Radu Gyr și lipsa de profesionalism a „exegeților” săi
Domnule profesor ION COJA, v-am trimis eseul dnei ANA SELEJAN intitulat Discursul lui Radu Gyr în totalitarismul postbelic, și doresc să vă cunosc părerea despre acest text, sper că l-ați citit.
Citesc tot ce-mi trimiți dumneata. Am auzit de doamna autoare că a scris mai multe texte oarecum pe aceeași temă ca și „eseul”: trădarea intelectualilor români după 23 august 1944! Și, de dragul dumitale, mai înainte de orice, voi pune câteva întrebări. Doamna în cauză a scris până acum ceva despre intelectualii care nu, nu au trădat în aceeași perioadă istorică? Căci sunt destui! Și, mai ales, a scris ceva despre intelectualii care au trădat după 1990? Căci sunt mulți și aceștia!
Cum ziceam, nu știu nimic despre doamna Selejan, decât că s-a născut în 1946, deci a trăit 44 de ani sub „comunism”. A avut timp berechet „să nu trădeze”. Timp să adune și ceva care să se numească „operă”. Există?
Nu am nevoie de un răspuns la aceste întrebări. Cel mai grav ar fi dacă unul din răspunsuri ar fi „doamna Ana Selejan nu a scris nimic (mai nimic) despre intelectualii care au trădat după 1990.”
De ce ar fi așa de grav?
Pentru că va trebui s-o încadrăm alături de aceștia: cei care după 1990 au trădat condiția lor de intelectuali, de învățați ai Neamului.
Ce aveți de reproșat eseului pe care vi l-am trimis? Țin foarte mult la Radu Gyr și nu-mi pică bine concluzia autoarei: „e clar că Radu Gyr a practicat scrisul la două mâini. O scriitură „semioficială”, la vedere, cea din ziarul „Comitetului român pentru repatriere”, şi cea ascunsă, interzisă, cea valabilă din punct de vedere estetic, de certă valoare şi perenitate.”
Domnule, distinsa eseistă se declară anticomunistă! Postură ușor de asumat imediat după 1990, dar din ce în ce mai greu de afirmat azi, după 27 de ani de anticomunist „de stat”, fără să vii cu argumente serioase. Căci viziunea noastră asupra perioadei 1945-1989 este azi alta decât în decembrie 1989. Iată, din acest eseu aflu că a existat în vremea „aceea” un Comitet român pentru repatriere”, iar lui Radu Gyr doamna eseistă îi reproșează că a colaborat cu acel comitet! „Păi, cucoană, îmi vine să-i zic, dacă ar exista azi un asemenea comitet, m-aș strădui și eu să colaborez la opera de repatriere a românilor! Cum să-l acuzi pe un mare naționalist, ca Radu Gyr sau Nichifor Crainic, că n-au refuzat colaborarea la repatrierea românilor, o preocupare dintre cele mai firești a unui guverne, indiferent de ideologie?! Mata ce ai vrea, să ne punem în slujba operei malefice, diavolești, de depopulare a României, de deromânizare a Țării, care se petrece după 1990 susținută pe toate căile de actualul establishment?! Și mai ales se produce această hemoragie națională fără să stârnească niciun protest mai serios al majorității intelectualilor noștri. Y compris doamna Ana?…”
Propriu zis e de mirare că a existat acel Comitet în anii „obsedantului deceniu”, denumire eufemistică a unui deceniu odios, în termeni exacți!
Totuși, să ieși din pușcărie unde te-au băgat pe nedrept comuniștii și după câteva zile să scrii laude la adresa comuniștilor nu este un lucru prea curat…
Domnule, cum vă mai păcălesc cuvintele!… Gândiți-vă la persoane și la fapte, nu la cuvinte! Comuniști se numeau și Ana Pauker sau Teohari Georgescu, dar și Gheorghiu Deja sau Ilie Murgulescu! Păi comuniștii care i-au închis și torturat pe Radu Gyr și camarazii săi în anii acelui deceniu tragic nu mai erau pe funcții de conducere la data când închisorile comuniste au început să se golească de deținuții politici, de alde Radu Gyr și Nichifor Crainic! Instaurarea comunismului de tip bolșevic, kominternist, s-a produs cu brutalitate, cu sute de arestări într-o singură noapte, sub protecția Armatei Roșii care ne ocupase!… De acest regim total anti-românesc, mai întâi anti-românesc și abia în subsidiar anti-democrat, nu ne-au scăpat americanii, cum am sperat cu toții, ca niște năuci! De acel regim criminal ne-au scăpat comuniștii naționaliști, la început minoritari în partid, care cu timpul au devenit majoritari și, când s-a constituit o masă critică de români în rândurile Partidului, partidul a început să iasă de sub teroarea instaurată de „grupul deviaționist” al minoritarilor (evrei și maghiari în primul rând) kaghebiști, kominterniști!
