Acel om se numește CĂLIN GEORGESCU

Se caută un prim-ministru care să nu fie politician, să nu fie şi să nu-şi dorească să fie vreodată membru al unui partid. Care să-şi dorească şi să poată să salveze Neamul Românesc. Neam ce este umilit, îngenuncheat, spoliat şi îndemnat să-şi abandoneze ţara în care s-a născut şi unde sunt îngropaţi morţii lui, moşii şi strămoşii care au stropit cu sânge pământul pe care l-au apărat cu preţul vieţii.

România se află într-un moment de cumpănă. A mai fost în aceşti ultimi 26 de ani… De fiecare dată s-au băgat în faţă în chip de “salvatori” aceiaşi indivizi, ai aceleiaşi “caste”, politicieni “de dreapta”, “de stânga”, dar, în fapt, având o singură doctrină: interesul personal. Au promis marea cu sarea şi au reuşit să se îmbogăţească ei, copiii lor, părinţii, cuscrii, verii, naşii, finii şi tot neamul lor. Nu cunosc nici un român care să fi intrat în politică bogat şi să iasă din politică sărac. Ne aruncă praf în ochi cu legile pe care le-au votat ascunzându-şi printre rubedenii averile adunate într-o viaţă de funcţionari ai unui stat sărac. Degeaba e România bogată! Arată ca o ţară din Africa: clădiri putrede, şosele desfundate pe care se hurducăie căruţe, sate fără lumină, cu latrina în fundul curţii şi şanţuri în care se scurg zoaiele. Pământul, cel mai fertil din Europa, zace nemuncit, pârloagă sau a fost vândut străinilor. Bucureşti, o capitală plină de pomişori şi floricele, de pânze gigantice din care ne privesc mutre zâmbitoare toate încercând să ascundă faţadele leproase, dărăpănăturile, murdăria, canalizarea care debordează, stâlpii ce se dărâmă sub greutatea cablurilor. Bucureşti, capitala care se încălzeşte ca pe vremea împuşcatului, ai cărei locuitori sunt la cheremul aceleiaşi întreprinderi vetuste, care sunt ameninţaţi să rămână în frig şi care înoată prin nămeţi în fiecare iarnă. Bucureştiul ocupa, în schimb, până pe 30 octombrie locul doi în Europa, după Varşovia, la distracţie. Cele mai multe cluburi, baruri, cele mai tari petreceri şi cele mai vesele fete… Până vineri, 30 octombrie, când focul a scos la iveală hidoşenia nesimţirii şi a minciunii! Au murit tineri nevinovaţi şi alţii au ieşit în stradă ca să protesteze, să ceară “SCHIMBAREA”. Deocamdată aşteaptă. Până când? Până când “casta” şi “elitele” vor îndrăzni să-i lovească peste faţă numind un prim-ministru dintre “ai lor”? Să nu existe nici un om dintr-o bucată şi din afara “sistemului”? Care să vrea şi să poată salva ţara?

Eu cunosc un astfel de om care poate face ordine, care are “un proiect de ţară, cu obiective simple şi clare: hrană, apă, energie”. Care ştie să-l pună în aplicare, ştie cu cine şi cum să o facă. “Mai mult decât un simplu proiect de ţară: un proiect de eliberare din robia ignoranţei, a sărăciei materiale şi spirituale.”

Acest om se numeşte Călin Georgescu.