Semnați și luați-l de urechi pe netrebnic!

Istoria evreilor este una complicată, fie că ne referim la cei care
au trăit pe teritoriul României, Poloniei, sau al fostei URSS, există
particularităţi ale fiecărei comunităţi. Numai din ţara noastră zeci şi
sute de mii de evrei, dacă îl cităm pe deputatul Aurel Vainer, sau zeci
de mii de evrei formează o parte importantă a Israelului.

L-am intervievat pe Aurel Vainer, deputat al
minorităţii evreieşti din România, preşedinte al Federaţiei
Comunităţilor Evreieşti din România şi vicepreşedinte la Camera de
Comerţ a Municipiului Bucureşti, cel care a avut amabilitatea să ne
primească şi care ne-a vorbit pe larg despre istoria lor, despre
perioadele în care au înflorit, sau în care ei au fost prigoniţi,
respectiv despre o amplă mişcare sionistă, care a luat naştere în Țările
Române, la Focşani, la sfârşit de secol XIX.

În Țările Române, evreii s-au stabilit începând cu ”Legiunea
Iudaica”, apoi sunt consemnaţi în perioada de Ev Mediu târziu, când se
vorbeşte destul de des despre comunităţile lor, de pe teritoriul
Moldovei, al Țării Româneşti, al Transilvaniei, al Banatului şi al
Bucovinei.

Cum s-au implicat evreii de pe teritoriul României în viaţa şi comerţul din Valahia şi Moldova?

Noi vorbim despre evrei pe teritoriul românesc de pe vremea lui
Decebal şi a lui Traian, apoi în secolele XV-XVII, ei s-au stabilit aici
într-un crescendo. Există documente şi vestigii arheologice. Au fost
ostaşi iudei, de pe vremea lui Traian, legiunea numită „Iudaica”, apoi
în secolele XV-XVI ei au venit treptat aici. Cum au venit aici, cred că
sunt multe căi, eu precizez doar câteva.

În secolele XV-XVI, s-au aşezat pe teritoriul României de azi ca
medici. La curtea lui Ștefan cel Mare se vorbeşte despre Doctorul Șmil.
Ei au început să se aşeze, mai ales la chemarea unor boieri, pe
meleagurile româneşti. Perioada în care au venit se caracterizează prin
trecerea de la feudalism la un capitalism incipient, un aşa-zis
”semicapitalism”. În secolul XVII, boierii români aveau nevoie de oameni
care aduceau mărfuri ţăranilor. Țăranii primeau bani de la boieri.

Aşa a apărut un val de comercianţi, mai ales la sate unde ei erau
cârciumari. Evreii erau deci oameni curajoşi. Lumea în care ei
comercializau alcool era în întregime neevreiască. Veneau din zona
rusească, poloneză, din cea ucraineană, dar şi din Bielorusia. Au fost
şi nişte ordine, măsuri ale domnitorilor, de a aduce evrei, odată cu ei
au venit şi armeni. Li se dădea o parcelă de teren ca să se aşeze. Au
fost meseriaşi şi este important: trecerea românilor de la îmbrăcămintea
tradiţională la îmbrăcămintea europeană s-a făcut foarte mult cu
meseriaşi evrei: croitori, cojocari şi ciubotari.

Tot ei au contribuit la ridicarea unor oraşe: Ștefăneşti de Botoşani,
un târg cu evrei care reprezentau jumătate de populaţie. La Iaşi nu mai
vorbim de numărul de evrei, că este arhicunoscut, la Târgu Neamţ, la
Piatra Neamţ, la Botoşani, peste tot în oraşe se aşezau evrei. Au apărut
însă şi în Muntenia, nu ca la scara din Moldova, în secolul XIX. Mă
refer în special în Bucureşti, dar şi în alte zone din Muntenia. Cifra
maximă a evreilor din Bucureşti a fost de 120.000.

Care a fost poziţia lor vizavi de momentele cheie, de războaiele din secolul XIX?

