Vasile Cozubaș – un nume pentru panoul de onoare

Dacă ai chemare și predilecție nativa către ciobanie mărite „cioban Bucur”, de ce nu-ți urmezi ursita ci te smuncesi și behai ca o oaie cu galbeaza la mine care îți arată lupul de cristoiu din tarla ta?

Un caz zguduitor în care un tânăr de 20 de ani cerea cetățenilor din orașul Suceava sa participe la un protest anticomunist masiv, fie invitându-i verbal, pe strada, fie prin cărți postale distribuite prin cutiile postale din scara blocurilor, într-o zi precis stabilita, la o ora de întâlnire precizata și tema anticomunista declarata a protestului, fost nedrept și trist neștiut de nimeni. Tânărul de 20 de ani era la fel ca Lula – un solitar simpatic, isteț și rebel, care își risca întreaga viata zâmbind…Vestea protestului anticomunist din fata consiliului județean s-a răspândit ca focul grec, autoritățile au aflat, se înțelege, de acțiunea tanarului și a urmat căutarea sa frenetica. Au fost mobilizate un număr imens de securiști, nimeni nu știa cine-i tânărul, cine este în spatele sau, de ce resurse dispune… Căutările au durat câteva luni, portrete robot, tomuri de dosare, declarații ale martorilor care l-au văzut, etc, etc. Într-un final au aflat cine este acel tânăr și s-au dus la mama sa în satul Parhauti, comuna Todiresti, la ora doua noaptea să-l aresteze. Cine știe cum, poate printr-o Intervenție Divina tânărul nu se afla în acea noapte la părinți și a treia zi, cine știe cum, poate tot printr-o Intervenție Divina pentru el a venit Revoluția din 1989 și bietul de el a scăpat.

In lunile care au urmat revoluției sediul forțelor de munca Suceava, a fost mutat temporar într-o casa conspirațiva a securității, din lipsa de spațiu și din aglomerația infernala creata după revoluție pentru solicitarea unui loc de munca. La un ghiseul emitea repartiții în munca miilor de solicitanți și tânărul nostru. Acolo își cunoaște bietul băiat , absolut întâmplător, de la securiștii care administrau încă clădirea detalii despre cazul sau, bătaia de cap pe care le-a dat-o acesta securiștilor punându-i pe drumuri, nervozitatea șefilor mari de la București, dar și ce urma sa i se întâmple. Pur și simplu vorbeau urmăritorii cu urmaritul fără sa bănuiască măcar ca se afla fata în fata…

După câțiva ani buni tânărul de-atunci nu mai era atât de tanar , însă spiritul sau pionier, autodidact, solitar și profund uman nu-i dispăruse. A început sa strângă semnături pentru înființarea unui partid cu doctrina naționalistă, centrat pe valorificarea resurselor naționale, umane, materiale și geografice pentru dezvoltare, modernizare industriala, plusvaloare, și prosperitate românească. Apoi a venit la el acasă un prieten mai nou, recomandat de o ruda foarte apropiata și care, printr-o coincidenta imposibila s-a deconspirat ca fiind securist și aflat în misiune…Au trecut anii, au defilat de-atunci armate întregi de dezidenti, de eroi ai revoluției, eroi ai neamului, de anticomuniști, de simpatizanți ai libertății…

Niciodata însă nimeni nu l-a contactat, cautat, pomenit măcar pe acest tânăr cu metrii cubi de dosare prăfuite în arhivele statului anticomunist de-acum. Nimeni nu a scos o singura șoaptă,silaba,consoana, despre curajul, sau, despre riscul mortal asumat dezinteresat. Nici un carierist specializat și bine remunerat pe dosarele revoluției romane nu-l pomenește niciodată, nici un autor nu a scris o singura propoziție în zecile de mii de cărți despre revoluție. Nici un publicist nu l-a amintit în nici unul din milioanele de articole publicate. Nimeni nu se uita la dosare oare? Nici un studios al revoluției, nu l-a găsit în dosarele statului roman pe unul dintre primii, dacă nu chiar primul revoluționar din România cu acțiune desfasurata în teren, concreta, asumata și planificata,inainte sa se șoptească măcar cuvântul „revoluție”??? Numele acelui fost tânăr este Cozubas Vasile și a înțeles pana la urma ca și dezidentii, revoluționarii, anticomuniștii recunoscuți sunt fabricați de sistem, iar cei adevărați mor prematur, saraci, necunoscuți…!