România are cel mai stufos parlament al lumii
În multitudinea problemelor generate de infantila decizie luată de poporul american, în fatidica zi de Marţi, 6 noiembrie 2012, urmată de fastuoasa „încoronare” din 21 Ianuarie 2013, faptul că nu v-aţi mai încărcat memoria cu numele lui Francois Pierre Guillaume Guizot este explicabil şi, în ce mă priveşte, vă acord maximum de circumstanţe. Acest individ de o cerebralitate aparte, istoric, orator, eseist, om politic şi figură dominantă a politicii franceze, înaintea Revoluţiei de la 1848, fervent avocat al unei monarhii constituţionale, printre multe altele şi fost prim-ministru al Franţei, a recomandat celor care doresc votul poporului să-şi îmbunătăţească cunoşţintele – enrich yourselves, enrichissez vous – prin muncă epuizantă. O trecere sumară în revistă a parlamentarilor din ţara strămoşească dovedeşte că recomandarea acestui geniu cerebral a scăpat majorităţii celui mai stufos parlament al lumii, o ruşine a lumii civilizate la început de milieniu trei?!
Răspunzători în faţa popoarelor pentru dezastrul şi declinul economico-financiar creat
Celebra maxima a lui Guizot „not to be a republican at 20 is proof of want of heart; to be one at 30 is proof of want of head”, cu referire la socialism si liberalism a fost refolosită de multe figuri notabile ale eşichierului politic mondial, ca Otto Von Bismarck, Benjamin Disraeli, Georges Clemenceau, Winston Churchill, Theodore Roosevelt, Woodrow Wilson şi mulţi alţii.
Neanticipând că eşichierul politic va fi monopolizat de cei mai mari ignoranţi şi cei mai mari şarlatani ai umanităţii, Guizot, în Memoriile sale, a lăsat umanităţii următoarele: „Sarcina guvernării este atât de importantă încat ea cere de la cei care o poartă oarecare mareţie. Cu cât popoarele sunt mai libere, cu atât conducătorii lor trebuie să aibă un spirit liber şi o inimă mândră. E adevărat că ei, răspunzatori în faţa popoarelor, sunt datori să justifice necontenit felul în care, exercitându-şi puterea, uzează de libertatea lor”. Se aude pe malul Potomacului şi pe malul Dâmboviţei? Sunteţi răspunzători în faţa popoarelor pentru dezastrul şi declinul economico-financiar creat, datorită incapacităţii voastre.
În rest, după ce în urmă cu opt ani am primit invitaţia oficială de a participa la ceremonia de investitură a preşedintelui George W. Bush, anul acesta, neconsiderand evenimentul un „Prilej de Celebrare”, ci din contră, un prilej de Doliu Naţional, am căutat să stau cât mai departe de manifestările, mai mult specifice Coreei de Nord, Zimbabwe sau unor republici bananiere, situate pe undeva prin Marea Caraibelor.
În ultimele 16 luni, datoria SUA a crescut cu 2,1 trilioane de dolari
Ce naţiune stabilă, istoriceşte determinată, clădită pe principii care au constituit sursa de inspiraţie pentru multe popoare, care au accedat la o societate democratică, are „prilej de celebrare” când ocupantul Biroului Oval este considerat cel mai mare risipitor al resurselor financiare ale ţării. În aceasta „munca” a fost asistat permanent de Tim Geithner, Secretar-Ministru la Treasury Department, care, cu 13,6 trilioane de dolari cheltuieli, ocupă primul loc in istoria acestui departament. Pentru cei mai puţin familiarizaţi, Timothy, deşi are în subordine Internal Revenue Service, a fost delicvent la plata taxelor! Care naţiune echilibrată admite creşterea datoriei naţionale cu 50% şi realege în funcţia supremă a statului o persoana care a adaugat 12 trilioane la datoria naţională, de trei ori mai mult decât predecesorul său, George W. Bush, blamat pe nedrept de presa liberală, a adăugat în perioada mandatului de 8 ani?! Numai în ultimele 16 luni, datoria naţională a crescut cu 2,1 trilioane de dolari, motiv pentru care se doreşte ridicarea plafonului datoriei, care oricum depăşeşte valoarea Produsului Intern Brut (P.I.B.). B.H.O. este singurul preşedinte american, care, timp de 4 ani, a produs un deficit constant, cumulat, mai mare decât toţi preşedinţii din istoria Statelor Unite ale Americii. Pentru amatorii de statistici, datoria S.U.A. creşte cu 3 milioane de dolari pe minut! În conformitate cu datele furnizate de U.S. Census Bureau, venitul pe familie a scăzut cu 4.000 de dolari, de când B.H.O. a devenit preşedinte.