O personalitate marcantă a evreilor din secolul al XIX-lea este
pictorul Daniel Rosenthal, care a fost omorât în Austria. De asemenea,
Barbu Iscovescu, care a fost activ la Revoluţia de la 1848. El era
pictor şi scriitor. Aceşti paşoptişti s-au format în special în Franţa.
Abia după 1879 au primit toate drepturile. Intelectualitatea evreiască
de la Paris era puternică în acea vreme, ea a influenţat
intelectualitatea din România. Dar lucrurile s-au petrecut şi invers.
Apoi în anii următori, prezenţele masive în transformarea economică a
ţării s-au făcut cu ajutorul evreilor, în vremea lui Carol I. Primele
industrii au fost făcute cu participarea lor. Este cazul lui Max
Ausschnitt. Am făcut o lucrare despre evreii din Iaşi, există numele lor
în aceasta.

Ștefăneştii din Botoşani, de unde provin eu, era un târg cu mulţi
mesteşugari evrei. Erau covalii, familii mai multe de evrei se numeau
Covaliu, de la ocupaţia de fierari şi de potcovari, numele vine de fapt
de la nicovală.

Era o meserie grea. Evreii de până în secolul al XIX-lea aveau nume
ca Moshe, Abel, pe urmă s-au dus mai aproape de romanizare. Îşi ziceau
”Sin” (un fel de Son la americani, n.red. ”Fiu”).

Au pornit de la numele Himovici, Marcovici, sau nume cu rezonanţă
germană. Erau dogari, erau celebri. Erau butnari (dogari) şi făceau
butoaie. Erau croitori de toate gradele, de la cârpaci, până la cei de
lux.

A.C. Cuza avea evreul lui personal, care era „croitorul”. Tatăl meu
îşi făcea hainele la un evreu pe nume Pascal. Era unul din croitorii
mari ai Iaşiului.

Ce relaţii aveau evreii aceştia veniţi aici cu evreii care rămâneau acolo?

Nu prea aveau. Bunicul meu şi un văr de-al lui au fost „aruncaţi
peste Prut”. În ceea ce priveşte Transilvania, sunt două probleme.
Evreii de la sate erau puţini, cârciumari şi meşteşugari, dar mai puţini
cei din urmă. Nu puţini români vorbeau pe atunci idiş. Mesteşugari mai
mulţi erau în oraşe, de aceea, evreii de la sate erau mai puţin
angrenaţi în meseria asta, lumea îşi făcea obiecte la meseriaşii din
oraşe. Dar să revenim. Victor Opaschi, care a crescut la Dorohoi, e mai
tânăr ca mine, şi el vorbea idiş, deşi este român, el a fost în şcoală
şi a învăţat.

Românii neaoşi ştiau idiş, erau comercianţi şi ştiau să vorbească cu clienţii în idiş. Evreii de după 1945 nu au mai vorbit.

Ce au făcut evreii în armata română?

Ei au avut drept la cetăţenie din 1923. În 1916-18, în 1877 ei au
luptat ca soldaţi, sau ca ofiţeri. Tatăl meu a luptat în armată. Ca
număr de morţi şi răniţi în război, evreii reprezentau cam 10%. Au avut
şi grade de ofiţeri pînă în 1940, când au fost scoşi din armată. Au fost
destui militari până la data aceea, de exemplu generalul Văculescu din
Primul Război Mondial, era evreu. Tot el a înfiinţat serviciul de
informaţii din armata română, după cum mi-a declarat Neagu Djuvara.

Simpatii şi antipatii la ocupaţia URSS au fost?

Staţi să vă zic care era situaţia la început de secol XX. Ei aveau
doar o suprafaţă, atât cât să îşi întemeieze comunitatea lor, în oraşe.
Baie rituală, şcoala şi sinagoga.

Nevoile capitalismului au adus arendaşii evrei. Moşierii arendau, ei
erau interesaţi să crească producţia şi căutau arendaşi evrei. E
cunoscut cazul lui Fisher, arendaş evreu, pe suprafeţe mari din
Botoşani, de unde a început Răscoala din1907. Afost o răscoală
ţărănească, ea s-a răspândit în toata Țara Românească.

În Transilvania ei au devenit din 1873 cetăţeni ai Imperiului
Austro-Ungar. Eu vorbesc despre sate. În Maramureşul istoric, numeroşi
evrei erau ţărani. Erau ocupaţi cu agricultura, cu animalele, erau
foarte credincioşi. Sunt acolo foarte multe cimitire în aceste sate
evreieşti. Aveau sinagogă sau mergeau la oraş la sărbătorile mai mari.

