(1) ELIBERAREA DE SUB JUGUL XENOCRAȚIEI
ȘI AL CLEPTOCRAȚIEI!

Să înlăturăm presiunea „copitei despicate“
Scrisoare deschisă către Parlamentul nou ales

Colonel (rtg.) Vasile I. Zărnescu

Adolescența mea a fost sub semnul cărții lui John Reed ZECE ZILE CARE AU ZGUDUIT LUMEA și al cărții TĂUNUL , de Ethel Lillian Voynich, pe care le-am recitit de mai multe ori. În TĂUNUL am găsit invocarea sintagmei „copita despicată“! Eroul, Arthur Burton, un revoluționar cu o viață tumultoasă, plină de suferințe fizice și morale, își întreabă, ironic, preopinentul, folosind o figură de stil: „Cum, încă nu ai găsit urma copitei despicate?!“

Convergența educației ortodoxe folclorice cu cea livrescă

Din educația mea religioasă, dată de părinți, făcută, firește, în mod superficial, folcloric, știam că expresia „copita despicată“ desemna Diavolul, Tartorul, Dracul, Necuratul, pe Scaraoțchi, pe Ucigă-l Toaca – adică pe Satana, cu coarne, coadă și cu copita despicată! După ce am fost admis la secția de sociologie a Facultății de filozofie, am împrumutat de la preotul satului, părintele Călincu, BIBLIA, ediția 1968, îngrijită de Patriarhul Justinian. Evident, acest exemplar al BIBLEI, care are 1400 de pagini, culese cu corp 10, nu se citea ca romanul Contele de Monte Cristo, pe care, și pe acesta, l-am recitit de cîteva ori! Dar, Biblia nu am terminat-o de citit integral nici acum, mai ales că lectura ei o interferam, de exemplu, cu Biblia Hazlie , dar și cu alte lucrări pe teme religioase . Într-un final, am zăbovit mai mult asupra Noului Testament, pe care, la fel, l-am recitit de multe ori; am ajuns și la Evanghelia după Ioan, care, în capitolul 8, redă și aceste cuvinte ale lui Iisus Hristos: „31. Deci zicea Iisus către Iudeii care crezuseră în El: Dacă veți rămâne întru cuvântul Meu, cu adevărat sunteți ucenici ai Mei. 32. Și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi. (…) 37. Știu că sunteți sămânța lui Avraam, dar căutați să mă ucideți, pentru că’ntru voi cuvântul meu nu-și are loc. (…) 44. Voi sunteți din tatăl vostru Diavolul, și poftele tatălui vostru vreți să le faceți. El de la’nceput a fost ucigător de oameni și nu a rămas întru adevăr, pentru că adevăr nu este întru el. Când el grăiește minciuna, dintr’ale lui grăiește, fiindcă el mincinos este, și tatăl minciunii. 45. Dar pentru că Eu spun adevărul, pe Mine nu Mă credeți“ .
Așadar, și textul biblic îmi confirma folclorul românesc ortodox, în cadrul căruia fusesem crescut, anume că Iudeii erau fiii Diavolului, „fiii tatălui minciunii“, ai Satanei, care i-au cerut lui Ponțiu Pilat uciderea, ca pe hoți, prin răstignire a lui Iisus Hristos. Deci, urma „copitei despicate“ este urma Iudeilor, a sataniștilor. În anii studenției am aflat, verbal, și de varianta inițială, necenzurată, a „Doinei“ lui Mihai Eminescu: „De la Nistru pîn-la Tisa / Tot Românul plînsu-mi-s-a / Că nu mai poate străbate / De-atîta străinătate / (…) Din Boian la Cornul Luncii / Jidovește-nvață pruncii, Și sub mîna de jidan / Sunt Românii lui Ștefan. (…) Cine ne-a adus jidanii / Nu mai vază zi cu anii / Și să-i scoată ochii corbii / Să rămîie-n drum ca orbii / Cine-au îndrăgit străinii / Mînca-i-ar inima cîinii! (…)“
Numai că jidovii din România, din Palestina – redenumită abuziv Israel – și din întreaga Lume nu sunt urmașii iudeilor „biblici“, dar sunt la fel de mincinoși și de ucigași de oameni, precum cei descriși în Noul Testament – pentru că sunt educați de Talmud. Leviții – numiți în Vechiul Testament „Învățătorii Legii“, pentru că s-au erijat în interpreți ai Cărților Sfinte, ai Torei, în profesori ai iudeilor, în rolul de rabini. Și, pentru că Tora a fost, multe secole, transmisă pe cale orală de către rabini, leviții și-au permis să falsifice mereu preceptele după cum le dictau împrejurările și interesele politico-militare și, ca atare, au falsificat mereu cultul mozaic –, cult care nu mai există, căci l-au degradat în talmudism, opus total Decalogului. Primul holocaust l-a comis regele David: „29. Atunci a adunat David tot poporul și s-a dus asupra cetății Raba, s-a luptat împotriva ei și a luat-o. 30. Și a luat David de pe capul regelui ei coroana, care era de un talant de aur și cu pietre scumpe, și a pus-o pe capul său; a luat și foarte multă pradă din cetate. 31. Iar pe poporul care se afla în ea l-a scos și l-a pus sub ferăstrău și sub grapă de fier și sub securi de fier și l-a aruncat în cuptoarele de ars cărămidă. Așa a făcut el cu toate cetățile Amoniților. După aceea David s-a întors la Ierusalim cu tot poporul“ (2, Regi, 12, 29-31) .
Adică i-a tranșat pe locuitori cu fierăstrăul și cu securi și i-a ars în cuptoarele de făcut cărămidă. Trebuie reținut că Vechiul Testament este o istorie a crimelor comise de iudei. În ultimele mele articole am reintrodus această sintagmă, „copita despicată“, pentru a indica Antihristul. În articolul „Jidanul este Antihristul“ , am explicat expressis verbis această identitate.

