Slăbiciunea și senilitatea lui Biden sunt o ațâțare irezistibilă pentru Xi. O ocazie unică și de nerefuzat. Pornește China războiul?
Niciodată în istoria sa, America nu a fost mai slabă și mai vulnerabilă. Cel mai mare dușman al ei știe că este posibil să nu se mai întâlnească vreodată cu o asemenea oportunitate.
O analiză excepțională a lui Thomas Lifson în American Thinker pe care am tradus-o integral pentru cititorii ActiveNews. Titlul și intertitlurile îmi aparțin.
Agresivitatea Chinei în fața slăbiciunii lui Biden ar putea arunca lumea într-un război. Dictatorul chinez Xi Jinping are în minte aspecte pe care puțini americani le cunosc, necum să le mai și înțeleagă.
China a violat în ultimele zile spațiul aerian al Taiwanului cu un număr record de avioane, inclusiv bombardiere capabile să transporte arme nucleare, escortate de avioane de vânătoare.
Însă ultima incursiune de acest tip a fost pe 5 octombrie, iar întreruperea raidurilor nu a fost însoțită de nici o explicație publică. Guvernul chinez nu simte nici o nevoie de a se explica în fața propriului popor sau a lumii.
Aceste provocări ar putea fi preludiul unui atac împotriva a ceea ce regimul de la Beijing consideră o provincie rebelă.
Există și pericolul ca avertizoarele sistemelor de apărare aeriană ale Taiwanului să declanșeze accidental un război, iar o rachetă defensivă sau o altă contra-măsură să fie lansată din greșeală.
Abandonarea Afganistanului de către Biden, odată cu părăsirea rușinoasă a unui arsenal militar uriaș este un exemplu al acestei ațâțătoare slăbiciuni americane – o evidentă lipsă de seriozitate care încurajează tabăra „celor răi” că acum este prilejul ideal de a ataca, deoarece armata lui Biden este atât de demoralizată, de preocupată de teoria raselor și într-o gravă incapacitate mentală.
Enigma de nepătruns a „Acordului cu Taiwanul”
Biden tocmai a vorbit de un misterios „Acord privind Taiwanul”. Iată ce scrie Center for Security Policy:
Marți, 5 octombrie, președintele Joe Biden a declarat că a discutat cu președintele chinez Xi Jinping și că amândoi s-au înțeles „să respecte acordul privind Taiwanul”.
Singura discuție recentă cunoscută dintre Biden și Xi a avut loc pe 9 septembrie.
Transcrierea oferită de Casa Albă nu spune nimic despre Taiwan sau despre „Acordul privind Taiwanul”.
Așadar, ne aflăm într-o ceață totală în privința a ceea ce s-a petrecut cu adevărat. Chiar și așa, declarația lui Joe Biden despre „Acordul privind Taiwanul” este îngrijorătoare.
Această afirmație a lui Biden nu a scăpat taiwanezilor și japonezilor, astfel încât Departamentul de Stat a reacționat imediat pentru a explica președintei Taiwanului semnificația ei.
Acest lucru nu ar fi fost necesar dacă Departamentul de Stat însuși nu ar fi fost alarmat de declarația lui Biden.
Japonia a făcut și ea anunțul că va veni în ajutorul Taiwanului, în cazul în care acesta va fi atacat.
Ceea ce s-a petrecut între Biden și Xi necesită câteva explicații.
Întâi de toate, nu există un „Acord privind Taiwanul” propriu-zis. Există în schimb trei comunicate americano-chineze date publicității la date diferite (28 februarie 1972, 1 ianuarie 1979 și 17 august 1982).
Primul dintre acestea este cunoscut drept Comunicatul din Shanghai și rezumă dialogul care a avut loc între președintele de atunci, Richard Nixon, și premierul chinez Ciu En Lai. În acest comunicat, SUA recunosc „formal” că „toți chinezii de pe ambele părți ale Strâmtorii Taiwan susțin că nu există decât o singură Chină”. Afirmația este ambiguă și este departe de a descrie năzuințele poporului din Taiwan.
