Vlad Voiculescu, făcătura „rețelei”!

2021-02-14T20:47:42+02:0014 februarie 2021|Textele altora|

Ion Spânu în Cotidianul: Vlad Voiculescu – creația „Rețelei” și a Sistemului securisto-comunist

Jurnalistul Ion Spânu dezleagă în Cotidianul misterul ascensiunii fulminante a băiatului de securist Vlad Voiculescu. Și salturile sale înainte spre acapararea puterii politice. Ce îl recomandă pe Voiculescu drept ministru al Sănătății a devenit în ultimii ani un fel de secret al lui Polichinelle. Ion Spînu explică acum pe înțelesul tuturor cum a funcționat REȚEAUA care l-a propulsat. Un nume atrage atenția în mod special: moralizatorul neamului cu aere de demiurg, Gabriel Liiceanu.
Publicăm mai jos textul integral semnat de reputatul gazetar Ion Spânu:
Nu știu de ce ne prefacem toți că nu vedem, deși știm bine că așa este. Parcă am fi în plin comunism, cînd „șopîrla” și bancul erau singurele modalități prin care evitam cenzura și ne exprimam revolta.
Acum trăim în democrație și libertate, cel puțin formal, și, totuși, simt că multora deja le este din nou frică, iar alții parcă n-ar vrea să se bage în discuție despre subiectele fierbinți în care se simte aerul greu al „serviciilor”. Pe acest fond, teama nejustificată acționează ca o prudență necesară sau ca expresie a spiritului de conservare.
Eu nu mai vreau să trăiesc astfel de sentimente și vreau să cred că, în ciuda opoziției din partea „structurilor”, democrația și libertatea mai au o șansă!
De aceea, în locul unor perorații filosofice, prefer să abordez frontal un subiect mult discutat în aceste zile: ce caută VLAD VOICULESCU în guvern ca ministru al Sănătății? Cum a apărut el, cine îl promovează și ține îl ține în brațe?
Puțini știu că aducerea lui ca ministru al Sănătății în 2016, în Guvernul Cioloș, a fost precedată de o campanie PR foarte bine susținută financiar și mediatic, prin lansarea și promovarea filmului „REȚEAUA” (vai, ce nume predestinat!). Iată genericul filmului, realizat în colaborare cu HBO:
La sfîrșitului filmului, pe generic aflăm că scenariul a fost realizat „după o investigație jurnalistică de VLAD MIXICH, nimeni altul decît cel care avea să fie numit tocmai de ministrul Vlad Voiculescu în funcția de Vicepreședinte al Agenției Naționale a Medicamentului în octombrie 2016! Iată:
Probabil că știți, acest film de propagandă vorbește despre „marea campanie” a lui Vlad Voiculescu, care lucra într-o bancă austriacă, prin care strîngea medicamente de la diverse persoane pentru a combate criza de citostatice din România! Este de neînțeles cum o asemenea prostie a putut să fie luată în seamă de opinia publică din România, știindu-se că toată povestea seamănă cu intenția cuiva de a duce o sticlă de apă, crezînd că va rezolva criza din deșert!
Dar, uite că prostia a ținut și Vlad Voiculescu, care nu are absolut nici o legătură cu Sănătatea decît, eventual, ca pacient, a fost numit ministru al Sănătății în 20 mai 2016, unde a rămas pînă la sfîrșitul mandatului, în 4 ianuarie 2017!
Dar am fi naivi să credem că acest film, „Rețeaua”, l-a propulsat pe Vlad Voiculescu ca ministru al Sănătății. Nici vorbă, acesta nu a fost decît propaganda unor motive mult mai subtile. Cel mai important este faptul că Vlad Voiculescu este nepotul celebrului „Unchiul Nic”, supranumit „Regele medicamentelor”, un tip foarte influent în acest domeniu, care avea un interes clar în promovarea pe acest post a nepoțelului său (că nepotul spune că nu l-a văzut din vremea cînd studia în Austria, este, desigur, o metaforă). În fond, acolo, la ministerul Sănătății, se face întreaga strategie de promovare a medicamentelor, se fac licitații și se decide, în general, politica din sănătate.
