Memoriu înaintat la Bruxelles despre frauda electorală legiferată din România
Întrebarea întrebărilor: au aceste autorități europene vreun interes ca în România să funcționeze regulile democrației? Au vreun interes ca clica de politicieni corupți și trădători de țară să fie alungată și trimisă după gratii?
*
În România de după 1990 s-a instituit o veritabilă dictatură a unor partide politice mafiote, conduse de persoane cu probleme penale foarte grave – cazul lui Băsescu, Ponta, Năstase, Dan Voiculescu etc., care au promovat în Parlament sau în funcțiile executive persoane de același calibru: incompetenți și corupți.
Într-un regim cu adevărat democratic, nu e posibil să se ajungă la o asemenea situație: electoratul, prin votul său, sancționează partidele corupte și le îndepărtează de la putere. În România însă mecanismul democratic nu poate funcționa, deși legislația privind partidele și alegerile pare a fi o legislație corectă, comparabilă cu cea europeană. Practica dovedește însă că această legislație este principala cauză a situației în care am ajuns. Câteva mici detalii au fost gândite să anuleze funcționarea democratică a statului român.
Principala prevedere malefică din această legislație o reprezintă vestitele liste de susținători. Mereu li se cere partidelor să prezinte liste de susținători, atât la înscrierea ca partide politice, cât și în fiecare an electoral. De liste de susținători au nevoie și candidații independenți! Întocmirea acestor liste este însă extrem de dificilă dacă listele s-ar face corect, cum cere legea. De aceea, toate partidele eludează această condiție alcătuind liste false, fictive, prin abatere de la lege. Listele se întocmesc copiind pur și simplu datele aflate la Poliție, la Casa de pensii, la Comisariatele militare și alte instituții care dețin astfel de date. Un control al acestor liste, de regulă, nu se face!
Se face un asemenea control numai atunci când autoritățile, aflate la dispoziția clasei politice, sunt interesate de eliminarea unor candidați incomozi pentru establishmentul politic sau a unor partide care, prin program și calitatea membrilor, intră în contradicție cu clasa politică.
De exemplu, la ultimele alegeri prezidențiale, unul dintre candidați, al PSD-uluii, a prezentat o listă cu 3 milioane de semnături de susținere! Era, în chip evident, un fals! Dar autoritățile nu s-au ostenit să descopere acest fals și să-l sancționeze. Singurul control al semnăturilor a fost efectuat la un candidat independent, incomod, care anunțase că va candida ca să dezvăluie electoratului faptele penale săvârșite de principalul candidat! Evident, au fost găsite nereguli și candidatura sa a fost anulată!
Diversiunea anti-democratică se poate produce chiar și atunci când semnăturile sunt adunate corect, în incinte special amenajate, aflate la dispoziția cetățenilor doritori să-și manifeste susținerea pentru un candidat, pentru un partid. Vin de se înscriu pe aceste liste persoane care prezintă acte de identitate false, persoane care aparțin serviciilor speciale și cărora nu le este greu să vadă pe ce listă au fost înregistrați. Iar Parchetul, care face și el parte din acest joc dezonorant, știe pe ce liste să caute semnăturile false, pentru a anula candidatura respectivă…
Alt procedeu mafiot: serviciile speciale, aflate în subordinea clasei politice, infiltrează oameni de-ai lor printre voluntarii care strâng semnături și aceștia alcătuiesc liste false, ușor de dovedit că sunt false. Nici nu este nevoie ca Parchetul să verifice toate semnătuile. Știe de la bun început care sunt listele care conțin date false!
În felul acesta autoritățile pot decide care candidaturi să fie acceptate și care nu! Inclusiv ce partide să fie acceptate să existe, să funcționeze.
Nu întâmplător listele acestea, prin rubricile lor, diferă de la un scrutin la altul, ceea ce constituie o șicană în plus, prin care partidele sunt efectiv obligate să apeleze la liste false. Verificarea listelor se face însă numai la listele depuse de partide sau candidați incomozi pentru clasa politică. Partidele care fac parte din „cooperativă”, adică partidele parlamentare, știu bine că nu vor fi niciodată deranjate de asemenea verificări.
