comportament tipic romanesc, cum se omoara sa munceasca in tara asa fac si afara , bunuile obiceiuri nu se uita niciodata,oameni cinstiti onesiti, ei nu vruiau sa le fure ci pt ca ereau parcate ilegal vruiau sa le duca la remat, saracii romanii , acum nu pot sa mai aiba ducati ci doar cazier , eu bun si la la romani tine loc de pasaport buletin si certificat de nastere deja la vama in occident si politia le cere cazieru, romanii la munca.

romanii la munca

unguri si slavi au venit in Europa in sec 3-4. Asa ca pana in sec 3-4 doar greci dacii si romanii ereau in sud estul Europei. Mancatorii de bulane de iapa si troscaii de votca nu ajunsesera.

Acesti oameni scuze animale cu chip de fiara salbatica detin averi reale nu cele declarate unde au taiat 2 de zero din coada.
de 200 miliarde de euro. si au venituri lunare de 1 miliard de euro, iar anual 12 miliarde de euro.

Ei pot plati 100 de euro pt demostranti pasnici pt 10.000.000 de protestatari pe zi din profitul pe o luna sau 1.000.000 de golani puscariasi si galerii de fotbal si interlopi ca sa ocupe cladiri guvernamentale si locale pot asfel finanta revoluti schimba parlamentari ministri presedinte premier fie direct cu banii prin coruptie fie prin lovituri de stat sau false revolutii sau sa plateasca lunetisti mercenari cu banii din profit pe o luna pot plati 500.000 mercenari . Acesti oameni pot avea armate profesionale, personale, mai bine dotate si mai bine pregatite decat armata romana.

Sunt masoni si fosti si actuali securisti dar sunt mari tradatori de neam si tara lucreaza pt strainii pt CIA

Sefii Mafiei din Romania

TOP 300 CAPITAL. Află care sunt cei mai bogați români
Autor: Ana-Maria Smădeanu | joi, 14 noiembrie 2013 | 11 Comentarii |

Criza s-a făcut simţită şi în buzunarele celor mai bogaţi români. Potrivit celei de-a XII-a ediţii a Top 300 Capital, care se lansează astăzi, averile însumate ale celor mai bogaţi 300 români se situează în jurul valorii de 21,5 miliarde de euro, în scădere cu 5 miliarde de euro faţă de ediţia din 2012 și 8 miliarde de euro față de cuantumul din 2011.
O schimbare importantă în vârful clasamentului o reprezintă faptul că, în acest an, Ioan Niculae ocupă primul loc, el fiind, deci, cel mai bogat român, conform ediţiei a XII-a Top 300. Potrivit calculelor Capital, averea sa este estimată la 1,7 miliarde de euro. Este, de altfel, singurul român care a reușit să-și păstreze averea peste pragul de un miliard de euro. Podiumul bogaților este completat de familia Dan Adamescu, cu o avere estimată la 900 de milioane de euro, respectiv Ion Țiriac – 800-850 de milioane de euro. Cele mai bogate județe Scăderile se văd și la nivel local. Cele mai bogate 10 județe au înregistrat pierderi totale de aproximativ patru miliarde de euro. Cea mai mare pierdere pe cap de milionar s-a remarcat în București, media din Capitală fiind de 25 de milioane de euro, față de 19 milioane de euro în provincie. București și Ilfov sunt județele cu cei mai mulți milionari și cea mai mare valoare cumulată a averii acestora. Urmează Constanța, cei 23 de oameni de afaceri judeţeni având împreună o avere de 1,47 miliarde de euro. Cele mai mici averi ale milionarilor sunt în Călărași, Suceava, Botoșani și Giurgiu. Clasamentul din acest an arată poate, cel mai bine, cum s-au descurcat milionarii români în această perioadă de criză și cât de puternice sunt afacerile lor, implicit averile. Rezultatele slabe înregistrate în anii de criză se reflectă în averile din acest an, multe dintre ele diminuate. Construcțiile, inclusiv cele de infrastructură, imobiliarele, segmentul auto, retailul etc. au înregistrat cifre de afaceri și profituri în scădere. Singurele domenii care au marcat creștere au fost cel al agriculturii (o categorie aparte fiind tradingul de cereale), și al sănătății, incluzând aici atât serviciile medicale private, cât și distribuția/producția de medicamente. “Top 300 este cel mai longeviv şi concludent barometru al mediului de afaceri privat din România, cea mai de încredere analiză a averilor românești. În 12 ani a devenit un produs de referință și un barometru al evoluției mediului de afaceri românesc. Putem spune că, indirect, clasamentul reflectă mersul întregii economii, evoluție bazată și pe contribuția semnificativă a milionarilor din Top 300”, spune Virgil Munteanu, Director Executiv al Capital. Metodă de evaluare
La calcularea averilor, Capital a ţinut cont atât de valoarea participaţiilor în companii, cât şi de valoarea bunurilor mobile şi imobile. Pentru evaluarea afacerilor s-au folosit multiplicatori de EBITDA – utilizați de companiile de audit și de consultanță pe piața de fuziuni și achiziții – diferiţi pentru fiecare industrie, actualizaţi în funcţie de potenţialul de creştere/scădere al sectoarelor respective sau de valorile de piaţă confirmate în cazul realizării unor tranzacţii recente în domeniile respective. Pentru averea personală s-au luat în calcul (acolo unde milionarii au colaborat cu redactorii Capital şi unde s-au putut verifica informaţiile) şi bunurile imobile (terenuri, clădiri) deţinute de milionari şi de familiile acestora, alte bunuri personale de valoare, precum şi conturile bancare. S-a ţinut cont şi de valoarea datoriilor. Metoda de evaluare este prezentată detaliat în paginile Top 300 cei mai bogaţi români.

Ediţia din acest an a Top 300 Capital mai include, pe lângă diverse editoriale ale unor reputaţi specialişti, topurile celor mai mari averi din Ungaria, Polonia și Croația. De asemenea, publicaţia prezintă şi o analiză extinsă despre efectele negative asupra business-urilor milionarilor reținuți de autorități în ultimii ani. Tot în paginile publicației mai puteți citi și o analiză a pieței luxului și a rezultatelor din ultimii ani ale cinematografiei românești.

Capital Top 300 cei mai bogaţi români este disponibil la chioşchiurile de ziare începand de luni, 18 noiembrie.

http://www.capital.ro/top-300-capital-afla-care-sunt-cei-mai-bogati-romani-188848.html

Top cei mai bogati oameni din romania
Stiri despre top cei mai bogati oameni din romania

Citeste cele mai recente stiri despre top cei mai bogati oameni din romania publicate pe wall-street.ro. Doar pe wall-street.ro gasesti ultimele informatii, poze, comentarii si materiale video care includ detalii despre top cei mai bogati oameni din romania.

Despre top cei mai bogati oameni din romania pe Wall-Street

Te-ar mai putea interesa: Ioan Niculae; Ion Tiriac; Bill Gates; top cei mai bogati oameni din lume; Dinu Patriciu; TOP 10 ROMANI BOGATI; top cei mai bogati romani; topul celor mai bogati oameni din romania; oameni de afaceri; cei mai bogati oameni din romania;
Peste 700 miliarde dolari in mainile a 20 de oameni
International | 13 Nov 2012
Peste 700 miliarde dolari in mainile a 20 de oameni

Cei mai bogati 20 de oameni din lume au averi cu o valoare totala estimata la 713,4 miliarde de dolari, potrivit unui top realizat de revista Bloomberg Markets, care isi propune sa prezinte cine sunt miliardarii ce „trag fraiele” economiei mondiale.

Primul loc este ocupat de miliardarul mexican Carlos Slim, fondatorul America Movil, cea mai mare companie de telecomunicatii din America Latina. Averea lui Slim (72 de ani) este evaluata la 77,5 miliarde de dolari, in urcare cu 15,6 miliarde dolari sau 25% de la inceputul acestui an, scrie Mediafax.

Pe pozitia a doua se plaseaza cofondatorul Microsoft Bill Gates (57 de ani), cu o zestre estimata la 64,4 miliarde de dolari, cu 8,7 miliarde dolari (15,7%) mai mare decat la finele anului trecut.

Citeste continuarea articolului Peste 700 miliarde dolari in mainile a 20 de oameni »
TOP: cei mai bogati 10 oameni de pe Bursa
Piete de capital | 29 Oct 2012
TOP: cei mai bogati 10 oameni de pe Bursa

Averea celor mai bogati zece oameni de afaceri din Romania care detin si companii listate pe Bursa de la Bucuresti (BVB) a depasit 2,6 miliarde euro in ultimul an, potrivit Topului Forbes 500 miliardari. Cine sunt acestia?

Citeste continuarea articolului TOP: cei mai bogati 10 oameni de pe Bursa »
Top 300 Capital: Frank Timis, cel mai bogat roman
Marketing PR | 27 Oct 2012
Top 300 Capital: Frank Timis, cel mai bogat roman

Frank Timis este cel mai bogat roman, mentinandu-se pe aceasta pozitie pentru al doilea an consecutiv. Averea sa este estimata la 1,7- 1,75 miliarde de euro, in crestere fata de anul trecut, conform calculelor Capital din Top 300 cei mai bogati romani.

Averile insumate ale celor mai bogati 300 de oameni de afaceri din clasament se situeaza in jurul valorii de 26,5 miliarde de euro, in scadere cu 3 miliarde de euro fata de editia din 2011 -, pierderile si insoventele avand o influenta importanta asupra acestora. Ponderea averilor din TOP 300 in Produsul Intern Brut al Romaniei s-a redus pana la 19,4%, de la 23,6% cat a fost in 2011.

Regiunea Bucuresti – Ilfov continua sa ocupe prima pozitie in ceea ce priveste numarul de milionari in euro (110, cu o avere cumulata de aproximativ 12 miliarde de euro). Pe locul secund se plaseaza judetul Constanta (cu 23 persoane si o valoare cumulata a averilor de peste 1,9 miliarde de euro), urmat de judetul Cluj (20 persoane si averi insumate de 700 de milioane de euro).

Citeste mai mult: http://www.wall-street.ro/tag/top-cei-mai-bogati-oameni-din-romania.html#ixzz37jg3VCgd
Follow us: @WallStreetRo on Twitter | WallStreetRo on Facebook

TOP 10 ROMANI BOGATI
Stiri despre TOP 10 ROMANI BOGATI

Citeste cele mai recente stiri despre TOP 10 ROMANI BOGATI publicate pe wall-street.ro. Doar pe wall-street.ro gasesti ultimele informatii, poze, comentarii si materiale video care includ detalii despre TOP 10 ROMANI BOGATI.

Despre TOP 10 ROMANI BOGATI pe Wall-Street

Te-ar mai putea interesa: topul celor mai bogati oameni din romania; topul celor mai bogati romani; Cei mai bogati romani; Frank Timis; Ioan Niculae; top cei mai bogati oameni din romania; Dinu Patriciu; oameni de afaceri; top cei mai bogati romani; Ion Tiriac;
MILIARDARII tarii: cum arata topul celor mai bogati romani?
Real Estate | 29 Oct 2012
MILIARDARII tarii: cum arata topul celor mai bogati romani?

Averile cumulate ale milionarilor din Top 500 Forbes se ridica in 2012 la 21,5 miliarde de euro, in scadere cu 3,5 miliarde euro comparativ cu 2011. Afla cine sunt oamenii de afaceri de pe primele zece pozitii si cum si-au facut ei averea.

Citeste continuarea articolului MILIARDARII tarii: cum arata topul celor mai bogati romani? »
Top 300 Capital: Frank Timis, cel mai bogat roman
Marketing PR | 27 Oct 2012
Top 300 Capital: Frank Timis, cel mai bogat roman

Frank Timis este cel mai bogat roman, mentinandu-se pe aceasta pozitie pentru al doilea an consecutiv. Averea sa este estimata la 1,7- 1,75 miliarde de euro, in crestere fata de anul trecut, conform calculelor Capital din Top 300 cei mai bogati romani.

Averile insumate ale celor mai bogati 300 de oameni de afaceri din clasament se situeaza in jurul valorii de 26,5 miliarde de euro, in scadere cu 3 miliarde de euro fata de editia din 2011 -, pierderile si insoventele avand o influenta importanta asupra acestora. Ponderea averilor din TOP 300 in Produsul Intern Brut al Romaniei s-a redus pana la 19,4%, de la 23,6% cat a fost in 2011.

Regiunea Bucuresti – Ilfov continua sa ocupe prima pozitie in ceea ce priveste numarul de milionari in euro (110, cu o avere cumulata de aproximativ 12 miliarde de euro). Pe locul secund se plaseaza judetul Constanta (cu 23 persoane si o valoare cumulata a averilor de peste 1,9 miliarde de euro), urmat de judetul Cluj (20 persoane si averi insumate de 700 de milioane de euro).

Citeste continuarea articolului Top 300 Capital: Frank Timis, cel mai bogat roman »
Cei mai bogati oameni din lume: Vezi cati romani sunt in top
Social | 8 Mar 2012
Cei mai bogati oameni din lume: Vezi cati romani sunt in top

Mexicanul Carlos Slim Helu s-a mentinut pentru al treilea an consecutiv pe prima pozitie in topul miliardarilor lumii, cu 69 miliarde de dolari, urmat de Bill Gates si Warren Buffet, in timp ce averea singurului roman din clasamentul Forbes, Dinu Patriciu, a scazut cu 700 milioane de dolari, informeaza Mediafax.

Cu 1,5 miliarde de dolari, Patriciu ocupa locul 854, fata de 540 anul trecut, in timp ce al doilea roman inclus in 2011 in topul realizat de revista americana Forbes, Frank Timis, cu o avere de 1,1 miliarde de dolari la momentul respectiv, nu a mai atins in acest an pragul de un miliard. Timis ocupa in 2011 pozitia 1.057 in topul Forbes.

„Patriciu a investit bani din vanzarea in 2008 a companiei petroliere Rompetrol catre grupul kazah Kazmunaigaz, in imobiliare, retail si explorarea de petrol si gaze. Eforturile din retail ale lui Patriciu merg din ce in ce mai prost, astfel ca in februarie, reteaua MiniMax Discount a cerut falimentul. Patriciu a avertizat ca Europa s-ar putea indrepta catre o a doua recesiune. Totusi, el este angajat in proiectul sau energetic si, dupa cum se zvoneste, intentioneaza sa cheltuiasca pana la un miliard de dolari pentru a cauta petrol si gaze in Marea Neagra”, scrie Forbes.

Citeste mai mult: http://www.wall-street.ro/tag/top-10-romani-bogati.html#ixzz37jgKhsXr
Follow us: @WallStreetRo on Twitter | WallStreetRo on Facebook

http://www.wall-street.ro/tag/top-10-romani-bogati.html

La aceste cire trebuie sa le mai pui doi de zero in coada nu apar averile pe care le-au pus pe numele rudelor si prietenii si nici averile secrete in paradisuri fiscale, si nici banii facuti la negru din droguri, prostitutie trafic de organe de minori furturi crime etc. Asa ca la cifra oficiala trebuie sa-i mai pui in coada 2 de zero ca sa o vezi pe cea reala ex. la 1,7 miliarde de euro declarati pui 2 de zero si avem 170 miliarde de euro.
http://www.wall-street.ro/tag/top-10-romani-bogati.html

Dinu Patriciu a ajuns la fundul sacului. Pe fund se mai gasesc doar 250 de milioane de euro

In 2007 era cel mai bogat roman, cu o avere de 3 miliarde de euro. In 6 ani, Dinu Patriciu a cheltuit sau a pierdut aproape totul, astfel ca in 2013, averea sa mai este estimata la o nimica toata de 250 de milioane de euro.

Dinu Patriciu a ajuns pe un rusinos loc 17 in topul celor mai bogati romani, fiind plin de procese, datorii de aproximativ 100 de milioane de euro si o sotie care ii cere jumatate de avere intr-un divort cu partaj, scrie Capital.

Suprematia in Topul celor mai bogati 300 de romani, intocmit an de an de Capital, ii fusese asigurata de vanzarea Rompetrol catre kazahii de la KazMunaiGas, care i-au oferit in jur de 2,3 miliarde de euro.

La ora actuala, se mai stie despre Patriciu ca are doar doua firme, DP Holding si Marexin, active imobiliare de 400 milioane de euro, in Germania si Romania, iar, dupa propria marturisire a magnatului roman, averea sa se rezuma la doar 191 de milioane de euro.

Patriciu, despre divort: Oameni pe care ii credeai onesti devin sacali

Patriciu mai detine o banca in Georgia, unde partener ii este un fost premier georgian, si o firma de taxi aerian inregistrata in Marea Britanie. Sotia sa pretinde insa cel putin 100 de milioane de euro la partaj.

Pe lista companiilor care il urmaresc pentru datorii se afla BCR, CEC Bank, Raiffeisen Leasing, Unicredit Leasing, Vodafone Romania, Orange Romania, Romtelecom, Allianz Tiriac, Rompetrol Downstream, CEZ Vanzare, CEZ Distributie, Apa Nova, Rosal Grup, Meridian Taxi si… mai mult

Sambata, 14 Decembrie 2013, ora 11:17
6 comentarii
Alte articole despre: Dinu Patriciu avere pierdere uriasa, Patriciu scadere avere uriasa, Patriciu Top 300 bogati cadere
Top 300 Capital: Afla care sunt cei mai bogati romani
Top 300 Capital: Afla care sunt cei mai bogati romani

Averile insumate ale celor mai bogati 300 romani se situeaza in jurul valorii de 21,5 miliarde de euro, in scadere cu 5 miliarde de euro fata de editia din 2012 si 8 miliarde de euro fata de cuantumul din 2011.

Potrivit celei de-a XII-a editii a Top 300 Capital, care se lanseaza vineri, criza si-a pus amprenta si pe romanii bogati. O rasturnare spectaculoasa de situatie a avut loc la varf. Ocupantul primului loc de anul trecut, Frank Timis (foto), a cazut pana pe locul 20, iar locul i-a fost luat de omul de afaceri Ioan Niculae, scrie Capital.

Potrivit calculelor averea lui Ioan Niculae este estimata la 1,7 miliarde de euro. Este, de altfel, singurul roman care a reusit sa-si pastreze averea peste pragul de un miliard de euro. Podiumul bogatilor este completat de familia Dan Adamescu, cu o avere estimata la 900 de milioane de euro, respectiv Ion Tiriac – 800-850 de milioane de euro.

De o cadere spectaculoasa a avut parte si Dinu Patriciu. In ultimul an, averea omului de afaceri a ramas undeva la 250 de milioane de euro si din top 10 a ajuns abia pe locul 17.

Constructiile, inclusiv cele de infrastructura, imobiliarele, segmentul auto, retailul etc. au inregistrat cifre de afaceri si profituri in scadere. Singurele domenii care au marcat crestere au fost cel al agriculturii (o categorie aparte fiind tradingul de cereale), si al sanatatii, incluzand aici atat serviciile medicale private, cat si distributia/productia de medicamente.

Scaderile se vad si la nivel… mai mult

Vineri, 15 Noiembrie 2013, ora 09:04
2 comentarii
Alte articole despre: Top 300 Capital 2013, top cei mai bogati romani 2013, Frank Timis avere, Ioan Niculae avere, Ion Tiriac avere
Care este, cu adevarat, averea celor mai bogati romani?
Care este, cu adevarat, averea celor mai bogati romani?

Diferentele dintre averile celor mai bogati romani, dupa estimarile celor doua topuri de acest gen, Capital 300 Cei mai bogati romani si Forbes 500 Miliardari, se numara in sute de milioane de euro.

Ordinea in cele doua clasamente nu este aceeasi, iar unii miliardari care se regasesc in top 10 intr-unul din topuri nu se afla si in al doilea. De asemenea, se observa ca Forbes a facut estimari mult mai mici ale averilor obtinute de oamenii de afaceri din Romania, spre deosebire de Capital.