După ce a ieșit din „Guvernul Cioloș”, se părea că Vlad Voiculescu s-a întors la treburile lui bancare, numai că nimeni nu l-a mai solicitat să-și probeze calitățile de bancher. A intrat însă în politică și s-a înscris în USR, partid care are strînse legături cu orice „rețea” organizată de structurile discrete, în care fiii de securiști și-au găsit locul potrivit.
Ce este surprinzător este că în 2016 nu s-a vorbit aproape deloc despre faptul că tatăl ministrului, Vasile Voiculescu Iulian, tocmai fusese declarat de CNSAS „colaborator al Securității”, decizie validată de Curtea de Apel București, prin Sentința nr. 691/11.03.2015:
Desigur, nu vrem nici pe departe să spunem că fiul ar fi răspunzător de faptele tatălui, dar, în condițiile în care mulți dintre USR-iști au această problemă, fiind odrasle ale foștilor securiști, situația lui Vlad Voiculescu are justificare, mai ales pentru că, așa cum citim în Sentința CA București, și tatăl său, Vasile Voiculescu Iulian, a activat în „SĂNĂTATE”, însă ca „turnător” al Securității:
În martie anul trecut, pe pagina sa de Facebook, Vlad Voiculescu a recunoscut că tatăl său a fost colaborator al Securității, încercînd chiar să justifice acest statut rușinos, deși totul este clar (https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/vlad-voiculescu-recunoaste-ca-tatal-sau-a-colaborat-cu-securitatea-taica-miu-nu-e-perfect-si-sigur-a-facut-greseli-1269538).
Și ar mai fi un motiv pentru care facem apel la această Sentință prin care tatăl lui Vlad Voiculescu a fost declarat colaborator al Securității. Este vorba despre un articol al lui Gabriel Liiceanu, publicat imediat după postarea ministrului, prin care-l susținea deșănțat pe Vlad Voiculescu, în care scria: „Spre deosebire de beizadelele trimise de tăticii lor în Parlamentul Europei sau de cele pe care genitorii le-au cadorisit cu firme de porci pe banii UE și cu bolizi cu patru roți de omorât oameni pe șosele – Vlad Voiculescu s-a făcut singur. Nici un părinte nu și-a pus amprenta de infractor pe destinul lui. Nici un rid primit de undeva nu i-a schimonosit viața sau caracterul. Foștii ofițeri de securitate și odraslele lor continuă, după 30 de ani, să danseze pe destinele noastre. În tot acest timp, noi ne grăbim să căutăm inamicul public în unul dintre cei mai frumoși contemporani ai noștri”.
Liiceanu, care-l numește pe Vlad Voiculescu „Maria Tereza”, crede că i-a făcut un serviciu, cînd, de fapt, îl trece în rîndul „toleraților”, adică al celor cărora trebuie să le fie iertat ceea ce altora nu le este iertat, ci sînt incluși în categora „lichelelor”! Dar, veți vedea, nu întîmplător Gabriel Liiceanu spune aceste bazaconii…
GABRIEL LIICEANU ȘI MIRCEA CĂRTĂRESCU – PROPAGANDIȘTII REȚELEI PENTRU NUMIREA LUI VLAD VOICULESCU CA MINISTRU
Ar putea părea ciudată afirmația că Vlad Voiculescu a fost promovat în funcție de Gabriel Liiceanu și Mircea Cărtărescu. Și, în parte, chiar este ciudată, căci cei doi scriitori au fost doar propagandiști ai celor care au luat această decizie stupefiantă. Ce are Sulla cu prefectura, iată o întrebare care se potrivește în acest context.
Răspunsul îl găsim în două articole pe care noi le-am publicat exact acum un an în „Cotidianul”, în 15 martie 2020, respectiv, în 28 martie 2020. Primul avea titlul „Gabriel Liiceanu îl vrea pe Vlad Voiculescu șeful Comisiei Coronavirus”, iar al doilea „Mircea Cărtărescu îl vrea musai pe Vlad Voiculescu ministrul Sănătății”.
Le reproducem integral, căci ele anunțau cu cîteva luni înainte ceea ce avea să se petreacă abia după alegerile din decembrie.