Al doilea comunicat stabilește relațiile diplomatice dintre SUA și China și include o declarație a Washingtonului că va înceta relațiile diplomatice formale cu Taiwanul.
Al treilea comunicat reiterează prevederile primelor două și include o declarație conform căreia SUA intenționează „să diminueze treptat vânzările de arme către Taiwan”.
Nu avem cum ști dacă pauza din violările aeriene reflectă o reconsiderare de către China a provocărilor pe baza unei convorbiri cu Biden.
Sau este preludiul a altceva, de exemplu, poate, manevre navale în Marea Chinei de Sud, unde China construiește insule artificiale având pe ele echipamente militare și pretinzând suveranitatea teritorială asupra celui mai aglomerat culoar maritim din lume, prin care Japonia și Coreea de Sud își fac cea mai mare parte a aprovizionării energetice.
Pretențiile teritoriale ale Chinei și acumularea de arme de-a lungul acestui culoar maritim ar putea duce la sufocarea acestor două țări.
Ce se petrece în măruntaiele regimului comunist
Însă, pentru a înțelege ce se petrece cu adevărat în China, în timp ce soarta Taiwanului (și potențial a lumii întregi) ar putea fi în joc, este esențial să înțelegem natura reală a regimului de la Beijing. O natură care nu se regăsește în structurile formale și în aranjamentele de putere.
De-a lungul istoriei sale milenare, China a fost întotdeauna caracterizată de existența unor facțiuni politice secrete.
Opozanții lui Xi lucrează în secret, acum mai mult ca oricând, odată cu instalarea acestuia ca dictator pe viață.
Înaintea oricăror altor obiective, Xi se concentrează pe păstrarea puterii sale personale și a regimului său. Obiectivele legate de bunăstarea poporului chinez nu au nici o prioritate. Nici instituirea unor mecanisme și practici care să permită o tranziție pașnică a puterii.
Pentru a începe să înțelegeți ce contează în mintea lui Xi, în timp ce trasează orientarea viitoare a Chinei, vă recomand cu căldură acest articol, „Inamicii ascunși din sânul regimului Xi”, din Asia Times, preluat după Settimana News.
Articolul începe cu epurarea unui membru important al regimului:
În ajunul ceremoniilor dedicate zilei naționale din 1 octombrie, Partidul Comunist Chinez l-a exclus pe fostul vice-ministru al Securității Publice, Sun Lijun – nu pentru corupție, ci pentru crime politice grave echivalând cu ceva apropiat de o lovitură de stat.
Mai exact, el a fost acuzat de «încălcări grave ale disciplinei» și de a fi creat clici și cabale pentru a prelua controlul unui departament cheie al guvernului.
Sun, arestat în urmă cu un an, este vinovat de «ambiții politice uriașe» și de „dezacorduri arbitrare cu liniile politicii centrale”, a arătat într-un comunicat foarte puternicul departament de disciplină al partidului.
Fostul vice-ministru „a creat și răspândit zvonuri politice, a întreprins acțiuni împotriva altor persoane, a țesut o urzeală de înșelăciuni pentru a obține capital politic și… a utilizat mijloace lipsite de scrupule… pentru a forma bande, clici, grupuri de interese în sânul partidului și a-și consolida puterea personală”, arată comunicatul, sugerând astfel că (Sun) a încălcat grav centralismul partidului și jurământul de loialitate făcut conducerii superioare.
„A format o cabală pentru a prelua controlul unuia sau mai multor departamente cheie, compromițând grav securitatea politică și unitatea partidului”, a adăugat comunicatul. De asemenea, Sun ar fi „nutrit ambiții politice exagerate” și ar avea „slabe aptitudini politice”.