Răsturnarea valorilor creștine în Occidentul tuturor posibilităților

Este o veritabilă tragedie istorică presiunea pe care o exercită, și acum, după 35 de ani, asupra noastră, a românilor, „copita despicată“, adică Antihristul – Satana! Satanismul a proliferat în Occident, prin acapararea conducerii S.U.A., încă din vremea președintelui Woodrow Wilson, care a fost o marionetă în mîna jidovilor, după cum atestă și Benjamin Harrison Freedman – marele jidov convertit la protestantism. Din S.U.A., „valorile“ sataniste – care, în fond, sunt non-valori, mai exact zis sunt anti-valori – s-au extins și au fost impuse și în Europa Occidentală și ele sunt invocate, acum, sub sintagma prețioasă dar absolut falsă „valorile euroatlantice“, care – sub cupola vastă, abstractă și impersonală a monoteismului de piață, al cărui principiu de acțiune este „profitul cu orice preț“ – cuprind exacerbarea individualismului, a hedonismului, a libertinajului, a sexismului, a divertismentului, traficarea drogurilor, a persoanelor, proliferarea prostituției, a pedofiliei și, îndeosebi de la începutul acestui mileniu, activitatea și propagarea agresivă a mișcării LGBTQ!
Adică „valorile euroatlantice“ rezidă în inversarea valorilor Creștinismului, în fond, în eliminarea Creștinismului și, implicit, a Rasei Albe! În mod întemeiat Iranul a denumit S.U.A. ca fiind „Marele Satan“, unde a fost înființată și Biserica Satanistă, membră cu drepturi depline a Consiliului Mondial al Bisericilor!!! Sigla LGBTQ a devenit emblema satanismului, a degradării inadmisibile a societății occidentale contemporane, dar, ca dovadă a perversiunii, este, paradoxal, atît emblema „valorilor euroatlantice“, cît și a inversiunii moralei creștine! Narativa biblică „Sodoma și Gomora“ a constituit, pînă în ultimele decenii ale secolului XX, cel mai puternic mijloc de a ostraciza, în societate, un sodomist, dar, acum, a rămas doar o chestiune livrescă. Acum, statutul absolut condamnabil de gay a devenit, dimpotrivă, o „valoare euroatlantică“, deși el, termenul gay, este forma de mișcare camuflată și acceptabilă a cuvintelor extrem de punitive sodomist, pederast, poponar sau, în limbajul populăros, dar uzual, al ex-președintelui Traian Băsescu, găozar! A accepta lîngă tine un găozar este o dovadă de atitudine „progresistă“ – dar cu condiția să îl denumești americănește gay, căci gay este o „valoare euroatlantică“! Un cantautor de mîna a enșpea și poponar a fost înnobilat de regina Elisabeta a II-a a Imperiului Britanic – denumit postbelic, pervers și prețios, Commonwealth Nations – și, din gay a devenit, oficial, „Sir“: „Sir E.J.“; însă, „Sir E.J.“ în natură, deși se manifestă într-o formă contra-naturii, este tot din clasa sodomiștilor; cu o precizare: fiindcă a mers îmbrăcat în rochie de mireasă cînd s-a „măritat“ cu partenerul lui pederast, nu este, deci, sodomist, ci sodomizat – adică el este găozarul-pasiv, care „o ia în cur“, academic zis anus! Lordul Ivar Mountbatten – din stirpea celebrului Louis Francis Albert Victor Nicholas Mountbatten, Primul Conte Mountbatten de Burma, vicerege al Indiei – este văr al aceleași regine Elisabeta a II-a, văr care a divorțat după 16 ani de nevastă-sa, cu care făcuse trei copii (or fi fiind ai lui?!) și s-a „însurat“ cu alt bărbat! Dar, întrucît ei sunt de viță regală, ca găozari semnifică o „valoare euroatlantică“! Belgia, Olanda, Norvegia, Suedia și alte țări nord-atlantice au miniștri poponari. Porturile Amsterdam și Rotterdam sunt notorii ca marile locuri de concentrare „normală“ a pederaștilor. S.U.A. ne-au trimis ca ambasador un găozar, Michael Guest, ca dovadă a deplinului dispreț la adresa românilor – un popor aproape în totalitate ortodox și heterosexual; a apărut chiar și un fel de aforism foarte răspîndit, dar etalat cam în surdină, pentru că românii sunt, totuși, oameni pudici: „În poporul român este foarte greu să găsești un bărbat profund; …pentru că aproape toți sunt propizdă!“
Dar acestea, dintre multe altele, sunt exemple de „valori euroatlantice“ și spre aceste aberații ne îndeamnă să mergem actualii guvernanți trădători și alți circumciși la creier din clica cleptocrată, din televiziunile mercenare, rămași la Putere și după alegerile din 1 Decembrie 2024! Așa vor guvernanții să intrăm în Europa: „aplecați, cu fundul înainte și cu pantalonii în vine“ – cum vitupera Adrian Păunescu!