Nota bene: la alegerile locale din 1996, au ajuns primari și consilieri un număr mare de candidați independenți. Imediat, pentru următoarele alegeri, legea s-a schimbat ridicând în calea candidaților independenți piedici insurmontabile. Practic, la alegerile următoare, din 2000, n-a mai fost ales primar niciun candidat independent.
* * *
Facem mai jos o prezentare a felului în care listele cu susținători funcționează în cazul alegerilor europene, pentru Parlamentul de la Bruxelles. Iată textele din lege care ne interesează și un scurt comentariu al acestor texte, al prevederilor respecive:
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAŢILOR SENATUL
L E G E
privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru
Parlamentul European
Parlamentul României adoptă prezenta lege
(……………………………………..)
Art. 8. – (1) Ziua de referinţă se stabileşte şi se aduce la
cunoştinţă publică de către Guvern, prin hotărâre, cu cel puţin 90 de zile
înainte.
(2) Ziua de referinţă este stabilită în cadrul perioadei hotărîte în
acest scop de Consiliul Uniunii Europene.
Art. 12. – (1) Propunerile de candidaturi pentru alegerea
membrilor din România în Parlamentul European se depun şi se
înregistrează la Biroul Electoral Central cel mai târziu cu 60 de zile
înainte de ziua de referinţă.
(4) Pentru a fi înregistrate la Biroul Electoral Central, listele de
candidaţi propuse de partidele politice, organizaţiile cetăţenilor aparţinând
minorităţilor naţionale, alianţele politice sau alianţele electorale, trebuie
însoţite de o listă cuprinzând cel puţin 200.000 de alegători care susţin
candidatura partidului politic, organizaţiei cetăţenilor aparţinând
minorităţilor naţionale, alianţelor politice sau alianţei electorale respective
pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European.
Modelul listei se aprobă prin hotărâre a Guvernului odată cu aducerea la
cunoştinţă publică a zilei de referinţă, potrivit art.8.
(6) Candidatul independent poate participa la alegeri individual dacă este susţinut de cel puţin 100.000 de alegători.
COMENTARIU:
Ticăloșia sistemului electoral din România se concentrează aproape toată în propoziția subliniată, care pare atât de inofensivă: Modelul listei se aprobă prin hotărâre a Guvernului odată cu aducerea la cunoştinţă publică a zilei de referinţă, potrivit art.8.
Deci, modelul listei pentru semnături se aduce la cunoștința celor interesați cu 90 de zile înainte de „ziua de referință”, ziua alegerilor. Iar cu 60 de zile înainte de aceeași zi, listele de semnături trebuie depuse odată cu listele de candidați. Așadar, pentru strângerea semnăturilor rămân numai 30 de zile: 200.000 de semnături pentru partid, 100.000 de semnături pentru candidații independenți!
Să strângi atâtea semnături în 30 de zile este imposibil pentru un partid ne-parlamentar. La fel, pentru un candidat independent! Chiar și un partid parlamentar, care are mai multe posibilități logistice și financiare, este nevoit să apeleze la mijloace ilegale, nepermise de lege, pentru a alcătui acele liste de susținători.
Din practica știută bine, aceste liste sunt alcătuite prin simpla copiere a datelor de identitate din diferite documente oficiale, pe care figurează mulțimi compacte de cetățeni: la poliție, la Casa de Pensii, la Casa de Asigurări etc.
Un control de rutină al acestor liste ar putea descoperi ușor de tot falsul. Dar acest control nu se face decât atunci când se înscriu în competiția electorală candidați care nu convin establishmentului politic. Care nu convin celor care din umbră trag sforile vieții politice.