Articolul scrie în continuare despre alte epurări care au avut loc în ultimii ani. Nu vreau să spun că este esențial să cunoașteți toate numele și posturile de conducere respective, ci mai degrabă să conștientizați profunzimea și intensitatea rivalităților politice și personale care caracterizează regimul.
Acum, când piața imobiliară chineză este fragilă și perspectivele economice sunt incerte, Xi se confruntă cu numeroase amenințări din interior.
Legitimitatea regimului depinde de furnizarea și menținerea prosperității care a ridicat substanțial nivelul de trai care era foarte sărac, după cum își amintesc mulți.
Xi a reprimat miliardarii – iar China numără mai mulți decât oricare altă țară – aparent pentru a împiedica acumularea de resurse de putere private.
Această politică creează numeroși dușmani, deși urmărește tocmai slăbirea lor.
Rețelele de spionaj au picat, SUA zboară în orb
A negocia în prezent cu China, sau măcar a fi capabil să îi prezici comportamentul, necesită rețele vaste de informatori confidențiali inițiați.
Informațiile necesare pentru a orienta politica noastră nu sunt accesibile public.
Însă, exact în acest moment, descoperim că informatorii de care avem nevoie au fost descoperiți de chinezi și „neutralizați” (foarte probabil uciși) după cum scrie New York Times într-un articol intitulat „Capturați, uciși, capturați: CIA recunoaște că a pierdut zeci de informatori”.
Săptămâna trecută, înalți responsabili din contraspionajul american au avertizat fiecare stație și bază CIA din lume în legătură cu numărul îngrijorător de mare de informatori recrutați în alte țări pentru a spiona pentru Statele Unite, care au fost capturați sau uciși, după cum au afirmat persoane familiare cu această chestiune.
Mesajul, conținut într-o neobișnuită cablogramă top-secret, arată că centrul de misiuni al contraspionajului CIA a examinat zeci de cazuri în ultimii ani, implicând informatori străini care au fost uciși, arestați sau foarte probabil compromiși.
Deși scurtă, cablograma expune numărul specific de agenți executați de agențiile de informații rivale – un amănunt altminteri bine păstrat, pe care responsabilii din contraspionaj nu îl divulgă în general prin astfel de cablograme.
Cablograma subliniază obstacolele cu care se confruntă agenția de spionaj în tentativa de a recruta spioni în lumea întreagă, în medii dificil de exploatat.
În ultimii ani, servicii de informații rivale din țări ca Rusia, China, Iran și Pakistan au vânat sursele CIA și în unele cazuri le-au transformat în agenți dubli.
Zburăm în orb, într-un moment în care avem nevoie de surse de informații interne. Acesta este un alt factor pe care Xi îl are în minte când studiază cum poate profita de slăbiciunea noastră provocatoare.
O alta confirmare a recunoasterii Taiwanului ca provincie chinezeasca si nu ca stat in sine:
WASHINGTON DC PENTRU PRIMA DATĂ RECLAMĂ CĂ ARE TRUPE DISLOCATE PERMANENT PE TERITORIUL PE CARE ÎL RECUNOAȘTE CA PARTE A CHINEI
Din 1979, SUA proclamă că există o singură China cu guvernul de la Beijing
Peter Martin 11 ore în urmă 362 1
Nota editorului: 2020 a fost prima dată când SUA au recunoscut public că au câteva trupe în Taiwan. Acum se simt confortabil să recunoască public că acest lucru a rămas valabil de atunci și că această desfășurare este, prin urmare, continuă și deschisă. Trupele americane din Taiwan nu sunt o nouă dezvoltare, doar dorința de a face publicitate prezenței lor acolo.
________________________________________
SUA au avut trupe în Taiwan care antrenează forțele locale pentru a se apăra mai bine în cazul atacului Chinei timp de cel puțin un an, potrivit unui oficial american din domeniul apărării, o evoluție care ar putea antagoniza și mai mult legăturile dintre Washington și Beijing.
