Ce a stat în spatele deciziei de a se încheia acest tratat în anul 1997 (semnat la Kiev pe 3 mai de către miniștrii de externe și apoi pe 2 iunie la Neptun de către cei doi președinți Constantinescu și Kucima) prin care s-a cedat pentru a doua oară, de data asta către Ukraina și pe timp de pace, nordul Bucovinei, Ținutul Herța, nordul Basarabiei, sudul Basarabiei (Bugeacul), nordul Deltei Dunării și insula Șerpilor?
Se vehiculează ”motivul” că Teritoriile Patriei-Mamă au fost cedate pentru ca România să fie primită în N.A.T.O. O pacaleala!…Nimic nu poate justifica această acțiune de cedare din teritoriul național!
Și dovadă a faptului că nu asta a fost condiția este că România a fost acceptată în organizație abia după 7 (șapte!) ani după ce s-a comis ratificarea tratatului. La sfârșitul lunii ianuarie 1997 a avut loc reuniunea de la Davos, pe teme de politică externă ale țărilor europene participante.
În cadrul acelei reuniuni, ”președintele Emil Constatinescu și-a permis să avanseze disponibilitatea României de a ceda de jure Ucrainei Teritoriile Ocupate, fără să aibă niciun mandat în acest sens, fără să consulte Parlamentul sau poporul român, fără să-și pună problema că un asemenea sacrificiu privește întregul neam românesc”.
Despre aceste ”discuții” lansate atunci, presa românească, care încă era haotică, nu s-a pronunțat. Practic, ratificarea Tratatului cu Ucraina s-a produs într-un fel de taină politică, pe care acum actanții de atunci nu o mai recunosc. Iar actanții, cei care au ”pus în operă” acest tratat de trădare națională, Petre Roman primul ministru și Adrian Severin ministrul de externe, sunt vii.
Încă se agită în politica românească. Iar președintele Emil Constantinescu a semnat tratatul ca pe un document de rând, măsurat de o iresponsabilitate pe care astăzi nu o recunoaște”.
În Ucraina sunt înregistrați oficial peste 400.000 de cetățeni de etnie română.
Aproape 128.000 locuiesc în regiunea Odessa si în Basarabia de Sud.
LEGE nr.129 din 14 iulie 1997 pentru ratificarea Tratatului cu privire la relatiile de buna vecinatate şi cooperare dintre Romania şi Ucraina, semnat la Constanta la 2 iunie 1997 ; Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Articol unic. – Se ratifică Tratatul cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare dintre România şi Ucraina, semnat la Constanţa la 2 iunie 1997
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 26 iunie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILORION DIACONESCU Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 7 iulie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI PETRE ROMAN.7 iulie 1997: Ratificarea Tratatului cu Ucraina.
Prof. Florin Constantiniu sublimiază: Pentru prima dată de la constituirea României Mari, un guvern român a cedat părți ale teritoriului național fără a fi amenințat cu agresiunea.
Daniel S.– Arhive istorice
Încă nu am înțeles ce vroia sa spună Coldea atunci când s-a referit la noi, România ca trebuie sa fim o ținta predictibila dar așa este când suntem considerați idioți de unii care copiază la examinarea psihologică