Textul lui Gabriel Liiceanu a apărut pe „contributors.ro” și este de o slugărnicie rar întîlnită, în care-i propunea Primului ministru să-l numească pe Vlad Voiculescu președintele Comisiei Coronavirus, prin care „să înceapă această nouă pagină de istorie”! Cred că vă dați seama că Liiceanu nu este chiar atît de naiv încît să creadă cu adevărat că un economist (și ăla cu cîntec) care să se ocupe de Sănătate ar putea juca un rol „istoric” în combaterea Coronavirusului. Ițele acestei propuneri nu sînt la filosof, ci la cel care îi dictează opiniile! Iată articolul nostru de anul trecut:
„GABRIEL LIICEANU ÎL VREA PE VLAD VOICULESCU ȘEFUL COMISIEI CORONAVIRUS
Printr-o stranie coincidență, exact acum un an, în 14 martie 2019, în „Cotidianul” publicam articolul „Gabriel Liiceanu: „M-am îndrăgostit de Vlad Voiculescu. Mi se părea angelic”, în care citam dintr-un dialog al lui Platon, „Phaidros”, acest pasaj despre dragostea dintre doi bărbați: „Dacă, vîrstnic fiind, îndrăgostitul se însoțește cu unul mai tînăr, el nu-l va părăsi de bună voie pe acesta nici zi, nici noapte. Îmboldit de silnicia dorinței, el e mînat fără încetare către plăcerea de a-și vedea iubitul, de a-l auzi, de a-l atinge, de a-l simți cu toate simțurile sale”.
Cine citește ultimul articol al lui Gabriel Liiceanu, publicat pe „contributors.ro” sub titlul „Maica Tereza”, va fi șocat de insistența cu care „filosoful” revine la obsesia sa de acum un an, avîndu-l în centrul atenției pe același Vlad Voiculescu, pe care-l compară fie cu Maica Tereza (!), fie cu „Idiotul” lui Dostoievski! Iată aceste două pasaje:
– „L-am descoperit pe Vlad Voiculescu în câteva apariții TV pe când era ministru al Sănătății. M-a uimit să văd pe chipul său o bunătate „mîșkiniană”, pe care îndeobște o asociem cu dezarmații în fața vieții, cu cei pe care-i înlături din calea ta cu un simplu gest al mâinii. Oameni care nu vin din lumea asta și care nu sunt făcuți să răzbată în ea. „Ia uite, mi-am zis, ne-am procopsit cu un bleg ca ministru! Numai asta ne mai lipsea.”
– „Și, cu graba mea de a așeza oamenii care mi se par frumoși sub un arhetip, l-am botezat „Maica Tereza”, după sfânta din Calcutta care a înființat „Casa Inimii” și care a spus că „o moarte frumoasă pentru cei care au trăit ca animalele este să moară ca îngerii, iubiți și mângâiați”. Oricât de sfântă era, Maica Tereza nu era o bleagă”.
Așadar, Liiceanu mărturisește că, după ce l-a văzut prima oară pe Vlad Voiculescu ca pe un „bleg” de genul lui Mîșkin, dintr-o dată s-a luminat și l-a botezat „Maica Tereza”!
Nu insistăm pe motivele care au dus la această radicală schimbare de percepție, fiind, totuși, de partea protecției intimității, dar nu putem să nu observăm că această transformare se petrece simultan cu îndepărtarea lui Gabriel Liiceanu de fundul lui Traian Băsescu (pe care l-a pupat vîrtos atîția ani) și apropierea de USR-ul din care face parte acest Vlad Voiculescu, nepotul lui Nic, supranumit „Regele medicamentelor”.
Motivul aparent pentru articolul lui Gabriel Liiceanu este apărarea lui Vlad Voiculescu în fața linșajului mediatic la care a fost supus nepotul lui Nic după dezvăluirile privind turnătoriile tatălui său, devoalate de CNSAS. Pe Vlăduț, Liiceanu insistă să-l scoată din zona beizadelelor care profită de statutul părinților, pe care le acuză extrem de dur („Când e vorba de odrasla unui personaj care a jucat un rol politic nefast, firesc e să ne uităm dacă ea e profitoarea corupției, ticăloșiilor și minciunilor tatălui său. Ne uităm dacă e o odraslă de bani gata, un terchea-berchea tupeist și sfidător”), aruncîndu-l direct în zona sfinților, exagerînd monstruos rolul lui Vlăduț în – atenție! – punerea pe picioare a unei presupuse rețele a citostaticelor („Cine, dintr-o funcție publică sau din poziția de persoană privată, a făcut mai mult bine românilor în acești ani?”)!