Astfel, in topul Forbes 500 Miliardari, pe prima pozitie se afla Ioan Niculae, patronul grupului Interagro, cu o avere estimata la 1 – 1,1 miliarde de euro. In Capital, averea sa a „castigat” circa 700 de milioane de euro, fiind evaluata la 1,7 miliarde de euro, desi aici se regaseste, totusi, pe pozitia secundara.

In topul realizat de Capital, cel mai bogat roman este considerat Frank Timis, cu o avere estimata la 1,7 – 1,75 de miliarde de euro. Omul de afaceri se regaseste pe a doua pozitie in Forbes, cu o avere de „doar” 900 – 950 de milioane de euro, prin urmare o scadere de aproximativ 800 de milioane de euro.

In cazul lui Dinu Patriciu, care sustine ca si-a lichidat toate afacerile din Romania, cele doua publicatii au estimari similare, de 850 de milioane de euro, in cazul Capital (pozitia 4), si 800 – 900 de milioane de euro, in cazul Forbes (pozitia 3).

In cazul lui Ion Tiriac, aflat pe locul 3 in Top 300 si pe locul 5 in Top 500, diferenta este de 150 – 200 de… mai mult

Marti, 30 Octombrie 2012, ora 16:17
2 comentarii
Alte articole despre: Top 500 Miliardari, Top 300 Cei mai bogati romani, Ioan Niculae avere, Frank Timis avere
Top Forbes 500 Miliardari: Ioan Niculae este cel mai bogat roman (Video)
Top Forbes 500 Miliardari: Ioan Niculae este cel mai bogat roman (Video)

Averile celor 500 miliardari din topul realizat de revista Forbes au scazut cu 3,6 miliarde de euro in 2012, cel mai bogat roman fiind Ioan Niculae (foto), cu o avere estimata la 1 – 1,1 miliarde euro.

„Sunt multumit ca fata de anii trecuti, in ciuda crizei, numarul de angajati a crescut, iar in perspectiva va exista cerere pentru produsele noastre. Daca ma uit insa la situatia economiei nu cred ca vreti sa imi stiti parerea. Observ lipsa interesului din partea clasei politice pentru productie si industrie in general”, a spus omul de afaceri Ioan Niculae, la prezentarea Topului, acesta reusind sa urce de pe locul trei pe primul loc, la editia din acest an.

Ioan Niculae are afaceri in domeniul chimiei agriculturii si energiei.

Pe locul doi in topul realizat de Forbes se situeaza Frank Timis, cu o avere estimata la 900 – 950 milioane euro.

Acesta si-a mentinut pozitia pe care s-a situat si anul precedent, datorita afacerilor sale din domeniul resurselor minerale, realizate prin compania Africa Minerals.

Insa potrivit clasamentului intocmit de Capital, primele doua locuri sunt inversate. Asfel, Frank Timis a ramas cel mai bogat roman, cu o avere estimata la 1,7 – 1,75 miliarde de euro, in crestere de la 1,6-1,65 miliarde euro anul trecut, urmat de Ioan Niculae cu 1,7 miliarde euro, in urcare de la 1,6 miliarde, conform Top 300 Capital.

Top 300 Capital: Unde traiesc cei mai bogati romani – avem si 2 miliardari

Pe locul trei in topul Forbes se afla Dinu… mai mult

Luni, 29 Octombrie 2012, ora 15:40
9 comentarii
Alte articole despre: Top Forbes 500 miliardari, Forbes cel mai bogat roman, Ioan Niculae avere Forbes
Top 300 Capital: Unde traiesc cei mai bogati romani – avem si 2 miliardari
Top 300 Capital: Unde traiesc cei mai bogati romani – avem si 2 miliardari

Jumatate dintre averile celor mai bogati 300 de romani, care insumeaza aproape 12 miliarde de euro, sunt concentrate in Bucuresti si Ilfov, unde gasim si cei mai multi oameni de afaceri care se regasesc in Top 300 Capital, recent lansat, respectiv 110.

Pe a doua pozitie se afla judetul Constanta, cu 23 oameni de afaceri si o valoare cumulata a averilor de peste 1,9 miliarde de euro, urmat de judetul Bacau (5 afaceristi cu averi insumate de 1,2 miliarde euro).

Averile cumulate ale celor mai bogati 300 de romani au scazut cu trei miliarde de euro in ultimul an, ajungand la 26,5 miliarde euro.

Potrivit analizei Capital, comparativ cu alti ani, cand locul doi dupa Bucuresti era adjudecat de Timis din punctul de vedere al valorii averilor, anul acesta Constanta a trecut inainte, in timp ce Bacaul a constituit marea surpriza a clasamentului. Surpriza a fost generata de cresterea afacerilor desfasurate de Dorinel Umbrarescu si Costel Casuneanu, ambii cu activitati in constructia de drumuri si autostrazi.

O alta surpriza este judetul Cluj, care in alti ani se plasa printre cele mai bogate regiuni din tara. Si acum, ca numar de milionari prezenti in zona, Clujul a ramas in frunte, cu 20 de oameni de afaceri care s-au calificat in Top 300. Totusi, valoarea afacerilor desfasurate in acest judet, de 680 milioane euro, a fost destul de puternic atinsa de criza, singurii care au inregistrat cresteri fiind Horia Ciorcila si Arpad Paszkany.

Celelalte judete au inregistrat… mai mult

Sambata, 27 Octombrie 2012, ora 15:26
6 comentarii
Alte articole despre: cei mai bogati romani, Top 300 Capital bogati, miliardari Romania, averi romani bogati, avere Ion Tiriac, Frank Timis miliardar avere
Frank Timis este cel mai bogat roman (Video)
Frank Timis este cel mai bogat roman (Video)

Pentru al doilea an consecutiv, Frank Timis este cel mai bogat roman, iar averea sa este in crestere fata de 2011.

Potrivit topului realizat de Capital, el detine o avere estimata la 1,7 – 1,75 miliarde de euro.

Principalele afaceri ale lui Timis sunt in industria extractiei petroliere, in ultimele luni romanul realizand cateva tranzactii destul de importante.

Compania African Minerals a primit o finantare de 1,5 miliarde de dolari de la chinezii de la Shandong Iron & Steel Group, pentru un proiect de exploatare a fierului in Sierra Leone.

Frank Timis va primi 1,5 miliarde de dolari de la chinezi

De asemenea, Timis se afla in discutii cu alte doua firme chineze, care sunt interesate sa cumpere 10% din actiunile African Petroleum, la care omul de afaceri roman este actionar majoritar.

Averile celor mai bogati romani, in scadere

Averile insumate ale celor mai bogati 300 de oameni de afaceri din clasament se situeaza in jurul valorii de 26,5 miliarde de euro, in scadere cu 3 miliarde de euro fata de editia din 2011.

Ponderea averilor din Top 300 in produsul intern brut al Romaniei s-a redus pana la 19,4%, de la 23,6%, cat a fost in 2011.

Regiunea cu cei mai multi miliardari este Bucuresti – Ilfov, unde se afla 110 romani bogati, ce au o avere cumulata de 12 miliarde de euro.

Pe locul doi se afla judetul Constanta (cu 23 persoane si o valoare cumulata a averilor de peste 1,9 miliarde de euro), urmat de judetul Cluj (20 persoane si averi insumate… mai mult

Vineri, 26 Octombrie 2012, ora 10:42
1 comentariu
Alte articole despre: Frank Timis cel mai bogat roman, cel mai bogat roman, Top 300 Capital
Ce averi au, de fapt, bogatii Romaniei?
Ce averi au, de fapt, bogatii Romaniei?

Averile celor mai bogati romani raman un adevarat mister, in ciuda faptului ca, in fiecare an, sunt publicate doua clasamente pe acest subiect. Cum se explica diferentele de sute de milioane de euro intre clasatii pe primele pozitii in cele doua topuri?

De exemplu, Frank Timis, investitor in extractia petroliera si minereuri, in domeniul farmaceutic si in cercetare, si-a adjudecat suprematia in clasamentul intocmit de Capital, cu o avere de 1,65 miliarde de euro. Insa, in topul intocmit de Forbes, omul de afaceri ocupa pozitia a doua, averea sa fiind apreciata la 1,2 – 1,3 miliarde de euro.

Cel mai important activ al lui Timis este African Minerals, a carei capitalizare era, la inceputul lunii august, de peste 2,8 milioane de euro, si la care el detine, direct si indirect, 24% din actiuni.

Ioan Niculae se afla pe locul secund in clasamentul Capital, cu o avere de 1,6 miliarde de euro. In schimb, omul de afaceri s-a plasat pe pozitia a treia in clasamentul Forbes, cu un castig estimat la 900 milioane – 1 miliard de euro pentru 2010. Principala sa sursa de venit, divizia agricola InterAgro, a avut un profit de peste 80 de milioane de euro, iar printre cele mai noi investiti ale sale se numara Bio Fuel Energy, care se ocupa cu fabricare de combustibil bio, o firma aeriana de taxi, stadionul Astra Ploiesti si inca unul la Giurgiu.

Dan Grigorescu Adamescu se claseaza pe locul trei in topul Capital, alaturi de familia sa, cu o avere estimata la 1,2 – 1,3 miliarde de… mai mult

Marti, 25 Octombrie 2011, ora 07:56
9 comentarii
Alte articole despre: bogati romani, milionari romani, Top 300 Capital, Forbes 500
Top 300 Capital: Vezi cum s-a schimbat topul bogatilor Romaniei, in an de criza
Top 300 Capital: Vezi cum s-a schimbat topul bogatilor Romaniei, in an de criza

Ion Tiriac, Dinu Patriciu si Ioan Nicolae ocupa primele trei pozitii ale Topului 300 Cei mai bogati romani, realizat de revista Capital.

Ion Tiriac s-a mentinut pe primul loc pentru al doilea an consecutiv, in ciuda faptului ca averea sa a fost diminuata de criza economica, potrivit Capital. Astfel, averea omului de afaceri a fost evaluata la 1,5 – 1,6 miliarde de euro.

Pe locul al doilea se afla Dinu Patriciu, cu o avere evaluata la 1,4 – 1,45 de miliarde euro, in timp ce Ioan Nicolae ar avea, potrivit Top 300, o avere de 1,25 – 1,4 miliarde de euro.

Averile insumate ale celor 300 de bogati din Romania ajung la aproximativ 30 de miliarde de euro, echivalentul a 25,9 la suta din produsul intern brut.

Un numar de 169 de milionari au inregistrat, pentru anul 2009, scaderi ale averilor, in timp ce 40 au iesit din top si numai 38 au reusit sa ramane pe aceeasi pozitie ca in anul precedent.

Top 10 este completat de Familia Adamescu (1,2 – 1,3 miliarde euro), Camelia si Corina Voiculescu (1 – 1,1 miliarde euro), Sorin Ovidiu Vintu (800 – 850 milioane euro), Frank Vasile Timis (600 – 650 milioane euro), Fratii Cristescu (580 – 640 milioane euro), Fratii Micula (580 – 620 milioane euro) si Gabriel Valentin Comanescu (550 – 600 milioane euro).

Bucurestiul ramane orasul cu cei mai multi milionari romani, 120, care, in total, au o avere de 16 miliarde de euro. Pe locul al doilea, cu 21 de persoane si o avere cumulata a averilor de 1,05 miliarde de euro, se afla… mai mult

http://www.ziare.com/articole/top+300+bogati+romani

Top Forbes. Niculae, Adamescu, Timiș și Țiriac, cei mai bogați români
Publicat 10:41 25.10.13
Distribuie:
inShare
submit to reddit
Averile cumulate ale celor mai bogaţi români au scăzut pentru prima dată de la începutul crizei sub nivelul de 20 de miliarde de euro. Chiar la această oră se lansează Topul Forbes al celor mai bogaţi 500 de români.

Pe primul loc, cu o avere estimată de 1,1 miliarde de euro este Ioan Niculae cu afaceri în agricultură, energie şi turism.

Locul doi este ocupat de Dan Adamescu cu o avere estimată la 950 de milioane de euro. Acesta are afaceri în imobiliare, media, asigurări.

Frank Timiş este al treilea cel mai bogat român cu 850 de milioane de euro. Acesta are afaceri în extracţie de petrol şi minereuri.

Pe acelaşi loc trei este Ion Ţiriac – 850 de milioane de euro cu afaceri în auto, imobiliare şi bănci, iar pe locul patru Veronica Guşă de Drăgan cu o avere estimată de Forbes la 550 de milioane de euro.

În topul din acest an apar şi nume noi. Elena Covaciu a început o afacere de familie în anii ’90, iar acum a strâns o avere de 12 milioane de euro.

Nu la fel de fericiţi au fost milionarii care au mizat pe imobiliare şi comerț şi nici constructorii de drumuri.

Cea mai mare scădere a fost înregistrată de Dinu Patriciu, care nu se mai numără printre cei mai bogaţi zece români. În ultimul an, din averea omului de afaceri s-au evaporat 600 de milioane de euro.

Cei mai bogaţi oameni de afaceri nu sunt însă ocoliţi de scandaluri.

Ioan Niculae este urmărit de procurori în două dosare penale, unul de subminare a economiei nationale, iar celălat se referă la finanţarea partidelor politice.

Şi Frank Timiş este un om de afaceri controversat. El a fost condamnat, la începutul anilor ’90, în Australia, pentru trafic de droguri. După ce a intrat în lumea afacerilor, compania petrolieră pe care o conducea a fost acuzată că a umflat datele referitoare la descoperirile de hidrocarburi.

Pentru asta compania a fost penalizată cu cea mai mare amendă posibilă de Bursa din Londra – 600.000 de lire sterline.

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiri/Top+Forbes+Cei+mai+bogati+romani

CIA cei mai mari hoti care distrug tarii si extermina popoare

Hotzul este hotz , oricum si-ar „farda” meseria ! Nu exista hotzi buni si hotzi rai , exista doar …hotzi ! Afirmatia din titlu atribuita generalului american Hayden imi aduce aminte de o anecdota privind o discutie , in contradictoriu , intre doi amirali , unul englez si celalalt francez , din perioada cand cele doa tari erau in conflicte pe mari si oceane : Englezul „Noi luptam pt Onoare , francezii lupta pt Bani…!” ; Francezul „Normal , fiecare lupta pt ce …n-are…!” Cat despre afirmatia „China fura pt bani …” , cred ca e un adevar partial , sunt convins ca si chinezii sunt foarte atenti la secretele economice ale firmelor occidentale insa ii intereseaza si secretele militare si politice, pe care le pot folosi in propriul interes militar si strategic ! Sa nu ne autoamagim , in Politica toti procedeaza la fel „Nu exista prietenii vesnice , exista doar interese vesnice…!”

Conspiratia pentru distrugerea Romaniei

Romania isi „traieste” ultimele momente ca Stat National….
Analiza datelor si informatiilor provenite pe linia unor surse ce fac parte din masoneria româna a scos în evidenta unele aspecte de interes operativ care explica situatia grea în care se gaseste România la ora actuala, atît din punct de vedere economic, cît si din punct de vedere politic. Practic, România se afla în prezent în jocul de interese al celor doua mari puteri militare mondiale, Rusia si SUA, care cauta prin orice mijloace sa-si adjudece suprematia în aceasta zona strategica a Europei.
În cei 20 ani trecuti de la evenimentele din decembrie 1989, razboiul din umbra purtat de cele doua superputeri a adus pe esichierul politic personaje studiate în timp, cu grave carente comportamentale, usor de compromis, tocmai pentru a fi dirijate în sensul dorit de ei. Cu ajutorul acestora s-a reusit sa se distruga economia româneasca, sa se anihileze Serviciile Secrete, sa se puna în stare de inoperativitate Armata si, nu în ultimul rînd, sa se zdruncine unitatea Poporului Român. Prin încalcarea voita a sigurantei nationale, factorii decizionali apartinînd celor doua tabere care s-au perindat la putere din 1989 încoace au privatizat dupa bunul plac, au vîndut strainilor capacitati de productie rentabile, unele dintre ele de importanta strategica, asa cum sînt industria cimentului, industria metalurgica feroasa si neferoasa, industria chimica si petrochimica, industria energetica si sistemul financiar bancar. Au vîndut, totodata, si bogatia cea mai de pret a Poporului Român, si anume pamîntul tarii, aflat acum în mare parte în proprietatea unor mafioti arabi, italieni, evrei, greci si unguri.

Printre protagonistii vietii politice românesti care au conlucrat pentru a aduce România în starea precara în care se gaseste astazi si care se afla în cele doua tabere rivale se numara Traian Basescu, Calin Popescu-Tariceanu, Dinu Patriciu, Bogdan Olteanu, Adrian Nastase, Mugur Isarescu, Emil Boc, Elena Udrea si grupul economic din spatele acesteia, – ca sa-i amintim pe cei mai reprezentativi. Acestia sînt cei care au creat un „curent contraorganizational al mediului vietii colective”, care a dus la formarea „subspatiilor neguvernabile”. Agregarea acestor subspatii, în timp, a determinat actualul „razboi subnational” dintre carteluri si institutiile statului national. Asa s-a ajuns la o veritabila deriva institutionala, formelor de organizare politica imputîndu-li-se lipsa de legitimitate, ceea ce pune în primejdie atît Statul, cît si Natiunea. Trasaturile dominante ale acesteia sînt schimonosite si falsificate de uzurpatorii Statului Român, a caror tinta este demolarea efigiilor si a reperelor identitatii noastre nationale. Ei au constituit „structuri alternative”, formînd retele de „colegii invizibile”, pentru a captura centrul Puterii în România. Cadre recrutate din zone periferice au fost plasate în toate partidele, la toate publicatiile, în toate guvernele, dobîndind astfel accesul sau chiar controlul în institutii-cheie ale României, de la Ministerul Afacerilor Externe la Presedintie, de la Guvern la Parlament si, nu în ultimul rînd, în „societatea civila”, devenita vîrf de lance al manipularilor puse la cale. Lansarea în spatiul public a politicii grupului de interese a reprezentat o mutatie majora, un eveniment care a modificat fundamental peisajul politic al României. Pîrghiile statului au fost preluate si sînt folosite de carteluri si mafii organizate într-un complicat mecanism al infractiunilor, care a reusit crearea unei baze a organizatiilor negre ale societatii românesti. Are loc o lupta pe viata si pe moarte pentru conversia puterii politice a statului în putere financiar-politica a unui grup hegemonic, transpartinic si vadit antinational. Obtinerea controlului României nu este însa o întreprindere particulara, privata, ci este un obiectiv geopolitic al unor importante puteri mondiale. Practic, acest obiectiv este pe cale sa se realizeze în prezent, fiind consecinta conditiilor în care au actionat gruparile respective. În aceste cazuri, influenta externa a fost extrem de puternica, iar ea a fost exercitata prin Serviciile de Informatii din tarile lor de origine – CIA, Mossad, FSB. Miza: afaceri extrem de profitabile pe teritoriul României.

