Vrem un muzeu al comunismului din România

“O ALTĂ LUME ESTE POSIBILĂ”
– acesta este mottoul Federatiei Sociale Internationale
CD

În prefața, la cartea sa “Imperialismul, stagiul cel mai inalt al capitalismului”, lansata in 1920, Lenin afirmă că Primul Război Mondial (1914-1918) a fost „un război de anexari, de prădă si jefuiri” între imperii, al cărui trecut istoric și economic trebuie studiat „pentru a înțelege și a evalua războiul modern și politica modernă”.
Pentru ca capitalismul să genereze profituri mai mari decât poate produce piața internă, fuzionarea băncilor și a cartelurilor industriale produce Capitalismul Financiar, pentru exportul și investițiile de capital către țările cu economii subdezvoltate.

La rândul său, un astfel de comportament financiar duce la împărțirea lumii între companiile de afaceri monopoliste și marile puteri. În plus, în cursul colonizării țărilor nedezvoltate, întreprinderile și guvernul se vor angaja în cele din urmă într-un conflict geopolitic cu privire la exploatarea economică a marilor părți ale lumii geografice și a populației sale.
Prin urmare, imperialismul este cea mai înaltă (avansată) etapă a capitalismului, care necesită monopoluri (de muncă și exploatarea resurselor naturale) și exportul de capital financiar (mai degrabă decât bunuri) pentru a susține colonialismul, care este o funcție integrantă a modelului economic discutat.
În plus, în patria capitalistă, super-profiturile obținute prin exploatarea colonială a unui popor și economia lor permit oamenilor de afaceri să mituiască politicieni nativi, lideri ai muncii și aristocrația muncii (stratul superior al clasei muncitoare) pentru pentru a contracara revolta lucrătorilor (greva forței de muncă).

Cu sase ani mai inainte, in 1914, rivalul marxist a lui Lenin, Karl Kautsky a propus o teorie a evolutiei unei coalitii capitaliste, in care puterile imperiale s-ar putea sa se uneasca si sa abandoneze antagonismul nationalist si economic ajungandu-se la un sistem ULTRA-IMPERIALIST, avand ca efect exploatarea colonialista a lumii subdezvoltate.
Sa nu uitam ca Karl Kautsky a condamnat revolutia bolsevica din 1917, criticandu-i pe Lenin, Trosky si Stalin, in cartea sa Dictatura proletariatului, in 1918, desi facuse parte din guvernul socialist din Germania, 1918- 1919, care a dus la Costituirea Republicii de la Weimar, alaturi de Rosa Luxemburg si Karl Liebknecht.

Lenin l-a contrazis pe Kautsky spunand ca nu se va ajunge la un echilibru al puterii intre statele capitalist- imperialiste si ca o continua instabilitate a puterii nu va permite unitatea politica a ultra-imperialismului si ca o astfel de instabilitate este datorata de conflictul creat de concurenta care este mai dominanta decat cooperarea.
Dupa cum se vede Kautsky a avut dreptate, iar Lenin s-a dovedit a fi un abil deviationist al ideologiei socialiste, dovada aparitia recentei UE.

“Imperialismul: un studiu” (1902) a stability definitiv reputația internațională a lui Hobson în științe politice. Propunerile sale geopolitice au influențat activitatea unor personalități proeminente, cum ar fi Nikolai Bukharin, Vladimir Lenin și Hannah Arendt.
Ca om de știință politic, J.A. Hobson a spus că capitalismul datorită capacității sale productive înnăscute de a genera profituri, nu a necesitat din punct de vedere funcțional o întreprindere socio-economică la scară largă, pe termen lung și costisitoare, cum o necesita imperialismul.
“O societate capitalista ar putea evita recurgerea la imperialism prin redistribuirea capital a resurselor economice naționale în societate, și astfel să crească puterea de consum economic a fiecărui cetățean.” Redistribuire sociala.

După mai sus aratatele ajustări economice, o națiune capitalista nu necesitata deschiderea de noi piețe externe, și poate direcționa în mod profitabil producția și consumul de bunuri și servicii pe piețele din țară, deoarece piețele interne/de origine sunt capabile de o nedeterminată extindere, cu condiția ca “venitul” sau puterea de cumparare a mărfurilor să fie distribuite în mod corespunzător.(!)

In una din marile atractii ale scrierilor lui Hobson, care este cartea despre al doilea război boer: “Războiul din Africa de Sud: Cauzele și efectele sale”, el atribuie războiul parțial influenței evreiești, inclusiv cu referințe la bancherii Rothschild.
În timp ce cartea sa “Imperialismul, un studio”, nu mai conține „violente crudități antievreiești” ale scrierilor sale anterioare, cartea conține insa o aluzie la puterea și influența finanțatorilor evrei, spunând că finanțarea a fost controlată „de oameni de o rasă unică și ciudată, care au în spatele lor multe secole de experiență financiară ” și „sunt într-o poziție unică de a controla politica națiunilor „.

Potrivit lui Norman Etherington, “această secțiune despre finanțatori pare irelevantă pentru discursul economic al lui Hobson, dar a fost probabil inclusă deoarece Hobson a crezut cu adevărat in ea”.

Hugh Stretton incearca, in mod superficial si infantil, sa explice desconspirarea finantatorilor facuta de Hobson: “explicarea imperialismului a fost alegerea sa abila de a gasi tapi ispasitori. Țapii ispășitori ideali trebuiau să fie puțini, străini, bine conectați, ușor de recunoscut și deja displăcuti”.

