Scrisoare de la dr. Epifanie Cozărescu
MULT STIMATE DOMNULE PROFESOR UNIVERSITAR ION COJA,
În primul rând va uram sănătate deplină şi succes în preţioasa Dumneavoastra opera de istorie ce o scoateţi la lumină.
In ce priveşte Mărturiile mele aduse pro şi contra acuzaţiilor de anisemitism şi holocaust românesc revin asupra celor declarate:
1. Alianţa făcută de generalul, ulterior, Mareşal Ion Antonescu cu Germania s-a referit numai la recuperarea teritoriilor rupte din trupul ţării, prin odiosul Pact Ribbentrop – Molotov, în anii 1939/40, în nici un caz pentru a sprijini şi a transmite din Germania în România holocaustul antievreiesc de atunci.
2. După recuperarea teritoriilor pierdute şi apărarea lor prin alianţă strict militară cu armata germană, li s-a aprobat trupelor române care pătrunseseră în Basarabia şi nordul Bucovinei, să să deporteze în Transnistria numai locuitorii evrei, care îşi bătuseră joc de armata română aflată în retragere în anul precedent după pactul Ribbetrop – Molotov; nici un fel de altă răzbunare!
3. În ceea ce priveşte uciderile de evrei comise în 1941 la Iaşi, unde lucram eu atunci într-un spital militarizat, deci am fost martor auditiv şi ocular, în total s-au înregistrat 9000 de decese, din cei 45 000 de cetăţeni evrei ai Iaşului din acea vreme, toate produse de trupele SS germane, care susţineau că se luptă cu populaţia evreiască filosovietică, care au ajutat aviaţia sovietică să repereze punctele de atac din Iaşi în timpul nopţilor, când oraşul era în camuflaj.
4. După cum am arătat în capitolul din cartea mea Paramedicalia, câteva mii de evrei au fost îmbarcate în două trenuri spre a fi transportaţi în alte centre din ţară, mai puţin periclitate. Trenul nr. 1 şi-a debarcat toţi deţinuţii în cel mai apropiat oraş de Iaşi, la Podul Iloaie. Trenul nr. 2 care trebuia să transporte evrei în lagărul de concentrare de la Călăraşi – Ialomiţa, având a parcurge o distanţă mare într-o perioadă îndelungată, când linia ferată era supra aglomerată cu trenuri militare, care grăbeau spre front, fiind obligat să staţioneze prin gările aflate pe parcurs în special la Podul Iluaie şi Târgu Frumos şi alte gări mai mici pe parcurs, mulţi deţinuţi evrei înghesuiţi în vagoanele oblonite au murit acolo asfixiaţi, fiind debarcaţi prin gările întâlnite, ultima din acestea fiind Romanul. Până la Roman au murit cca. 413 evrei şi la Călăraşi au ajuns nevătămaţi 776 de deţinuţi, toţi eliberaţi, după cum se ştie în 1944. Ultima asfixiere a lor s-a produs pe cale înainte de a ajunge la Roman. Aici ,aşa cum am arătat în articolul meu intitulat „Trenul morţii la Roman” ( a se vedea Paramedicalia, pg 25 – 29), supliciul evreilor înghesuiţi în vagoane a luat sfârşit datorită, intervenţiei preşedintei de Cruce Roşie din Roman, Doamna Viorica Agarici sprijinită în acţiunea ei filantropică de prefectului judeţului Roman, colonelul Ştefan Ionescu, cei doi medici de serviciu în gară: dr. Veronica Fălcoianu, soţia directorului Spitalului Roman şi med. Cpt. dr. Radu Popovici, şef al secţiei Chirurgie a Spitalului Militar din Roman, plus personal de asistenţă sanitară şi socială civil şi militar, toţi aceştia nereuşind să deschidă vagoanele supra aglomerate intrate în gara Roman, au apelat la sprijinul Reginiei Mamă Elena a regelui Mihai I, aflată atunci în vizită la spitalele militare de răniţi din Roman, care, la rândul ei, a cerut ajutorul Mareşalului Ion Antonescu, aflat în trenul „Patria”, de unde comanda trupele române de pe front. Abia acesta, cerând aprobarea comandantului german al acestei linii a frontului, a dat ordin să se dea voie să se vină în ajutorul evreilor din tren, care cereau apă, aer şi lumină. Ca urmare trenul a fost oprit şi li s-a acordat asistenţa necesară, după cum am expus pe larg în capitolul „Mit şi adevăr în în problema trenul morţii”, publicat în volumul Paramedicalia, trimis Dumneavoastră.