Oficialul, care a cerut să nu fie identificat, a confirmat un raport anterior al Wall Street Journal potrivit căruia mai mult de două duzini de membri ai serviciilor americane, inclusiv forțe speciale, se află în Taiwan de mai bine de un an. O parte din instruire a fost cu forțele maritime locale pe mici-barci de formare, potrivit Jurnalului.
SUA și Taiwanul au avut o relație militară strânsă de zeci de ani, definită în cea mai mare parte prin vânzarea de armament de înaltă tehnologie în valoare de miliarde de dolari, inclusiv drone inarmate și avioane F-16. Și în timp ce prezența unui număr mic de forțe americane pe insulă nu este fără precedent, ea nu a fost mediatizată în trecut.
„Astfel de activități – în scopuri de formare – se desfășoară de ani de zile”, a declarat Bonnie Glaser, director al Programului Asia la Fondul German Marshall al SUA „În trecut, aceste activități au fost ținute sub wraps. Dacă acum vor fi făcute publice în mod deliberat, acest lucru este nou și, fără îndoială, va provoca o reacție din partea Chinei”.
Întâlnirea Xi-Biden
Vestea vine la doar o zi după ce Casa Albă a anunțat o întâlnire virtuală între președintele Joe Biden și președintele chinez Xi Jinping înainte de sfârșitul anului. Anunțul a venit după șase ore de întâlniri miercuri între consilierul pentru securitate națională al Casei Albe, Jake Sullivan, și un consilier de rang înalt chinez pentru politică externă, Yang Jiechi, la Zürich.
Sursa: Bloomberg
Traducerea
Razboiul SUA cu China este o sperietura sa terorizeze lumea. China nu are nici un interes sa-si distruga cel mai bun client, unde vinde cca. 60% di exportul sau si in general, nici ca traditie milenara si nici ca tendinta mai recenta nu are asemenea ganduri. SUA nici nu indrazneste, toate analizele de joc strategic facute in ultima perioada au aratat ca SUA pierde in cazul unui razboi.
Interesant articolul, este chiar enigmatic si plin de suspense datorita ignorantei autorului care scrie despre ce nu cunoaste.
„Acordul Taiwanului” – acordul Taiwanului este recunoasterea SUA si a majoritatii tarilor occidentale ca de fapt Taiwanul este o provincie a Chinei contnentale, asa cum si autorul pomeneste pe parcursul articolului, insa la un mod care te lasa sa intelegi ca Chinezii fac un abuz tratand Taiwanul ca pe o provincie a lor.
Sa fim intelesi, Taiwanul este o provincie rebela si nu este recunoscuta ca stat in sine , din acest motiv SUA si multe alte tari nu au ambasade la Taipei City si nici Taiwanul ambasadori in alte tari.
Trump a pornit razboiul diplomatic cu China si a primit-o pe prim ministra guvernului Taiwanez cu protocol de prim ministru de tara suverana, insa era o provocare de clovn, atat il putea duce capul pe Trump.
SUA trebuie sa actioneze in concordanta cu acordul semnat cu China in 1979 prin care recunoaste Taiwanul ca o provincie a Chinei continentale si chinezii au cerut americanilor sa-si onoreze acordul si sa lase prostiile deoparte ca nu duc la nimic bun.
Mai mult China a transimis un mesaj americanilor prin aceste raiduri av iatice exact cand reprezentantii celor 2 tari s-au intalnit la Zurich. Astfel ca americanii sa priceapa ca trebuie sa-si respecte accordurile si ca nu mai pot impune „Pax Americana” oricui.
Mai jos va ofer spre lectura si republicare un articol lamuritor.
BIDEN SI XI JINPING URMEAZA SA SE INTALNEASCA
de CD
Miercuri 6 octombrie consilierul pentru securitate națională al SUA, Jake Sullivan a purtat discuții de șase ore cu membrul Biroului Politic Chinez Yang Jiechi, in Zurich, mitingul a fost apreciat de ambele administratii ca: „constructiv și propice pentru consolidarea înțelegerii reciproce.”