O retrovoluție mascată într-o „revoluție“

Să facem, pentru argumentare, o scurtă expunere analitico-sintetică istorică. După evenimentele din intervalul 17-31 decembrie 1989, pe care cei interesați – complotiștii, conspiratorii și profitorii mari și mici (avem și cam două divizii de „revoluționari“, care primesc degeaba stipendii de la stat) – le-au numit „Revoluție“, cei cu mai mult spirit obiectiv și de discernămînt „Revoluția furată“ sau „lovitură de stat“, iar eu „retrovoluție“ fiindcă ne-au aruncat cu o sută de ani înapoi, deci, după evenimente din decembrie ‘89, lucrurile s-au așezat solid sub presiunea „copitei despicate“. Adică: președintele țării a fost numit, de către un C.F.S.N./C.P.U.N. format „spontan“ și abscons, vechiul activist P.C.R.-ist Ion Iliescu – o corcitură de țigan-jidan; la fel, scos „din pălărie“, Petre Roman a fost numit prim-ministru, el autodefinindu-se „os de ardelean prin nevastă-sa“ – altfel, jidan-sadea prin taică-su, Valter Roman, „născut Ernö Neuländer“ ; Marțian Dan – președintele Camerei Deputaților, și el pîrît ca membru al „poporului hales“; Alexandru Bârlădeanu, președintele Senatului, de origine găgăuț – dar suspectat că ar fi fost jidov sau tot o corcitură din Comrat, în sudul Basarabiei, ajuns membru al Academiei Române, deși nu a scris nici o carte; iar, deasupra acestora, zis și „eminența cenușie“ a acestor „emanați ai Revoluției“, Saul Bruckner, alias Silviu Brucan ! Nu există nici un dram de îndoială că acest cvintet jidovesc de „politicieni“ – de fapt, de politruci cominterniști – au stabilit și impus orientarea României spre „economia de piață“, deși fuseseră „comuniști convinși“! Este de notorietate că acest cvintet jidovesc era sprijinit de o caracatiță de „evrei“ infiltrați în aproape toate posturile de conducere ale statului – cei mai mulți mascați sub nume autentic românești –, caracatiță pe care Nicolae Ceaușescu nu reușise să o lichideze, dar pe care a diminuat-o substanțial ca influență politică și, mai ales, ca pondere demografică. Chiar marele șef-rabin și instigator Moses Rosen – poreclit „baronul roșu“, fiindcă făcea afaceri private fructuoase cu Nicolae Ceaușescu – se văita că în țară mai rămăseseră doar vreo „opt mii de evrei“! E-adevărat că apăruse și completarea zeflemitoare a acestei lamentări: „În România mai sunt opt mii de evrei, plus cei o mie din Comitetul Central al P.C.R.!“
Sociologul suedez Elisav Uxenraz a emis o axiomă indimenticabilă: „Economia de piață este relația biunivocă dintre un escroc și-un fraier“! A existat chiar și un săptămînal: Fraierul român! Escrocul este, deci, ansamblul „investitorilor strategici“, al „partenerilor strategici“, iar Fraierul este poporul român, care a fost prostit cu „teoria“ neoliberală a privatizării pe „un dolar“ – ceea ce făcea ca „la București să se găsească adevărate chilipiruri“, cum constata satisfăcută revista Jane’s Foreign Report, din Perfidul Albion, citată de ziarul Cotidianul (nr. 2428, 9 august 2000, p. 4) –, de propaganda că industria României este „o grămadă de fiare vechi“ (Petre Roman dixit), de importarea – pentru efectuarea rapidă a Tranziției – a unor legi străine, incongruente cu economia socialistă centralizată, pe care o voiau înlăturată ex abrupto, de parcă ai întoarce foaia într-un caiet! Marele shmecker Dinu Patriciu chiar releva, printr-o metonimie, cu suficiența lui de parvenit postdecembrist, esența sintagmei „terapia de șoc“, devenită sloganul neoliberalismului importat: „Trebuie să tăiem coada câinelui dintr-o dată sau treptat?!“ Numai că carnetul lui de fost secretar de partid al Organizației Capitalei a P.C.R., teoria lui neoliberală și haosul politico-legislativ, instaurat deliberat, l-au „convins“ să se asocieze – sub oblăduirea premierului Petre Roman – cu Marc Rich, spion al Mossad-ului și infractor urmărit de S.U.A. pentru 60 de infracțiuni , cu care, practic, a jefuit Petro-Midia Năvodari!