5. În privinţa celor 400 000 de evreilor din România emigraţi în Israel între 1941 – 1943 toate informaţiile deţinându-le din presa vremii, nu am nimic de adăugat. Vă rog cercetaţi acolo.
6. Sunt de acord a fi publicate toate informaţiile redate de mine, deoarece sunt conforme cu cele aflate atunci.
Al Dumneavoastră cu toată stima,
Dr. Epifanie Cozărescu – veteran din al doilea război mondial
2 ianuarie 2009
Post scriptum martie 2013: Public din nou acest text, azi sunt mult mai mulți vizitatorii acestui site în comparație cu cei din 2009. În textul doctorului Cozărescu s-a strecurat o singură eroare, cea din formula de adresare către subsemnatul ion coja. În rest, textul acesta, ca și altele ale aceluiași autor, sunt pe deplin adevărate, corecte, demne de toată încrederea noastră.
in legatura cu eroii din razboiul doi mondial,priviti TATAL LUI ADRIAN PAUNESCU,si vedeti ce inseamna DRAGOSTEA FATA DE NEAM SI PATRIE:
http://ioniancu.blogspot.ro/2013/04/senzational-poetul-adrian-paunescugeniu.html
Retarzii la azil! waw…am comis-o…
numele adevarat a fost CARICI nu AGARICI!!
45.000 DE EVREI LOCUIAU IN IASI ? DAR CATI DOAMNE IARTA-MA LOCUIAU IN TOATA ROMANIA ? IN REP ,MOLDOVA / IN EUROPA / PRIN INTREAGA LUME? CE ACUTATU ACESTI EVREI ? DOAR SA LOCUIASACA / SAU SA SE IMBOGATEASCA PE SPINAREA POPULATIILOR CARE I=AU PRIMIT ? SI CA AU MURIT ? CATI/ PRIN ASIXFIERE IN VAGOANE? DAR CATI ROMANI AU MURIT IN DRUM SPRE SIBERIA? DAR CATI ROMANI AU FOST OMORATI IN CASELE LPOR SI APOI CASEL CU TERITORILE LOR AGRICOLE / CU ANIMALE , MOBILE , PASARI CAI PISICI , CURCI , STUPI DE ALBINE ETC ? AU FOST MACELARITI SI SCHINGIUITI DE ALTI OCUPANTI AI TERITORIILOR NOASTRE ? SI AU LUAT CU JAPCA CASELE SI RESTUL CLOR PE CARE I-AU OMORAT? ROMANII AU FOST MACELERATI IN PROPRIILE LOR TERITORII , NU ERAU INVADATORI , AU FOST MACELARITI IN PROPRIILE LOR CASE SI TERITORII CARE LE APARTINEAU DE MII SI MII DE ANI ….CE CAUTAU ATATIA JIDANI LA NOI IN TARA? DACA STATEAU IN TARA LOR? NU LI SE INTAMPLA CE LI S-AU INTAMPLAT …NU SUNT UNICII CARE AU SUFERIT DE PE URMA RAZBOAIELOR …SUNT SI ALTE NATIUNI ,,DIN EUROPA SI APOI STIM CE A CE AU FACUT JIDANII PE UNDE AU INVADAT INTREAGA LUME , NU AU FOST ICOANE DE INCHINAT ..SI NICI ACUM PE UNDE SUNT , FAC TOT CE ESTE POSIBIL SA SE IMBOGATEASCA E SPINAREA ALTOR NATIUNI SI AJUNGAND IN FUNCTII MARI ISI BAT JOS DE NATIUNI INTREGI …MAI AU SI GLAS SA SPUNA CEEACE CE SPUN …ESTE O EXAGERARE SI O DEFAIMARE MARE LA POPORUL ROMAN ADUS DE NISTE INVADATORI SI PARAZITI CUM AU FOST JIDANII .CA AU FOST SI JIDANI BUNI , NU MA INDOIESC DAR CARE SUNT ACESTIA? DACA TRAIAU ATAT DE RAU IN ROMANIA SI IN REP MOLDOVA / DE CE NU S-AU INTORS IN TARA LOR ? LA CASELE LOR ? PAI DOMNILOR AICI SI IN ALTE ARTI ALE LUMII AU PROLIOFERAT PE SPINAREA POPOLATIILOR CARE I-AU PRIMIT IAR EI EI S-AU PUS PE TRABA CA SA-I EXPLOATEZE SI SA LE CIUPERASCA ULTIMUL BANUT …AVEAM UN JIDAN UNUL SINGUR IN FABRICA UNDE LUCRAM DIN 5000 DE SALARIATI SI ERA CEL MAI RAU DINTRE TOTI SA FIE O INTAMPLARE ? NU
Iar ragai ?!