Acum este evident ca urmeaza, cat de curand, o intalnire Joe Biden – Xi Jinping, care sa dea o orientare navigabila corabiei greoaie si parazitata de speculanti, ce stau agatati de corabie in apele tulburi pe care ei le iubesc si vantul puternic iscat de tendinta Chineza. Tendinta, orientarea Chinei nu este asa cum o descrie presa occidentala in mod rauvoitor, de a conduce ea Lumea, ci este o tendinta de a iesi de sub dominatia regulilor dure si inechitabile impuse de Pax Americana si de a se merge pe concepte verificate si apreciate de majoritarea tarilor in relatiile si tranzactarile internationale, respectiv pe principiile cooperarii, colaborarii cu avantaj win-win/reciproc, a ajutorului si a neamestecului in treburile interne.
Acest vant de libertate atat de larg raspandit si care creaza atatea ecouri pozitive nu este ceea ce isi doreste capitalismul hiperimperialist in peisajul sau cand nevigheaza cu puterea militara afisata in varful catargului cu multa trufie.
Desi lucrurile par aranjatae de aceasta intalnira de la Zurich sa mearga uns si fara probleme, totusi americanii desi sunt renumiti sa ceara sa se joace cu toate cartile pe masa(expresie tipic americana), totusi ei vin intotdeauna cu cel putin o carte in maneca. O carte ce ar putea fi o conditie, care daca ar fi pusa de la inceput pe masa, ar face ca China sa nu mai ia loc la masa tratatiivelor.
China priveste ca nerealista solutia unei cooperari selective si interferenta in afacerile ei interne. Pe de alta parte s-a stabilit ca marea intalnire porneste de la premiza ca nici o parte nu poate cere celeilate sa reduca viteza si nivelul dezvoltarii economice si stiintifice.
Desi presa occidentala in ultima perioada nu mai este atat de conflictuala si subliniaza in orice ocazie posibila ca Washingtonul nu vrea un “nou Razboi Rece”, China si-a facut clara pozitia sa ca nu va accepta pretentiile SUA de a vorbi”dintr-o poziție de forță”.
Administratia Biden da toate asigurarile ca vrea sa previna ca competitia pe plan economic sa escaleze intr-o confruntare. Si ca un semn de buna relationare a ridicat starea de arest la domiciliu a directoarei de la Huawei, Heng Wanzhou.
Pe de alta parte americanii raman ca lupul cu naravul si au pornit o noua alianta saxona, militara in zona, AUKUS, in vederea “intaririi” pozitiei lor in aceste negocieri. Americanii raman usor previzibili in manevrele lor si de aceea vulnerabili si usor de cotracarat, asa cum s-a si intamplat de altfel prin primirea ca membru plin a Iranului in Organizatia de Cooperare de la Shanghai, alt grup militar in aceiasi zona geografica.
Organul de presa central chinez, Xinhua, a susținut că discuțiile de 6 ore au avut loc într-o „manieră sinceră, iar cei doi diplomați au avut un schimb de opinii cuprinzător și aprofundat cu privire la relațiile bilaterale, precum și la chestiunile internaționale și regionale de interes comun. Yang și Sullivan au convenit să ia măsuri, urmând spiritul convorbirii telefonice dintre șefii de stat chinezi și americani din 10 septembrie, să consolideze comunicarea strategică, să gestioneze în mod corespunzător diferențele, să evite confruntarea și conflictele, să caute beneficii reciproce și rezultate reciproce și să câștige rezultate și să lucreze împreună pentru a aduce relațiile China-SUA înapoi pe calea cea bună a dezvoltării solide și constante.”