Românii umpluseră închisorile în anii odiosului deceniu. Exemplară întâmplarea petrecută la Târgu Mureș, când Gheorghiu Dej a întrebat câți deținuți politici sunt în Regiunea Autonomă Maghiară. Iar când a întrebat câți dintre acești deținuți sunt maghiari, i s-a răspuns că niciunul!… Numai românii unelteau împotriva ordinii sociale?!, s-a mirat Ghiță al nostru…
Insinuați că a existat un filon naționalist în partidul comunist, că acest grup naționalist a organizat Comitetul de repatriere a românilor și că Radu Gyr a căzut la pace cu acești comuniști naționaliști?!
Nu insinuez, ci afirm! Vin cu probe! Or, când doamna Ana Selejan își propune un asemenea subiect,care pune la colț aproape toată intectualitatea românească, avea datoria să se asigure că înțelege ce s-a întâmplat, că știe tot ce trebuia știut ca să înțeleagă!… Or, din eseul doamnei, eu am înțeles că domnia sa acceptă punctul de vedere al celor care se străduie să ascundă acest adevăr: în istoria celor 45 de ani de comunism, în România au fost două perioade: una de comunism bolșevic, kominternist, anti-național, care a ținut până prin 1960, și alta de comunist naționalist, cu „față umană”.
În toamna lui 1960, când am dat admiterea la facultate, la examenul oral mi-a căzut să vorbesc despre romanul Bărăgan, celebru pe vremea aceea, lăudat în toate manualele. Nu mai țin minte cum am început, dar am fost oprit de examinator, de George Ciompec, cu întrebarea „ați citit romanul?” Se vedea pe fața lui George Ciompec și a celuilat examinator, dna Chiosea, că sunt oameni normali, de încredere, așa că am răspuns cu toată sinceritatea: „Nu am citit romanul, am încercat de câteva ori, dar mi s-a părut prost scris, tezist etc.” (Reproduc aproximativ răspunsul meu.) Răspunsul comisiei a fost nota 10 pe care mi-au dat-o fără să-și mai piardă vremea!… Curtea era edificată!Așadar…
Toți profesorii pe care i-am avut la facultate au fost de calitatea intelectuală a regretatului George Ciompec! Niciun „trădător” printre ei!… Fuseseră câțiva trădători care se remarcaseră în anii „aceia”, dar după 1960 nu mai teoretiza nimeni realismul socialist cu entuziasmul de odinioară. Mă gândesc la alde Grohmălniceanu, care mi-a fost cel mai antipatic, alte nume nu dau! Fuseseră majoritari prin anii 50, ajunseseră minoritari în facultate și se reciclaseră strategic!
Să revenim la Radu Gyr. Cum e cu scrisul „la două mâini”?
Nu știu dacă din onestitate sau din prostie doamna Ana Selejan dă un număr suficient de mare de citate din poeziile publicate de Radu Gyr în revista comunistă „Glasul Patriei”, astfel că putem judeca în cunoștință de cauză cât a fost Radu Gyr de practicant al „realismului socialist”! Păi ce minunată literatură ar fi fost cea scrisă de Dan Deșliu sau Maria Banuș ori Nina Casian dacă ar putea fi pusă alături de textele publicate de Radu Gyr „la comanda partidului”! Nu sunt două mâini, domnule coleg, ci o singură mână, a Poetului autentic!
Mi-am adus aminte de Labiș, strident de sincer printre poeții conscrați ai partidului, și afirm că avem toate motivele să considerăm că Radu Gyr a fost sincer. Pentru un voitor de bine lucid, multe din cele ce se petreceau în România de după 1960 erau motive de satisfacție! Așa ceva Ana Selejan se pare că nu poate accepta!
