțiune indică în continuare schimbarea vânturilor de politici externe israeliene, pe fondul dezangajării SUA din regiune și ridicarea sancțiunilor SUA împotriva Iranului, care ar putea răsturna ordinea regională stabilită.
Recenta masă rotundă a diplomaților de top din Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Maroc și Egipt în deșertul Negev din sudul Israelului, pe 28 martie, a arătat un nou nivel de confort între Israel și vecinii săi arabi. Interesant este că Wang a luat act și de stabilirea de către Israel a unor „relații normale de prietenie cu țările din regiune, care ar trebui să facă parte din reconcilierea generală din Orientul Mijlociu”.
Consolidarea rapidă a legăturilor economice dintre Israel și China în ultimul deceniu a fost un punct de vedere pentru Washington. Fostul premier israelian Benjamin Netanyahu a știut cu siguranță să scape si sa-si faca lucrurile așa cum și-a dorit. 2014 a fost un moment de cotitură când Netanyahu a decis să accelereze acordurile de cooperare tehnologică cu China. Vizita sa importantă în China în 2017 și întâlnirea sa cu președintele Xi Jinping și găzduirea vicepreședintelui chinez Wang Qishan în Israel în 2018 au creat o nouă dinamică a relației.
Punctul culminant a fost atins în septembrie anul trecut, când primul port privat al Israelului a fost deschis la Haifa, construit și operat de compania chineză condusă de govern, Shanghai International Port Group [SPIG]. Există așteptări mari ca portul Bay de 1,7 miliarde de dolari de la Haifa de-a lungul coastei mediteraneene a Israelului să permită clase mai mari de nave de marfă, care transportă 18.000 de containere sau mai mult, să acosteze și să stimuleze poziția țării ca centru comercial regional.
Israelul și-a vândut porturile deținute de stat și a construit noi docuri private într-un efort de a reduce costurile și de a reduce timpii de așteptare pentru descărcarea navelor. Acest lucru este important, deoarece 99 % din toate bunurile circulă în și din Israel pe mare, iar o modernizare este esențială pentru menținerea creșterii economice.
Dar pentru administrația Biden, a fost puțin prea mult faptul că o companie de stat chineză își stabilea o prezență de 25 de ani într-un astfel de port strategic, urmărind tranzitarea navelor de război ale Flotei a șasea. Deci, pentru a scurta o poveste lungă, când președintele Joe Biden a preluat cu Bennett problema creșterii investițiilor chineze în Israel, inclusiv în high tech, la prima lor întâlnire în Biroul Oval din august anul trecut, acesta din urmă a promis că va examina îndeaproape investițiile chineze în Israel.
Bennett a trecut prin moțiunile sale stipulând că toate propunerile de investiții chineze necesită autorizare din partea biroului său și a promis că va ține Washingtonul în buclă cu privire la orice acorduri semnificative încheiate cu firme chineze. Potrivit unui raport al Axios, cu scopul de a evita și mai mult inflamarea tensiunilor, Israelul a notificat de atunci SUA cu privire la discuțiile la nivel înalt pe care le poartă cu China – așa cum a făcut-o înainte de o întâlnire virtuală din ianuarie, în cadrul căreia ministrul de externe Lapid și vicepreședintele chinez Wang Qishan au convenit asupra unui plan pe trei ani de cooperare în domeniul economiei, știință, cercetare și tehnologie.
La rândul său, China a ales să ia lucrurilelan pas, simțind că, în analiza finală, administrația Biden ar fi detestată să înfrunte Israelul a cărui stabilitate este de o importanță crucială – în special, într-un moment de fricțiune în relație din cauza posibilei ridicări a sancțiunilor americane împotriva Iranului.
Agenția de știri Xinhua a raportat în noiembrie anul trecut că președintele Xi, într-o conversație telefonică cu omologul său israelian Isaac Herzog pentru a marca cea de-a 30-a aniversare a stabilirii relațiilor diplomatice, a subliniat o oportunitate de a promova dezvoltarea susținută, sănătoasă și stabilă a „parteneriatului cuprinzător inovator” China-Israel.
Companiile chineze s-au ocupat de proiecte majore de infrastructură și transport în Israel în ultimii ani, inclusiv câștigarea licitațiilor pentru construirea de noi porturi în Haifa și orașul Ashdod din sudul Israelului, precum și construirea unei secțiuni cheie a sistemului feroviar ușor Tel Aviv.