Cei care pun totul la bataie pentru uriasele profituri de miliarde de euro pe care le estimeaza sînt personaje extrem de controversate din lumea afacerilor si a masoneriei, care cumpara tot ce se scoate pe piata: ciment, produse metalurgice, aluminiu, petrol, gaze, energie etc. Unul dintre aceste personaje este Marc David Reich, nascut în decembrie 1934 în orasul Anvers, din Belgia, provenind dintr-o familie evreiasca din clasa mijlocie. Pentru a evita persecutia nazista, familia lui a emigrat în SUA, în 1942. Tot din cauza fascismului, familia viitorului afacerist si-a schimbat numele din Reich în Rich. S-a ridicat prin afaceri internationale tenebroase si este conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. Are tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. Rich are resedinta în Zürich, Elvetia, iar vila sa este pazita non-stop de garzi israeliene înarmate pîna-n dinti. Cu toate ca a fost condamnat în SUA la ani grei de închisoare pentru diverse escrocherii – în ianuarie 2001, fostul presedinte american Bill Clinton l-a gratiat pe Rich în ultima zi de mandat. Demersul Casei Albe s-a datorat finantarii campaniei electorale a democratului Al Gore. Ziarele „New York Post” si „New York Times” au dezvaluit ca printre cei care au facut presiuni pentru gratierea lui Rich s-au numarat Shabtai Shavit, fostul sef al Mossad, ex-premierul Israelului, Ehud Barak, dar si actualul prim-ministru Ehud Olmert, pe atunci primar al Ierusalimului. Într-o scrisoare catre Bill Clinton, Shavit îi transmite acestuia în termeni conventionali ca Marc Rich „a oferit consultanta agentiilor de spionaj israeliene, înregistrînd rezultate dincolo de asteptari”. La rîndul sau, Ehud Barak a elogiat contributiile lui Rich la securitatea nationala a Israelului. Ulterior, Casa Alba a confirmat oficial ca fugitivul este considerat de Tel Aviv „un aliat de importanta critica”. Toate acestea completeaza un raport MI 6 (serviciul britanic de spionaj) devenit public, în care se semnaleaza apartenenta lui Rich la Mossad. Numele de cod „Mega”, folosit de Rich, a fost aflat de englezi în februarie 1997 prin interceptarea unei convorbiri telefonice dintre un ofiter Mossad, încartiruit la Ambasada Israelului din Washington, si superiorii sai din Tel Aviv. Mai mult, ziarele din Statele Unite, preluate de „Jerusalem Post”, au vehiculat si apropierea lui Marc Rich de CIA. Rich e activ pe pietele petrolului, aluminiului, metalurgiei, agriculturii si, mai nou, pe cea imobiliara. Implicat în retele transfrontaliere de spalare de bani si contrabanda, Marc Rich s-a remarcat si în scandalul furnizarii de pasapoarte israeliene catre mafia rusa. Împreuna cu membrii acesteia a derulat afaceri ilegale de mare amploare cu armament în Orientul Mijlociu, avîndu-l drept complice pe celebrul terorist palestinian Abu Nidal. De asemenea, într-un document al Departamentului american al Trezoreriei se arata ca Rich a încalcat embargoul impus Iugoslaviei la începutul anilor ‘90, livrînd regimului Milosevici cupru si petrol. Conform publicatiei specializate”„Oil Daily”, în afacere a fost implicata si România, unde Marc Rich a procesat petrolul destinat Iugoslaviei. Acest adevarat maestru al combinatiilor internationale a capusat cît a putut si Statul Român. Fiecare schimb comercial se ridica la zeci de milioane de dolari, iar Rich raspundea prompt comenzilor. La esaloanele inferioare ale Puterii, afaceristul a utilizat oameni din comertul exterior. Imediat dupa 1989, el a fost reprezentat în România de Florian Stoica, fost director în Ministerul Comertului Exterior si ex-ambasador în Sudan. Cea mai importanta companie a lui Rich este Casa de Comert Marc Rich & Co AG (Zug). Ulterior, firma si-a schimbat numele în Glencore International AG, iar în România a actionat prin firma Glencore România, coordonata de australianul Steven Frank Kamlin, nimeni altul decît vicepresedintele companiei-mama Glencore International AG din Zug. Desi Marc Rich a fost o prezenta constanta pe piata din România dupa 1989, unde avusese niste afaceri si mai înainte, mai mereu tranzactiile în care a fost implicat au fost învaluite în mister. În decembrie 1990, guvernul condus de Petre Roman aproba o hotarîre privind „cooperarea cu firma Marc Rich & Co (n.n.: care a devenit apoi Glencore International) pentru modernizarea unor instalatii din cadrul societatii comerciale Petromidia SA”.

Detaliile contractului au fost secretizate. În vremurile tulburi de atunci, întelegerea dintre controversatul magnat urmarit de FBI si guvernul român s-a realizat fara licitatie. Oferta facuta de Marc Rich în aprilie 1990 în biroul lui Petre Roman a fost urmata de un contract adoptat printr-o hotarîre de guvern în 8 decembrie 1990, cînd Theodor Stolojan era deja ministru plin la Finante. În 1993, cînd s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinariei, Rich a vrut sa o cumpere, dar s-a opus Guvernul Vacaroiu, ca si sindicalistii, care se temeau ca îsi vor pierde locurile de munca. În mod absolut surprinzator, pentru ca rafinaria se modernizase, acesta a fost momentul de la care a început acumularea de pierderi. Înainte de privatizare, datoriile ajunsesera la ametitoarea suma de 300 milioane de dolari. În final, cursa pentru achizitionarea Petromidiei a fost cîstigata de Rompetrolul lui Dinu Patriciu (si nu pentru ca ar fi avut o oferta mai buna, ci datorita faptului ca a beneficiat de o sustinere mai puternica, asa cum se va vedea mai departe), iar în 2004 Glencore a ratat si Petromul, care a revenit austriecilor de la OMV. Glencore România a derulat afaceri si în domeniul transporturilor si comertului, prin Rombarge Transport si Barter Port Operator. Glencore a fost ani de zile unul dintre principalii furnizori de titei catre RAFO Onesti si Petrom si a primit contracte de stat si la Termoelectrica, pentru picura. În ultimii ani, reprezentanti ai Glencore în România au mai fost Alexandru Bittner si Yoav Stern, sotul realizatoarei de Televiziune Oana Cuzino. Tot Marc Rich l-a adus în România pe Igor Ziuzin, omul de afaceri rus care a preluat COS Tîrgoviste si Industria Sîrmei SA Cîmpia Turzii. Ambele privatizari au fost facute de Guvernul Adrian Nastase. Acelasi Rich este legat ombilical de Vitali Machitski si Oleg Deripaska, cei care au preluat întreaga industrie de aluminiu din România în urma unor procese de privatizare controversate, unul dintre ele (ALRO Slatina) fiind investigat de procurorii anticoruptie. În 1997, reprezentantii Glencore International AG au exprimat public intentia de a împrumuta asociatia salariatilor pentru achizitionarea a 80% – 90% din actiunile fabricii de aluminiu. Compania dorea sa i se garanteze aprovizionarea cu alumina. Ulterior, la privatizarea ALRO în favoarea grupului Marco International detinut de oligarhul Vitali Machitski, Glencore a protestat în mod formal fata de modul în care s-a facut privatizarea. În realitate, cel care conducea Marco, Alan Kestenbaum, fondase firma în 1983, împreuna cu Marc Rich. Autoritatile române fusesera avertizate de firma americana AIG, si ea interesata de ALRO, ca în spatele Marco se afla Rich. Un alt personaj care a fost în jocul de interese din jurul ALRO este Mihail Cernoi, exponent al mafiei ruse si fost partener al lui Deripaska, venit tot pe filiera Marc Rich si aflat în spatele privatizarii rafinariei Rafo Onesti, care a beneficiat de importante facilitati fiscale acordate de Statul Român. Acestora li se adauga Mikhail Fridman, influentul magnat care detine Alfa Group, finantatorul celor mai importanti oameni de afaceri rusi cu interese la noi.

Faptul ca obtinerea controlului României nu este o tinta privata, ci un obiectiv geopolitic îl demonstreaza cu prisosinta istoria sectorului financiar-bancar de dupa 1989. În fruntea acestuia a ajuns în septembrie 1990 Mugur Isarescu, un economist care, dupa absolvirea facultatii, a lucrat exclusiv la Institutul de Economie Mondiala, timp de 19 ani, perioada în care a intrat în vizorul american cu prilejul cursurilor pe care le-a urmat în Statele Unite. Dupa evenimentele din 1989, a mai efectuat un scurt stagiu în SUA, ca reprezentant comercial la Ambasada României de la Washington, pentru ca imediat dupa aceea sa devina guvernatorul Bancii Nationale a României. În anul 1993 a devenit si membru al Clubului de la Roma, a fost ales presedinte al Asociatiei Române a Clubului de la Roma, iar în 1999 a fost reales în aceasta functie. Longevitatea lui Mugur Isarescu în functia de guvernator al Bancii Nationale a României se datoreaza exclusiv comenzilor ocultei financiare internationale. Exista informatii ca Mugur Isarescu a fost recrutat de catre Council on Foreign Relations (CFR) în 1990, la New York, pe cînd se afla la post. Conducerea CFR (organizatie controlata de familiile bancherilor evrei Rockefeller si Rothschild, sustinuti de J.P. Morgan) a recrutat destui specialisti, potentiali înlocuitori ai celor care guvernau la vremea respectiva în tarile est-europene. Controlul din start al pietelor est-europene era un scop bine determinat, în functie de indicatiile „specialistilor” CFR. Acest CFR actioneaza pe baza pîrghiilor financiare de care dispune organizatia, controlînd inclusiv Federal Reserve Bank, banca investita cu coordonarea rezervei federale a SUA si emiterea dolarului ca moneda, precum si principalele organisme financiare mondiale, FMI si Banca Mondiala. Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, pe tot parcursul anilor 1990-1992 s-a purtat un imens razboi mediatic de dezinformare în toate emisiunile economice, subliniindu-se greseala facuta de România prin plata datoriei externe si exemplificînd prin tari care au mari împrumuturi, dar un nivel de trai mai crescut, sugerîndu-se ca o tara se poate dezvolta prin împrumuturi înrobitoare. De altfel, principala forma de control al unei tari este cea financiara – specialitatea CFR. Pasul cel mai important facut de Mugur Isarescu, în conformitate cu dispozitiile CFR, a fost devalorizarea masiva a monedei nationale si împrastierea la o rata derizorie a tuturor creantelor României (ex.: Egipt, Irak), pas sustinut si de prim-ministrul impus de mass-media, de fapt de oculta financiara, Theodor Stoiojan, rasplatit ulterior cu un post la Banca Mondiala. Pentru îndepartarea eventualilor investitori necontrolati de CFR, în 1991 Stoiojan a nationalizat valuta aflata în banci, ceea ce a dus la un adevarat recul pentru investitiile straine, scapate de sub controlul si manipularea ocultei de la New York. Un alt aspect demn de mentionat l-au constituit jocurile interbancare „permise si încurajate” de Mugur Isarescu, derulate prin bancile aflate sub tutela CFR (Chase Manhattan Ro, ING Barings, ABN AMRO), prin intermediul carora importante fonduri valutare au parasit România. Ca nu si-a deziluzionat stapînii în postura de guvernator al Bancii Nationale a României, pozitie-cheie, de altfel, pentru finantele României, o dovedeste faptul ca este singurul român membru al renumitei Comisii Trilaterale. Acest organism, considerat de multi Guvernul Mondial din umbra, a fost înfiintat în 1972 de David Rockefeller împreuna cu Zbigniew Brzezinski. Tot împreuna, cei doi au ales aproximativ 300 de membri din America de Nord. Europa si Japonia, pe care îi considerau „semeni”. Acesti oameni se aflau la vîrtul piramidei în profesia lor, fie ea de natura Corporatista, Academica, Politica sau Mass-Media. Un exemplu al modului în care lucreaza acest organism îl reprezinta accederea lui Jimmy Carter la functia de presedinte al SUA, în 1976. O data instalat în functie, Carter a adus nu mai putin de 18 membri ai Comisiei în cabinetul de vîrf si în agentii guvernamentale. Cea mai buna descriere a Trilateralei apartine probabil reporterului Jeremiah Novak, în „Christian Science Monitor” (7 Februarie 1977): „Astazi, un nou val de economisti, lucrînd într-o organizatie cunoscuta sub numele de Comisia Trilaterala, se afla pe punctul de a crea un nou sistem economic international, unul proiectat de oameni la fel de inteligenti precum Keynes si White (n.n.: este vorba de autorii sistemului înfiintat în urma Conferintei de la Bretton Woods, din iulie 1944. ce a dus la crearea Fondului Monetar International si a Bancii Mondiale, ambii economisti de profesie). Numele lor nu sînt bine cunoscute, dar acesti gînditori moderni sînt la fel de importanti pentru vremurile noastre, pe cît au fost Keynes si White pentru ale lor. În plus, acesti economisti, precum si omologii lor din timpul ceiui de-al II-lea razboi mondial, lucreaza împreuna cu înalti demnitari guvernamentali. Si ce se discuta acum la cel mai înalte niveluri ale guvernului, atît în Statele Unite, cît si în strainatate, este crearea unui nou sistem economic mondial – un sistem ce va afecta slujbele în America si oriunde altundeva, preturile pe care consumatorii le platesc, libertatea indivizilor, a corporatiilor si natiunilor, de a intra într-un sistem economic cu adevarat planetar”. Sub conducerea lui Mugur Isarescu, Banca Nationala a României s-a facut vinovata de faptul ca nu a luat nici un fel de masuri, desi legislatia (care îi conferea obligatia de control si interventie) o impunea, în cazul marilor fraude bancare, de genul Columna Bank, Credit Bank. Banca Dacia Felix, Banca Internationala a Religiilor. De asemenea, desi BNR are o Directie de Supraveghere si Control Valutar, nu a luat masuri pentru repatrierea valutei, care, obtinuta în urma tranzactiilor, externe, nu a mai intrat în tara (cazul firmelor Pepsi, Qudrant, Coca-Cola, NAPPA, afacerile cu tutun, bumbac si industrie usoara). Faptul ca Isarescu a fost recrutat de CFR se poate sustine si prin imposibilitatea schimbarii sale din functie, indiferent de interesele politice, în pofida incidentei penale a unora dintre afacerile familiei sale cu cetateanul Heinrich Schorsch, banuit a fi agent dublu. Au existat presiuni în favoarea sa inclusiv din partea FMI si Bancii Mondiale, care au amenintat cu sistarea oricarei creditari în cazul schimbarii acestuia. Trebuie aratat ca numirea lui Mugur Isarescu ca prim-ministru al României, la sfîrsitul anului 1999, a contribuit la desavîrsirea marilor infractiuni desfasurate la Fondul Proprietatii de Stat, îndeosebi cele derulate cu infractorii israelieni, cum este cazul afacerilor lui Sorin Shmuel Beraru si privatizarii Hotelului Bucuresti (infractori Eliahu Rasin si Robert Badner, alaturi de Radu Sîrbu). Astfel, privatizarea Hotelului Bucuresti era anchetata la sfirsitul anului 1999 de Corpul de Control al primului-ministru Radu Vasile, sub conducerea secretarului de Stat Ovidiu Grecea, cînd presedintele României, Emil Constantinescu, da o adevarata lovitura de stat, destituindu-l pe premierul Radu Vasile si înlocuindu-l cu Mugur Isarescu. Imediat, secretarul de Stat Ovidiu Grecea a fost destituit Ia rîndul sau, iar controlul efectuat la FPS, care trebuia sa conduca la destituirea presedintelui Radu Sîrbu, a fost brusc stopat si Raportul inspectorilor guvernamentali s-a pierdut prin sertarele noului prim-ministru al României, în timp ce dubioasele afaceri de la FPS si-au urmat, nestingherite, cursul. Conducerea Bancii Nationale a României a cunoscut exact si la timp situatia, care devenea din ce în ce mai critica, de la Bancorex, dar nu a întreprins nimic. Pierderile Statului Român nu au constat numai în cele 2 miliarde de dolari care au disparut din România, desi BNR poseda toate pîrghiile necesare pentru a preveni scurgerile financiare din tara. Acestora li s-au adaugat sumele reprezentînd echivalentul creditelor clientelare oferite de Bancorex diverselor grupari mafiote si pe care BNR le-a acoperit prin cererile de preluare la datoria publica. În realitate, BNR, sub guvernarea lui Mugur Isarescu, a „protejat” falimentul Bancorexului, o banca mult prea puternica pentru gusturile marii finante mondiale, care trebuia sa dispara daca nu putea fi cumparata, caci România trebuia sa intre si ea pe fagasul globalizarii. Pentru aceasta, proprietatea de stat trebuia sa treaca în cea particulara, dar nu oricum, ci conform criteriilor, cerintelor si intereselor globale promovate de asa-numitul Grup Bilderberg. Tot ce s-a întîmplal în România post-decembrista poarta amprenta inconfundabila a conceptiei care sta la baza actiunilor acestei structuri suprastatale si care îi apartine unuia dintre fondatori, David Rockeffeller: „Sîntem în pragul unei transformari globale. Trebuie sa declansam o criza majora (economica, militara, politica, sociala, educativa, religioasa) si toate natiunile vor accepta Noua Ordine Mondiala”. De altfel, organizarea Grupului Bilderberg în 1954 a fost direct sprijinita de catre societatile secrete sioniste si mondialiste, de catre CIA, dar în primul rînd de catre Consiliul Afacerilor Externe (Council on Foreign Relations – CFR), cea mai puternica organizatie secreta oligarhica din SUA înfiintata înca din 1921, care activa deja pentru mondializare (sustinuta totodata de aceiasi doi bancheri evrei, Rockeffeller si Rothschild, co-fondatori ai Grupului). Grupul Bilderberg este coordonat de un comitet de conducere, compus din 39 de membri, care apartin si altor organizatii secrete mondialiste sau sioniste (Illuminati, marile loji masonice etc). Telurile principale ale organizatiei au fost formulate de la început de catre Printul Bernhard al Olandei – un guvern mondial pentru începutul Mileniului III, globalizarea economica mondiala (o lume unica) si o armata globala prin ONU. Cel mai puternic brat al grupului este însa Comisia Trilaterala (Europa Occidentala, America de Nord si Japonia), structura din care face parte, asa cum aratam mai sus, un singur român: Mugur Isarescu. Si astfel constatam ca cercul se închide, în sensul ca ne întoarcem la guvernatorul BNR si întelegem de ce aceasta banca nu a luat masurile care se impuneau în sistemul financiar-bancar românesc: pentru ca ar fi contravenit astfel intereselor structurilor globaliste, în care Mugur Isarescu a fost cooptat tocmai pentru a se actiona, prin el, asupra României. Asa se face ca, în 1997, la conducerea celei mai mari banci românesti, Bancorex, este numit evreul Andrei Florin Ionescu. Prima grija a acestuia a fost aducerea în functia de sef al Directiei Plasamente Bancare a evreicei Rachel Sargent, prin transfer de la Directia Securities a bancii ABN AMRO Rotschild, permitîndu-i-se astfel sa faca plasamente din capitalul bancii românesti de stat pe pietele externe. Pîna la falimentul bancii, cerut insistent Statului Român tot de organismele internationale, Rachel Sargent a avut grija sa disperseze banii bancii si, totodata, sa spioneze intens banca. Serviciul de securitate al Bancorex a tras serioase, dar inutile, semnale de alarma asupra urmatoarelor aspecte: Rachel Sargent a introdus în Bancorex, dupa orele de program, chiar si sîmbata si duminica, numerosi cetateni straini, a cerut si obtinut fisele tuturor marilor clienti, pe care le lua si acasa, a cerut si obtinut fisele bancii pe grupe de activitati, nu a prezentat rapoartele de deplasare în strainatate (lunar cîte 5 zile la Londra), a încercat sa intre în posesia datelor Directiei de Operatii Speciale (fise si conturi MI, SI, SRI, MApN, SPP, Transmisiuni Speciale etc). Trebuie aratat ca evreica Rachel Sargent nu a actionat singura în interiorul Bancorex, ci împreuna cu cel care chiar i-a semnat angajarea, vicepresedintele bancii, Dragos Andrei, care si el venea prin transfer tot de la banca ABN AMRO. Dragos Andrei a aprobat materiale si, totodata, a emis hotarîri ilegale (fiind presedintele Comitetului de Credite, ca urmas al lui Florin Andrei Ionescu, a dat multe/mari credite fara garantii sau, din contra, a sufocat firmele neprotejate politic); n-a recuperat nici unul din creditele neperformante; a stopat executarea unor creante neperformante; a încalcat normele Bancorex de angajare si promovare, laudîndu-se ca e prieten cu fiul presedintelui de atunci al României, Dragos Constantinescu, si cu seful SIE, Catalin Harnagea; a agreat ca Rachel Sargent sa angajeze straini pentru diverse expertize nefinalizate, cu tariful de 230 de lire sterline pe ora. A pierdut 40% din clientii bancii, inclusiv prin redirijare catre ABN AMRO BANK. La schimbarea din functie, Razvan Temesan lasa Bancorexului un volum de afaceri de 14.195 miliarde de lei, cu o pondere a creditelor restante de 7,9 miliarde, cu provizioane specifice de risc de 1.168,6 miliarde de lei. Banca era cotata de catre Thompson Bank Watch INC cu rating pe termen lung BBB si pe termen scurt A2, iar conducerea bancii era „bine vazuta” (well regarded). Analiza activitatii lui Florin Andrei Ionescu atesta, în schimb, ca 74% din creditele aprobate de el au fost neperformante; 68% din creante date la particulari; finantarea importurilor de petrol a fost preluata de bancile straine, Bancorex pierzînd numai în acest caz cam 60 milioane de dolari pe an prin demolarea acestei afaceri; a fortat lichidarea datoriilor pe care le avea Compania Nationala de Petrol; a primit de la buget 4.500 miliarde de lei, cu care a cumparat datoriile lui George Constantin Paunescu, încerecînd sa-l bage în faliment si transformîndu-l dintr-un bun platnic într-un rau platnic; Florin Andrei Ionescu n-a platit cele 507 milioane de dolari la extern, ba, mai mult, Bancorex a ramas si fara cele 10 rafinarii românesti, pe care le putea vinde cu aproximativ 2 miliarde de dolari, sau le putea exploata, ca banca, în contul Statului Român. Toate acestea s-au petrecut, evident, cu stirea si sub obladuirea lui Mugur Isarescu. Lovitura finala asupra Bancorex a fost data tot de Dragos Andrei, fostul angajat al bancii lui Rothsehild, el contribuind direct (împreuna cu Banca Mondiala si cu Fondul Monetar International) la închiderea bancii. În urma presiunilor emisarilor FMI si ai Bancii Mondiale, Statul a declarat falimentul celei mai mari banci românesti si l-a îndepartat pe Vlad Soare, noul presedinte numit între timp si care întocmise deja un plan de salvare a bancii. Banca Nationala a României l-a numit ca secretar general al Bancorex pe Alexandru Puscaciuc, al carui trecut esle legal de un alt evreu american, Gerald (Gerry) Guterman, cu care se combinase anterior, într-o tentativa de privatizare a Bancii Dacia Felix. Asa cum mentionam înca de la începutul acestei analize, o alta forta cu interese mondialiste care a patruns în societatea româneasca cu intentia de a o modela potrivit propriilor scopuri este masoneria de diferite rituri si apartenente. Un exemplu al modului de actiune al acesteia îl reprezinta ascensiunea a doua dintre figurile proeminente ale României de astazi, Dinu Patriciu si Calin Popescu-Tariceanu. În ceea ce îl priveste pe Dinu Patriciu, anul 1990 îl gaseste ca arhitect, cu o experienta de 15 ani în materie, amplificata de proiectarea de palate în Emiratele Arabe Unite pentru magnatii petrolului din zona. Prima afacere pe care a pornit-o în primavara lui 1990, o firma de arhitectura si decoratiuni interioare, nu a avut nici un temei legal, dar avea în spate sprijinul masoneriei, prin socrul sau, ca si Calin Popescu-Tariceanu, al carui tata vitreg era Dan Amedeo Lazarescu. Ambii au fost sprijiniti sa acceada în sferele de vîrf ale afacerilor si politicii, cu alte cuvinte ale Puterii din România. Este evident astazi pentru toata lumea ca, în pofida esecurilor electorale repetate, cei doi liberali au cazut mereu în picioare din punct de vedere al afacerilor. Activ în afacerile cu petrol înca din 1996, Dinu Patriciu a preluat controlul asupra grupului Rompetrol în 1998, cu sprijinul lui Sorin Ovidiu Vântu, care i-a transferat la momentul oportun, conform întelegerii, actiunile pe care acesta le achizitionase chiar de la PAS – asociatia salariatilor, care i-au cedat actiunile cu speranta ca astfel aveau sa fie protejati de atacul lui Patriciu. Rompetrol era „nava amiral” a comertului exterior românesc, fiind singurul contractor specializat în petrol si gaze care activa cu succes pe piata mondiala. Ani de zile, a adus în tara milioane de dolari rezultati din lucrarile de foraj si constructii-montaj în domeniul petrolier, executate în diverse tari ale
lumii. Afacerea Rompetrol a fost conceputa din start ca baza a unei strategii de destructurare a economiei nationale, caci ea a reprezentat începutul unei serii de lovituri succesive, care au dus la lichidarea întregului patrimoniu petrolier al României, una dintre averile strategice ale tarii fiind înstrainata prin jaf. Tandemul de astazi OMV – Rompetrol este expresia unui periculos monopol în industria petrolului, creat prin contributia decisiva a „elitelor” mondiale. Intrat de mai multe ori sub incidenta legii, dar niciodata condamnat, Dinu Patriciu continua sa fie obiectul scandalului Petromidia, izbucnit în 2004, fiind acuzat, din nou, de evaziune fiscala si spalare de bani într-un dosar deschis si în prezent. Astazi nu mai este un secret ca Dinu Patriciu si-a adjudecat Petromidia cu sprijinul PSD, dar legaturile dintre PSD si Patriciu au fost cimentate de înalte fete ale masoneriei românesti si nu numai. Astfel, sotia Marelui Maestru al Marii Loje Nationale din România, Eugen Ovidiu Chirovici, este directoarea financiara a holdingului patronat de Dinu Patriciu, iar multi dintre cei care conduc masoneria româna sînt angajatii lui (de exemplu Marele Trezorier, Ion Tanasie). Dupa cum se stie, Chirovici a fost un apropiat al PSD vreme îndelungata, fiind chiar ministru în cabinetul Nastase, iar în 2004 a trecut de partea lui Dan Voiculescu. În medii bine informate se sustine ca Patriciu este un apropiat al masoneriei rusesti si ca din aceasta postura ar fi mediat, alaturi de Eugen Ovidiu Chirovici, întîlnirea Marelui Secretar al Marii Loje Nationale a Rusiei, Alexandr Kondyakov, cu Calin Popescu-Tariceanu, în iunie 2006, în cadrul careia au fost discutate probleme economice care vizeaza în principal piata energetica. Alexandr Kondyakov a venit de mai multe ori în România, începînd cu 2003, anul constituirii Marii Loje Nationale, apoi în iunie 2006 si din nou în aprilie 2007. În sprijinul afirmatiilor referitoare la apropierea lui Dinu Patriciu de masoneria rusa vine si faptul ca la scurt timp de la întîlnirea româno-rusa, departamentul de Stat al SUA si-a dat acceptul pentru audierea unor martori în dosarul Rompetrol, redeschis în tromba, chiar pe teritoriul american, în interiorul Ambasadei României din Washington. Declaratiile acestora au fost folosite în probarea fraudarii Statului Român prin încasarea ilegala, de catre holdingul lui Patriciu, a creantei din Libia. Informatiile atesta faptul ca un al doilea scop al vizitelor repetate ale lui Alexandr Kondyakov în România, poate chiar mai important decît cel de natura economica, a fost cel de natura militara. Generalul GRU urmarea sa ia pulsul vechii retele a spionajului militar rus, pentru ca România nu este numai o miza economica, ci si una militara de mare importanta strategica, deoarece bazele americane instalate în tara noastra vor închide o linie care va „îndigui” avanpostul rusesc. România poate fi comparata cu un portavion fix, de pe care vor putea fi lansate atacuri pe o raza care se întinde din Caucaz pîna la Muntii Iranului. De aceea GRU, cu o insertie mult mai puternica decît KGB în spatiul românesc, vizeaza reactivarea cît mai multor cadre recrutate în perioada anilor ‘60 în timpul stagiilor de pregatire la Academiile sovietice, caci acestea au condus mari unitati si au avut în legatura un numar important de ofiteri din sistem. Ulterior, GRU si-a îmbogatit, în anii ‘80, structura informativa si a agentilor de influenta prin preluarea „dizidentilor”, „cresterea” acestora si plasarea lor în spatiul politic, dupa 1989. În aceste conditii, pentru a-si proteja interesele militare, este posibil ca Moscova sa întinda o „mîna” energetica Executivului de la Bucuresti, cu conditia sa obtina imunitate pentru oamenii sai. Constiinta înaltului sprijin de care beneficiaza i-a permis lui Dinu Patriciu sa înfrunte si chiar sa sfideze acuzele de tradare politica provocate de dezvaluirile aparute în presa cu privire la sponsorizarile masive facute în campania din 2004 catre PSD, aproape 2 miliarde de lei, conform propriilor declaratii.