Gherla, Turda sau Sighet sunt oraşe unde au fost odată comunităţi evreieşti.

Prezenţa lor în teritoriile româneşti, apoi în Războiul Mondial a fost marcată şi de antisemitism.

Au apărut intelectualii evrei de tip idiş şi cei neologi.

Cilibi Moise era un bard care umbla prin târguri, le spunea, sau le
vindea oamenilor poeziile sale, pe vremea aceea se scria mai puţin. După
aceea, spre început de secol XX, au apărut intelectualii evrei.

Bineînţeles, a apărut opoziţia legionară din motive economice. Totuşi
în ”Take, Ianke şi Cadîr” se vede o prietenie, în ciuda concurenţei
între cei trei negustori. Pe vremea lui A.C. Cuza şi apoi a Mişcării
Legionare apare un antisemitism agresiv.

Acesta apare deosebit de cel din Rusia, din Polonia, sau din URSS,
mulţi evrei veniţi în Principate fugeau de pogromurile din ţările
amintite.

La noi primul pogrom a fost la Dorohoi, în 1940. Apoi în 1941 deportarea evreilor din Moldova, nu şi cei din Bucovina.

Primul Congres Sionist 1881?

Au plecat mai târziu în Palestina, sub turci, au plecat şi au fondat o
colonie agricolă, la Roş Pina, în nordul Israelului, ajutaţi de baronul
şi de familia Rothschild. Evreii au mai creat foarte repede o
comunitate care a cultivat viţa-de-vie, în zona în care se află şi azi,
ei fac un vin celebru. În 1881 evreii îşi oficializează primul congres
al sionismului. Ei sunt primii care au adus la noi în ţară ideea
sionismului, în 1881.

În 1897 se vorbeşte de renaşterea ideii sioniste moderne, sub Theodor
Herzl, un jurnalist austriac. Nu uitaţi de fenomenul din secolul XX, la
o emigrare evreiască şi de asemenea de ardelenii, care au plecat în
America. Sunt multe familii la început de secol XX care au plecat
împreună cu evreii în America. Un frate al bunicului meu a plecat în
America la început de secol 20.

Ce munceau ei?

Negustori, mesteşugari, dacă aveau aici avere ei nu plecau. Făceau
acelaşi meşteşug şi aici şi acolo. A fost ţară de ”self-made men”. Erau
unii care vindeau nasturi şi au ajuns milionari, mă refer la Harry
Truman (n. red. preşedinte al SUA).

În America se dezvolta capitalismul prin multe oportunităţi. Evreii aveau o anumită experienţă şi aşa au făcut avere acolo.

Ei rămâneau acolo şi se întâlneau în comunităţi?

Era obligatoriu! Ei încă de pe vremea romanilor au trăit în
comunităţi, în locurile unde s-au stabilit după alungarea din Israelul
Antic. Dacă noi românii din Italia şi Spania vrem să rămânem români,
trebuie să stăm în comunităţi.

Primele emigrări de evrei au fost în America şi în Palestina. Aici,
în Israelul de azi era deşert, au reînviat agricultura, însă a fost
foarte greu. Acolo se cumpărau terenuri, au existat pentru aceasta două
fonduri.

”Keren Kaemen şi Keren Haesod” erau două programe prin care se cumpăra teren în Palestina.

Erau lăsaţi de turci sau de arabi în pace, în Israel?

Era teren cumpărat. La Ștefăneşti puneam fiecare în puşculiţe
speciale monede pentru Keren Kaemen. Au fost donaţii şi de la evrei din
America. Comunitatea din America era şi nu era o comunitate unită. Erau
bogaţi şi săraci acolo. La evrei a fost o lege a zeciuelii. Aşa am făcut
noi atâtea sinagogi, fără un ban venit de afară.

La Timişoara erau patru sinagogi, cum se construiau?

N-au fost deloc bani din străinătate. Aceştia din Timişoara erau
evrei neologi, erau un nou val de iudaici. Sefarzii erau din Spania şi
Turcia, ei aveau un limbaj diferit, nu idiş, ci o limbă apropiată de
limba latină. După 1897 se dezvoltă mişcarea sionistă. Era o mişcare
economică, politică, şi de renaştere naţională. Promovată de ziaristul
vienez Theodor Herzl. El era liberal. În această mişcare sionistă s-au
dezvoltat toate formele politicii: liberali religioşi, naţional –
sionist – socialişti, cu scopul declarat de întoarcere în Israel şi de
creare a unui stat evreiesc.