Iată, un caz: poezia despre Mamaia, scrisă de Radu Gyr în 1963, superbă, pomenită de Ana Selejan printre poeziile scrise de Radu Gyr cu …mâna stângă probabil. I se pare recenzentei că nu ar fi sinceră încântarea poetului dinaintea peisajului completat de partid cu cunoscutele hoteluri și amenajări turistice! Întâmplarea face că în 1963 eram salvamar pe plaja de la Mamaia și cunosc bine subiectul Adică știu ce minune era Mamaia, stricată după 1990 de explozia economiei de piață! Cunosc bine ce șoc era pentru toți turiștii occidentali la vederea stațiunii Mamaia! Dar și pentru românii care nu o mai văzuseră de câțiva ani! Era o minune! Un turist francez cu care mă împrietenisem mi-a trimis din Franța un ziar care prezentase un larg reportaj asupra Mamaiei. Numai superlative! Unul care mi-a rămas în minte, iată, după 50 și de ani: „les pelouses plus vertes qu-au Deauville”. Ca și mirarea semnatarului că românii practică și pe plajă „le baise maine”. Mi-aduc aminte că m-am mirat și eu: ce era de mirare?!…
Ca naționalist autentic, Radu Gyr nu putea să nu se bucure când se întâmpla și ceva de bine pentru Țară, pentru bietul român! Așa cum s-a bucurat Petre Țuțea când a văzut cât de mare și de fastuoasă este Casa Poporului! Ăsta era soiul legionarilor adevărați. Iar deseori l-am auzit pe Ghinea sau Țuțea comentând anumite „realizări” ale comuniștilor zicând: asta ne propuneam și noi să facem! În viziunea legionară, „România legionară urma ca în 1980 să aibă o populație de 40 de milioane și să fie puternic industrializată!” De aceea apreciau tot ce se petrecea în România pe linia proiectului legionar, chiar dacă meritul era al dușmanului, al adversarului de idei! Pentru legionari Țara era și este mai presus de orice ideologie!
Cred că Ana Selejan cunoaște puține lucruri despre legionari, despre mentalitatea legionară! O să-i dau o informație utilă pentru o nouă ediție a cărților sale: în închisoare, ca și în libertate după 1964, a existat un subiect dezbătut de legionari pe toate părțile fără să ajungă la o concluzie unanimă: după război a venit la București colonelul rus Romanov, cu misiunea de a transmite conducerii legionare din partea lui Stalin personal invitația ca legionarii să intre la guvernarea Țării alături de comuniști! Legionarii au refuzat. Refuzul nu a fost unanim. Unii, nu puțini, ar fi acceptat intrarea la guvernare, în ideea că legionarii ar fi putut influența guvernarea să fie mai puțin nocivă pentru Țară și Neam!… Am asistat la mai multe discuții pe acest subiect, la cafeneaua din holul Athenee Pallace-ului. Mi s-a cerut și mie părerea la un moment dat… Se pare că Sima a decis refuzul, în ideea că trebuie salvată ideea legionară, ferită de vreun compromis care i-ar fi stricat pentru totdeauna imaginea!…
Tocmai voiam să vă întreb ce credeți despre dezicerea de legionarism a lui Radu Gyr?
E regretabil că Ana Selejan, ca filolog, nu și-a dat seama că acele texte „anti-legionare” nu au fost scrise de mâna lui Radu Gyr! Se simte sintaxa cazonă, căznită, a textului. Iar dacă nu o simți ca cititor, stai acasă și nu te mai ocupi de textele literare. Eventual scoți ediții, dar nu mai mult! Nec plus ultra! Chiar i-aș sugera doamnei colege să facă o ediție cu poeziile și textele lui Radu Gyr, publicate la „Glasul Patriei”. O public imediat pe cheltuiala mea, iar încasările i le cedez!… Va fi o mare surpriză, deosebit de plăcută, pentru orice român care-și merită numele. Radu Gyr nu a trădat, cucoană!
Totuși Radu Gyr a semnat acele texte anti-legionare!