Retelele de spioni

Scurta introducere sunt sute de mii de politisti procurori securisti implicati in aceasta mafie

Fostul procuror DIICOT Ciprian Nastasiu ne-a dezvaluit în cartea «Răpirea României» că, după arestarea traficantului de armament rus Viktor Bout, americanii ne-au furnizat « o documentaţie detaliată» cu privire la activităţile traficantului, cuprinzând date, nume, oameni de afaceri, firme, diplomaţi, ofiţeri şi foşti ofiţeri aparţinând unor servicii secrete. Şi pentru că gravitatea activităţilor ilegale derulate pe teritoriul României depăşea orice imaginaţie, procurorii DIICOT au sesizat de urgenţă Direcţia Generală de Informaţii a Apărării(DGIA).

Ca prin farmec, în lunile ce au urmat arestării traficantului Bout, într-un cotidian central- Evenimentul Zilei- a apărut o scurgere de informaţii fără precedent, cuprinzând rapoarte ale serviciilor secrete (mai ales din interiorul Direcţiei de Informaţii Militare- DIM/J2 şi Direcţiei de Contraspionaj şi Siguranţă militară- DCSM, fostă DSM) despre ofiţeri români, americani, israelieni şi ruşi implicaţi în activităţi de spionaj, contrabandă şi crimă organizată.

Serialul s-a numit CUPOLA. Informaţiile, în mare parte secrete, au fost puse pe tavă jurnaliştilor chiar de ofiţeri DGIPI care lucrau în dosar alături de procurori DIICOT. Ameninţările, unele chiar cu moartea, la adresa celor care au publicat aceste rapoarte, au culminat cu deplasarea la redacţia ziarului a unei delegaţii de ofiţeri din cadrul serviciilor de informaţii ale Armatei. SERIALUL CUPOLA A FOST OPRIT.”.

Retrospectiva acestui serial v-o prezentam in rindurile urmatoare.

RETROSPECTIVA-Puterea din umbra

Se detaşează prin influenţă o castă aparte: ofiţerii de spionaj – disciplina de elită a culegerii de informaţii. Sau „pionii Marelui Joc“ – aşa cum le place unora dintre ei să-şi spună.

Pregatiti ideologic si îndoctrinati timp de doi-trei ani în bazele de spionaj comuniste, spionii de la conducerea Romaniei nu se pot rupe de practicile învatate acolo.

Romania a intrat in Uniunea Europeana cu ofiterii Serviciilor Secrete comuniste in frunte. Nu discutam aici de rezervistii care au facut politie politica pe vremea lui Ceausescu, ci de spionii DIA/ DIE/CIE educati sa lupte inainte de ‘89 impotriva structurilor euro-atlantice, la scolile de la Baneasa, Branesti sau Gradistea.

In 1990, zeci de ofiteri de securitate cu misiuni de aport valutar (AVS) s-au imbogatit devenind proprietarii sumelor valutare pe care le-au depus in anii comunismului, in conturi secrete de la BRCE, deschise de Securitate pe numele lor.

Pentru ca nimeni nu a mai revendicat sumele din conturile acestor lucratori AVS, care in fapt alimentau conturile lui Ceausescu, a facut posibil ca fostii securisti – CEI CORUPTI – sa devina azi cei mai mari oameni de afaceri.

Ofiterii Securitatii, precum si numerosi functionari de vaza din structurile puterii de atunci, aveau fiecare misiunea sa aduca dolari, prin orice mijloace, pentru vistieria tarii, pentru Ceausescu. Cu totii erau inregistrati in Serviciul de Aport Valutar pentru Stat (AVS) si aveau fiecare conturi deschise la BRCE (viitoarea BANCOREX).

Acesti lucratori de Aport Valutar aveau norma sa stranga bani, sub sanctiunea retrogradarii. Asa s-au strans la buget sute de milioane de dolari, numai din rascumpararea a mii de evrei si etnici germani, care au dorit sa emigreze din Romania.

BRCE a fost in fapt banca in care toti cotizantii AVS au avut conturi personale. Dupa 1990, functionarii BRCE – BANCOREX au sters urmele acestor conturi, distrugand intreaga arhiva.

Securistii care aveau aceste conturi pe numele lor s-au lansat masiv in afaceri, tocmai pentru ca banii din aceste conturi le-au revenit. Aceasta este si una dintre explicatiile de ce un procent atat de mare de securisti, au devenit marii oameni de afaceri post-decembristi.

Au ieşit din negura Războiului Rece după ce, în numele unei ideologii criminale, au spionat NATO şi ţările din lumea liberă. Apoi, au călcat pe morţii Revoluţiei şi, din comunişti, au devenit capitalişti rapace, privatizând reţele de spionaj în filiere de afaceri. Acum, domină economia naţională, aşteptând din umbră miliardele de euro din fondurile europene.

30 de miliarde de euro. Aceasta este suma aproximativă pe care Uniunea Europeană o pompează în România până în 2030. O gură de oxigen dozată pentru economia naţională, de care va beneficia, în mod direct, mediul de afaceri.

Un mediu de afaceri care, la 19 ani după Revoluţie, este dominat de foştii ofiţeri ai Securităţii ceauşiste şi de beizadelele acestora. Interesele lor financiare au o constantă: afacerile clientelare cu statul.

Dacă, în comunism, formau o castă de privilegiaţi, tot ei au profitat de pe urma tranziţiei, convertindu-se în capitalişti şi formând un soi de oligarhie ereditară.

Noua si vechea Securitate comunista se regrupeaza in asa-zise loje masonice. Sute de ofiteri superiori din armata, servicii secrete, ziaristi, politicieni sunt masoni de diverse ranguri alaturi de mafioti si infractori recunoscuti.

Sunt conectaţi între ei prin fire invizibile, fac trafic de informaţii şi respectă instinctiv legea Omertei.

Îşi măsoară patriotismul în milioane de euro, dar păstrează nostalgia epocii comuniste, când statul i-a luat de la brazdă şi le-a imprimat în scoarţa cerebrală tehnicile de spionaj sovietice.

Acum sunt principalii beneficiari ai integrării europene, după ce decenii întregi au spionat democraţiile vestice ale Bătrânului Continent. Când sabotau NATO, în Războiul Rece, nici nu visau că, după nişte ani, vor intermedia tehnică specială americană.

Şi-au păstrat reflexele profesionale şi se mişcă eficient la adăpostul discreţiei. Adică „la umbră“ – termenul lor argotic.

Au construit reţele de afaceri, bazându-se pe vechile filiere de spionaj. De aceea, mulţi dintre întreprinzătorii de azi sunt ofiţerii DIE de ieri.

Documentările transfrontaliere relevă că fiecare dintre spionii ceauşişti şi-a construit businessul folosindu-se de oportunităţile zonei în care au fost trimişi în misiuni, precum şi de relaţiile betonate atunci.

Practic, au utilizat informaţiile şi sursele în interes personal, privatizându-le, ascunşi de paravane offshore, societăţi anonime şi interpuşi.

Grupările de afaceri cu rădăcini în spionajul comunist acţionează peste tot, în domenii strategice: imobiliare, energie, IT, armament, telecomunicaţii, agricultură, presă, servicii publice, instituţii de stat şi politică.

Influenţează mediul de afaceri şi astfel domină economia naţională. Unii sunt în Top 300, iar cei care fac pe consilierii magnaţilor îşi legitimează traficul de influenţă drept „consultanţă“.

Controland in totalitate institutii ca MAE, SIE, Consiliul Concurentei, ORNISS, ANCESIAC, Directia de Comert Exterior MEC, Justitia si Pachetul General, securistii lui Plesita, Pacepa sau Doicaru dovedesc si dupa intrarea in Uniunea Europeana ca sunt stat in stat.

Spionii externi isi fac de cap linistiti pe banii statului si nu dau socoteala nimanui, nici macar Parlamentului ,iar Comisia de control SIE exista doar de forma.

Abuzurile si infractiunile grave sunt clasificate. Baietii trecuti in rezerva pe motive „medicale“ primesc, in cel mai rau caz, salarii compensatorii de miliarde de lei vechi si pensii de zeci de milioane.

De obicei, ne pomenim cu „eroii necunoscuti“ in functii care mai de care mai babane in diplomatie, in agentii guvernamentale si in mai toate institutiile importante ale tarii.

Cumetriile, nepotismele si afacerile murdare clasificate pentru 50 de ani de actuala putere au devenit o obisnuinta.Diplomatii-spion nu mai sunt cercetati nici macar atunci cand sunt prinsi livrand secrete militare rusilor prin Nigeria.

Legendatii MAE

Poate nu stiati, dar avem protocoale secrete cu aliatii nostri euro-atlantici, prin care ne este interzis sa-i spionam, adica sa tirmitem spioni la post in tarile partenere. Si mai putini stiu ca prin alte protocoale secrete, ramase de pe vremea Securitatii, o parte din diplomati, 99% din corpul consular si cam acelasi procentaj din reteaua de comert exterior apartin SIE, majoritatea fiind securisti comunisti reciclati.

Cartile de munca si curriculum vitae depuse la MAE de “diplomatii” SIE sunt de obicei false. Se foloseste o autobiografie “legenda”. Numeroase persoane din facultatile Universitatii Bucuresti si nu numai, sunt folosite ca “relatie utila”.

Ei pun la dispozitia SIE documentele si stampilele institutiilor unde lucreaza. Astfel, absolventii Academiei Nationale de Informatii sau ai scolii din Baneasa apar cu alte diplome in evidenta MAE.

Agentii sub acoperire din MAE au cartile de munca acasa. La MAE sunt trimise doar carti de munca false pentru completare. De acoperire se ocupa – Serviciul “Legendare” din SIE.

Relatii se pot obtine de la Directia de Protectie a Informatiilor Clasificate (fosta Directie de Protectie a Misiunilor Diplomatice) din cadrul MAE. Directia este condusa de sefa Directiei Cancelarie, Luminita Vlad. Aici vine toata corespondenta sensibila MAE/ SIE. De obicei, lucrurile cele mai importante vin prin scrisori personale sau prin curier diplomatic, prin note separate.

“- Ne putem explica esecurile diplomatiei romane prin prisma faptului ca trimiterea la ambasade se face pe baza de comision?

– In mare parte, da. De astfel de cazuri sint satul.”, fragment din interviul acordat de generalul Corneliu Grigoras in 1998.

Lista “diplomaților” DIA/DIE/CIE/SIE

Teodor Dorobanţu. Colonel SIE activ. În prezent, spionează în Belgrad, sub paravanul Ministerului de Externe: este consul la Ambasada României din capitala Serbiei. În vremea lui Ceauşescu, dar şi după Revoluţie, acţionează în Ungaria, Polonia şi China. Este ofiţer încadrat în serviciul operativ al DIE/SIE pentru Europa de Est. Teodor Dorobanţu este naşul directorului ziarului „Interesul Public“, controlat de Marius Locic.

HORIA TABACU –Colaborator D.S.S.

Personaj controversat, Horia Tabacu s-a specializat în presa de tip tabloid, deşi face parte din generaţia jurnaliştilor proveniţi din comunism. El a atins un vârf al carierei sale conducând revista porno „Hustler“. Acum, coordonează ziarul de scandal „Atac“, patronat de Marius Locic.

În ultimii ani ai dictaturii ceauşiste, Tabacu l-a angajat în presă pe prietenul său, Sorin Roşca Stănescu, poreclit „Naşul“. Tot Horia Tabacu l-a salvat pe Roşca Stănescu, readucându-l în media, după ce acesta din urmă a fost deconspirat de Virgil Măgureanu (ex-director SRI) că a colaborat cu Securitatea.

Nume de cod: „Iuda“. Nume real: Aurel Cazacu. Funcţia: şeful Direcţiei Generale Industria de Apărare din Ministerul Economiei, prin care se coordonează Romarm, producătorul naţional de armament.