Se pare ca cu adevarat Petru Clej alias WAW se cam plictiseste in londra,ca ploua cam mult fara oprire in luna Aprilie.Daca dati o cautare pe google sa vedeti cine este acest domn,va luati cu mainile de cap.Si daca ii vedeti moaca,va trebui sa fugiti repede din fata monitorului.
http://ioniancu.blogspot.ro/
este f curios lucru ca evreii nu-i ating de loc pe unguri desi acestia au organizat deportari masive si chiar au ucis evrei, in schimb ne urasc pe noi, romanii. Sunt interese majore, sunt fiare nesatule care vor plati scump nesabuinta lor.
Dar mi-am amintit zilele trecute despre atitudinea antisemita a fostului campion la sah Robert (Boby) Fischer. Desi evreu dupa mama, nascut si crescut in America, a devenit un luptator neinfricat impotriva minciunilor comunitatii evreilor americani negand din rasputeri holocaustul trambitat de acestia.Spunea ca America este condusa de evrei nerunisati,mincinosi si coroiati.A trebuit sa paraseasca definitiv America si jocul de sahobtinand cetatenia Islandeza.
in Ardeal din cate cunosc eu(verificati informatiile),evreii au vorbit tot timpul limba maghiara,chiar si in timpul Romaniei mari.Evreii in 1940 cand au intrat ungurii s-au bucurat!Evreii au fost prieteni cu ungurii mereu.Deportarile la Auschwitz au fost puse in carca nemtilor,evreii dand vina pe ei ca au ocupat UNgaria,desi si autoritatile maghiare au contribuit la arestarea lor in 1944.Evreii in timpul Austro-Ungariei au fost loiali ungurilor.Si dupa marea unire tot minoritari in ungureste au vorbit.
Nici un popor, in sine, nu uraste sau nu iubeste alt popor. Ba, spun ca mai degraba oamenii, in mod spontan, au simpatii si antipatii dupa cum li se pare, dupa cum i se pare fiecaruia, fara o directie dinainte planificata. Totusi, lumea vorbeste, birfeste, in familii circula tot felul de zvonuri, se contureaza atitudini, etc., si, cu cit familia respectiva este „mai educata”, adica mai supusa unei mai sistematice ideologii, cu atit simpatiile si antipatiile sint mai clar, mai precis definite. Exemple? Cite vreti: numai daca va ginditi de ce, sa zicem, exista in familia dv., daca e cazul, o anume opinie, atitudine exprimata chiar si prin gesturi spontane ca injuraturi sau zimbete sau ironii sau zimbete ironoce, adresate unei etnii sau altei. Exclamatiile precum:”Ba, tigane!” sau „‘tu-te-n cur pe ma-ta de jidan!”, se origineaza intr-un inconstient social unde exista un simbure de gilceava sau dispret. Dar daca acesta este un fapt, faptele nu se explica prin sine, ci abia apoi nivelul explicativ se impune, mai intii ca mirare si apoi ca efort de cunoastere a altor date. In fine, vine si momentul cind e formulata explicatia propriu-zisa, cind se enunta, spune, qua de causa, adicatelea, de ce. Ca exista un continuu razboi al „explicatiilor” este normal in conditiile razboiului total in care este angajata lumea, mai ales dupa instaurarea scaunului de domnie a capitalismului, adica legea banului, a profitului, adica a ratei profitului. Tot ceea se abate, nu asculta, nu se supune legii profitului, are de suferit consecinte, dupa caz. Omul nu mai este, cum spunea Protagoras, „masura a tuturor lucrurilor, a celor ce sint dupa cum sint si a celor ce nu sint, dupa cum nu sint”, si nici supus „pohtei ce-o pohteste”, ca in evul mediu, cind voia Domnului statea deasupra si fundamenta orice alta voie, ci supus legii banului, adica supus tendintei de a se imulti la infinit a banilor.