Nu le-a semnat, ci au fost publicate sub semnătura sa. O să spui că trebuia să nege Radu Gyr, să protesteze că s-a comis un fals în numele său?!… Am mai povestit ce a pățit Alexandru Graur în anii 50: i s-a cerut să scrie pentru „Scânteia” un text despre limba care se vorbește în Basarabia. A apărut un text modificat în punctul esențial, în care se afirma că în Basarabia se vorbește limba moldovenească, a 11-a limbă romanică, distinctă de limba română!… Și nota bene: Graur era un comunist, cu 6 ani de ilegalitate! N-a avut nicio posibilitate să protesteze. Mi-a spus mie care a fost adevărul, iar eu mă simt dator să-l amintesc când este cazul! Dacă Graur sau Radu Gyr ar fi apucat să trăiască după 1990, atunci am fi putut să ne mirăm că nu au contestat semnătura!
Deci, în concluzie, cum rămâne cu loialitatea și sinceritatea lui Radu Gyr?
Pentru mine subiectul ar fi sinceritatea doamnei Selejan. Nu este în stare să spună cinstit că Radu Gyr în poeziile publicate la comanda partidului nu scrie niciun rând de laudă a vreunui conducător comunist, niciun vers de laudă adusă Partidului! Ba mai mult: în multe poezii reia teme și motive din poeziile publicate în perioada interbelică! O spune însăși madam Selejan, dar într-o manieră care face de neînțeles pentru majoritatea cititorilor acest adevăr esențial. E ca și când nu l-ar spune!
Și atunci de ce o face?
Ca stratagemă penibilă! Să nu i se ceară socoteală că a eludat observația esențială: Radu Gyr a lăudat ce se întâmpla în viața românului de rând, în devenirea Țării! Or, acum, când ne-a trecut febra anti-comunistă, putem spune liniștiți că după 1960-64 în România s-au petrecut și lucruri demne de prețuirea unui patriot autentic. Vezi afirmația lui Petre Țuțea: „Ceaușescu a fost mai naționalist decât mine…”
Vă mulțumesc pentru…
Nu, nu! Eu îți mulțumesc! Voi relua subiectul, dacă pot spune așa, scriind despre Paul Anghel, un mare intelectual, care vreme de câțiva ani a condus revista Tribuna României, cea care a continuat opera revistei Glasul Patriei.
A consemnat Nikita Vancea
PS Pentru cine este curios, textul dnei AS se poate găsi la adresa http://www.tabor-revista.ro/pdf/11031.pdf
28 iulie 2017
Fiindca veni vorba de limba moldovineasca, care ar fi distincta de limba romana. M-am intrebat deseori de ce noi, care negam acest lucru, nu apelam la argumentul distrugator, care i-ar termina pe toti idiotii care sustin ca cele doua limbi sunt diferite, sa-si muste limba pana la sange: Intrebare: Unde sunt dictionarele roman-moldovenesc si moldovenesc-roman, atat de necesare cand e vorba de doua limbi diferite?
Valoare si reprezentativitatea Romaniei , idealul national , momentele tragice ale istoriei sale. Contemporanii vis-a -vis de iubirea de neam si tara si mirajul Occidentului ca fiind un El Dorado pentru lipsitii tarii si crezul intr-o viata mai buna dupa aceea. Cum istoria a ingropat-o si materialismul se glorifica( zeul Moloh) iar goana nebuna dupa „aur” , marire si slavire a traiului modern comod, fac ca oamenii sa ignore chemare Domnului Iisus Hristos Care s-a jertfit pe cruce pentru noi. Cum inca inainte de crearea omului Sfanta Treime au grait” vom crea pe om, dar se va razvrati precum ingerii cazuti. Ii voi recupera Eu”, spuse Mantuitorul nostru. Iar jertefi Domnului oamenii au raspuns prin indiferenta , si chemarea Domnului nu o mai cunoastem , astfe ca:” Te-am chemat in Casa Mea, dar desi ai auzit clopotele, te-ai