Aurel Cazacu a fost luat în obiectivul Direcţiei de Siguranţă Militară (DSM) – serviciul de contraspionaj al Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei. EVZ a obţinut câteva dintre rapoartele DSM.

Analiştii identifică, pas cu pas, interesele ruseşti din jurul Romtehnica – traderul de armament al Ministerului Apărării. Avertismentul DSM nu se referă doar la riscul contrabandei cu arme româneşti, ci şi la spionajul economic al Kremlinului.

Sub guvernarea PSD, Cazacu a fost directorul Romtehnica. Acum, e monitorizat din cauza „deserviciilor“ aduse prin legăturile sale cu ofiţeri de informaţii ruşi, israelieni şi americani. Aceştia penetrează informativ zona producţiei şi comerţului românesc cu armament, sub paravanul reprezentării unor corporaţii străine din domeniu.

Aurel Cazacu are o filosofie proprie: „Cât am fost la Romtehnica, m-am luptat ca aceasta să fie prima. Acum, la Romarm, mă lupt pentru Romarm“.

Decebal Ilina. General (r)- Direcţia Generală de Informaţii a Armatei (DGIA). A activat ca ofiţer al Direcţiei de Informaţii Militare, din 1980, în contrainformaţii. După Revoluţie, a condus DIM şi Contraspionajul Militar. Trece în rezervă în 2001. În guvernarea PSD, a fost secretar de stat la Industrii şi şef al Romarm. E asociat cu generalul (r) Marius Opran.

Marius Opran. General (r) STS. Fost ofiţer de transmisiuni, e, din 2004, general de brigadă STS. După ’89, devine secretar de stat în MAI şi consilier al lui Ion Iliescu. Acum, face afaceri cu echipamente de telecomunicaţii. Se vehiculează că ar fi fost ofiţer acoperit DGIA. Are însă un certificat care contrazice zvonul eliberat chiar de DGIA, când era condusă de generalul Gheorghe Rotaru, bunul său prieten.

Gheorghe Carp. General de divizie. Chestor-şef în Ministerul de Interne (MAI). Conduce regimentul de blindate de pe Şoseaua Olteniţei (UM 1305) care distruge baricada anticomunistă de la Inter, în zilele Revoluţiei. Ion Iliescu îl numeşte totuşi consilier prezidenţial. În 1994, se transferă la MAI, ca secretar de stat. Înfiinţează serviciul secret al MAI – fostul „Doi ş’un sfert“. A fost cercetat în controversata afacere EADS, de securizare a graniţelor, fiind acuzat că i-a presat pe membrii comisiei de licitaţie să grăbească procedura de achiziţie.

Ion Badea. Colonel SRI. În 1984, intră în Securitate. Din ‘99 până în 2004 conduce Unitatea de Analiză a SRI – primeşte informaţiile culese de ofiţerii operativi, le pune cap la cap şi poate face previziuni. Se retrage în 2004 şi colaborează cu casa de avocatură „Andrei&Crişan“, a lui Mircea Andrei, vicepreşedinte PDL Bucureşti.

Constantin Cetinoiu. Colonel (r) DIE/CIE/SRI. În 1973, absolvă şcoala de ofiţeri a DIE de la Brăneşti. Imediat, e încadrat în UM 0195 – unitatea de contraspionaj extern a Securităţii. După dezertarea generalului Ion Mihai Pacepa, contraspionajul extern se desprinde de serviciul de spionaj, devenind independent. Cetinoiu conduce serviciul de contraspionaj pe spaţiul Elveţia-Austria-Germania.

După 1985, se transferă în Centrala de Informaţii Externe (UM 0544). Îndeplineşte misiuni în Cipru, Franţa, Olanda, Anglia etc. După Revoluţie iese în rezervă. Însă, la scurt timp, este încadrat în SRI – Diviziunea E (apărare şi protecţie).

Activează ca ofiţer deplin conspirat, sub paravanul unor societăţi comerciale. Pune la punct tranzacţii cu cereale în Israel, vinde păcură şi motorină în Turcia şi arme sârbilor, în timpul războaielor din fosta Iugoslavie. Toate sunt misiuni operative. În 1996 iese în rezervă din SRI, cu gradul de colonel.

Generalul în rezervă Teodor Ileş, fost ofiţer DIE / CIE / SIE. El este agentul secret care, în timpul Războiului Rece, a adus în România tehnologia pentru producerea apei grele (folosită la centrala nucleară de la Cernavodă) şi, după Revoluţie, tehnologia militară „Avionics“. Prezentul îl găseşte în postura unui capitalist rapace, dependent financiar de instituţiile-cheie ale statului.

Bucureşti, Serviciul de Informaţii Externe (SIE), decembrie 1999. Colonelul Teodor Ileş este avansat în gradul de general şi trece în rezervă, prin decret prezidenţial. Are experienţă, are relaţii şi este decis să le folosească. Aşa că intră în afaceri. Domeniul: consultanţă pentru dealerii de armament.

Direcţia de contraspionaj a armatei îl ia în vizor. Monitorizat până în prezent, generalul (r) Ileş este identificat ca având legături cu unele grupări financiare externe care spionează economic societatea naţională Romtehnica – traderul de armament al Ministerului Apărării (MapN ).

Nume conspirativ: „Claudiu Averescu“. Nume real: Teodor Ileş. În timpul lui Ceauşescu (anii ’80), Ileş a fost totodată şi unul dintre ofiţerii CIE implicaţi în operaţiunile AVS (Aport Valutar Special).

De la contrabandă de arme la schimburi de mărfuri, AVS-urile erau activităţi de comerţ exterior derulate de Securitate în vederea achitării datoriilor externe ale regimului Ceauşescu.

Ileş-“Averescu“ avea misiuni în comer ţul cu armament, context în care a lucrat şi cu generalul (r) SIE Gavrilă Vălean – un alt nume controversat. Una dintre acoperirile lui Ileş a fost aceea de diplomat în Elveţia.

Una dintre societăţile controlate de Ileş a fost Dofesa Import Export SRL (Bucureşti). Împreună cu soţia sa, generalul s-a asociat cu un alt fost ofiţer SIE. Se numeşte Gheorghe Horotan şi este colonel în rezervă. Pe vremea lui Ceauşescu a spionat în Statele Unite, sub acoperirea de diplomat.

Tot atunci, Ileş şi Horotan au fost colegi în DIE. După Revoluţie, în SIE.

Gheorghe Horotan locuieşte într-o vilă cochetă din cartierul Dorobanţi, în zona cafenelelor de fiţe. Auzind că suntem de la ziar, Horotan a închis iritat telefonul şi a motivat laconic: „Eu nu vorbesc aşa… cu oricine mă sună“.

În schimb, colonelul (r) Ileş e mai cooperant: „Am făcut Dofesa Import Export cu nişte parteneri. Da, cu colonelul Gheorghe Horotan. Aveam avize legale de la MAI, de la SRI. Nu am vândut niciun cartuş. Am adus clienţi pentru Romtehnica. Vă daţi seama, eu aveam un nume…. Aduceam clienţi din toată lumea, cărora le acordam consultanţă“, confirmă Ileş. În prezent, Dofesa Import Export şi-a întrerupt activitatea.

Colonel Alexandru Popa. 29 iunie 2006, restaurantul Golden Tulip. Aurel Cazacu îşi bea cafeaua cu colonelul (r) Popa, fost director Romtehnica până în 1998, şi cu un dealer de armament din Sudan. Filajul DSM intră în acţiune. Cauza: „Sudanul este supus embargoului ONU şi embargoului SUA. (…) Afacerile cu armament cu parteneri din Sudan reprezintă o ameninţare la adresa României ca ţară membră NATO şi la adresa relaţiilor româno-americane“.

Cu un an înainte, colonelul Popa „a propus Romtehnica o intermediere de armament pe circuitul Federaţia Rusă – C.N. Romtehnica – Congo“. DSM raportează: „Datorită suspiciunii de schimbare a destinaţiei finale, serviciul export/ C.N. Romtehnica nu a dat curs acestei propuneri. (…)

Colonelul Popa Alexandru a fost semnalat, în 1999, în legătura fostului ataşat militar al Ucrainei în România şi cu acţiuni de sprijinire a intereselor firmelor israeliene în relaţiile comerciale cu MAp“. După alegerile din 2004, Alexandru Popa a ajuns consilier în Ministerul Economiei.

Dan Zaharia. A condus Departamentul de Înzestrare şi Logistică al Armatei. După ce a trecut în rezervă, s-a implicat în afaceri cu tehnică specială, numele său fiind vehiculat în scandalul „Shimon Naor“. În 2003, contraspionajul militar monitorizează implicarea generalului (r) în negocierile dintre Romtehnica şi armata nigeriană. Miza: un contract de modernizare a avionului MiG 21, pe care ţara africană e interesată să-l cumpere. În ecuaţie joacă un rol important şi compania israeliană Elbit Systems, care trebuia efectiv să modernizeze avionul.

DSM identifică scurgeri de informaţii despre oferta Romtehnica, atunci condusă de Cazacu, şi despre oamenii israelienilor. Unul e generalul (r) Dan Zaharia, a cărui implicare în tergiversarea negocierilor „poate fi explicată prin faptul că israelienii nu deţin toate elementele de susţinere a solicitărilor lor“.

Şi ulterior generalul, apropiat de Cazacu, a făcut lobby pentru Bell Helicopters Textron şi pentru compania italiană Finnmecanica. În prezent, Zaharia lucrează pentru firma AGM SRL (Bacău), controlată printr-un offshore olandez de grupul israelian AGM Group (tehnologie militară, aero-spaţială, telecomunicaţii). Recent, a suferit o intervenţie chirurgicală.

Florentin Popa. Generalul de divizie a condus Departamentul Înzestrare şi Logistică al Armatei. DSM l-a trecut pe lista rezerviş tilor implicaţi în „acţiuni de lobby şi trafic de influenţă“. Dacă, în trecut, numele său a fost vehiculat în scandalul traficantului israelian de armament Shimon Naor, acum Popa acţionează discret, în beneficiul unor companii străine interesate de strategia Romtehnica şi Romarm.

Mircea Chelaru. Generalul în rezervă a fost şeful Statului Major General al Armatei. DSM a interceptat întâlnirile şi discuţiile pe care Chelaru le-a avut cu Aurel Cazacu. Intervenţiile lui Chelaru erau strict legate de schimbările sau numirile unor oameni de decizie în sucursalele Romarm.

„Cazacu Aurel a stabilit cu gr. (r) Mircea Chelaru, vicepreşedinte al PC, numirea unor persoane din acest partid în conducerea S.C. Avioane S.A. şi în Direcţia de Apărare din Ministerul Economiei. (…) Cazacu a fost apelat de generalul Mircea Chelaru, care i-a comunicat că va participa la şedinţa Consiliului de Administraţ ie al Avioane Craiova. (…)“

În acea perioadă, ministrul economiei era Codruţ Şereş (PC), iar Cazacu e susţinut în funcţie de partidul înfiinţat de Dan Voiculescu, o veche cunoştinţă de-a sa.

„Nu am niciun fel de relaţie cu Cazacu. Îl cunosc, aşa cum cunosc toată suflarea din Armată. Eu nu am făcut niciodată lobby pentru niciun coleg de-al meu de partid. Exclus!“, se apără Chelaru.

Nicolae Spiroiu. Fostul ministru al apărării e un prosper om de afaceri. Deţine jumătate din participaţ iile firmei de consultanţă Assistance and Technology Consulting (ATC) şi e în atenţia DSM.

„Eu mi-am făcut şi o firmă, ATC. Ea pune în contact scoietăţi de la noi – Romarm sau IOR – cu instituţ iile similare din alte ţări. Cooperarea are ca scop producţia de echipamente militare“, declară Spiroiu. Prieten cu Cazacu de 17 ani, Spiroiu a confirmat şi că a facilitat firmei Royal Consulting negocierile cu Aurel Cazacu pentru vânzarea unor avioane MiG 29 în Rusia.

Unul dintre asociaţii săi dintr-o afacere imobilară colaterală (G.N.IR. Holding) se numeşte Philip Shaw. Om de afaceri englez, Shaw i-a comunicat lui Aurel Cazacu intenţia de a periclita contractele negociate cu generalul Wgmur Perera, prin care România livrează dispozitive mobile de scanare în valoare de 20 de milioane de dolari Ministerului Apărării din Sry Lanka.

„În cazul în care nu preluăm sub control afacerea prin intermediul C.N. Romarm sau al altei firme de intermediere, vom lua legătura cu omul nostru din Sry Lanka şi vom opri tranzacţia“, l-a şantajat Shaw pe Cazacu.

GHEORGHE ROTARU – Generalul (r) a condus DGIA, serviciul secret al armatei. În 2006, EVZ a dezvăluit că, după trecerea în rezervă, Rotaru a înfiinţat Compatible Systems International, axată pe intermedieri de tehnică specială.

O afacere demarată cu finul său, Radu Mărgineanu, membru al grupării „Mafia din Băneasa“, condusă de tandemul Bittner-Petrache. Mărgineanu derulează tranzacţii prin intermediul unei companii din Anglia.

În România, el colaborează cu notarul Gheorghe Vlădică, fostul ginere al generalului Gheorghe Raţiu – ex-comandant al Direcţiei I a Securităţii.

Victor Marcu. General CIE/SIE/SRI. În 1968, absolvă Şcoala de ofiţeri de securitate de la Băneasa. În martie 1975, e încadrat în Direcţia de Informaţii Externe (DIE), numită, ulterior, CIE. Activează în UM 0103, spionând românii din străinătate care denunţă abuzurile lui Ceauşescu.

Între 1980-1985 este şef de birou şi şef de serviciu în UM 0103. Apoi, din 1985 până în 1992, conduce efectiv unitatea. În ’92 e transferat în SRI şi avansat ca general printrun decret dat de Ion Iliescu.

Alţi trei ani este adjunct al directorului SRI Virgil Măgureanu. Cu care intră în conflict şi ies la iveală implicările lui Marcu în reţelele arăbeşti de contrabandă cu ţigări, în operaţiunile cu carburanţi şi în celebrul scandal „Terasa Anda“.

Urmarea: în 1995 iese în rezervă. În 2001 devine secretar general al Autorităţii Naţionale de Privatizare (actualul AVAS), condusă atunci de PSD-istul Ovidiu Mu- şetescu. Motivul oficial: verificarea bonităţii investitorilor străini. În prezent, face afaceri, se regăseşte în doctrina PSD, îl antipatizează pe Traian Băsescu şi îl enervează DNA.

CONSTANTIN ANGHELACHE -General

Bucureşti, 1980. La ordinul (nr. 000320/1980) lui Nicolae Ceau şescu, se înfiinţează UM 0107/AVS – o unitate specială a Centrului de Informaţii Externe (CIE), în care este detaşat şi Constantin Anghelache. Noua structură coordonează activităţile ceauşiste de comerţ exterior şi are un regim independent şi ultrasecret, chiar în interiorul spionajului românesc.

Ofiţerii UM 0107 gestionează operaţiunile AVS (Aport Valutar Special) în vederea achitării datoriilor externe ale regimului comunist. Absolut toată valuta forte obţinută fie din contrabanda de arme şi droguri, fie din vânzarea evreilor născuţi în România, fie din schimburi comerciale de mărfuri, fie din comisioanele confidenţiale şi contractele întreprinderilor de comerţ exterior intră în conturile controlate de UM 0107, de la BRCE.

Nu scapă nimic. Practic, unitatea CIE colectează toţi banii câştigaţi de spionajul românesc, indiferent de monedă (de la dolar la rublă) şi indiferent de provenienţă (de la vânzări de ciment la intermediere de heroină în Boston). Patentul este copiat de la KGB.

La presiunea lui Ceauşescu, operaţiunile AVS iau amploare la mijlocul anilor ’80, iar ofiţerii din UM 0107, aleşi pe sprânceană, provin din CIE, Direcţia de Informaţii a Armatei sau contraspionajul economic (UM 0650).

23 decembrie 1989. În Bucureşti, oamenii se împuşcă între ei. „Europa liberă“ dezvăluie un număr de cont utilizat de Securitatea lui Ceauşescu, în operaţiunile sale valutare. Deschis la BRCE. Informaţia e divulgată de Liviu Turcu, spionul român care, în 1989, a dezertat în SUA.

Responsabilul de cont: locotenent-colonel Constantin Anghelache, ofiţer de Securitate din comerţul exterior. „Europa liberă“ îl consideră pe Anghelache „un martor important“. Un an mai târziu, „martorul important“ călătoreşte precipitat în Elveţia şi Luxemburg. Mai multe conturi bancare sunt radiate.

Ultimul şi cel mai prolific şef al unităţii speciale a fost locotenent-colonelul Constantin Anghelache. Acum, general în rezervă.

SERBAN MIHAILESCU- Maior D.I.E.

23 decembrie 1989. Revoluţionarii din sediul CC îl capturează pe Constantin Dăscălescu, ultimul premier comunist. Şeful său de cabinet este Şerban Mihăilescu – ani mai târziu, secretar general al guvernului Năstase şi titularul poreclei „Miki Şpagă“.

În octombrie 2006, este deconspirat de CNSAS că, între ’86 şi ’89, a fost maior acoperit al DIE. Mihăilescu activa ca şef de cabinet al lui Dăscălescu, intrând sub incidenţa unui decret ceauşist din ’85, care obliga şefii serviciilor de protocol să fie ofiţeri ai Securităţii. Actualul senator PSD a contestat decizia CNSAS de „poliţie politică“ şi a catalogat acuzaţiile „fie o confuzie, fie o făcătură“.

Constantin Anghelache, omul care gestiona banii obţinuţi de spionajul ceauşist, şi Şerban Mihăilescu, şeful de cabinet al ultimului premier comunist, s-au reinventat, împreună, în capitalism. Imediat după Revoluţie, ei s-au lansat, cot la cot, în afaceri. Acum, primul excelează în business, iar celălalt e senator.

Doina Nadia Popoviciu. Căpitan (r) contraspionaj. E fiica fostului prim-vicepremier ceauşist Ion Dincă „Te-leagă“ şi soţia magnatului imobiliar Gabriel „Puiu“ Popoviciu. A activat în Direcţia a III-a (UM 0625) din fosta Securitate, pe contraspionaj. Specializată în dialecte arabe.

Liliana Badea. Căpitan (r) contraspionaj. A fost soţia lui Nicolae Badea, preşedintele clubului Dinamo. E fata cea mare a lui Ion Dincă „Te-leagă“. A predat la Şcoala de ofiţeri de Securitate Băneasa. Specializată în dialecte arabe.

Dan Marcel Ghibernea. Surse din SIE susţin că e spion activ, dar el neagă. Disidentul Mircea Răceanu l-a semnalat drept ofiţer CIE, deconspirat, al regimului ceauşist. Tatăl său a activat în DIE.

GRUPAREA „POPOVICIU-BADEA“- Soţii din contraspionaj

Bucureşti. Sfârşitul anilor ’70. În „Primăverii“, cartierul nomenclaturii comuniste, se vorbeş te numai despre nunta anului. Mireasa Liliana este fata cea mare a lui Ion Dincă „Te-leagă“ – temutul prim-vicepremier ceauşist. Mirele se numeşte Nicolae Badea. Vor trece 20 de ani şi o Revoluţie până când ginerică va deveni preşedintele clubului Dinamo şi un capitalist feroce.

Ion Dincă „Te-leagă“, socrul mare, le organizează tinerilor o nuntă cu mult fast. Sute de invitaţ i se adună la Bolintin, „reşedinţ a“ ginerelui: activişti, securiş ti, secretari PCR şi membrii CPEx. Meniul e de-a dreptul „burghez“ – şampanie, whisky, delicatese franţuzeşti, caviar… Amploarea evenimentului îl irită pe Ceauşescu. Nu vrea ca „poporul“ să vadă cât de bine o duc conducătorii PCR.

Dincă „Te-leagă“ învaţă bine lecţia şi, când vine rândul mezinei sale, Doina Nadia, să se mărite cu Gabriel „Puiu“ Popoviciu, zbirul ceauşist e mai prudent: rezultă o nuntă discretă, la Hotelul Parc din Capitală. Pe care Popoviciu îl va cumpăra când va deveni mogul imobiliar.

