Nicu Pândaru
ealucin@yahoo.ro
95.76.1.218
Ce i-au spus legionarii mareşalului Antonescu din partea lui Stalin in 1944?
În noaptea de 27 spre 28 iulie 1944, sovieticii (de fapt, N.K.V.D.-ul) au paraşutat lângă Olăneşti cinci legionari (prizonieri de război, din care 3 erau comandanţi legionari, în frunte cu Tudor Djonat) care să ajungă la Ion Antonescu, ceea ce s-a şi întâmplat, după ce s-au lăsat arestaţi ori s-au predat. Antonescu a stat foarte mult de vorbă cu ei. Erau trimişii lui Stalin (Antonescu voia un armistiţiu inteligent cu sovieticii, fără a le da ţara, fiind însă blocat sistematic de camarila regală), dar presa si istoricii au consemnat că aceştia ar fi avut misiunea să-l asasineze pe mareşal (nimic nu dovedeşte asta).
Mareşalul Antonescu a discutat personal cu legionarii paraşutaţi Djonat şi Gheracostea, după care a cerut angenţilor Siguranţei şi jandarmilor să înceteze orice operaţiuni întrucât „colaborarea a fost terminată“. Nici până în ziua de azi nu se ştie ce au discutat cei trei, întrucât după ocuparea ţării (august 1944) arhivele au fost„periate“ şi „ curăţate“.
Ideea mediatizată că legionarii fuseseră paraşutaţi să îl asasineze pe Ion Antonescu convenea de minune şi ca acoperire (faţă de aliaţii germani, în primul rând) a negocierilor secrete dintre mareşal şi sovietici pentru ieşirea României din război (în condiţii mult mai bune decât a făcut-o Palatul, fără nici un acord/armistiţiu şi sabotându-l şi chiar distrugându-l pe Antonescu, aruncând România în hazard).
Adevărații legionari n-ar fi acceptat niciodată să fie curierii lui Stalin pentru vânătorul de legionari Ion Antonescu. Cred că Antonescu a încercat și varianta unui armistițiu cu Stalin. Însă nu trebuie să uităm că Antonescu a început războiul fără să încheie un tratat de alianță cu Hitler. Cum nu trebuie să uităm că legionarii au fost vânați sistematic de Ion Antonescu. Niculae – ealucin trebuie să recunoască faptul că istoricii români, pe care-i apără necondinționat, au fost niște frecători de mentă inclusiv în problema studiului mișcării Legiunii. Proba este toată literatura de memorialistică din temnițele comuniste. Editorul Viorel Cucu și tipografii Rusei (Ionel și Mihai) sunt niște eroi pe lângă marii profesori universitari doctori în istorie inclusiv academicieni.
Mișcarea Legionară în Romanați este ultima probă a imposturii istoricilor români. Niște anonimi au publicat sute de documente de arhivă care probează cum regimul antonescian a participat la exterminarea mișcării Legiunii. O carte de excepție,
Toate documentele de arhivă prezintă că Antonescu avea trei obsesii: legionarii, comuniștii și evreii. Cu evreii s-a mai domolit în a doua parte a războiului, dar pe legionari nu i-a iertat până în ultima zi de viață.