ratacit nepasator la chemare. Neincrezator in puterea Mea, ai alergat la vrajitoare, la puterea diavolului. M-ai tradat…mi-ai raspuns cu indiferenta, esti rece si nepasator, desi Eu te iubesc cu gelozie. Te vreau numai al Meu si sufar cand Ma tradezi, facandu-te prieten cu vrajmasul. Dar te iert fiindca te iubesc! Te astept fiindca te iubesc! Multi iti spun zilnic ca te iubesc, dar niciunul nu si-ar da viata in locul tau. Numai Eu m-am jertfit pentru tine …Eu ti-am pregatit o fericire vesnica in Imparatia Mea, insa tu ai preferat-o pe cea de jos, trecatoare.” (Mantuitorul nostru Iisus Hristos)
In lupta aceasta spirituala omul simplu nu stie ca se afla in mijlocul unui conflict in desfasurare intre Dumnezeu si cei de sus si diavolii uratori de oameni. Din pacate azi, oamenii habar nu au de aceste lucruri , crezand ei ca nu stie nimeni ce se va intampla dupa moarte, ca nu s-a intors nimeni de acolo. Iar preocuparile zilnice sunt: banii, care fac ca mintea sa rataceasca aiurea, lacomia dupa avere si nedreptatea ce ti se va parea lucru firersc. Raul pentru om devine bun si bunul devine rau. Vai de cei ce gandesc asa si nu gandesc la groaznica zi a Judecatii de Apoi, astfel ca dam cuvantul precuviosului Justin Pirvu, grai asa:” romanii sint obligati sa se incadreze intr-un plan de urmarire si supraveghere la nivel national si mondial …Cipul ce contine amprenta digitala, imaginea faciala, si toate datele personale…( multi vor lua acestea drept ceva nesemnificativ) , dar in spatele acestiu sistem sta o intreaga dictatura, un intreg plan demonic, prin care de buna voie iti vinzi sufletul diavolului…Sfintii Parinti arata ca primirea acestui semn etse lepadarea noastra de credinta. Nu poti sluji si lui Dumnezeu si mamonei…Trebuie sa va aparati acest drept de la Dumnezeu, chiar daca ar fi sa platiti cu pretul vietii voastre. In zadar castigati cele ale lumii , daca va pierdeti sufletele voastre, Sfintii Apostoli spun ca:” se cuvine sa ascultam de Dumnezeu mai mult decat oamenii”.De aceea va spun: este vremea muceniciei…( Romanii nu au nicio reactie fata de aceste lucruri si nu se compara cu tinerii greci si sarbi care au fost formati de mici in duhul acesta patristic, atat in familiile cat si in scolile lor) …Romania, care a fost cea mai cumplit lovita de firea comunista, a ajuns astazi putregai. La noi in Biserica situatia este destul de anevoiasa deoarece credinciosii nu sunt destul de informati cu privire la aceste provocari ale lumii de azi”.
Conducatorii au uitat ca nesupunerea fata de Domnul atrage distrugere asupra natiunii lor si ca:” El este Cel care schimba timpurile si ceasurile, Cel care da jos de pe tron pe regi…”
Parintele Dumitru Staniloaie vorbeste despre relatia Dumnezeu si om:” Dumnezeu nu poate uita in veci nicio persoana si daca nu o poate uita, o si mentine in existenta. Pentru Dumnezeu, de fapt, nicio persoana cu care a stat in relatie nu mai inceteaza de a exsta”.
Care este voia Domnului , aceasta este :’ sfintenia voastra. Caci Domnul nu ne-a chemat la necuratenie, ci la sfintenie” ( Filocalia)
Cat de mult iubeste Domnul pe cel aflat in incercare grea, arata psalmul 90″ Ca spre Mine a nadajduit si-l voi izbavi pe el, zice Domnul, il voi acoperi pe el ca a cunoscut numele Meu. Striga-va catre Mine si-l voi auzi pe el; cu dansul sunt in necaz si-l voi scoate pe el si-l voi slavi. Cu lungime de zile il voi umple pe el, si-i voi arata lui mantuirea Mea”.