Cum a fost posibil ca România să fie, într-un deceniu,
aruncată înapoi cu o sută de ani?!

Niște siderurgiști francezi, veniți, prin 1992, într-o delegație de documentare la SIDEX-Galați, au rămas uimiți de caracterul modern al dotării Combinatului, recunoscînd că ei încă lucrau, la Dunkerque, cu instalații din 1940! Și era firesc să fie așa, deoarece Combinatul SIDEX a fost construit cu banii împrumutați de Nicolae Ceaușescu de la F.M.I. și Banca Mondială, iar acestea nu au aprobat creditul cerut pînă nu au văzut planurile de construcție, care le garantau restituirea banilor prin vînzarea producției realizate! Or, planurile de construcție erau ultramoderne pentru vremea aceea, întrucît fuseseră concepute și furnizate de renumita firmă germană Siemens-Martin! Deci, nici vorbă să fie „o grămadă de fiare vechi“, cum se exprimase sabotorul Petre Roman, care tocmai terminase școala profesională de premieri! După ce SIDEX a fost vîndut pe nimic siderurgistului indian Lakshmi Mittal, premierul Adrian Năstase a declarat profund ipocrit și mincinos: „Noi nu știam ce vindem, iar Mittal nu știa ce cumpără!“ Adică Mittal fusese atît de prost încît „nu știa ce cumpără“, dar după ce l-a cumpărat a devenit, subit, cel mai mare siderurgist din lume! La fel a fost și situația multor altor obiective industriale: combinatul SIDERCA, din Călărași, era aproape gata de finisare, dar comanda jidovească, de sus, a dispus desființarea lui și multe utilaje au fost vîndute ca „fiare vechi“, deși erau absolut noi și pline de unsoare, căci nici nu fuseseră scoase din ambalajele în care fuseseră importate!
Referindu-se la S.N.P. PETROM – care asigura cea mai mare contribuție la bugetul de stat, 10 la sută din PIB, și era considerată „perla coroanei“ economiei românești –, Adrian Năstase declara – cu infatuarea lui de premier – că „cine deţine PETROM are un cuvânt de spus în economie, iar cine are un cuvânt important de spus în economie are şi în politică“ . Dar, după puțin timp, a vîndut-o unei firme austriece de mîna a treia, OMV, pe o sumă absolut derizorie, dată fiind importanța economică și politică a companiei PETROM! O parte a presei naționaliste a difuzat o caricatură ironică, relevînd micimea prețului cu care fusese înstrăinată „perla coroanei“, în care Adrian Năstase spune: „Cu prețul luat, vom construi 60 de kilometri de autostradă“. Dar premierul Adrian Năstase, dublu licențiat – doctor în drept și sociolog – și care poza în mare strateg politic, trebuia tratat nu cu ironii, ci cu pastile mov… de calibrul 7,62; mai ales că el s-a tratat singur, dar ineficient, cu pastile de calibrul 9, dintr-un Smith & Wesson ! Pentru că, într-adevăr, de atunci, cum se știe, Austria și-a impus punctul de vedere în politica și economia României!
Faimosul concern ELECTROPUTERE, din Craiova, a fost separat în cinci unități distincte, deși ele fuseseră concepute să funcționeze numai împreună și în mod complementar; după cîțiva ani, cînd s-a văzut că separarea era nefuncțională, au fost reunite, conform concepției inițiale, dar după ce suferiseră pierderi economice majore. Combinatul de Oțeluri Speciale – C.O.S. – Târgoviște a suferit o desființare radicală – pe locul lui cresc acum buruieni, deși acolo se fabricau oțeluri foarte speciale exportate în S.U.A., pentru rachetele și navetele spațiale americane! Combinatul Siderurgic de la Călan – cel mai vechi din țară! – a fost vîndut unor italieni, care l-au demontat.