Cu toate acestea, tehnologia inovatoare a devenit acum buzzword (care este, de asemenea, ceea ce îngrijorează Washington.) China este atrasă de reputația Israelului ca centru de inovare al lumii. Ceea ce China poate aduce în ecuație este economia sa uriașă și puterea de producție extraordinară, ceea ce face ca cele două părți să fie extrem de complementare. În transformarea Chinei ca economie axată pe dezvoltarea orientată spre calitate, Israelul simte oportunități de afaceri aproape fără sincope în domenii precum agricultura modernă, dispozitivele medicale, securitatea cibernetică și orașele inteligente.
Potrivit rapoartelor chineze, parcurile de inovare China-Israel oferă proximitate fizică pentru firmele israeliene pentru a obține fonduri și a colabora cu companii chineze în cercetarea și dezvoltarea industrială. Xi îi spusese lui Herzog în noiembrie: „Inovația a devenit un punct culminant și un stimulent al relațiilor bilaterale”.
China are încredere în capacitatea Israelului de a urma politici externe independente. În mod ideal, ar dori ca țările din Orientul Mijlociu, inclusiv Israelul, să urmeze, de asemenea, calea ASEAN în refuzul lor de a lua parte la rivalitatea SUA-China. Poziția Israelului cu privire la conflictul din Ucraina întărește cu siguranță această credință.
PRIVITĂ PRIN PRISMA TEORIEI TRANZIȚIEI DE PUTERE, se pare că există o inevitabilitate ca China să se implice din ce în ce mai mult în Orientul Mijlociu pentru a-și proteja interesele economice și pentru a-și stabili propria sferă de influență pentru a submina SUA. Dar relațiile diverse ale Chinei în regiune oferă o imagine diferită.
În loc să-și militarizeze abordarea regională pentru a-și proteja interesele în creștere în regiune, China se bazează pe realitatea tot mai mare că comportamentul și strategiile actorilor regionali înșiși sunt departe de a fi pasive, iar un angajament minim în rivalitățile regionale ar putea aduce profituri mult mai productive în cazul în care China este văzută ca o „resursă neexploatată” de către țările din regiune.
Relația China-Israel avertizează împotriva viziunii compulsive asupra tuturor lucrurilor în ceea ce privește rivalitatea SUA-China.
Sursa: https://www.indianpunchline.com/israel-reaches-out-to-china-again
Traducerea: CD
Au fost doua tezaure furate . Primul tezaur e cel din primul razboi mondial de care stiu toti. Al doilea tezaur furat e tezaurul rezerva BNR furat de armata sovietica trecut la despagubiri de razboi de Mugur Isarescu si scos de pe lista tezaurelor revendicate cu ajutorul UE de raportorul APCE Cezar Preda. Al doilea tezaur furat a intrat la despagubiri pentru evrei si ca sa se acopere marea excrocherie BOR impreuna cu Mugur Isarescu au initiat un muzeu la Tismana care are la baza acte falsificate de Securitate in anii 50 cu scopul de a acoperi furtul tezaurului.
Au fost doua operatiuni ale Securitatii pentru a acoperi furtul tezaurului de catre armata sovietica. Prima o reprezenta ,,stergerea” furtului tezaurului cu arestarea membrilor BNR pe directia Poarta Alba. In aceasta operatiune tatal meu a jucat un joc dublu in care a obtinut de la angajatii BNR declaratii scrise de mana in care era descris furtul tezaurului BNR: peste 200 de tone de aur. Declaratiile angajatilor BNR au fost arhivate in secret de tatal meu pe o retea de ofiteri de Securitate care pe toata perioada anilor 50 s-a ocupat cu anchete in secret si cu arhivari de dosare in secret fata de sovietici cum ar fi anchetele pe actul de la 23 august 1944 cu tradarea regelui Mihai, dosare furturile sovieticilor din Romania , dosare pe legionari verificari crime de razboi etc
In iunie 1990 a fost un santaj cu sefi de servicii secrete in amenintari grele si dosarul a fost secretizat. Mai incolo a incercat de forma si de fatada Ion Iliescu sa revendice tezaurul si la un moment dat in presa a aparut un fake news cum ca acest tezaur ar fi intrat la despagubiri de razboi…
A doua operatiune a Securitatii a constat in falsificari de acte ca sa acopere furtul tezaurului. Toate aceste acte le gasiti la muzeul din Tismana ca sa se acopere o mare excrocherie a BOR si a BNR condusa de Mugur Isarescu. Tezaurul BNR furat de armata sovietica de peste 200 de tone de aur a ajuns in Israel pe ideea despagubirilor pentru holocaust cu furtul declaratiilor angajatilor BNR .