In incheiere dam cuvantul unui Pelerin care a cautat mantuirea sufletului si nu viata asta trecatoare si pieritoare, inaltand prin credinta lui sufletul si de aici cunoasterea de Dumnezeu, astfel ca, el graieste intr-o imprejurare unde si alti traitori ortodocsi , precum si altii au luat parte:’ Sigur, spune el, ca Dumnezeu nu are nevoie de pacatoasa noastra rugaciune, totusi, din dragostea Lui pentru noi, Se bucura cand ne rugam…Ci in fata lui orice fapta, chiar daca pare mica, orice intentie, orice indemn si orice gand ce se savarsesc pentru El , ne rasplateste din belsug , potrivit nemarginitei Sale milostiviri. Daca tu vei face ceva pentru Dumnezeu ceva de valoarea unui banut, El te va rasplati cu un ban de aur. Daca tu nu vei face nimic altceva decat sa-ti pui in gand sa mergi la Tatal, El de indata iti va iesi in intampinare. Tu vei rosti un cuvant scurt si uscat, zicand:” Primeste-ma! Miluieste-ma!” , in timp ce El te va imbratisa si te va saruta. Iata cata dragoste are Tatal ceresc pentru noi, nevrednicii! Si El se bucura chiar la fiecare miscare oricat de mica ar fi, ce are drept tinta mantuirea noastra. Nici o fapta buna , oricat de neinsemnata ar fi, nu va fi trecuta cu vederea de Dreptul Judecator…faptele cele bune oricat de marunte ar fi, vor fi numarate cu o deosebita bagare de seama si vor fi socotite drept un merit al nostru in fata Judecatorului Cel preaplin de dragoste”.
Va mulumesc pentru toata rabdarea si intelegerea acordata , a unui simplu om, neinsemnat pe pamant , si care citeste acest blog crestin si national cu fiecare data cu interes, si urand Administratorului putere de munca in continuare si Har de la Domnul , sa il vegheze si lumineze drumul si sa insoteasca asa cum ingerul Rafael l-a insotit pe Tobie…Doamne ajuta! Fie ca voia Ta si grija Ta sa apere aceasta tara si pe romanii atat cei din interiorul granitelor cat si cei din afara lor, caci numai milostivirea Ta ne va apara de vrajmasii numerosi ai neamului romanesc. Pentru sangele ce l-au jertfit eroii nostri , mai ai indurare Domane si nu te mania spre noi, caci si asa suntem plin de lacrimi si nevoi multe … Slava Tie Doamne , caci iubirea de Tine este mistuitoare, si nu mai duc greutatea sufleteasca , caci si eu te-am manaiat , desi Ti-am promis ca voi asculta mereu de poruna Ta, iertare O, marite Doamne, inca o data…
Oare mai putem deschide un dialog intr-o Agora sufocata de insi mici si trecatori pe acest pamant. Cine se putea masura cu Ahile atunci cand lancea sa nici macar nu putea fi clintita de om? Cine putea sa-l opreasca pe Ghilgames pana si Ishtar nu putea sa il atinga cu ceva? Dar azi oameni minori hotarasc asupra unor lucruri ce vin in conflict cu sufletul curat si invat intru Adevar. Insi meschini ce istoria nu-i va consemna hotarasc ca eroii unui neam, oarecare, sa fie trecuti la index. Calai ai Dreptatii , dar cu o putere limitata temporala si lipsiti de puterea spirituala , caci numai Dumnezeu are autoritate in privinta aceasta. Eroii neamului incadrati intr-o anumita ideologie ” fascista” si catalogati ca atare ca fiind persoane vrajmase ideii de democratie post-decembrista , trebuie interzisi prin lege . Era mai bine daca ignoranta se pedepsea , poate asa am fi avut tineri educati in societate. Cum de a esuat Romania, care sunt cauzele reale a disparitiei ei, desi intr-o perioada „comunista” sta mandra si demna inaitea lumii civilizate. Scoala forma oameni educati si seriosi, ideea de familie , precum si datoria fata de tara reprezenta un portdrapel. In scoala pionier fiind vedem colegii mei cum batjocoreau tabloul lui Ceausescu, numai mie nu imi placea asta. Mereu bolnav ascultam teatru romanesc despre eroii nostri si iubirea m-a prins de istorie , sufeream pentru soarta intregului neam romanesc fara de sansa inca de la inceputul aparatiei sale intre alte natiuni. Nu intelegeam dusmania vecinilor ei , si mai mult tradarea si pizma contemporanilor fata de