Daca banul o cere, atunci…Daca banul cere „x”, atunci se va intimpla, mai devreme sau mai tirziu, „y”, si, atita timp cit legea banului domina, asta e. Socialismul de stat, asa cum a fost el, a fost o incercare de a suprima dominatia legii banului, adica din a face din „ban” un element dominat de sursa, de creatorul lui si anume: fiinta umana, pentru ca fiinta umana sa nu fie dominata tocami de ceea ce a creat: banul/-ii.
Despre eroism si cavalerism s-a scris in foarte multe feluri si, cu siguranta, oamenii au nevoie de modele emblematice, precum acest domn Horia Agarici, care era un om remarcabil la cenaclul revistei Tomis, pe vremea cind sedintele cenaclului acestei reviste (infiintata din oridinul tovarasului si conducerii P.C.R., dupa re-impartirea administrativa pe judete, care inlocuia pe cea pe regiuni), tineau cam de pa la sase seara si pina tirziu, uneori foarte tirziu, intr-o cladire din centru, de pe blv, Republicii, pe atunci.
Domnul Agarici venea discret, modest imbracat, parea chiar saracacios si demodat, iar participantii la cenaclu susoteau numele lui cu oarece teama – fusese cam politic condamnat, sau asa ceva, nu?- si ceva admiratie, mai ales din partea unora. Altii, evident, priveau in doi peri, ba chiar cu ceva pica, adica un soi de uricica. Nu stiu de ce. Atunci habar n-aveam de Agarici. Dar mi-a zis un amic:”Cum? Nu stii cine e?” „Nu stiu.”, am raspuns cam iritat si curios si cam rusinat ca, adicatelea, cum pot sa ignor asa ceva, ceva sau cineva de care stie atita lume, sau, cel putin, lumea buna, draga… „Agarici, boule!” Mmmmda…. acum era perfect clar: era vorba de Agarici. Si am renuntat sa mai intreb de cine e vorba, de fapt. Nu de altceva, dar mi s-ar fi adus pe cap alte umilinti si bobirnace, poate ceva scatoalce amicale, de care, nici vorba!, n-aveam nevoie. Dar, un om mai in virsta si mai rabdatoriu, mi-a spus ca era spaima aviatiei sovietice. Cind se ridica Agarici de la sol, chiar daca – cel putin asa mi s-a povestit, cu o mindrie abia retinuta in glas – erau mai multi rusii (hei!… sovieticii… armata rosie, neamuleeee!), fugeau repede la sol, la baza. Agarici baga spaima in ei numai daca aparea pe cer si il stiau de frica. Se pare, daca-mi-amintesc bine, ca baza ar fi fost undeva, mai la nord de Constanta, pe un aeroprt militar, linga Ovidiu, o asezare vis-a-vis de prezenta, dar si trecuta Mamaia… daca nu ma-nsel. In fine…
Apoi m-am uitat si eu cu alti ochi la Agarici, mai ales ca nu era de mult de cind sovieticii brejnevisti, profitind de manevrele tratatului de la Varsovia, pe teritoriul Cehoslovaciei, si ea membra, s-au tinut de cuvintul cel transmiteau inca din iarna ’67/’68: „Potoliti-va, va va ia mama dracului, ca venim peste voi!”, si au facut ce stie toata lumea. In fine…
Asa ca nutream o admiratie muta si surda pentru Agarici. Totusi… Am aflat, intre timp, ca el comitea si poezie si…. deh, maica…. nici eu nu ma duceam la cenaclu doar de dragul unor dragute poete si numai ca sa ma-tilnesc cu niste amici sau faimosi poeti locali s.a.m.d.. O, tempora…! Sic transit gloria mundi! Adica: Asa a trecut Gloria muntii… Cum? Cum v-am zis.