Interpretarea data de presa americana a discuțiilor de la Zurich este nu tocmai defensivă, ca sa satisfaca publicul intern probabil, totusi consemneaza declaratiile făcute recent de președintele american Joe Biden că partea americană nu are intenția de a limita dezvoltarea Chinei.
Cel mai important comunicat facut de reprezentanta pentru comerț a SUA, Katherine Tai, că SUA vor purta „conversații sincere” cu China privind comerțul în viitorul apropiat. Discuțiile vor include faza unui acord comercial, dar Tai a spus că acestea nu sunt destinate să „inflameze tensiunile comerciale cu China.”
Interesant este că Tai a vorbit și despre „un proces țintit de excludere tarifară” pentru scutirile de la tarifele vamale impuse mărfurilor chinezești în valoare de 370 de miliarde de dolari pe an de către fosta administrație Trump.
„Războiul tarifar” al lui Trump s-a dovedit a fi contraproductiv și a afectat consumatorii și producătorii americani. SUA nu au putut găsi alternative pentru produsele chinezești și nici nu au putut forța lanțurile industriale să se mute din China. Privind în perspectivă, tarifele nu vor face decât să slăbească eforturile administrației Biden de a combate inflația.
Tai a anuntat că nu este intenția administrației Biden de a căuta o decuplare economică de China și, în schimb, va lucra pentru o „recuplare” care va aduce mai multe beneficii întreprinderilor americane, inclusiv un acces mai mare la piața uriașă a Chinei.
Fără îndoială, există contradicții profunde în aceasta relație, care nu vor dispărea prin organizarea unei reuniuni la nivel înalt. Ceea ce speră insa Biden să realizeze în acest stadiu, este un obiectiv mai puțin ambițios, doar de stabilizare a relațiilor și de inversare, dacă este posibil, a spiralei descendente periculoase din ultima vreme. Asta înseamnă crearea unui loc de manevră diplomatică.
Desigur, aceasta implică adoptarea de către SUA a unei noi abordări pragmatice, menită să evite escaladarea gratuită a tensiunilor.
China nu poate fi învinuită pentru eșecul Washingtonului de a se adapta la ascensiunea sa. Concentrarea excesivă asupra lărgirii NATO începând cu anii 1990, suprasolicitarea costisitoare a războaielor din Orientul Mijlociu din ultimele două decenii și toate acestea, în timp ce, eșecul îngrozitor de a aborda problemele interne iminente, inclusiv infrastructura în descompunere și educația publică șovăielnică etc . – China nu poate fi învinuită pentru niciuna dintre acestea.
Cu toate acestea, opinia că China este principalul concurent al SUA și chiar adversarul a devenit larg răspândită și înrădăcinată în America. Când vine vorba de China, un fel de consens bipartizan solid alaturi de cel anti-rus în Congres poate sa nu-l impedice pe Biden, dar intervenția nedorită a Congresului nu poate fi exclusă.
Ecourile presei occidentale preluate de presa romaneasca a creat si la noi aceasta atitudine sinofoba si rusofoba care nu este in primul rand justa si nici productiva.
Partea bună este că aliații europeni ai SUA vor susține angajamentul lui Biden față de China. Multe guverne ale UE recunosc, de asemenea, rivalitatea sistemică inerentă relației cu Beijingul, dar majoritatea europenilor nu văd China ca pe o amenințare la adresa modului lor de viață și doar o foarte minusculă parte a opiniei publice crede probabil că China ar conduce lumea.
Ar fi bine daca si Romania ar impartasi acest punct de vedere European si ar inceta propaganda sinofoba si s-ar reangaja in relatii economice sanatoase, reciproc avantajoase cu partea chineza
Evident, nu este un lucru ușor de realizat sa potrivesti panzele corabiei aproape inamolite de speculantii profitori, ce nu au curajul sa se arate pe punte și manevra necesită nu numai mâini puternice dar și o precizie de gândire si o coordonare perfectă, de tipul celei care nu există inca între Washington și Beijing.