Textul de mai jos reprezintă un extras din evocarea generalului de brigadă (r) Mircea Velicu, publicată în volumul editat sub egida ANVR « Veteranii pe drumul onoarei şi jertfei (1941-1945) », Bucureşti, Editura Vasile Carlova, 1998, p 453-454.
Iată textul :
“Nu putem încheia tălmăcirea târzie a acelor zile de luptă şi jertfă, fără a scoate în relief contribuţia nedezminţită a ostaşului care ne-a stat alături, având înaltul grad de soldat pe epoleţi, îl vom numi “Ion”, fiindcă era purtat cu cinste de mulţi ostaşi de-ai noştri. “Ion” era plecat de la coarnele plugului, aşa cum îl cunoşteam, puţin fatalist, deoarece ştia că soarta lui va fi…. “cum o vrea Dumnezeu !”. “Ion” era de o rezistenţă fizică impresionantă, ascultător şi cinstit, condiţionat însă ca cel ce îl comanda să fie şef adevărat. Educat pentru timpul de atunci, cu şcoala completată fericit în armată, “Ion” fusese chemat să-şi apere ţara. Nu avea pregătirea şi educaţia tineretului de astăzi. Pentru el cuvântul “Ţară” era la fel cum ai rosti pâine sau apă. Orizontul lui era străjuit de mica lui gospodărie ţărănească, în care se afla căsuţa cu cerdac, soţia lui bălăioara şi cei doi-trei copilaşi pe care îi îndrăgea ca pe lumina ochilor. Ţara lui “Ion” era şi râul din vale şi plopii de pe marginea drumului ce duceau în sat, livada cu vişini şi cerul albastru de vară. Toate acestea la un loc, pentru “Ion” era PATRIA ROMÂNĂ. De aceea, “Ion” de atunci avea conştiinţa datoriei de îndeplinit, de a merge înainte în istorie cu ţara după el ! Nu-l căutaţi în ziarele vremii, nici în răsunătoarele ordine, fiindcă nu-i veţi găsi numele. Cel mai adesea îl veţi găsi pe crucile înnegrite din cimitire, întrucât “Ion” a fost totdeauna un simbol al jertfei!.
Cam aşa era ostaşul cu care am luptat alături în acel pustiitor război din mijlocul secolului XX ! Fii binecuvântat ostaş roman cu înaltul grad de SOLDAT pe epoleţi – trecutul, prezentul şi viitorul României !”
Aurele taica, ce vrei sa zici? AI familie, ai copii? Ce educatie le dai? Ce povesti le citesti seara la cucare?I Istoria tarii noastre,s-a pastrat si s-a transmis mai mult prin grai viu decit prin scris, ptr ca asa au fost vremurile. Ionii tai din Europa asa cum sustii d-ta, plecau dupa prada si jaf peste tot in lume, ionii englezi, spanioli,portughezi, rusi etc. Pe cind, „Ionii” nostri ,plecau de la coarnele plugului, de multe ori fara sa-si mai ia la revedere de la cei dragi, sa-si apere glia si credinta!
Randurile de mai sus, in intregime adevarate, nu se potrivesc numai lui Ion de Romania, ci tuturor Ionilor din Europa. Din Europa de atunci, formata din tari si populata in marea ei majoritate de Ioni truditori. Aceasta lume nu mai exista si, odata cu ea, a murit de-a binele si Ion. Pana mai acum, dupa un Ion venea un alt Ion . De acum incolo- nu. Ultimul Ion ainteles si s-a risipit. In putina vreme nu vor mai fi nici cei ce l-au cunoscut si atunci „oamenii noi” vor fi liberi intrutotul.