Mulțumesc, domnule profesor!
Am simțit  discriminarea îndată ce am ajuns la Bruxelles , în 2006. Toate deciziile erau ante-adoptate , intervențiile de 2 minute ale membrilor Parlamentului  înlocuiau dezbaterile propriu-zise. De cele mai multe ori, sălile de „plen” erau mai mult goale. Veneau strict doar cei care aveau aprobate cele 2 minute . După ce le consumau, plecau din sală. Nimeni nu lua în seamă ce spunea cineva  . Interpuși ai marilor puteri hotărau totul, iar Parlamentul dădea acestor decizii „greutatea” necesară  . Ca reprezentant al unui stat „neimportant ” aveai sentimentul că ești doar „tolerat”umilințele le-am simțit practic, tot timpul cât am hălăduit pe acolo!  În Comisii se mai putea discuta câte ceva , dar decizii importante nu se luau. Ceea ce m-a frapat cel mai mult, era cenzura, văzută și nevăzută. Când am vrut să aduc spre vizionare un film cu atrocitățile din 1940 din Ardeal, am avut obligația să obțin aprobări de la persoane ce aveau misiunea de a nu lăsa să treacă ceva ce ar fi dăunat unor anume interese. Cel de la care trebuia să iau această aprobare, era un parlamentar ungur care a cerut să vadă el filmul mai înainte și să vadă dacă se respecta adevărul!. Am protestat în scris și verbal, fără nici un folos. Filmul tot a fost difuzat , dar nu în clădirea Parlamentului , ci într-o sală închiriată , în Bruxelles, pe banii mei, unde a venit destulă lume să-l vadă. Au urmat apoi represalii care m-au urmărit ani buni. Deranjasem foarte tare „armonia” , „prietenia” , dar mai ales interese, nu numai acolo, ci și în țara mea, unde am fost pusă pe  o listă de persoane care trebuie „evitate” . Am constatat asta de nenumărate ori , mirându-mă până unde poate ajunge nemernicia , ura unora care au ajuns, Dumnezeu știe cum, în funcții de decizie  și se bat cu pumnul în piept pentrru „democrație”, „libertatea cuvântului”, mai mult, pentru „interesele naționale” , interese împotriva cărora, de fapt, acționează pe toate planurile. Îi știu, îi cunosc. îi disprețuiesc.Toți sunt în „serviciu comandat”! Tot la lada de gunoi vor ajunge pentru că acolo le este locul. Dar, până una. alta, își bat joc de țara asta, de oamenii , de cultura ei, de tot ce este mai sfânt. Dau la o parte oamenii cinstiți , corecți  pe care îi doare cu adevărat de ceea ce se întâmplă în țara asta și ridică în față trădătorii, inculții, indivizi afțați în solda cine știe cui!
Cel puțin în anii 50, știam cine sunt „stăpânii”, le știam metodele , învățasem să supraviețuim  și speranța nu ne lăsa să capitulăm . Acum , ce speranță mai avem? Trăim prezentul. Cine ne sunt opresorii, cine ne sunt prietenii?  Nu putem măcar nici presupune ce va fi mâine! Dacă va mai fi un „mâine”!
Viorica Moisuc
P.S. Nu voi crede niciodată că Orban a vorbit „de capul lui” !  N-am nici cea mai mică îndoială că teribilul lui discurs nu are binecuvântarea amicului de la Kremlin! Prea se leagă toate. Istoria nu trebuie ignorată.