Fiicele lui Dincă mai au ceva în comun: sunt ofiţeri de Securitate. Au grad de căpitan în Direcţia a III-a de contraspionaj (UM 0625). Specializate în limba arabă, soţiile lui Badea şi Popoviciu sunt încadrate în serviciul de contraspionaj pentru ţările din Orientul Mijlociu. Ele predau şi la Şcoala de ofiţeri de Securitate din Băneasa.

În 1991, Doina şi „Puiu“ Popoviciu pleacă în SUA, împreună cu Liliana şi Nicolae Badea. Acolo, Popoviciu şi soţia sa primesc cetăţ enie americană. Oficial, Doina, fost ofiţer de contraspionaj, domiciliază în New Jersey.

Bucureşti, mai 2008. Bogaţi şi influenţi. Adică: „Puiu“ Popoviciu şi Nicolae Badea. Întorşi în ţară în anii ’90, cei doi cumnaţi au început afacerile cu vestita ComputerLand, firmă implicată în „scandalul EADS“.

Acum, Popoviciu controlează, prin interpuşi şi firme offshore, un adevărat imperiu imobiliar. El a preluat fostele societăţi de stat Alltrom, Herăstrău, ASD Mioriţa şi Comaliment, trecându-le pe numele mamei sale, Ligia Popoviciu (77 de ani), fostă croitoreasă a Elenei Ceauşescu.

Din umbră, Popoviciu deţine participaţii şi în Hotelul Howard Johnson, restaurantul Casa Doina şi fast foodurile Pizza Hut şi KFC.

Dar piesa lui de rezistenţă este „Proiectul Băneasa“: un minioraş întins pe 221 ha în nordul Capitalei. Divorţat recent de soţia-ofiţer (r), Nicolae Badea se concentrează cu precădere asupra clubului Dinamo şi a restaurantelor Pizza Hut şi KFC.

OMUL LUI PASZKANY- Medicul Securităţii clujene

Colonel Iuliu Mureşan, preşedintele CFR Cluj, a fost secretarul Asociaţiei Studenţilor Comunişti şi doctorul Securităţii Cluj timp de cinci ani, până în decembrie ’89. Mureşan a ieşit în rezervă în 1999, cu gradul de colonel. Imediat, Arpad Paszkany l-a cooptat într-una dintre firmele sale imobiliare.

Constantin Rotaru. General (r)SIE. Între 1986-1989, este director-adjunct al ICE Dunărea, unitatea de spionaj prin care se derulau operaţiunile de Aport Valutar Special ale Securităţii. În ’90 e încadrat în SIE, iar în ’94 trece în rezervă cu gradul de colonel. Ulterior,conduce societatea Grivco International,patronată de magnatul Dan Voiculescu, un cunoscut mai vechi. Revine în SIE şi, în ’99,ajunge director adjunct. Din 2005 e general în rezervă. În prezent,administrează Romaqua Group.

Emilian Ivan. General (r) SIE.Ofiţer în spionajul ceauşist,specializat pe spaţiul american, cu acoperire diplomatică. A fost ataşat economic la ambasada dinSUA, apoi subordonat operativ al generalului Rotaru. După trecerea în rezervă preia o divizie a Romaqua Group.

Octavian Creţu-colaborator S.I.E.- Controlează(59%) Romaqua Group – holding care vinde apa minerală Borsec,răcoritoare, bere şi cafea. Este cercetat de DNA pentru inginerii imobiliare în Sebeş, dar contest acuzaţiile.

Este şi personaj-cheie îndosarul “Zambaccian“. OctavianCreţu le-a pus pe tavă procurorilorDNA înregistrarea unei discuţii purtate cu Adrian Năstase în martie 2006. Reieşea că fostul premier l-a şantajat pe Creţu că va dezvălui că Ioan Păun e ofiţer acoperit SIE dacă acesta nu-şi revizuieşte declaraţiile din dosar.

Presa a vehiculat că şi Creţu ar fi un apropiat al SIE. Însă acesta susţine că nu-i plac securiştii şi că bunicul său a fost deţinut politic. Totuşi pentru firma sa lucrează trei generali(r) SIE: “Nu văd o problemă în a angaja ofiţeri. Ei n-au fost turnători. Nu am beneficiat de conexiunilelor externe din spionaj“.

Adrian Vilău. A mijlocit relaţia DNA-Octavian Creţu, în dosarul”Zambaccian“, şi e unul dintre administratorii şi avocatul Romaqua Group.

Ex-deputat PD, AdrianVilău a fost deconspirat că a colaborat cu Securitatea. După cinci ani şi în PSD, Vilău intră în UPSC,formaţiune prezidată de naşul său,Ioan Talpeş – fost director SIE.

În 2008, Vilău a candidat la PrimăriaCapitalei. Ca avocat a avut clienţi ca generalul SIE Ioan Păun, MironMitrea, Corneliu Iacobov etc.

Dan Victor Bălăesh. Colonel DIE/CIE/SIE, a activat în contraspionajul extern. Cele mai multe dintre misiunile sale au fost îndeplinite în SUA, în anii ’80.

Are dublă cetăţenie: româno-americană. În România, investeşte în imobiliare şi are cabinet de avocatură. Îl reprezintă pe afaceristul Haim Tzutziashvili. Potrivit surselor noastre, nu a trecut în rezervă.

După ce, în anii ’80, l-a „vânat“ pe transfugul Ion Mihai Pacepa în Statele Unite ale Americii, un ofiţer român de contrainformaţii ajută un grup israelian să-şi transforme profitul obţinut din tranzacţiile imobiliare făcute în România în diamante de pe continentul african. Ţara vizată: Sierra Leone.Un colonel din contraspionajul ceauşist consiliază un grup israelian cu afaceri imobiliare în România şi diamantifere în Sierra Leone.

Generalul DIE Ștefan Mărgineanu – “Împăratul”

Ştefan Mărgineanu, patronul Metanef a fost un securist tare la Agenţia Economică de la Tokio prin ani ’70, când încă nu era construită ambasada. Stăteau în apartamente de bloc cu chirie.

I se spune acum “Împăratul” metalului şi era nr. 22 în top 300 cei mai bogaţi oameni din România.

Întors în ţara agentul a lucrat la Metalexportimport, şi prin minister. A fost spion DIE sub Pacepa în 1975 la Tokio. Este legat de Petru Ianc – Krivoi Rog şi scandalul Landro. Landro era un laminor de produs ţagla făcut pe vremea lui Ceausescu.

Dan Dumitru, bun prieten cu Hrebenciuc şi Năstase, cu Florin Simion care este însurat cu faţa lui Bebe Comănescu. Dan Dumitru a spionat în SUA până în 1999. Are specializare în centrale termonucleare. Ştie despre el Ciprian Diaconu de la Transelectrica.

Dan Dumitru locuieşte în Floreasca într-un cvartal de vile de lux ale reprezentanței Electrica. Casa lui valorează 500 de mii de euro. Fiul său locuiește în Bd. Titulescu.

A fost şeful Oficiului pentru Relaţii cu Republica Moldova din Cancelaria Primului Ministru Calin Popescu Tăriceanu.

Mircea Haş. Colonel SIE. În intervalul 1976-1980 spionează la Dar-Es-Salam (Tanzania). Ulterior, îndeplineşte misiuni în SUA şi Belgia. După Revoluţie a activat sub numele conspirativ Haiduc în Libia şi în Ungaria, unde a declanşat şi un scandal .

Ultima sa misiune se derulează la Teheran (Iran). Acoperirea: ataşat comercial. Are legătură cu fostul director adjunct al Securităţii pe Bucureşti înainte de ’89.

A reuşit să recruteze un consul elveţian şi l-a folosit un timp. A ieşit la pensie din SIE, dar continuă să activeze în MAE. Este unul din tăticii afacerilor murdare cu energie pe direcţia Rusia, Ucraina.

Marius Petrescu – Director ORNISS, fost director ANCESIAC. Ofiţer SIE sub acoperire. Domnul profesor universitar doctor a fost şeful direcţiei “S”, actuala “Neproliferare” din cadrul SIE. A primit recent certificat de necolaborare de la CNSAS!!!

Marius Petrescu, directorul ORNISS a fost până-n anul 2001 directorul ANCESIAC. Ofițer SIE sub acoperire, Petrescu a fost șeful direcției S din SIE, transformată mai apoi în direcția Neproliferare. La etajul 3 din clădirea SIE era unul din serviciile subordonate Direcției “S”, conduse de către colonelul Neferoiu, fiul unuia dintre șefii direcției “U” din Securitate.

Marius Petrescu era bun prieten cu generalul Constantin Rotaru, fost director adjunct SIE. Petrescu l-a adus la ORNISS și pe Nidelea Marian, ofițer sub acoperire, om de casă al lui Năstase Adrian și copil de suflet al lui Radu Timofte care l-a și transferat de la armată la SIE.

De ORNISS știe ofițerul SIE Vicențiu Șeptilici. Negocierile pentru crearea ORNISS au fost duse de Ionescu Paul și Marcel Alexandru împreună cu reprezentanțîi NOS (NATO Office of Security) de la NATO, armată șI SRI. A terminat Colegiul Naţional de Informaţii odată cu Marie Jeanne Ion.

Marian Valentin Nidelea este fost ofiţer MApN în jur de 40 de ani. S-a remarcat în domeniul informaticii şi calculatoarelor. Se pare că era webmasterul ANCESIAC (Agenţia Naţională de de Control al Exporturilor Strategice şi al Interzicerii Armelor Chimice).

A fost coleg acolo cu Marius Petrescu. Nedelea a lucrat în subordinea lui Petrescu până în 2003 Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat. A fost numit în 2003 consilier al premierului Adrian Năstase pentru probleme de siguranţă naţională.

Gheorghe Angelescu- Coordonatorul Cancelariei Prezidenţiale – ordine şi medalii. Este fiul generalului Angelescu cel care a înfiinţat brigada “U” şi biroul Fantome. Este trecut în Armaghedon ca posibil agent KGB. Fiul său a fost la Cotroceni şi sub Iliescu şi sub Băsescu.

Bogdan Dumitrescu- Arestat în Nigeria pentru spionaj militar în favoarea Moscovei. Angajat al firmei Clayton Ltd. este sau a fost căsătorit cu fata generalului Pletos Dumitru (nume de cod Petre) locţiitor la comanda Armatei 1 Bucureşti prieten apropiat şi coleg cu Iliescu şi Pancea la Moscova şi cu Vasile Patilinet ambasador Turcia. Toţi făceau parte din grupul Corbii. Dumitrescu a fost coleg şi bun prieten cu Silviu Predoiu la Lagos în Nigeria.

Olga Volineț- Amanta diplomatului Liviu Maior este agent dublu rus. În prezent este traducătoare la Ambasada României din Kiev. Liviu Maior, diplomat şi tatăl actualului şef SRI s-a ales cu o amantă sub acoperire. Olga Volineţ a fost vreme îndelungată în atenţia SIE. Seniorul Maior a ajutat-o să-şi facă studiile româno-ucrainene. Când a fost numită traducătoare la Ambasada României de la Kiev, unii ofiţeri SIE s-au opus numirii ei pentru că ştiau că este agent rus.

Generalul DIE/CIE/SIE Nicolaie Goia

S-a născut la 10 aprilie 1950. A absolvit facultatea de Filologie–Sociologie la Universitatea București. Între 1976-1979 a fost cercetător la Institutul de Economie Mondială. În perioada 1979-1982 a fost secretar III la Amabasada României din R.P.D. Yemen.

Din 1983 până în 1986 a lucrat la Ministerul Educației și Invățământului, iar la 02.09.1986 a ajuns secretar I MAE. A activat între 1986-1990 că secretar I – consilier la Ambasada României de la Teheran.

În 1991 era numit secretar I la Ambasada României de la Tokio- Japonia. La întoacerea de la post, din capiatala niponă, generalul a fost răsplătit cu funcţia de director adjunct SIE.

Şi-a angajat nevasta în SIE căamulţi alţii. Nicolaie Goia a fost coleg de facultate cu actualul şef SIE Gheorghe Fulga. Generalul de patru stele a fost decorat şi trecut în rezervă de preşedintele Traian Băsescu.

Generalul DIE/CIE/SIE Dan Chiriac

Dan Chiriac s-a născut la 12 ianuarie 1950. Generalul este fiu şi ginere de vechi şefi ai securităţii din Constanța şi Satu-Mare. A absolvit Academia de studii Economice București. Face parte din vechea “Securitate”.

Din 1974 până în anul 1978 a lucrat la Institutul de Cercetări pentru Plante Tehnice. Între 1978-1984 a fost angajat la Întreprinderea de Comerţ Exterior, Prodexport.

Din surse SIE am aflat că din 1984 până în 1990 a fost secretar II MAE, din care patru ani i-a petrecut spionând în S.U.A. ca agent pe deplin conspirat, sub altă identitate.

Fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu spunea într-un amplu interviu acordat postului de radio BBC că Dan Chiriac a avut interdicţie de a intra în SUA după ’90. A fost angajat între 1990-1994 la S.C. Romferchim S.A., iar în august 1994 era “consilier” la Ambasada Română de la Londra-Marea Britanie.

Sub legislatura PSD a fost numit adjunct al directorului SIE şi secretar de stat. Generalul de patru stele Dan Chiriac a fost medaliat cu Steaua României în grad de Comandor şi trecut în rezervă la începutul anului 2006.

Generalul DIE/CIE/SIE Marcel Alexandru

Marcel Alexandru s-a născut la data de 2 martie 1954 la Ploiești. A absolvit Institutul Politehnic București. Generalul cu aliura de intelectual are o fată de facultate. Fostul secretar de stat şi adjunct al directorului SIE, se laudă că provine dintr-o familie de oameni simpli. Foştii colegi spun despre el că nu a fost altceva decât un alt maestru de ceremonii pesedist, generalul Marcel Alexandru fiind omul de casă al lui Adrian Năstase. A fost şeful de protocol al lui Năstase, la Camera Deputaţilor în perioada 1992-1997.

La întâlnirea informală cu ziariştii din martie 2005 a recunoscut că a lucrat în Direcţia de Informaţi Externe înainte de ‘89.

Între 1977 şi 1980 a fost inginer la ICE Conect, în Platforma Pipera. Din anul 1986 până în 1988 a fost secretar II MAE la Ambasada României din Brazilia.

În perioada 1988-1989 a spionat ca secretar II la Ottawa Canada. Între 1989-1991 a lucrat ca secretar economic I în Ministerul Comerțului și al Turismului.

Este numit secretar I MAE începând cu 01.04.1991 în Mexic, însărcinat cu afaceri M.A.I. S-a remarcat în legislatura trecută prin nenumărate servicii de imagine aduse cuplului Năstase–PSD. Împreună cu fostul director SRR, Seuleanu şi la umbra CSIE, Marcel Alexandru a dus campania electorală a PSD-ului pe cele mai înalte culmi. În America, la Washington. Cu ajutorul firmei Greenberg, cu care a păpat sume importante din bugetul Radioului Public.

Acoperirea sa o constituiau câteva aşa-zise lucrări ştiinţifice despre securitatea regională. Expuneri realizate la Casa NATO. La umbra şi sub protecţia sa, s-au ridicat câteva mici lăstare de ziarişti şi analişti militari şi politici ce populează presa românească de astăzi.

Tineri capabili şi simpatici cu studii la Colegiile de Apărare sau de Informaţii ale noii securităţi, foositi de serviciile speciale pentru a intoxica opinia publică. Sub puterea pesedista, Marcel Alexandru a ajuns adjunct al directorului SIE, Gheorghe Fulga şi secretar de stat, şeful Direcţiei de Relaţii Externe şi Coordonare.

După ultimile alegeri, a fost marginalizat. Băsescu l-a trecut în rezervă la începutul anului 2006 şi în martie l-a trimis consul la Strasbourg.

Generalul DIE/CIE/SIE Isac Adrian

Isac Adrian s-a născut la 03.09.1950. În anii ’70 îşi începe cariera în spionaj. Conduce cinci direcţii vitale din DIE/CIE/SIE: Contraspionaj (fosta UM 0195 – anti-Occident), Cifru şi Mijloace T.O, Antiterorism, Neproliferare şi Direcţia Generală de Informaţii. Spionează sub acoperirea comerţului exterior ceauşist şi sub cea de diplomat. Specializări: spaţiul ex-sovietic, culisele comerţului de armament, interese energetice globale.

Misiuni de referinţă:

A fost înainte de 1987, secretar II la Tokio (03.02.1986) şi consul în Liban şi în Angola, la Luanda. A funcţionat o perioadă în Franţa şi a fost împreună cu Silvian Ionescu în Belgia, la Anvers în perioada în care Traian Băsescu în (1987-1989) era Şef al Agenţiei NAVROM.

Generalul a fost cel puţin trei ani, “diplomat” în Japonia. Între 17.05.1990 – 15.12.1993 a activat ca secretar II la Tokio. Se pare că a activat şi în Maroc, unde l-a avut şef pe fostul consul, Gheorghe Istrate.

Este bun prieten cu colonelul Stoica Ionel şi el fost consul în Maroc. În epoca SIE, Generalul Adrian Isac a fost şef al contraspionajului extern. El i-a promovat pe generalii Isar şi Predoiu.

Isac Adrian a avut un rol esenţial în afacerea răpirii jurnaliştilor din Irak. Preşedintele l-a însărcinat cu organizarea eliberării ostaticilor.

Surse din SIE spun că Isac l-a susţinut în campania electorală din Moldova pe Serafim Urecheanu, împotriva “altor interese” care îl susţineau pe Roşca.

Adrian Isac este bun prieten cu gaşca lui Adrian Năstase, prin intermediul lui Dan Matei Agaton şi Marius Stoian, cel care a condus fiţuica” Știrea Zilei.

Colegii spun că actualul şef de la Direcţia Neproliferare din SIE, (un fel de paravan pentru afaceri necurate) s-ar pricepe bine la traficul cu armament. Pavel Moldoveanu este în relaţii de cumetrie cu Isac. Locul preferat de întâlniri conspirate al generalului de patru stele Isac Adrian este restaurantul Bucur (privatizat de fostul primar Pleşca Eugen către clanul Awdi-Rodipet).

Acest restaurant, într-unul dintre separeurile sale (ora 11 cum intri din holul central al restaurantului) îl găzduia pe fostul şef al Direcţiei de Contraspionaj Extern, actual şef al Diviziei Neproliferare şi pe interlocutorii săi, persoane ale “comunităţii informativo-afaceriste arabe din România”, cu sprijinul şi sub controlul politic al lui Dan Matei Agaton şi Viorel Hrebenciuc.

Aici cu ceva timp în urmă, Hassan Awdi organiza recrutări masive de programatori IT. La ultima şedinţă a Consiliului Director SIE, Traian Băsescu şi-a trecut preferatul, pe generalul Adrian Isac în planul doi.

L-a numit şef al Direcţiei Cifru şi Tehnică Operativă în locul generalului Liviu Rusu demis şi cercetat la cererea primadjunctului Silviu Predoiu.

În 2007, generalul Isac iese în rezervă, prin decret prezidenţial.

Generalul VASILICA SARCA (ARC)

Adjunctul directorului SIE, Vasilică Sârca a vizitat redacţia. S-a instalat comod în biroul fostului director Gabi Stănescu. Nu putem şti ce a vrut domnul general Sarca, dar ne putem închipui.

Actualul adjunct SIE s-a născut pe data de 20 mai 1958, la Brăila. A absolvit Institutul Politehnic Bucureşti. Este viceconsul MAE din 15.04.1992.

Între 1982 şi 1987 a fost inginer la Institutul de Cercetări Transporturi. A lucrat în perioada 1987-1992 la Ministerul Comerţului şi Turismului. În iulie 1992 ARC a fost viceconsul la Consulatul General de la Bratislava. În 1993 secretar II Ambasada României la Praga.