Eu am văzut cu ochii mei cum s-a format mişcarea socialistă în
agricultură. Forma cea mai largă era de kibbutz. Munceai şi nu aveai
acolo decât masă şi casă. În acest kibbutz s-a dezvoltat un comunism
autentic. Era o altă formă mai putin colectivă, mai puţin severă. Apoi a
apărut forma de ”Moshav” (sau Moşav), aşezarea agricolă occidentală.

Familia singură are terenul şi ea îl lucrează. Dar era şi nevoia de
cooperativă. Valorificarea era altfel imposibilă! Eu mă pricep să şi
produc, dar să şi vând? Nu, nu merge aşa. În Israel aşa se gândea.

Acum în vremurile astea e la modă să se reînvie kibbutzul. Au o
proprietate, o casă, lucrează şi în afară, omul din kibbutz nu îşi
pierde calitatea de membru.

Sunt unii miniştri, un exemplu a fost Igal Alon, ministru de externe
şi vicepremier al Israelului. Vineri el pleca de la Tel Aviv, pleca în
kibbutzul lui şi îşi făcea turul prin el. Igal Alon servea mâncarea la
cantină. El respecta toate principiile evreieşti din kibbutz. Acum ca
ministru poţi să fii membru al kibbutzului, dar e altfel. Depinde prin
ce organizaţie sionistă ai venit în kibbutz.

Această organizare în muncă a apărut în România după 1897, după congresul sionist.

Și la noi erau organizaţii de tineret foarte puternice: de dreapta
sau de stânga. Erau forme de pregătire în România pentru plecarea în
alte ţări.

Eu personal am fost în perioada ianuarie – martie ’49 într-un kibbutz
la Constanţa. Unii erau în domeniul forestier. Aici învăţau să lucreze
şi manual pe lângă ce ştiau ei deja, pentru a face faţă cerinţelor din
Israel. Să te reîntorci în Israel şi să faci muncă patriotică! Ce făceam
de fapt? Nu eram hamali, ci descărcam cherestea din vapor pe dană.
Alţii au fost angrenaţi să muncească în industria mobilei, în industria
lemnului, în Bucovina. Fiecare kibbutz era al unei formaţiuni politice.
Era o pregătire sionistă care cuprindea tot ceea ce v-am spus. Eu n-am
mai plecat din ţară pentru că s-au schimbat vremurile.

Când a luat mişcarea amploare?

După 1945 şi mai ales după ce au venit comuniştii. Unde au fost ei încadraţi în muncă?

Eu am lucrat la Ferometal şi apoi am intrat la facultate. Evreii s-au
despărţit prin natura muncii lor de familie. Aceste organizaţii aveau
denumiri atractive: ”Constructorii Libertăţii” ş.a.m.d. Erau organizate
pentru tineri, ca să fie angrenaţi în muncă. Principalul scop era
reînvăţarea tinerilor evrei cu munca fizică, concomitent cu munca
intelectuală, unde era cazul, pentru a începe o viaţă în Israel.

Eu am învăţat în liceu evreiesc până în 1948. În Bucureşti a existat
”Liceul Cultura Max Aziel”, era liceu comercial şi gimnaziu. În anii ‘40
şi ’41, în timpul legilor antievreieşti, s-au creat la comunităţile
evreilor şcoli şi licee pentru evrei. Profesori erau destui. Au fost
licee particulare, nu ale comunităţii evreieşti, ci te duceai să înveţi
cu bani.

Era un liceu, ”Liceul lui Graur”, celebrul Alexandru Graur a predat la acest liceu, era al lui.

Eu eram la ”Liceul Cultura B”, cu profesorul Mihail Sebastian. Noi am luat numele de ”Liceul Sebastian” după moartea acestuia.

Aveaţi şi profesori evrei de profil real?

Sigur că da. Fostul profesor Solomon Marcus era şi el un produs al
acelor vremuri. Ernest Abason, în anii ‘40, era alt matematician evreu,
noi avem o carte despre oamenii de ştiinţă evrei.