43% dintre imigranţii stabiliţi în America trăiesc din ajutoare sociale
Piaţa imobiliară s-a prăbuşit mai serios decât în perioada 1929-1933, cunoscută sub denumirea de Criza Generala a Capitalismului, iar şomajul a fost de peste 8% timp de 43 de luni consecutiv, mai multe luni decât în perioada Truman-Bush 43. Economistul John Williams ne spune că realitatea este total diferită, somajul fiind de peste 20%, iar rata angajării-employment rate este sub 59% de peste 39 de luni în şir, ceea ce înseamnă că numai 59% din populaţia capabilă de lucru este angajată. De când a preluat conducerea administraţiei – 21 iIanuarie 2009, 8,5 milioane de americani şi-au pierdut locul de muncă. De fapt, sunt aceleaşi locuri de muncă din anul 2000, populaţia însă a înregistrat o creştere de 30 de milioane; 53% din absolvenţii de colegiu sub 25 de ani nu au un loc de muncă, iar şomajul în rândul populaţiei afro-americane a rămas la 14%, deşi a fost ales de 99% dintre afro-americani; sub Barak Hussein Obama (B.H.O.) s-au adaugat 16 milioane de persoane la numărul celor care primesc bonuri de alimente-food stamps, în prezent numărul cifrandu-se la 47,7 milioane. În urma cu 40 de ani, unul din 50 de americani primea bonuri de alimente; în prezent rata este de 1 la 6,5. Deşi SUA sunt o naţiune de imigranţi, iar personal sunt un ardent sustinator al acestei politici, nu pot să-mi explic faptul ca 43% dintre imigranţii stabiliţi în America, în urma cu peste 20 de ani, trăiesc din ajutoare sociale. De fapt, date pe care presa liberală nu le dă publicităţii, peste 100 milioane de americani, unul din 3, primesc ajutoare sociale, cifra neincluzând persoanele aflate pe Social Security – Sistemul de Pensii american. În timp ce Medicare înregistreaza un deficit de 40 trilioane, 11 milioane de americani sunt pe disability.
57% din copiii Americii trăiesc în sărăcie
Greu de crezut, dar 57% din copiii Americii trăiesc în sărăcie sau în familii cu venituri modeste, iar pentru prima dată în istoria S.U.A., peste un milion de elevi din şcolile publice sunt homeless! Date furnizate de Mortgage Bankers Association ne arată că în anul 1980, în timpul administratiei democrate a lui Jimmy Carter, când rata dobânzii a ajuns la incredibilul nivel de 24%, s-au înregistrat 76.885 cazuri de imposibilitate de a plăti împrumuturile făcute pentru case; sub „înţeleapta” conducere actuală, numărul lor a ajuns la 3.107.247 – a se citi 3 milioane….
26 milioane de europeni sunt şomeri
Cu toata evidenţa nefuncţionării social-capitalismului de tip european, curenta administraţie doreşte aplicarea acestui sistem în economia americană. Să nu cunoască nimeni din actuala administraţie – lucru deloc surprinzător, pentru mine – că Europa se confruntă cu o rată a şomajului de 11.8%, 24.4 în rândul tinerilor, 26 milioane de europeni sunt şomeri, iar economia multor ţări europene este în pragul colapsului.
După familiarizarea cu aceste date, oricine mai crede că ziua de 21 Ianuarie 2013 a fost un prilej de celebrare, parafrazând pe generalul Douglas Mac Arthur, „Îi recomand un consult la cap”.