Vasilică (ARC) nu a activat niciodată pe zona operativă. A fost la post şi a fost adus în Centrală la o direcţie care se ocupă cu zonele învecinate ale României. Al doilea adjunct al directorului SIE, Vasilică a fost înaintat în gradul de general de Ion Iliescu fără a îndeplinii condiţiile de vechime şi activitate.

În anul 2000 lucra la secretariatul juridic SIE. În 2001 a fost numit adjunctul şefului Serviciului Secretariat Juridic, apoi în acelaşi an devine şef al acestui serviciu.

Era omul care împărţea banii de “operativ” sau bugetul invizibil al SIE. Surse din interiorul SIE spun despre general că s-a afirmat prin slugărnicie faţă de fosta putere. Mai precis faţă de fostul premier Adrian Năstase.

Se specializase în dibuirea posesorilor de cărţi rare pentru colecţionarul numărul unu al ţării. Alţii spun că de fapt avea o listă de pe vremea Securităţii cu cei mai importanţi colecţionari de opere de artă, SIE fiind moştenitoarea de drept a DSS. La toate acestea s-a adăugat şi prietenia sa cu graficianul Gabi Pendea, directorul Muzeului Cărţilor Rare. Vasilică este bun prieten cu alt “năstasian” cunoscut, generalul Marcel Alexandru.

Generalul DIE/CIE/SIE Dumitrescu Gabriel

Om de casă a lui Adrian Năstase. Mason de rang înalt. Prieten cu generalii Constantin Rotaru, Marcel Alexandru şi Ioan Păun. Dumitrescu Gabriel – general SIE – fost spion în Cipru şi Olanda. Are relaţii bune cu Rotaru şi Ruşeţ şi cu Florin Simion. Se ducea cel puţin o dată pe lună cu plicul la Mihai Berinde. Este director în Comerţ Exterior la MEC.

Generalul SIE (r) Păun Ioan- Ultima misiune: în China. Consul general la Shanghai. Om de casă a lui Adrian Năstase. A fost promovat în SIE de Năstase la cererea generalilor Rotaru Constantin, Dumitrescu Gabriel şi Marcel Alexandru.

Prieten cu Octavian Creţu, patronul apelor minerale Borsec şi vicepreşedinte PC. Păun l-a dus pe Creţu în China pentru un tratament de diabet. Au rămas prieteni buni. Creţu este informator SIE.

Conform DNA, Ioan Păun a supravegheat trimiterea în ţară a 20 de containere cu bunuri din China , în valoare de 611.000 de euro ,destinate fostului premier Adrian Năstase , fără taxe vamale,sub sigiliu diplomatic si protecţie SIE .

La îndemnul lui Adrian Vilău, avocatul său îndosarul “Zambaccian“, Păun s-a autodenunţat. A trecut de partea lui Traian Băsescu şi l-a turnat pe Năstase în dosarul Zambaccian. Acum, lucrează la Romaqua Group.

Generalul Vâlcea Marin

Marin Vâlcea s-a născut la 16.01.1950. Generalul Vâlcea a fost director al OJT Braşov, şef de misiune la Teheran, în 1990 era secretar I la Bagdad.

În perioada în care Gheorghe Fulga era prefect de Braşov, Vâlcea era ofiţer acoperit şi director al staţiunii Poiana Braşov.

Ministerul Afacerilor Externe ne-a confirmat că Marin Vâlcea a fost la Ambasada României de la Tokio- Japonia, în perioada 13.08.1995 – 18.12.2000. Un general SIE a fost “diplomat” la Tokio cinci ani de zile!

În 2001 era un simplu locotenent- colonel. În 2004 a ajuns general maior, cu două stele şi secretar de stat. La întoacere, Vâlcea a fost numit şeful Direcţiei Relaţii Externe şi Protocol din SIE.

Vâlcea Marin este un apropiat al fostului preşedinte Ion Iliescu şi bun prieten cu Gheorghe Fulga. Şi-a angajat nevasta în SIE. Vâlcea Marin, a înfiinţat firme sub acoperire S.I.E., după modelul “Dunărea”.

Referindu-se la manipularea preşedintelui Traian Băsescu, fostul preşedinte al ţării, Emil Constantinescu (într-un amplu interviu acordat BBC şi publicat în presă centrală), vorbeşte de politizarea serviciilor sub directoratul lui Gheorghe Fulga.

Alături de nume importante din SIE ca Marcel Alexandru şi Dan Chiriac, Constantinescu vorbeşte de generalul Marin Vâlcea. Bun prieten cu Ion Iliescu şi apropiat directorului SIE, Gheorghe Fulga, sursele noastre de la Tokio povestesc că generalul Marin Vâlcea era un om inventiv.

Bun organizator de chiolhanuri. Închiria ambasada pentru tot felul de evenimente bizare. S-a scris mult în presa centrală despre petrecerile şi chiolhanele bizare, organizate pentru japonezi.

Adjunct al ambasadorului Eugen Dijmărescu, generalul Vâlcea conducea Ambasada României la Tokio din umbră. Relaţia lui Ion Iliescu cu Japonia trece prin Vâlcea şi printr-un oarecare Kobayashi.

Imediat ce s-a întors din Japonia, Vâlcea a fost recompensat cu postul de şef la Direcţia de Logistică. Gestiona fonduri serioase. Mese de protocol, hoteluri de 4-5 stele. Pregătea vizitele externe ale directorului SIE. Tot Vâlcea îi controla pe delegaţii sosiţi în România.

A fost responsabil cu casele de vacanţă ale instituţiei, unde îşi făceau de cap directorii serviciului şi acoliţii lor.

A fost decorat şi înaintat în grad şi funcţie de preşedintele Băsescu prin decret în dată de 8 februarie 2005.

Vâlcea i-a dat afară din blocul SIE de la Unirii şi i-a lăsat în stradă pe mai mulţi tineri, unii cu familie şi copii. Unii îl scuză pe Vâlcea. Tinerii în loc să-şi plătească datoriile şi ratele se dotaseră cu tot felul de aparaturi de ultimă oră sau maşini foarte scumpe.

Înainte de trecerea în rezervă, Vâlcea fusese numit şef al Direcţiei de Relaţii Externe şi Protocol. Fondurile cheltuite sunt uriaşe. Chiar şi ziariştii rebeli sunt plimbaţi prin restaurante de lux pentru lămuriri suplimentare. Recent, Marin Vâlcea a fost trecut în rezervă şi mutat într-o agenţie guvernamentală pe bani frumoşi.

Generalul Ion Isar (Nusu)

Ion Isar. General SIE. În regimul ceauşist activează sub acoperirea diplomaţiei şi a comerţului exterior. Revoluţia îl prinde în organigrama Romconsult – unul dintre institutele Securităţii prin care se recruta forţă de muncă românească în străinătate. În ’93, pleacă în Irak. Postul oficial: secretar II al ambasadei noastre din Bagdad. Ulterior, conduce Direcţia Antiterorism din SIE. Ultima misiune: în Japonia. 2007 este anul trecerii sale în rezervă.

S-a născut pe 2 decembrie 1953 la Slănic Prahova. A absolvit Academia de Studii Economice. În perioada 1972-1977 a lucrat la ICE Prodexport, iar între 1977 şi 1982 la MATMCGFF.

Fostul ofițer DIE Isar a activat din anul 1982 până în 1989 ca secretar II şi secretar III în MAE. Între 1989-1993 a lucrat la Romconsult.

Din 07.09.1993 a funcţionat ca secretar II la Ambasada României la Bagdad, Irak. Generalul SIE Ion Isar a ocupat funcţia de şef al Direcţiei Antiterorism.

Beneficiar al bunăvoinţei prezidenţiale din februarie 2005, Isar I. a fost şi el “la post” în Japonia.

“E un obicei comun. Oameni ca Vâlcea erau trimişi la vedere. Japonezii ştiau că este acolo. Începând cu anii ’90 noi am avut acorduri cu mai multe ţări. Au fost trimişi pe lângă ambasade oameni din serviciile speciale, mai ales în posturi de consul.

În contextul noilor ameninţări, am convenit mai ales cu ţările europene şi membre NATO să avem un “fir scurt”. În cazuri speciale ca traficul de droguri şi ameninţare teroristă, informaţiile să nu treacă prin mai multe canale. Să existe un canal direct între serviciile speciale“, a declarat Cătălin Harnagea, fostul şef al Serviciului de Informaţii Externe.

Daniela Pantazi are un statut special. Racolata de DIE (ghid pentru Europa Occidentală) puţin înainte de ’89, s-a căsătorit cu Shiga Shighehito. Daniela a devenit în timp, pupila generalului Vâlcea. Este poate singura care a făcut ceva, pentru a reda credibilitatea ambasadei în rândul diasporei româneşti. Sub tutela diplomatică, a construit o punte în comunitatea românească. A negat că ar fi colaborat cu Securitatea, pentru a obţine postul de ghid. Promovează în forţă restaurantele “informative” Darie şi România.

Nu se ştie cum i-au tolerat pe “diplomaţii SIE”, autorităţile japoneze, având în vedere mai ales background-ul lor. În privinţa generalilor, deocamdată, Ambasada Japoniei la Bucureşti îşi declină competenţa. Neoficial, surse din SIE au spus că ofiţerii au fost la cursuri. În 3-4 ani puteau să facă şi a doua facultate, nu un simplu curs. Oficial, conform legii serviciilor secrete, SIE nu comentează. Tipic.

“E un obicei comun. Oameni ca Vâlcea erau trimişi la vedere. Japonezii ştiau că este acolo. Începând cu anii ’90 noi am avut acorduri cu mai multe ţări. Au fost trimişi pe lângă ambasade oameni din serviciile speciale, mai ales în posturi de consul.

În contextul noilor ameninţări, am convenit mai ales cu ţările europene şi membre NATO să avem un “fir scurt. În cazuri speciale ca traficul de droguri şi ameninţare teroristă, informaţiile să nu treacă prin mai multe canale. Să existe un canal direct între serviciile speciale“, a declarat Cătălin Harnagea, fostul şef al Serviciului de Informaţii Externe.

SIE şi-a recrutat “samurai” cu ochi albaştri din simpatizanţii partidului comunist japonez Kominto. Japonia a avut dintotdeauna un puternic partid comunist. Înainte de 1989, după modelul sovietic, tovarăşii niponi erau trimişi la studii în ţările frăţeşti. În România au urmat dreptul.

Ai noştri s-au inspirat după modelul “nevestelor KGB”. Suzuki, Mutzushika şi Shiga Shigehito au fost “căsătoriţi” cu româncuţe. Mya Kosey, mai tradiţionalist, a scăpat. E casătorit cu o unguroaică, profesoară de limba rusă. La ei în casă nu se vorbeşte decât ruseşte. Mutzushika era cel mai inteligent dintre samurai. Este profesor universitar pe bune, specialist în studiul fostelor țări comuniste ex-sovietice. Mya Kosey s-a specializat în etnografie şi fotografie. Vorbeşte bine limba rusă şi româneşte cu accent moroşan.

Shiga Shigehito are o poveste mai interesantă. Înainte de ’89 era corespondent al oficiosului AKAHATA (Steagul Roşu) în România. Aflat într-o excursie în Spania, a cunoscut-o pe Daniela Pantazi. Ghid ONT pe Europa Occidentală. Fata însoţea cu un grup de turişti. S-au cunoscut, s-au plăcut şi s-au luat. Cei doi se căsătoresc la Bucureşti. Cununia religioasă are loc la biserică Boteanu şi este oficiată de părintele Galeriu. Naș – Ion Iliescu. Din ziua aceia, Shigehito se transformă într-un om de afaceri de succes.

Mare importator de vinuri româneşti în Japonia.

Restaurantul “Darie“ (personajul central al romanului “Desculţ” de Zaharia Stancu) din Tokio este hogeacul acţiunilor informative româneşti pe teritoriul Japoniei.

Daniela Pantazi a devenit pupila generalului Vâlcea. A depus eforturi pentru a reda credibilitatea ambasadei în rândul diasporei româneşti. Sub tutelă diplomatică, a încercat să construiască o punte şi să organizeze comunitatea românească.

Nevasta samuraiului a respins întotdeauna ideea că ar fi colaborat cu securitatea, pentru a obţine postul de ghid pe Europa Occidentală.

Japonezii nu stau nici ei degeaba. Sub umbrela unei organizaţii internaţionale de voluntariat JICA, trimit agenţi sub acoperire în toată lumea. Inclusiv la Bucureşti. Japan Internaţional Cooperation Agency este la prima vedere, un fel de asociaţie de voluntari fără frontiere.

Ţara noastră a acceptat cooperarea cu JICA, în cele mai ciudate domenii. În capitala României, samuraii cu ochi albaştri se ocupă cu “studiul aprofundat al transportului urban în oraşul Bucureşti şi zona metropolitană” ! Hai leliță-n deal la vie!

JICA este în fapt o reţea informativă cu acoperire globală după chipul şi asemănarea celor americane. Unul dintre “voluntari” era Kenichiro Fujiwara.

Un oarecare Nara conduce filiala JICA pentru România. Se pare că au o bună colaborare şi cu Administraţia Porturilor Maritime Constanța. SIE ştie şi îi acceptă. O veste bună pentru preşedintele Băsescu.

Generalul SIE Valeriu Ruşeţ îndeplinea funcţia de consilier economic la Ambasada României din Tokio. A ajuns acolo pe linia Ministerului Economiei şi Comerţului.

Cât a fost la post în Japonia, Ruşeţ făcea trafic de calculatoare şi componente. Colegii săi spun că recupera componente din gunoaie, de pe stradă şi le vindea.

Autorităţile japoneze l-au chemat pe ambasadorul Dijmărescu să-i atragă atenţia asupra afacerilor murdare ale generalilor SIE.

Este cumătru cu generalul Dumitrescu Gabriel după nevastă. Generalul Ruşeţ este cam retardat. A absolvit facultatea de instalaţii. Tatăl lui era tot general SIE. În ’97-’98 şi-a adus nevasta, Mariana Ruşeţ la Tokio. Nevestele generalilor Ruşeţ şi Vâlcea s-au certat şi s-au păruit bine în ochii lumii.

A făcut şi contrabandă cu armament prin firma japoneză Nichibu şi asociaţia Rotobo. Prin Rotobo lucra împreună cu Nicu Manolache. Rotobo este o asociaţie de prietenie Japonia–Rusia, pe relaţia Moscova.

Tot împreună cu Manolache, Ruşeţ făcea trafic de armamment şi pietre preţioase din India. A fost un scandal imens în ’95-’96. Despre ei a vorbit generalul Grigoraș, şeful Direcţiei de Contraspionaj din SIE, în interviul sau înainte de mazilire. Activităţi de spălare de bani.

Ruşeţ este un munte de prostie. Prin 1998 a pierdut sigiliul ambasadei române de la Tokio.

Din surse neoficiale, am aflat că fostul “consilier economic” român din Japonia se laudă că l-a sprijinit pe Băsescu să “vadă“ unele lucruri. Fostul ministru al transporturilor l-ar fi ascultat.

Ajuns preşedinte, Băsescu l-a înaintat pe Ruşeţ în grad şi funcţie. Ruşeţ Valeriu este şeful Direcţiei Personal din cadrul SIE. Ştie tot ce mişcă în acest serviciu şi plasează oamenii după bunul lui plac.

Emil Rapcea – consilier, însărcinat cu afaceri Ad.Interim în Nigeria.S-a născut pe data de 15 octombrie 1945 la Bucureşti. A absolvit Academia de Studii Economice şi cursuri postuniversitare de relaţii internaţionale. Este doctor în ştiinţe economice. A activat ca economist în numeroase întreprinderi de comerţ exterior în perioada 1968-1975.

Între 1975-1976 a absolvit cursuri postuniversitare. Între ’76 şi ’77 a fost secretar III MAE, 1977-1979 secretar III la Ambasada României la Teheran, 1979-1989, secretar II la Ambasada României la Islamabad.

Între 1980-1986 a fost secretar II în MAE. A fost inspector general în Ministerul Comerţului Interior în perioada 1986-1990.

A fost secretar I, secretar II şi consilier la Ambasada României la Lagos, Nigeria începând cu anul 1990.

Generalul DIE/CIE/SIE Nicolae Iană.

Nicolae Iana s-a născut la 11 mai 1950 în București. A absolvit facultatea de Drept la Universitatea București. Intră în DIE în 1977.

În perioada 1969-1989 a fost redactor la Editura Didactică, iar între 1981-1983 a lucrat la Ministerul Turismului ca referent.

Iana a fost în perioada 1983-1988 secretar II la Ambasada României la Amman şi în 1990-1991 secretar II la Ambasada României la Cairo.

În 1991 este trimis în Kuweit, până în 1996. Întors, devine şeful unei direcţii operative din SIE, unde activează şi soţia sa. Trece în rezervă la 29 septembrie 2003.

Generalul Iana este prieten foarte bun cu Talpeș şi cu generalul Marin Vâlcea. Presa a spus despre Iana că instaurase în direcţia sa “un sistem de obţinere al spăgii, perfecţionat în cel mai mic amănunt”. Se pare că acţiunile sale ilegale l-au revoltat până la urmă şi pe Gheorghe Fulga, care în cele urma l-a scos la pensie.

Generalul și-a adus soţia, Cătălina în SIE. Fata lui Iana este căsătorită cu un om de afaceri şi este trimisă la post sub acoperire în străinătate.

Apropiaţii spun că Iana era sărăcuţ prin 2000. Locuia pe Bd. 1 Mai, în blocuri special făcute pentru SIE. Odată cu venirea PSD la putere a început să se îmbogăţească. Pleca tot mai des în Olanda, Tokio, SUA, Kuweit. A strâns avere, case, vile, bani, multe pe numele altora.

Aceleaşi surse ne-au povestit că la împlinirea vârstei de 50 de ani, Iana a dat o petrecere monstru la una din vilele sale din Moeciu. Au venit cel puţin 200 de inşi, toţi cu maşini cu număr “GUV”. Numai şmecheri de la armată şi guvern pe care i-a ajutat în afaceri. Generalul avea un angajat specializat să-i tundă câinii. În fața rudelor, Iana Cătălina se văita că munceşte de se rupe pentru avere.

Ca orice bugetar cinstit, Iana şi-ar fi trecut unele case pe numele rudelor. Nu se pricepea mai deloc la afaceri. Şi-a construit o casă de câteva milioane de euro pe numele unui prieten apropiat. Acesta a murit de inimă chiar de revelion. Familia decedatului nu i-a mai dat casa generalului înapoi.

Pentru că nu era dornic de publicitate, Iana a zis că pentru câteva milioane de euro acolo nu merită să se agite. Unul din lucrătorii care i-au montat instalaţiile de monitorizare, camerele video speciale povestea că i-a luat pe lucrare de câteva ori mai mult, dar n-a contat.

Iana povesteşte deseori cu plăcere cum a dezertat un coleg al său din Securitate pe vremea lui Ceauşescu. Prin ’75-’80, un ofiţer de securitate de la cifru a fugit cu tot cu cifru în Germania chiar de sub nasul lui Ceauşescu.

Generalul

Cupola generalilor
Controversatii Marius Opran si Tiberiu Urdareanu s-au inconjurat in afaceri de o pleiada de inalti ofiteri de informatii si din MApN.Marius Opran si Tiberiu Urdareanu.

Radiografia sistemelor relationale ale celor doi afaceristi aduce in lumina reflectoarelor o serie de ofiteri controversati din serviciile secrete romanesti.

Opran este general-maior (r) in cadrul Serviciului de Telecomunicatii Speciale si face afaceri cu echipamente de telecomunicatii si de securitate. Urdareanu este maior (r) si patroneaza Grupul UTI, campionul contractelor publice in domeniul sistemelor de securitate si militare.

Desi amandoi lasa sa se inteleaga ca nu prea se iubesc, au multi vectori de legatura: de la armata de generali de informatii sau din MApN cu care colaboreaza in plan privat, pana la fostul ofiter CIE care le administreaza afacerile din Elvetia.

Acesta din urma se numeste Nicolae Dan Ionescu si a negociat cu reporterii incognito ai „Evenimentului zilei” intermedierea prin Tara Cantoanelor a unui transport de pusti Kalasnikov romanesti catre Coasta de Fildes.