eram prea mic in acei ani ca sa fi putut stii ce sa intamplat.traind insa in romania timp de 31 de ani un lucru pot sa spun cu tot sufletul.poporul roman nu este antisemit.romanii nu suporta ura dupa nici un criteriu.romanii nu-i urasc nici pe ungari care in mod continuu ii ofenseaza pe romani.evrei comunisti agenti ai moscovei au existat,dupa cum au existat si romani si unguri etc care s-au pus in slujba moscovei.oamenii sunt greu de inteles uneori.este usor de dedus ca multi viitori tortionari sau pus in slujba securitatii sperand sa obtina avantaje materiale de tot felul.un lucru este cert evreii se simt in romania in deplina siguranta.asa se explica faptul ca multi evrei vor sa se stabileasca in romania.o mana de indivizi care ponegresc poporul roman comit o mare greseala.romanii nu urasc pe nimeni iar cei care sunt determinati de sentimente omenesti sa revina in romania sa fie bineveniti.un lucru este clar indivizi ca radu ioanid nu promoveaza pacea si buna intelegere intre oameni.gm
Evreii din Romania au avut parte de un regim mult mai bland decat oriunde in Europa ocupata de germani in anii razboiului mondial. Cu exceptia „evenimentelor de la Iasi” („poveste” cu foarte multe variante!) care intr-adevar reprezinta o fila neagra in istoria noastra. Insa in timpul razboiului nu s-au inregistrat nici masacre si nici existenta unor „trenuri ale mortii” expediate de pe teritoriul roman spre lagarele din Polonia. Casa Regala a cautat tot timpul sa protejeze pe evrei. Marturie sta faptul ca Regina Mama Elena a primit post mortem titlul de „Drept intre popoare” la Muzeul Yad Vashem de la Ierusalim. Deci nu se poate vorbi de o politica de stat anti-evreiasca. De altfel, dupa incheierea razboiului si intemeierea Statului Israel, evreii romani au emigrat masiv acolo si comunitatile de evrei originari din Romania sunt numeroase si foarte distincte.
Istoria trebuie prezentata obiectiv si cat mai putin politizata. In caz contrar nu vom avea de a face decat cu pseudo-istorii care pot servi in cel mai rau caz extremistilor. Din fericire viata a dovedit ca romanii nu sunt atrasi de extremism si dau mereu dovada de bun simt si omenie.
Ca să înțelegem ce s-a întâmplat la Iași în „duminica aceea” din iunie 1941 trebuie să facem disticția clară între două categorii de evrei care au fost ținta represaliilor:
1. Cei circa 500 de evrei arestați de poliția română și acuzați de acte de terorism, de atac armat în spatele linie frontului. Aceștia au fost tot timpul în custodia autorităților românești, au fost judecați și condamnați la ani mulți de închisoare pentru nelegiuirile făcute. În august 1944 au fost eliberați cu toții, nici măcar unul nu a murit în cei trei ani de detenție.
2. Evreii, mult mai numeroși, pe care i-a arestat armata germană, care a considerat că acțiunea poliției române a fost prea blândă în raport cu gravitatea faptelor. Câți evrei vor fi murit atunci la Iași, toți au fost dintre evrii arestați de germani! Dar numărulacestora nu afost, în niciun caz, de ordinul miilor!
Lucrul acesta răzbate cu claritate din mărturiile rămase de la dr Cozărescu.
Domnule Profesor
E greu de înțeles ce s-a întâmplat la Iași în acel nefast sfârșit de iunie 1941. Că „frumosul târg al Ieșilor” a fost atunci atins, înfășurat chiar de aripa Răului, e fără dubiu. Ca să fie considerată o întreagă comunitate etnică drept „inamic” și să fie luate măsuri extreme împotriva membrilor ei fără luarea în calcul a raspunderilor individuale, asta e departe de spiritul unui războinic rațional. Că au existat membri ai acelei comunități, extremi de ostili Românei, este fără dubiu. Au urmași și în prezent. Cu ăștea trebuie purtate luptele. Însă nici într-un caz nu trebuie ca suspiciunile să cadă asupra tuturor. La urma urmei, marea lor majoritate au sânge est-european …