De altfel, Liiceanu, cum vedeți în citatul de mai sus, se și laudă că el este cel care l-a botezat pe Vlad Voiculescu cu Nic-name-ul „Maica Tereza” și scrie despre acesta că „Spre deosebire de beizadelele trimise de tăticii lor în Parlamentul Europei sau de cele pe care genitorii le-au cadorisit cu firme de porci pe banii UE și cu bolizi cu patru roți de omorât oameni pe șosele – Vlad Voiculescu s-a făcut singur. Nici un părinte nu și-a pus amprenta de infractor pe destinul lui”.
Pe bune? La cei 78 de ani săi, Gabriel Liiceanu își permite să se compromită în așa hal, încît să mintă cu nerușinare și să facă un astfel de scenariu de spălare de păcate în numele banilor unchiului lui Vlad Voiculescu? Și nici nu mai are vioiciunea minciunilor interesate, căci își devoalează în cîteva rînduri adevăratele intenții! Să citim:
„Îi propun așadar, cu modestie cetățenească, celui care va fi fiind prim-ministru, să înceapă această nouă pagină de istorie, prin care competența ar urma să triumfe asupra vanităților, aranjamentelor și hărțuielilor de partid, înființând o „comisie anti-coronavirus” condusă de Vlad Voiculescu. Să i se lase în grijă să gestioneze – așa cum a dovedit că se pricepe – calamitatea care a venit peste noi. Această comisie, cu atribuții clare și puteri pe măsură, ar urma să fie creată de el cu oamenii lui, fiind dependentă numai de prim-ministru și sprijinită direct de cabinetul lui”!
Păi, zi așa, măi, filosofule, nu o mai lua pe la Ploiești! Deci, Liiceanu îi recomandă Primului-ministru să înființeze o „Comisie anti-virus”, pe care s-o conducă Vlad Voiculescu și „oamenii lui”, care să nu dea socoteală nimănui în afara premierului!
Adică, mai simplu zis, în plină pandemie Coronavirus, cînd medicamentele au devenit o afacere uriașă, Liiceanu îl vrea pe Vlad Voiculescu, nepotul lui Nic, Regele medicamentelor, coordonatorul „Comisiei anti-virus”, adică omul care să gestioneze banii de la buget și cei de la UE, destinați combaterii Coronavirusului!
Bravo, Liicene! Era gata-gata să ne păcălești că nu mai poți dormi de grija imaginii tatălui lui Vlăduț, cînd, de fapt, erai interesat de banii unchiului Nic, al cărui nepot ar trebui să fie numit paznic la stîna cu oi.
O fi Vlăduț al matale ba Maica Tereza, ba Mîșkin, dar să-l vezi coordonatorul anti-Coronavirusului spune multe despre cine ești cu adevărat matale: un profitor al tuturor regimurilor, așa cum a demonstrat colegul Victor Roncea, în fața căruia ai pierdut recent procesul.
Ei, acum, că am aflat ce gînduri îl străbat pe Gabriel Liiceanu, parcă sîntem mai liniștiți în privința Coronavirusului. Altfel, bătrînul Liiceanu s-ar mai fi gîndit la banii pentru combaterea virusului, dacă n-ar ști că într-o zi vom scăpa de această pandemie?
P.S.1. Vă amintiți, desigur, cum apărea Gabriel Liiceanu la protestele #Rezist. De asemenea, vă amintiți cum îl executa pe Theodor Paleologu pentru că-l împiedica pe Dan Barna să ajungă Președinte. Ei, bine, apropierea lui de USR are în epicentru intenția lui Liiceanu de a-l impune pe Vlad Voiculescu, membru USR, ca mare specialist în Sănătate, ca viitor Primar General al Capitalei și, iată!, ca gestionar al banilor pentru Coronavirus. Cît despre banii unchiului Nic, vorba lui Liiceanu, „ziceam și eu”!
P.S.2. Sper ca Liiceanu să aprecieze că n-am scos aici nici o vorbă despre plagiat, mai ales că am aflat că recent a republicat „Tragicul”, în care a pus din nou capitolul despre Marx, pe care-l scosese acum cîțiva ani pentru a-și ascunde opiniile despre proprietatea privată. Acum, apropriindu-se atît de mult de USR, partid neo-marxist, era normal să-l readucă pe Marx în centrul afinităților lui, nu?”