Afacerea „aranjata” la Zurich urma sa se perfecteze printr-o firma din Biel/Bienne controlata de Marius Opran, fostul consilier al ex-presedintelui Ion Iliescu.

Famiglia

Unul dintre tovarasii lui Opran este generalul Gheorghe Rotaru, „Gigi” pentru prieteni. Rotaru a fost seful Directiei Generale de Informatii a Armatei (DGIA), serviciul secret al MApN. Recent, a devenit consilierul ministrului PD al apararii, Sorin Frunzaverde.

Imediat dupa ce a trecut in rezerva, generalul Rotaru s-a implicat in afaceri. Acum este asociat (50%) in firma Compatible Systems International SRL, infiintata in 2006 si axata pe intermedieri de logistica militara.

In societate, partenerul lui Rotaru este chiar finul sau, Radu Margineanu – un membru al gruparii de afaceri, numita de presedintele Basescu „Mafia de Baneasa” si condusa de controversatii Alexandru Bittner si Adrian Petrache.

Poreclit de prieteni „Radu Grasu”, Margineanu este un mai vechi client al dezvaluirilor EVZ despre traseul ciudat al unui pachet de 45a din actiunile postului Realitatea TV. Acest pachet a fost cumparat de Radu Margineanu in mai 2004, de la Silviu Prigoana cu numai 4,5 milioane de lei vechi.

O luna mai tarziu, Margineanu a vandut aceleasi actiuni cu fix 5.553.297 dolari catre Radoway Limited, un off-shore din zona lui Sorin Ovidiu Vintu.

Margineanu fusese recomandat de Blue Link Comunicazzioni, firma elvetiana a lui Vintu. Daca nasul de cununie al lui Margineanu este generalul Gheorghe Rotaru – amicul lui Opran, la randul sau, „Radu Grasua��” l-a botezat pe nepotul lui Adrian Petrache.

La umbra unui securist batran

Cunoscut si de generalul (r) Opran, Radu Margineanu – finul generalului Rotaru, face afaceri cu tehnica militara, folosind o companie din Anglia. In Romania, el lucreaza cu biroul notarial „Vladica Ratiu Gheorghe”, patronat de Janina Ratiu si de Gheorghe Vladica.

Cel din urma este membru al Lojei masonice „Memphis-Mitraim”, iar asociata sa, Janina Ratiu, este fiica generalului de securitate Gheorghe Ratiu. Acesta a fost ultimul sef al temutei Directii I din cadrul Securitatii Statului – prin care se desfasurau cele mai groaznice actiuni de politie politica.

Pentru ca in mediul militar se vehicula ca Opran a fost ofiter acoperit al DIA, acesta a obtinut un certificat emis de DGIA care atesta ca e strain de serviciul secret. Intamplator, certificatul a fost eliberat exact in perioada in care generalul Gheorghe Rotaru era seful DGIA (noua denumire a DIA – n.r.).

Interesele amicului „Deci”

Un alt general care graviteaza pe orbita lui Marius Opran este Decebal Ilina. Si acesta a condus DGIA in perioada 1993-1997. „Eu cu Decebal sunt prieten din a��90.

Il stiam dinainte pe frate-sau, care era director la abatorul din Slobozia”, ne-a declarat Opran.

El a confirmat ca Ilina a fost ofiter DIA inainte de Revolutie, avand experienta in contrainformatii si logistica militara. Sub guvernarea Nastase, Ilina a fost secretar de stat la Ministerul Industriilor, fiind sef peste Romarm, producatorul national de armament.

In prezent, generalul Ilina este un afacerist prosper, fiind asociat cu Marius Opran in firma Cube Consulting SRL. Cu aceasta societate, cei doi participa la licitatia de desemnare a consultantului pentru securizarea granitelor Romaniei de la Marea Neagra. Opran isi motiveaza simplu interesul: „Eu ma consider primul specialist in securizare din tara”.

In Total Consulting & Trading Grup SA, o alta firma de consultanta militara, Decebal Ilina este partener de afaceri cu Gheorghe Nemtanu – fost director Romarm, cu Ilie Ivorschi – consilierul ministrului muncii, Gheorghe Barbu, dar si cu administratorul Mircea Rusu – cenzor la trei companii marca Vintu.

Doi de la MApN si un fost spion

Printre partenerii de afaceri ai lui Opran se numara si generalii (r) de armata Ion Plaviciosu si Nicolae Irimie. Cei trei se intalnesc in compania Global Communications Services Romania SA, in care actionar majoritar (99a) este Opran, prin firma sa din Elvetia (General Trading & Investments).

Opran a declarat pentru EVZ: „Da, Irimie a lucrat la mine (director general – n.r.). A fost cel mai mare specialist in calculatoare din Armata romana. Il cunosc de la Institutul de cercetari al armatei”.

Pana in 2005, Nicolae Irimie a fost loctiitorul sefului Departamentului Inzestrarii al Armatei. Deloc mai prejos, generalul Plaviciosu a fost bossul Institutului de cercetari militare de la Clinceni, unde a lucrat si Urdareanu.

Global Communications Services este reprezentanta din Romania a companiei „Thuraya”, din Emiratele Arabe Unite, care detine ambii sateliti geostationari „Thuraya”, acoperind regiunea Orientului Mijlociu si Africa. Concret, societatea lui Opran vinde telefoane mobile prin satelit.

Un alt apropiat al lui Opran, este Adrian Mitu – banuit ca a lucrat pentru DIE. Mitu este secretarul general-adjunct al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei. Sub PSD, Mitu a fost secretar de stat la MAE si la Ministerul Economiei.

Ulterior a devenit consilierul lui Codrut Seres. Sotia lui Mitu este asociata cu finul generalului Ion (Gioni) Popescu, fost director adjunct al SRI.

MEDAR SI TANASE

Partenerii lui Tiberiu Urdareanu

Lucia Urdareanu, sotia lui Tiberiu Urdareanu – presedintele UTI Grup, a declarat pentru EVZ ca a lucrat la Directia de Informatii a Armatei ca profesoara de limbi straine.

„Ii invatam engleza si franceza pe atasatii nostri militari. De aceea, este firesc sa avem relatii cu mai multi ofiteri. Insa compania noastra este certificata de NATO, ceea ce spune multe”, ne-a declarat Lucia Urdareanu. Ea este directorul de comunicare al grupului UTI, companie abonata la contracte de zeci de milioane de euro incheiate cu statul roman.

Factorul Anca

Una dintre relatiile pretioase ale familiei Urdareanu este aceea cu Sergiu Medar, consilierul presedintelui Basescu si sef al Comunitatii Nationale de Informatii.

Sotia lui Medar, Anca Simona, a detinut 25% din actiunile firmei Sorral International inclusa in Divizia de Tehnologia Informatiei a UTI Grup. Mai mult, Anca Simona Medar a fost administratorul societatii Tehnonuclear, controlata tot de grupul UTI.

In octombrie 2005, doamna Medar a demisionat din functia de director general la Sorral International, renuntand si la actiuni. Prietena ei,

Lucia Urdareanu, confirma legatura: „Sorral este o firma de trading prin care ne-am propus sa intram pe piata straina. Numele firmei vine de la fiicele noastre: Sor de la Sorana (fiica familiei Urdareanu – n.r.) si Ral de la Raluca (fiica familiei Medar – n.r.)”. Pana sa plece la Palatul Cotroceni, Sergiu Medar a fost seful DGIA, fiind succesorul generalului Gheorghe Rotaru, prietenul lui Opran.

Pentru grupul UTI a prestat si fostul sef al STS, generalul Tudor Tanase. Acesta a fost directorul UTI Systems, firma care a instalat sisteme integrate de securitate la Centrala nucleara de la Cernavoda. Venirea PSD la putere l-a trimis pe Tudor Tanase direct in fruntea STS, serviciu care apoi a derulat un megacontract cu grupul UTI in 2003.

Personaj controversat, de numele generalului Tanase se leaga mai multe scandaluri de coruptie. Un alt partener al lui Urdareanu este generalul MApN Dumitru Aelenei – administrator la UTI Trading SRL si actionar indirect la ICE Felix, fosta intreprindere de calculatoare a Securitatii.

Conexiuni

Nasul de ministru

In afacerile generalului (r) STS Marius Opran mai apare un personaj interesant. Se numeste Cristian Lulache si este nasul de cununie al liberalului Cristian David, ministrul delegat pentru controlul implementarii programelor cu finantare internationala si al acquis-ului comunitar.

Daca finul ministerial este un apropiat al premierului Tariceanu, nasul Lulache este administrator in firma Superbis RTP SA, controlata de Opran, care fabrica, potrivit acestuia, obiecte casnice de uz sanitar.

Mare afacerist, Cristian Lulache este fiul generalului Ion Lulache, fost sef al Directiei de Mobilizare din MApN. Cot la cot cu Lulache, in Consiliul de Administratie al firmei Superbis figureaza si israelianul Zvi Limon.

Acesta este director in compania Ceva Inc. (DSP Group) din California – Statele Unite, furnizor de echipamente de telecomunicatii. Ceva Inc. este manageriata de mai multi cetateni israelieni. Opran spune ca prietenul sau, Zvi Limon, este cumnatul celebrului baron Rotchild.

http://stirile.rol.ro/print/cupola-generalilor-25302.html

Made in USA model care poporul roman trebuie sa-l practice cu adevarata mafie si cu adevaratele clanuri familile si prieteni functionariilor publici reprezinta caria din interiorul Romaniei adevarata mafie cum este posibil interlopiii din romania au decat 20-30 de dosare si nici macar unul finalizat bine asa ca toti scapa nu au in general mai mult de 3 ani de inchisoare iar politia si politicieni si preoti de romania ranjesc fasolea la tv cand milioane de romani mor de foame sau copii transati si vanduti pt organe un ficat 50.000 euro rinichii 10.000 palamanii 20.000 inima 50.0000 etc corneea 5000 euro . ce sa mai vb de fabrici vandute pe un euro si petrolul si aurul si terenuri la straini la mafia siriana turca chiar de catre preoti vezi jjji becali armata biserica si mafia araba turca.

binenteles pedeapasa extinsa pt mafia din Romania (functionari publici) dupa model china sua etc. Si binenteles confiscarea averi extinse si a rudelor si a prietenilor (multi au trecut averea la prieteni rude pai si cum de au aia milioane de euro cand salariu minim in romania este 140 euro si mediu 300 euro si din care la ce preturi sunt in romania cea mai scumpa tara din lume nu ramaneau decat cu 1-2 euro , de unde au ata bani si daca ii au de ce nu ia declarat sa plateasca impozit la ei adica la 1 milon de euro stataul ea impozit normal 50% si mai ramai cu 500.000 euro nu iau declarat nu au platit impozite si ca atare de 20 de ani trebuie sa ii plateasca plus penalitati si amenda 200.000 euro)

Daca intr-o tara cineva fura jefuieste este pt ca autoritaile ii permit in China si Tarii arabe si USA sunt executati functionari corupti , problema cu Romania este ca toti functionari publici sunt corupti. Situati extreme cer masuri extreme. Traficul de copii pt sex si organe din Romania este condus de Politie Biserica si Functionari publici asta mici care ii vedeti la TV sunt bagati in fata hoti marunti adevarati sunt romanii functionari publici vezi vamesi cum cotizeaza sus si cum de sus vin ordinele, si cum 400 miliarde de euro sunt evaziune fiscala in romania si 1000 milioane de euro spagi cum in vama se lua 100 euro de masina sau persoana spaga la 1000 de masini pe zi faceau 100.000 euro spaga x 400 de vami pt ca au sedii si in orasie si aeroporturi porturi faceau 40 milioane de euro pe zi spaga , peacolo treceau cu 1000 de copii rapiti pe zi fara sa le ceara nimeni actele si sai ia la intrebari. Daia si populatia romania de la 24 milioane in 1990 a ajuns la 18 milioane peste 4 milioane de copiii au fost furati jumaate din orferinate jumaate de la famiili sarace in general dar daca nu iti supravegezi copiilul pana la 16 ani ti-l rapeste in Romania atentie parinti politi ambulata preoti rapesc copii daca ii trimiti la joaca asigurate ca sunt in fata blocului si sunt in grup de celputin 6-7 sau la scoala si in orasi la fel ori cu un adult sa-l supravegheze ori sa fie grup de 6-7 persoane in Romania politia refuza sa primeasca plangeri si sa ancheteze si au numerele interlopilor in mobil ei sunt adevarati interlopi ei stau in urma sa li se vreifice averile si apar cu milioane de euro tb executati in masa alta solutie nu este. Pazitiva copii , politia,ambulata,preoti,politicieni,functionari publici rapesc copii fac afaceri cu arabi vand cadane si cu organe cu USA Canada

http://www.youtube.com/results?search_query=pablic+execution

Dezvăluiri: CINE ESTE BUNICUL LUI VICTOR PONTA?
Scris de Redactia
Dezvăluiri: CINE ESTE BUNICUL LUI VICTOR PONTA?
Sursele noastre din interiorul PSD susţin că bunicul matern al lui Victor Ponta era evreul rus Naumovici (ulterior, mama Premierului şi-a scurtat numele în „Naum”, din motive lesne de înţeles). Până aici, toate bune şi frumoase, nimeni nu e vinovat dacă se naşte nigerian, congolez sau brazilian. La propunerea consilierilor sovietici care conduceau pe atunci România, bunicul lui Ponta este trimis la studii în URSS.

Acolo, după absolvirea Academiei Militare „Frunze”, revine în Bucureşti, este avansat „colonel cu stea” – unul din gradele introduse de sovietici după ocupaţia militară a României şi desfiinţat în 1963. Proaspătul colonel Naumovici este încadrat la DIA – Direcţia de Informaţii a Armatei, care, în acea perioadă, era condusă de general-locotenent Serghei Nicolau (pe adevăratul său nume Seghei NIKONOV – născut la 22 septembrie 1905 în Basarabia, pe atunci „gubernie ţaristă”).

NIKONOV era un vechi agent al NKVD-ului, cu studii la Iaşi, dar este exmatriculat de Universitate pentru „activitate comunistă” şi pleacă să-şi continue studiile la Bruxelles. Aici este reperat de Siguranţa belgiană iar Serghei Nikonov fuge la Marsilia unde se înscrie în Partidul Comunist Francez. Este adus de sovietici la Bucureşti şi devine Director General al SSI-ului, în perioada ianuarie 1947 – 1951 (SSI-ul era în perioada interbelică şi până în 1951, SSIAR – Serviciul Special de Informaţii al Armatei Române, restructurat în 1940 când a luat denumirea de SSI – Serviciul Special de Informaţii).

Serghei Nikonov semnează practic desfiinţarea, în 1951 a SSI-ului, cel mai redutabil serviciu de informaţii şi contrainformaţii militare şi nu numai al României interbelice şi care a şi reuşit, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, să producă pierderi grele Armatei Roşii, prin infiltrarea a sute de agenţi cu staţii portabile de emisie – recepţie, în spatele trupelor sovietice, SSI-ul a procurat informaţiile militare atât de necesare Marelui Stat Major al Armatei Române şi a executat sute de operaţii de sabotaj şi diversiune pe teritoriul URSS până departe în Caucaz.

SSI-ul a reuşit cu un uriaş efort uman în doar două luni după ocuparea României, la 23 august 1944, să pună la adăpost de urgia sovietică zeci şi zeci de tone de arhive militare şi civile. Aşa au mai rămas până azi câteva arhive care, altfel, ar fi fost indiscutabil transportate în Rusia. Serghei Nikonov alias Serghei Nikolau devine, între 1951 şi martie 1954, Şeful Direcţiei I de Informaţii Externe a M.A.I. Dar şi aici procedează identic, ca şi în cazul SSI, şi anume desfiinţează şi această direcţie şi o încorporează în Departamentul Securităţii Statului, conform indicaţiilor consilierilor sovietici de la Bucureşti (practic a luat Serviciul de spionaj extern şi l-a înglobat în Securitate).

Adevărul e că şi SSI-ul şi Direcţia I de Informaţii Externe erau fostele servicii române care se opuseseră, cu succes, NKVD – ului şi GRU, în perioada interbelică şi în timpul războiului, şi ruşii abia aşteptau să le desfiinţeze. Plus că SSI-ul era cel care a înarmat partizanii din Bucovina, Moldova şi Transilvania şi le-a asigurat arme, muniţii şi bani graţie cărora unii partizani au rezistat în munţi până în 1955. Nu toţi partizanii lucrau pentru SSI ci numai şefii acestor partizani erau ofiţeri sau rezidenţi SSI.

Dar să revenim la Serghei Nikonov. Din martie 1954 şi până în 26 noiembrie 1960, Nikonov ocupa funcţia de şef al Direcţiei Militare a Marelui Stat Major al Armatei. Exact în perioada asta, colonelul Naumovici devine mâna dreaptă a generalului S. Nikonov. Apoi, din noiembrie 1960 şi până în decembrie 1963, Nikonov îndeplineşte funcţia de şef al Direcţiei de Control din Ministerul Forţelor Armate, unde îl ia şi pe protejatul său, colonelul Naumovici.

În decembrie 1963, cei doi sunt scoşi la pensie. În acea perioada Niconov şi Naumovici colaborau excelent cu generalul-maior Alexandru Sergheevici NICOLSCHI, din Direcţia Generală a Securităţii Poporului (pe adevăratul nume Boris GRUNBERG, vechi agent NKVD, condamnat, în 1941, la munca silnică pe viaţă pentru crimă de spionaj în favoarea URSS şi decedat în 1992), dar cei doi colaborau excelent şi cu celebrul „PANTIUŞA”, general-locotenent Ghe. PINTILIE (pe adevăratul nume Pantelei Bodnarenko, născut la Tiaspol, la 09.11.1902 şi decedat în Bucureşti, la 11 august 1985, fost ofiţer NKVD la Tiraspol, încă din 1920 ) care devenise şeful Securităţii Statului, la data de 15 august 1948 (Director General al Direcţiei Generale a Securităţii Poporului).
„PANTIUŞA” vorbea prost româneşte dar, în schimb, era cunoscut drept omul de mare încredere al tovarăşei Ana PAUKER (născută Hanna RABINSOHN).

• Dacian Dumitrescu – News Press

P.S. – Articolul este foarte interesant mai ales că la lumină nu este scos oficial decât celălalt bunic al lui Victor Ponta, din partea tatălui, faţă de care avem tot respectul, mai puţin pentru bunicul din articol, din partea mamei, am înţeles. Interesant ar fi dacă am ştii în ce familie a crescut mai mult Victor Ponta, pentru că atunci am putea realiza afinităţile, viziunile şi felul de raportare la lume al prim-ministrului care este.

Într-un fel se creşte un copil într-un cadru unde se vorbeşte mai mult de România, 1918, patriotism, istoria adevărată etc., şi în altfel când valorile sunt cele cominterniste, comuniste, socialiste, marele frate URSS. Deci de care educaţie a avut parte mai mult Victor Ponta ar fi întrebarea care se pune?

Căci oricum în prezent se ştie clar ce orientare are sub umbra marelui guru politic al PSD Ion Ilici Iliescu, orientare care este foarte apreciată şi de duşmanii identităţii româneşti, din Republica Moldova – PCRM în frunte cu Vladimir Voronin. O orientare de obedienţă (voalată şi ascunsă evident) faţă de influenţa rusească şi interesele Rusiei în România.

Să amintim aici că la licitaţia pentru Oltchim la care erau înscrise mai multe firme printre care şi Dan Diaconescu, dar niciuna rusească – ATENŢIE! – la finalul licitaţiei, Victor Ponta a scos porumbelul din gură: ” Personal aş fi preferat o companie rusească să vină şi să câştige licitaţia”. Pardon! Dar pe ce criterii, dintr-odată, o companie rusească ar fi fost mai frumos să câştige? De ce nu oricare alta din toată lumea asta? De ce nu una germană, de ce nu una din USA? Nu, Victor Ponta vroia numai una din Rusia să câştige. Asta spune multe!