După 48 s-au autodizolvat mişcările de tineret (atât româneşti, cât şi evreieşti).

S-au făcut şcoli în comunităţile noastre: noi am învăţat la comun,
după 1948 nu mai aveai culoare politică ca până atunci. N-a mai fost
antisemitism, după 1948. Cu noi sioniştii nu s-a întâmplat mare lucru.
Noi sioniştii nu am fost scoşi din licee, ca liberalii sau ca ţărăniştii
evrei.

Care au fost relaţiile evreilor cu PCR?

În anii lui Antonescu evreii nu aveau drept la învăţământ. Mai târziu
au apărut noi perspective. Dacă nu era întoarsă situaţia politică,
soarta noastră ar fi fost pecetluită. Atunci pentru evrei schimbarea de
regim, în prima formă în 1944-1947, s-au anulat legile antievreieşti.
Evreii datorită ocupaţiilor lor au mers foarte bine în ‘44-47. A fost
momentul plecării regelui şi a lui Alexandru Șafran, celebrul rabin, în
Elveţia.

Cine v-a eliberat, deci?

Eliberatoarea noastră era Armata Sovietică. Apare o atracţie specială
pentru eliberatori. Ea ţine până când ei se trezesc. S-a distrus
economia de piaţă, deci şi raporturile economice ale evreilor.
Dintr-odată comercianţii şi meşteşugarii, sau bancherii, nu-şi mai au
rostul în România.

Atunci era o soluţie?

Nu mai erau aceleaşi locuri de muncă. Au mers unii pe locuri de muncă
inferioară, la drumuri. Dacă s-a deschis supapa emigrării, românii au
”scăpat” de 100 – 200.000 de evrei. Fenomenele de masă s-au pornit
atunci pentru noi: se cunoaşte că acţionează spiritul de imitare, de
turmă. Trebuia o cerere şi o aprobare ca să pleci în Israel. La început
se pleca masiv şi uşor, cu vaporul de la Constanţa. Apoi tot mai greu se
dădea aprobarea, la nimereală, dar nu la toată familia.

Aici se rup familiile. În ‘61-62 se reia dreptul de plecare şi pentru prima dată se reîntregesc familiile.

Au apărut, în vremea antisemitismului de secol XX, şi tinerii
socialişti. Aşa-zişii ”ilegalişti”. Erau convinşi, unul din ei Alexandru
(Saşa) Dobrogeanu Gherea, fiul scriitorului Constantin Dobrogeanu
Gherea. Toţi au fost omorâţi, mai puţin Ana Pauker, ea l-a omorât pe
Luximin, soţul ei.

Cei mai mulţi au făcut închisoare. Comuniştii erau împotriva sioniştilor.

Nu e o legătură între comunism şi sionism?

Nu, nu! Sioniştii sunt cei cu reîntoarcerea în Israel şi crearea Statului Evreiesc.

Aceşti comunişti şi ilegaliştii evrei erau cei cu comuniştii…
Mihail Florescu, ministrul Industriei Chimice, a fost foarte bun în
meseria sa. Era ilegalist. Mai mult, el a luptat în Spania.

El a revenit şi a fost la Gheorghiu-Dej şi la Ceauşescu ministru.
Și-a dat demisia în vremea comunistă! A ajuns vicepreşedinte la
Consiliul Naţional pentru Știinţă şi Tehnologie. Eu am cunoscut oameni
care au fost evrei comunişti. În regimul Dej şi apoi mai ales la
Ceauşescu s-au distanţat sau au fost înlăturaţi.

Fie că aceşti evrei au avut rude plecate în Israel, fie s-au
distanţat de comunism. Dacă aveai dosar prost, sau erai sionist, erai
înlăturat, strict şi clar!

Mulţi evrei au fost scoşi de la locul de muncă, pentru că erau
sionişti. Steinhard era fiu de rabin, el a fost arestat. A fost luat, că
era prieten cu unii români ”liberi la gură”. Iar fruntaşii sionişti au
fost arestaţi, unii erau dispăruţi.

Spuneţi-ne despre evreii din anii ’90.

Eu în ‘90 mi-am văzut de treabă, am fost ca nemembru de partid şef de secţie de cercetare.

