Ultima șansă a Occidentului
DE ADRIAN PĂTRUȘCĂ
Schimbarea de macaz s-a produs vara trecută.
În iulie 2021, directorul redacției de la Washington a CNN și totodată vicepreședintele postului, Sam Feist, a trimis subordonaților de la Știri un e-mail al cărui subiect era:
„Majoritatea americanilor nevaccinați declară că este improbabil să își facă vaccinul COVID-19, în ciuda eforturilor de a-i convinge.”
Legat de acest subiect, Feist a scris în corpul e-mail-ului:
„Asta este chestiunea: morcov vs. bâtă. Morcovul nu mai funcționează…”
Continuarea era subînțeleasă și clară: pentru convingerea animalului (citește: poporul) care începe să se trezească și să nu se mai lase păcălit, trebuie folosită bâta.
CNN este noua Pravda a presei mondiale: trasează liniile politice ale globalizării. Ce dictează, se execută.
De atunci, bâta a luat treptat locul morcovului. Biciul a înlocuit zăhărelul.
Astăzi, bâta a devenit principalul instrument politic în Occident. De la Ottawa la Melbourne, via Paris, Bruxelles și Berlin, se guvernează cu ciomagul.
După ce au stat doi ani lipite de obraji, măștile au căzut dezvăluind chipul hâd al Noii Normalități.
Democrația, care agoniza de mult, a sucombat în pandemie. DE și CU Covid.
*
„Oamenii nu mai cred în morcov…” A început dezvrăjirea.
Disperați să pună mâna pe toată puterea planetei, Globo-Capitaliștii s-au comportat ca niște puști acneici care merg prima oară la curve. Tremurând de poftă, molfăindu-și în gând fantasmele erotice, nu s-au mai putut controla. N-au mai ajuns la fructul tarifat. S-au scăpat în pantaloni.
Zdupăiala lor precipitată pe culoarele stabilimentului a trezit pe toată lumea.
Sculați brusc din somn, oamenii au privit în jur și au realizat teribilul adevăr: casa respectabilă în care credeau că trăiesc era de fapt un bordel sordid.
*
De multă vreme, pe unii îi încercau niște bănuieli, Văzuseră niște semne, dar au preferat să se amăgească. Să se culce la loc.
Au fost șocați când, după 2001, li s-a cerut prima oară, la aeroport, să-și dea jos brăcinarii și pantofii. Dar li s-a spus că a început Războiul împotriva Terorismului, că e spre binele lor să se despoaie, și au crezut. Se temeau de terorism.
Au fost șocați de invadarea Irakului, în 2003, dar li s-a spus că Saddam avea arme de distrugere în masă și au crezut. Se temeau de armele de distrugere în masă.
Au fost șocați, în 2006, când au aflat că Saddam nu avea arme de distrugere în masă, dar li s-a spus că, oricum, era un dictator de care trebuia scăpată lumea, și au crezut. Se temeau de dictatori.
Au fost șocați, în 2011, când Obama a declanșat Primăvara Arabă, aruncând din nou în aer tot Orientul Mijlociu care abia își regăsise liniștea. Li s-a spus că trebuie încurajată aspirația firească a popoarelor de a se elibera de tiranie și au crezut. Se temeau de tiranie.
Au fost șocați, în 2014, când, din cloaca Primăverii Arabe, a apărut ISIS. Li s-a spus că era vorba de un grup restrâns de indivizi care doar întinează valorile Islamului și taie capete pentru că nu au citit Coranul cum trebuie. Și au crezut. Se temeau prea tare pentru capetele lor.
Au fost șocați. în 2015, când au apărut primele atacuri teroriste în Occident, când pe străzile frumoaselor metropole au început să patruleze militari înarmați până-n dinți și a fost instituită starea de urgență. Li s-a spus că este vorba de o restrângere temporară a libertăților, pentru a-i feri de bombele și cuțitele teroriștilor. Nu le-a trecut prin cap că Războiul împotriva Terorii începuse cu 14 ani în urmă și ar fi trebuit să se termine până atunci, așa că au crezut. Se temeau prea tare pentru viețile lor.
Tot în 2015, au fost șocați când Mutti Merkel a deschis vraiște granițele, călcând în cipici Tratatul de la Dublin, și în Europa au năvălit hoarde de indivizi tineri, musculoși, agili, care se strecurau ca niște nevăstuici și săreau gardurile ca niște cai arabi. Printre ei, pentru imaginile de primă pagină, câteva femei cu copii. Li s-a spus că sunt „refugiați de război” și trebuie să li se facă toate poftele pentru a se simți ca acasă. Și au crezut. Se temeau prea tare ca noii chiriași să nu le ia gâtul.
În 2016, au fost șocați când mândrul Albion, sătul de imigranți, de birocrație, centralism și în general de tot sistemul de lipitori al Bruxelles-ului, a votat pentru ieșirea din UE. Li s-a spus că totul e o conspirație (altminteri cine ar fi nebun să plece din Raiul pe Pământ?) și au crezut. Se temeau prea tare de conspirații.
Tot în 2016, au fost șocați când Donald Trump a câștigat alegerile din Statele Unite cu un discurs cum lumea nu mai auzise de zeci de ani: „patriotism”, „suveranitate”, „mândrie națională”, „libertate”… Li s-a spus că rușii au falsificat alegerile din America, și au crezut. Se temeau prea tare de ruși.