Sursa: Clipa, S.U.A.[1] |
social-capitalismul de tip european a fost inventat pentru a submina economiile prospere europene, sa dezechilibreze financiar statele, tinta finala fiind pierderea de suveranitate…
tabloul final fiind guvernul mondial. doua din crizele economice programate au trecut. mai sunt doua…
clasa conducatoare care va veni va fi upgradata, fizic vor domina datorita nanotehnologiilor… dominare acceptata de cei care au sanatatea alterata prin mincare si bauturi alterate sau modificate genetic, cu grad redus de inteligenta, dopati, si neinstruiti…
deh…organizatorii revolutiilor macar au invatat ceva din istorie. numai noi nu vrem…
Iata si o veste de mai aproape: Papa a demisionat, prilej pentru a pune aici un comentariu pe care l-am facut si pe alt blog:
„N’habemus papam
S-o gandim putin:
Evident ca motivul comunicat oficial este pentru uzul poporului neinstruit. Spun asta pentru ca traditia de a muri in scaunul papal este milenara, asa incat trebuie un motiv serios pentru a o rupe. Nu renunti la scaunul papal pentru ca te dor salele. In fond, exista o armata de servitori gata sa faca orice li se ordona, inclusiv, in cazuri extreme, sa-l duca si sa-l ia de la toaleta pe papa. Iar papa nu slujeste, nu taie lemne, nu praseste buruienile. Cele doua-trei discursuri anuale din balconul papal puteau fi tinute chiar daca era muribund. Cu alte cuvinte, motivatia oficiala nu are nici o credibilitate. Care puteau fi, atunci, motivele reale? Poate, proxima vizita a lui Basescu? Neeeeeee!
Sa stabilim cateva premize:
1. Nu ajungi in scaunul papal fara sa fii foarte bine pregatit in coteriile si santajele reciproce dintre cardinali.
2. In aceasta pozitie, vrei nu vrei, reprezinti cateva miliarde de credinciosi si incasezi contributiile pe care acestia le aduc, drept pentru care si interesele financiare legate de vatican sunt enorme.
3. De asemeni, oricat de nesimtit ai fi, invartindu-te zi de zi in acest mediu, trebuie sa te gandesti ca, poate, Dumnezeu exista, si poate si pedepsi.
In aceasta cheie, este clar ca nu exista decat doua motive plauzibile: criza de constiinta ori santajul, nu neaparat net delimitate. Posibile cauze concrete:
– descoperirea unui fapt care, prin divulgarea sa, sa duca la compromiterea grava a papalitatii ori a bisericii catolice, fapt care sa fie ingropat numai prin schimbarea papei.
– Incercarea de a i se impune papei anumite actiuni pe care acesta le-a refuzat, din varii motive. Asta presupune si existenta cuiva care sa poata face asa ceva, cu alte cuvinte sa aiba o relatie de supraordonare cu papa, caz in care se duce dracului – Doamne, iarta-ma!- toata povestea cu papa-reprezentantul lui Dumnezeu.
– Descoperirea, de catre papa insusi, a unor fapte care sa-i fi provocat o grava criza de constiinta – destul de putin plauzibil, caci ar insemna ca aceasta criza de constiinta tine pana la interesele financiare ale Vaticanului. Ori, o criza de constiinta o ai sau nu o ai, nu o poti avea partial color.
In oricare dintre cazuri, este clar ca imaginea Vaticanului este serios sifonata, iar credibilitatea acestuia va fi ceva mai des pusa sub semnul intrebarii de acum incolo. Pentru ca, oricum am suci-o, un nou papa va trebui ales, iar acest nou papa va fi unul care va accepta si-si va asuma una din situatiile mai sus mentionate. Adica alegerea unui nou papa nu va schimba situatiile respective, iar acest nou papa va trebui sa fie din start un mincinos.
Oricum, eu retin din toata trebusoara asta ca vor urma lucruri extrem de serioase, la care lumea catolica trebuie sa raspunda pozitiv, sau, in cel mai rau caz, sa nu raspunda violent, si ca in cele ce vor urma, Vaticanul are un rol crucial.”
nu .lucrurile nu merg de loc bine in statele unite.gm
„Puterea şi fericirea unui stat se află in puterea şi fericirea mulţimii, adică a naţiei.” – Mihail Kogălniceanu