După ‘90 am fost vicepreşedinte CCIMB. E important. După 23 august nu
mai eram sub antisemitismul de stat. Am avut o urcare până în anul ‘90,
am avut doctorat la universitate, la 32 de ani.

În ‘90 am avut multe drepturi. După ’90 e evident că mi-a mers mai bine, pentru ce pregătire aveam.

Acum în România sunt până la 5.000 de evrei?

Da. Au rămas, dar cei rămaşi sunt foarte legaţi de cei ce sunt în Israel.

Eu în ‘90 am putut să plec. În România s-a liberalizat piaţa de
investiţii. A apărut o legislaţie. Erau la început afaceri profitabile.
Orice făceai, era profitabil.

Azi?

Azi e prost. A fost o perioadă de mare avânt pentru IMM-uri în România.

Cei din afară vin cu principii de profit, atât. E normal că dacă nu ai profit trebuie să pleci.

Totul azi e doar competiţie, investiţii nu mai vin deloc?

Evident, capitalul pleacă unde are teren, unde e de lucru. Eu sunt vicepreşedinte al Camerei de Comerţ a Municipiului Bucureşti.

Evreii au investit în România?

Au fost evrei din Israel şi America care au luat proprietăţi în România, dar s-au dus.

Nevoile de capital în România erau foarte mari, evreii nu erau interesaţi să bage bani în afacerile noastre.

Capitalul vine după analize extrem de atente, după analiza factorilor
pro şi contra. Noi am intrat în UE, am fost scoşi din facilităţile care
se dădeau la investitori.

Să trec la situaţia economică de azi: ca să accesezi fonduri UE azi e extrem de greu.

Noi nu avem cu ce să mergem la arabi pe piaţă, nici în Asia nu ne putem duce cu produse româneşti.

Nu avem cu ce. Produsele noastre ajung greu acolo. Dacă intră în
concurenţă cu ce e acolo, trebuie să îşi facă loc pe piaţa lor. La
unguri, după ’56, se dădeau terenuri în arendă, au fost exploataţii
capitaliste. La noi e un capitalism şi foarte întârziat, totul a venit
târziu, adică în 1990, în România.

Ce este azi FCER?

Noi ca organ de reprezentare şi coordonare a evreilor avem 39 de comunităţi.

Există urme evidente ale prezenţei evreilor, avem 89 de sinagogi,
inclusiv în zone unde nu mai sunt evrei, inclusiv Gherla, Turda ş.a.m.d.
Există 832 de cimitire evreieşti. La Satu Mare, comunitate cu 80 de
membri, au în păstrare 120 de cimitire. La Sighet tot aşa. Noi am lăsat
urme peste tot. Am avut medici celebri: erau odată Lulu Baraci şi
Doctorul Stanca, cel care a introdus igiena ca disciplină.

În biologie îl avem pe preşedintele actual al Supravieţuitorilor
Holocaustului, Liviu Beriş, de 79 de ani, a creat o rasă de porci la un
institut în România. Filosofi, istorici, militari: Colonelul Brocină, în
1877. Nu uitaţi că fiecare mamă evreică îşi îndeamnă la meserie copilul
să se facă doctor sau avocat. Noi eram şapte copii, trei sunt doctori,
unul e tot doctor, dar în economie, adică eu.

”Mergeţi şi faceţi-vă doctori”, aşa ni se zicea în familii. Dar în
anii după Constituţia din ‘23, când evreii au dreptul la învăţătură, au
apărut medici, farmacişti, avocaţi. Spre exemplu, farmacie mare era în
Bucureşti, pe Calea Văcăreşti. În oraşul meu Ștefăneşti, am avut o
farmacie condusă de farmacistul Șmilovici. Băiatul lui a fost doctor în
Bacău, acum el e scriitorul Radu Huşanu din Israel. Apoi vorbim despre
marele Norman Manea, e scriitor în America. Ury Benador, prozatorul, A.
Toma (Alexandru Toma, sau Solomon Moscovici), scriitorul.Au fost tot
evrei şi Edgar Papu sau Tudor Vianu.

Aurel Vainer este de profesie economist, doctor în economie, ”cu
vechi stagii în muncă”, după cum el însuşi afirmă. A activat timp de 66
de ani în diverse domenii de activitate, pe termene lungi. Între 1953-1959 a lucrat la Direcţia Centrală de Statistică.