Parerile lui Norman si ale lui Hugh vin dintr-un unghi foarte specific mason si demonstreaza ca studiul imperialismului facut de Hobson nu a cazut tocmai bine imperialistilor desconspirati.

Liderul Partidului Laburist britanic Jeremy Corbyn a scris o prefață pentru ediția din 2011, a cartii “Imperialismul: Un studiu” numind “analiza presiunilor care au lucrat din greu în a crea un efort național vast de a prinde noi avanposturi ale Imperiului(britanic) peste insule îndepărtate și țărmuri”, o analiza geniala alui Hobson.
Într-o scrisoare formulată in termeni duri, Bordul Deputaților Evrei Britanici și-a exprimat “îngrijorările grave” cu privire la apariția “cuvântului înainte”/prefatei.
Corbyn a declarat că nu susține antisemitismul, spunând că aceasta este o reprezentare „răutăcioasă” a bordului.

Scrierile lui Hobs si Lenin s-au dovedit a fi foarte precise in creionarea viitoarelor societatii imperialiste, care merg acum pe un drum asa cum l-a prezis Karl Kautsky. Lenin a incercat doar o manevra de acoperire a tendintelor reale ale imperialismului, dar asa cum a prevazut Kautsky, Imperialismul si-a gasit un “echilibru al puterii” si actioneaza in concert, dirijat de cele cateva familii bankare, in vederea realizarii Globalizarii, crearea unei Noi Ordini Mondiale.

Insa Lenin a prevazut un amanunt determinant in aparitia si dezvoltarea imperialismului si a hiper-imperialismului, respectiv crearea “capitalismului financiar”, care va evolua inezitant spre “imperialismul financiar”.
Imperiul Dollarului exista si multe tari suporta déjà grave si nemeritate sanctiuni de la imperialistii financiari tocmai pentru ca el exista, aproape inevitabil si neiertator pentru cele mai multe tari.

Daca se dadea importanta teoriei lui Hobson ca: “o națiune capitalistă nu necesitata deschiderea de noi piețe externe, și poate direcționa în mod profitabil producția și consumul de bunuri și servicii pe piețele din țară, deoarece piețele interne/de origine sunt capabile de o nedeterminată extindere, cu condiția ca „venitul” sau puterea de cumparare a mărfurilor să fie distribuite în mod corespunzător” si partidele politice de staga mergeau decis pe aceasta uitata teorie, poate ca nu mai ajungeam la ultra/hiper-imperialismul de astazi. Insa nici acum nu-i prea tarziu sa incercam sa impunem aceasta teorie in practica vietii.

Ca un raspuns la politica si ideologia liberal-progresista a imperialismului, ajuns in faza de ultra-imperialism, societatile civile din lumea intreaga incearca sa se organizeze cat mai efficient in vederea creierii unei noi versiuni sociale la versiunea liberal progresista urmarita de ultra-imperialisti – Globalizarea.

Asa a aparut in 2001, in Porto Alegre, in Brazilia, Forumul Social Mondial cu un motto foarte inspirat: “Another World Is Possible.”

O altă lume este posibilă

Forumul Social Mondial este o Reuniune anuală a organizațiilor societății civile, care a avut loc pentru prima dată în Brazilia, care oferă un efort conștient de sine pentru a dezvolta un viitor alternativ, prin promovarea curentului ce lupta contra globalizarii hegemonice. Forumul Social Mondial poate fi considerat o manifestare vizibilă a societății civile globale, reunind organizații neguvernamentale, campanii de advocacy/sustinere și mișcări sociale formale și informale care caută solidaritate si cooperae internațională. Forumul Social Mondial preferă să se definească ca „un spațiu deschis – plural, divers, neguvernamental și non-partizan – care stimulează dezbaterea descentralizată, reflecție, propuneri de construire, schimbul de experiențe și alianțe între mișcări și organizații angajate în acțiuni concrete către o lume mai solidară, mai democratică și mai echitabilă. Un spațiu permanent și un proces de construire a alternativelor la neoliberalism.”

Reuniunile sunt organizate de membrii alter-globalizării (denumită și mișcarea globală a justiției) care se reunește pentru a coordona campaniile globale, pentru a împărtăși și a rafina strategiile de organizare și pentru a se informa reciproc cu privire la mișcările din întreaga lume și la problemele lor specifice.

Forumul Social Mondial afirma explicit ca nu este un reprezentant al tuturor celor care participă și, prin urmare, nu publică nici o declarație oficială în numele participanților. Tinde să se întâlnească în ianuarie în același timp cu „marele său rival capitalist”, reuniunea anuală a Forumului Economic Mondial de la Davos, Elveția. Această dată este aleasa în mod conștient pentru a promova răspunsuri alternative la problemele economice mondiale în opoziție cu Forumul Economic Mondial.
https://transformadora.org/en/inici

Deci mai sunt sperante, dar care trebuie si noi sa le cunoastem, sa le insusim in masura in care ni se potrivesc si sa sustinem aceste scumpe sperante ale societatilor civile din ansamblul Forumului Social Mondial.
Societatile civile din Romania ar putea si ele sa se alinieze si sa militeze in Forumul Social Mondial, fara a fi in pericolul de a se inregimenta unei autoritati care sa le impiedice propria evolutie, dar putandu-si aduce si contributia lor la amalgamul strategiilor de combatere a Globalizarii si eventual sa considere, daca este cazul, de a se implica in noua tendinta a MULTILATERALISMULUI ca metoda de cooperare si colaborare cat si ca un valoros instrument in activitatile sporite de tranzactionari interstatale.