o personalitate uriasa a istoriei. Gandeam ca daca romanii si-ar insusi cunostinte de istorie -de unde vine si iubirea de neam nepieritoare si o constiinta nationala ce nimeni nu te mai poate indoi/ingenunchea, caci ai mereu faptele implinite ale inaintasilor ce nu au plecat capul imparatilor lumii ce vedeau deja distrusa natiunea Romana. Petru Rares l-ar fi batut crunt pe Soliman Magnificul , dar tradarea boierilor zadarnicii toate acestea; azi vedem cum un serial turcesc arata invincibilitatea sultanului lor, si cum poate si el a tremurat inaintea bataliei decisive care trebuia sa hotarasca soarta tarii. Doar prin tradare dusmanii au invins in diferite batalii de-a lungul vremii. Gandeam ca crestin-ortodoxia avea sa dea sufletului romanesc o tarie si idee de libertate autentica intru Domnul Dumnezeu. Libertate in care Sfintii Inchisorilor a inteles-o atat de aproape fiind totusi aproape de Dumnezeu. Cel ce veghea atent asupra copiilor Lui si care le-a dat haina sfinteniei. Cum oare sa nu te rogi, sfinti fiind, pentru ati ajuta de sus in toata acesta lume pe cale sa se sminteasca de tot, caci vedem ca se va ajunge cand smintitii vor acuza pe oamenii normali(crestini) ca fiind ei nebuni ca nu fac asa ca ei( vremea Sodomei si a Gomorei). Cum de a decazut natiunea asta dupa ce un conducator patriot a creat o Romanie demna , care sta la masa celor puternici de la egal la egal? Dupa „89 romanii au pierdut un reazem social -economia tarii, apoi invatamantul prin desele schimbari de legi au naucit sistemul si haosul s-a creat, astfel ca nu a trecut decat 25 de ani si roadele intunericului s-au aratat: tinerii dedati distractiei si dezmatului , dezinteresului fata de tara in care au avut onoare sa se nasca, au nesocotit darul dat de Domnul si in marsul lor distrugator- caci nimeni nu-i impinge catre autodistrugere- , si vocea constintei lor a murit devenind nesimtiti fata de Dumnezeu, parinti si societate, dedati oricaror pacate oribile de face ca Cerul sa se rusineze si Pamntul sa nu mai suporte uraciunile lor si cere Domnului cutremur mare , caci totul : pamantul , soarele si luna , intreg Universul da slava lui Dumnezeu, numai omul il ignora. Oricand sfarsitul poate aparea si degeaba oamenii vor cere indurare Domnului , atunci cand acestia vad cumplita distrugere si sunetul ingrozitor ca si cum cerul cade pe pamant, foc si cutremure ce nu au mai fost pe pamant . Vor muri multi toti cei azi sunt nesimtiti fata de El, toti cei ce au fost partasi cu Diavolul, care i-au inselat dandu-le bogatii si putere pe pamant. Dumnezeu lasa pe oameni sa devina si mai rai , pentru a-i pedepsi mai bine…Azi nu mai exista ideea de iubire, iertare aproapelui , ci numai ura si invidie, de la diavol. care in marsul lui distrugator si-a atins scopurile , incat vedem efectele, o societate creata dupa asemanarea lui, vai de oameni , si de cei aflati pe pamant, graiau ingerii ; oare va mai exista credinta pe pamant la intoarcerea Stapanului nostru Iisus Hristos?
Daca am stii cat de mult l-am suparat pe Dumnezeu, El care ne ajuta chiar si atunci cand nici nu stim asta, ca un Tata iubitor toate ne-a daruit facandu ne imparati si toate fapturile stiau asta, caci cand Domnul te atinge cu Harul Sau ii simti prezenta si cu lacrimi ii dai slava Lui si cu iubire iti umpli inima si nimic pe pamant nu iti mai trebuie, caci fara de El nu mai poti trai…Nedrepatit de catre cineva, si dusmanilor tai Domnul le va sta impotriva , chiar si batjocorit , rabdand in tacere Domnul te va iubi mai mult si haina sfinteniei ti-o va pregati , pentru tine, cel mic si neinsemnat , si luat peste picior de catre societate , care rade de saracia venitului tau mic , dar atunci cand in Biserica stai simti fericirea si bogatia ce ti s-a pastrat in Imparatia cerului…Despre Domnul as putea vorbi atatea dar las pe cei ce au rabdare sa citeasca aceste randuri ca El este Adevarul, Calea si Viata, fara de el nu exista viata…