Peste numai căteva zile, scriitorul Mircea Cărtărescu coboară și el din Turnul de fildeș și postează în 26 martie 2020 pe pagina sa de Facebook un carton pe care scrie exact așa: „Vlad Voiculescu la Sănătate! Cît mai e timp!” Și în cazul lui Mircea Cărtărescu se pune aceeași întrebare: de ce să se implice un scriitor, oricît de mare s-ar crede, în astfel de numiri tehnice care sînt apanajul politicienilor? Așa, de florile mărului, sau pentru că așa a fost ordinul de zi pe unitate? Să recitim însă articolul de anul trecut din „Cotidianul”:
„MIRCEA CĂRTĂRESCU ÎL VREA MUSAI PE VLAD VOICULESCU MINISTRU SĂNĂTĂȚII
Mulți dintre cei care s-au autointitulat „elita” culturală a țării, devenind în timp doar „elita lui Băsescu”, au compromis pentru mult timp rolul intelectualului în societate, acela de protejare a valorilor morale, a principiilor, a bunului simț. Din interese meschine, fripturiste, ei au abandonat acest rol și au devenit activiști harnici ai unor partide sau propagandiști ai unor lideri, bucurîndu-se de osciorul aruncat în scîrbă de stăpîni (Andrei Pleșu știe cum a plecat de la Cotroceni).
Ultima ispravă a acestora este canalizarea mesajelor pentru susținerea USR, în general, și a lui Vlad Voiculescu, în special. Acum ceva timp v-am prezentat aici, în „Cotidianul” (https://www.cotidianul.ro/gabriel-liiceanu-il-vrea-pe-vlad-voiculescu-seful-comisiei-coronavirus/), propunerea lui GABRIEL LIICEANU ca Vlad Voiculescu să fie numit, nici mai mult, nici mai puțin, decît „Șeful Comisiei Coronavirus”! Mai întîi l-a tămîiat, l-a mîngîiat pe creștet, i-a făcut o declarație de dragoste stupidă („m-am îndrăgostit de Vlad Voiculescu”), după care s-a lansat:
„Îi propun așadar, cu modestie cetățenească, celui care va fi fiind prim-ministru, să înceapă această nouă pagină de istorie, prin care competența ar urma să triumfe asupra vanităților, aranjamentelor și hărțuielilor de partid, înființând o „comisie anti-coronavirus” condusă de Vlad Voiculescu. Să i se lase în grijă să gestioneze – așa cum a dovedit că se pricepe – calamitatea care a venit peste noi. Această comisie, cu atribuții clare și puteri pe măsură, ar urma să fie creată de el cu oamenii lui, fiind dependentă numai de prim-ministru și sprijinită direct de cabinetul lui”!
Asta e, mi-am zis, fiecare cu pasiunile lui, cu patimile adunate de-a lungul anilor, cu derapajele lui. Numai că, iată!, la numai două săptămîni de la articolul publicat de Gabriel Liiceanu, altă slugă a lui Traian Băsescu („un președinte pentru alte coordonate istorice”) se aruncă în aceeași baltă stătută: MIRCEA CĂRTĂRESCU!
Nobelistul de serviciu nu-l mai vrea pe Vlad Voiculescu doar președintele Comisiei Coronavirus, ci direct ministrul Sănătății! În acest sens, Cărtărescu a postat pe pagina sa de Facebook acest mesaj:
Ce jocuri îi determină pe cei doi, Gabriel Liiceanu și Mircea Cărtărescu, să facă astfel de propuneri de-a dreptul tîmpite este ușor de imaginat, avînd în vedere că acest Vlad Voiculescu, economist de profesie, a mai fost ministrul Sănătății în guvernul de tristă amintire, condus de Dacian Cioloș, fiind susținut, după scria presa, de „Unchiul Nic, Regele Medicamentului”, cum i se mai spune lui Nicolae Voiculescu. E adevărat, Vlad Voiculescu a început atunci să tune, crezînd că stinge astfel focul, afirmînd că „Nic” nu e unchiul său, ci că străbunicul lui este bunicul unchiului Nic! Mai spunea Vlăduț că a fost bursier al Instutului Aspen și, evident, cu totul întîmplător, „Unchiul Nic” era în boardul acestuia! Că Vlăduț este fiul unui turnător al Securității, nici nu mai contează.