Când a apărut COVID-ul, oamenii erau deja dresați. Învățați să se teamă și să creadă orbește tot ce le spun „autoritățile”.
Erau fezandați pentru Marea Resetare.
*
Disperați să nu rateze „rara, dar îngusta fereastră de oportunitate”, Globo-Capitaliștii s-au grăbit. N-au mai avut răbdare ca broasca să adoarmă profund, și au îngrămădit în neștire lemne pe foc.
Broasca a simțit arsura, s-a trezit din letargie și a făcut țuști.
Acum, umblă cu ciomegele după ea prin toată bucătăria, s-o prindă și s-o bage la loc în oală.
*
Echilibrul lumii s-a rupt odată cu prăbușirea Zidului Berlinului. După lichidarea Comunismului, Democrația și Capitalismul nu aveau cu cine să se mai bată. Lăsate la vatră, fără griji, s-au culcat pe-o ureche. S-au buhăit și s-au moleșit.
Curând, toate vechile beteșuguri, căpătate în ani de luptă, s-au agravat. Au început să le doară toate.
Pluralismul politic a devenit o glumă. Strujite și castrate de etaloanele procustiene ale Corectitudinii Politice, partidele au ajuns să semene între ele până la confuzie: ce mi-e CDU, ce mi-e SPD, ce mi-e PNL, ce mi-e PSD…
Drept urmare, alegerile au devenit inutile, ca o ruletă măsluită: orice ai miza, tot Casa câștigă.
Clasa conducătoare s-a rupt de popor. Apoi a început să guverneze împotriva poporului.
Și în favoarea unor indivizi putred de bogați, care, ambetați de luxura obișnuită pe care o oferă banul, au râvnit la o jucărie mai grozavă: Planeta întreagă.
Confundând realitatea cu o consolă de calculator, și-au pus în cap să salveze lumea și să o modeleze după chipul și asemănarea lor hidoasă.
În paralel cu controlul politic, și-au asigurat și controlul economic. Prin aceeași rețetă a formelor fără fond, au castrat noțiunile esențiale ale Capitalismului: „Piața liberă” și „Concurența”.
(Nu uitați: formula completă inventată de Klaus Schwab este „Marea Resetare a Capitalismului”)
Patru mari firme de investiții – Vanguard, Blackrock, State Street și Berkshire Hathaway – controlează, prin pachetele de acțiuni pe care le dețin, toate marile companii din lume.
(Naivii ar trebui să știe, de pildă, că între Coca-Cola și Pepsi nu există o concurență reală.)
În aceste condiții, pentru companiile „alese”, falimentul nu mai reprezintă un pericol. Găurile financiare sunt acoperite de patronatul comun, așa cum eu sau dumneata ne mutăm banii dintr-un buzunar în altul.
Criteriul de „performanță” dispare. Apare în schimb Ideologia, care, în condiții normale, este moartea Capitalismului
Ferite de riscul falimentului, marile companii își permit să adopte ostentativ preceptele Corectitudinii Politice: de la reprezentarea după cote de rasă, gen sau religie în organismele de conducere, la ideologizarea publicității la propriile produse.
Occidentul, leagănul Democrației și Capitalismului, a ajuns să semene frapant cu China.
*
De 32 de ani, Occidentul se sinucide inexorabil, victimă a fantasmelor mâinii de nebuni planetari de care vorbeam.
Pandemia de COVID-19, supralicitată sanitar și politizată, a fost gândită ca lovitura de grație dată Lumii Libere. Graba, lacunele de organizare, stupiditatea, proasta înțelegere a realității au făcut ca ea să eșueze.
Pacientul s-a trezit pe masa de operație, cu puțin înainte de a fi hăcuit fatal. Tăiat pe burtă și cu mațele scoase, a prins să urle ca din gură de șarpe și să se zbată.
Problema doctorilor planetari e că li s-a terminat anestezicul și li s-a fâsâit Planul B.
Operația COVID trebuia să fie urmată și încununată de Combaterea Schimbării Climatice, cu toată cohorta de restricții și de controale draconice menite, vezi Doamne, să salveze Planeta de oameni, împotriva oamenilor.
Însă, marile rivale ale Occidentului, China și Rusia, care au marșat cu tot entuziasmul la manipularea COVID, au refuzat să facă și pasul următor. Au lăsat Occidentul în ofsaid.
Pentru că nici China, nici Rusia nu sunt proaste să-și distrugă economiile, bazate masiv pe combustibili fosili, de dragul unei himere ideologice.
În plus, la ele este deja Dictatură. Nu au nevoie de concurența unor tirani venetici.
Dimpotrivă, China, Rusia plus alte câteva acolite de conjunctură, cum ar Turcia ori Iranul, s-au prins de foloasele nesperate pe care le pot trage din sinuciderea ritualică a Occidentului.
(Ucraina de azi sau Taiwanul de mâine sunt doar forme de „ce-i în mână nu-i minciună”, în așteptarea constatării decesului.)
Înconjurat de inamici din exterior și confruntat cu rezistență din interior, Occidentul, așa cum îl cunoaștem, leagănul civilizației creștine, al libertății și democrației, mai are paradoxal o singură șansă: să fie învins de propriile popoare.