Despre jefuirea Întreprinderii de Mașini Grele București (I.M.G.B.) a scris, în treacăt, în cartea sa, ex-premierul Nicolae Văcăroiu – deși distrugerea ei s-a făcut în timpul mandatului său și, drept recompensă, a fost trimis la odihnă ca președinte al Curții de Conturi. Distrugerea Întreprinderii de Diamante Artificiale s-a făcut într-un secret total – probabil fiindcă fusese rezultatul tocmai al unei acțiuni de mare succes a spionajului românesc. Întreprinderea de Mașini Electrice București (I.M.E.B.) – care fabrica electromotoare de toate dimensiunile, de la cele mici, pentru ventilatoare de birou sau mai măricele, pentru turelele tancurilor, pînă la cele foarte mari, industriale, exportate și la Combinatul Siderurgic Magnitogorsk, de la Krivoi-Rog, din U.R.S.S., unde România a investit cîteva zeci de miliarde de dolari, pierdute în favoarea criminalului „stat“ Ucraina – a fost, la fel, rasă discret și în locul ei s-au construit mari magazine izraeliene (AFI etc.)! Aceeași situație a avut-o COMTIM Timișoara. Platforma de irigații din Lunca Siretului era aproape gata de inaugurare, dar, după decembrie 1989, a fost abandonată la discreția locuitorilor din zonă, care au furat utilajele, țevile de zinc pentru irigații și chiar dalele de beton care căptușeau canalele de irigații! Eu însumi, fiind ofițer în Biroul economic al Diviziunii de Analiză, Sinteză și Informare, am alertat conducerea țării – prin conducerea S.R.I. – prin vreo 3-4 rapoarte documentate inclusiv cu fotografii, dar nu s-a luat nici o măsură de stopare a distrugerii! Firește, de atunci s-au produs mereu inundații!
Fabrica de țevi sudate, din Colentina, s-a demolat acum cîțiva ani, pe locul ei crește, acum, o floră spontană; ultimele clădiri ale Întreprinderii de pompe AVERSA, de lîngă Piața Obor, din București, se demolează în aceste luni – iar în locul clădirilor demolate anterior s-a construit complexul comercial „Veranda“. Și alte circa 1.300 de mari întreprinderi industriale, a căror listă circulă – ca pentru o tristă amintire – pe Internet.
Există și situația asemănătoare a marilor obiective industriale și culturale care erau aproape gata de finalizare, dar care au fost abandonate și zac în ruină. De exemplu, ceea ce s-a numit „Casa Radio“ a fost preluată de o firmă izraeliană, care i-a demolat partea arhitectonică centrală spre a o reface ca o sinagogă impozantă; o parte a presei naționaliste a aflat de proiect și l-a denunțat, iar clădirea „Casa Radio“ a rămas în ruină și azi. Un alt exemplu elocvent este calea ferată viaduct dintre Pitești și Râmnicu Vâlcea: mai rămăseseră de instalat cîteva indicatoare de circulație și posturi telefonice, cînd a lovit-o „Revoluția din ’89“ și care cale ferată a rămas nefinalizată .

(Continuare în episodul 2)