Cert este că singura legătură a lui Vlad Voiculescu cu Sănătatea este faptul că, într-o campanie de PR fără precedent, a adus o cutiuță cu niște pastile adunate de la diverși, susținînd apoi că a salvat bolnavii de cancer din România!
Bine, bine, ar putea spune cineva, dar de ce îl susțin Gabriel Liiceanu și Mircea Cărtărescu pe Vlad Voiculescu să fie numit tocmai acum „Șeful Comisiei Coronavirus”, respectiv, ministrul Sănătății? Și, dacă ni s-ar pune întrebarea, ar trebui să răspundem într-un fel.
Vă dați seama, în plină criză generată de Coronavirus, cînd „Starea de urgență” decretată de președintele Iohannis permite achizițiile de medicamente și echipamente medicale de miliarde de euro, fără filtrul licitațiilor normale, ce mană cerească ar fi pentru „Regele Medicamentului”, de pildă, dacă nepotul, sau ce i-o fi Vlad Viculescu, ar fi președintele Comisiei Coronavirus sau chiar ministrul Sănătății?
N-am înregistrat pînă acum vreo declarație a lui Vlad Voiculescu cum că ar dori aceste funcții, nici că „Unchiul Nic” l-ar susține în acest sens, dar apelurile lui Gabriel Liiceanu și Mircea Cărtărescu, doi scriitori prin venele cărora curge dolarul ca apa de pe Jii, ne fac să credem că au ei ceva în plan, vreo recunoștință de la „Unchiul”, ceva.
Altfel, din înălțimea lor, s-ar coborî ei pînă la nivelul acestui virus nenorocit? E drept, pînă acum au mai făcut ei nesărate, preluînd fără ghilimele ba din Heidegger, ba din Laurence Sterne, dar să fi devenit ei dintr-o dată, așa, fără interes, pasionați de Coronavirus? Mi-e greu să cred, dacă nu cumva acest virus are în spate și ceva firfirei!
Eu le spun că ar fi mai bine să stea în banca lor, că are Coronavirusul ăsta niște efecte secundare pe care le știu doar procurorii…”
Nu este prima oară cînd Gabriel Liiceanu și Mircea Cărtărescu fac sluj pe lîngă politicieni, ci, din contră, de fiecare dată cînd li se ordonă sau cînd au un interes material, scriu voioși despre politicieni: de bine sau de rău, în funcție de comandă. Vă aminitiți, desigur, că amîndoi erau băsiști pînă în măduva oaselor cît Traian Băsescu era tartore, devenind apoi contestatarii acestuia cînd părea să plece de la Cotroceni! Să nu ne ceară probe pentru că le vom aminti cum a obținut unul editura Politică sau cîți bani a primit celălalt de la ICR pentru promovarea operei sale.
Acum, atît Gabriel Liiceanu, cît și Mircea Cărtărescu, deveniți peste noapte #Reziști, vîslesc la barca USRPLUS, în special pentru ca acest Vlad Voiculescu, nepotul unchiului de verișoară al „Regelui medicamentelor”, să ajungă ministrul Sănătății. Mor oamenii în spitale?, nu mai e treaba lui Liiceanu sau Cărtărescu. Misiunea lor a fost doar numirea lui Vlad Voiculescu!
„Rețeaua”, așadar, se bazează pe acești propagandiști și, după cum se vede, are succes. E drept, cu larga contribuție a nepăsării românilor în fața acestei anomalii, prin care democrația este obligată să treacă prin curtea Sistemului.
De ce să ne fie teamă să spunem răspicat aceste lucruri? Am pus libertatea de expimare în cui sau ni se pare acum, la pestetrei decenii de la Revoluție, atît de hidoasă încît am vrea să renunțăm la ea?

Un comentariu

  1. surena1 16 februarie 2021 la 9:46 pm - Raspunde

    A murit eR(o)[ă]ul spionajului românesc, gen. Pacepa Ion Mihai, și niciun comentariu din partea prof.Coja. Chiar așa nesimțitoriu să fie prof. Coja față de inamicul, dar amicul inamicului încât să nu scoată condeiul și să creioneze un portret celui ce a cutremurat Securitatea și a cărui moștenire e atât de vie? Pesemne, moartea generalului ce știa că Ceaușescu a fost cal troian intramuros,
    l-a prins în pană de idei iar „tovarășii” colaboratori sunt demult (de)pășiți pentru a putea fi preluați.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Go to Top