Mai mult: serviciile speciale se pot infiltra în rețeaua celor care strâng semnături pentru un partid sau candidat incomod și pot trece pe listă semnături ale unor susținători inexistenți, deja decedați, de exemplu. Apoi Parchetul, sesizat de cineva sau din oficiu, auto-sesizat, poate declanșa verificarea semnăturilor, știind bine, de la agenții infiltrați, pe ce liste să caute semnăturile înregistrate în fals…
Prin acest procedeu au fost zădărnicite încercările a două partide de a se înființa – Partidul Unității Naționale a Românilor și Partidul Naționalist, precum și încercarea de a candida la alegerile prezidențiale a unui independent: Ion Coja, în 2009. Așa cum sunt și cum funcționează prevederile privind listele cu semnături ale susținătorilor, acest prevederi oferă autorităților instalate la guvernare posibilitatea să controleze cine participă la procesul electoral în postura de candidat, ce formațiuni politice sunt acceptate să funcționeze.
Cu alte cuvinte, pluralismul politic este o formă fără conținut în România de azi, cea de după 1990. Sunt acceptate să funcționeze numai partidele care intră în jocul mafiot al corupției, al subminării economiei și intereselor naționale.
De aici și sentimentul general că românul nu are de ales între bine și rău, ci între două rele! Candidații care ajung pe buletinul de vot fac parte din aceeași „cooperativă” politică. Persoanele pe care mulți români le-ar vota cu drag și încredere, nu ajung pe buletinul de vot!
(5) Partidele politice, organizaţiile cetăţenilor aparţinând
minorităţilor naţionale, alianţele politice şi alianţele electorale care au
depus liste de candidaţi pot desemna câte un reprezentant la secţiile de
votare organizate conform prevederilor alin. (1), (2) şi (4), participarea
acestora făcându-se pe cheltuiala celor care i-au desemnat.
COMENTARIU:
De vreme ce acești observatori, numiți în textul legii reprezentanți, nu sunt plătiți de la buget, de ce nu ar avea voie și candidații independenți să-și trimită reprezentanții la secțiile de votare? Un candidat independent care ar întruni multe voturi poate deveni victima unei coalizări a reprezentanților partidelor, care vor cădea de acord să fure voturi de la candidații independenți și nimeni nu-i va putea împiedica! Se știe bine că asemenea înțelegeri se fac la secțiile de votare, fie împotriva candidaților independenți, fie împotriva partidelor care nu au reprezentanți în secția de vot respectivă.
(2) Candidaţilor independenţi li se pot atribui mandate dacă au
obţinut, fiecare în parte, un număr de voturi valabil exprimate cel puţin
egal cu coeficientul electoral naţional. Coeficientul electoral naţional
reprezintă partea întreagă a raportului dintre numărul total de voturi
valabil exprimate şi numărul de mandate de parlamentari europeni ce
revin României.
COMENTARIU:
Ce se întâmplă cu voturile pe care un candidat independent le obține peste numărul necesar de voturi?Ar fi mai corect ca voturile să fie inventariate separat: voturi date candidaților de pe listele de partid și voturi date candidaților independenți. Abia apoi să se aplice regulile de repartizare a mandatelor, fie și după metoda d’Hondt.
Art. 25. – În caz de vacanţă a mandatului unui membru din
România în Parlamentul European, aparţinând unui partid politic, unei
organizaţii a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, unei alianţe
politice sau alianţe electorale, care nu mai are candidaţi pe listă, precum şi
în cazul unui candidat ales pe lista unui partid politic care a fost radiat sau
în caz de vacanţă a mandatului unui membru din România în Parlamentul
European, candidat independent, mandatul pentru locul devenit vacant
este atribuit următorului înscris de pe lista de candidaţi a partidului
politic, organizaţiei cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale sau
alianţei care a obţinut cel mai mare număr de voturi.
COMENTARIU:
Mai corect ar fi ca și candidații independenți să aibă înscriși pe buletinul de vot candidați de rezervă, așa cum au și partidele! Iar când se produce demisia din Parlamentul European a unui candidat independent, în locul acestuia să treacă următorul de pe lista candidatului respectiv. Alegătorii vor fi informați asupra acestor candidați de rezervă, pe care candidatul independent îi girează prin calitățile care îl fac eligibil.
Sau: în locul candidatului independent demisionar să treacă acel candidat independent care ocupă primul loc ca număr de voturi printre candidații independenți care nu au primit mandat.
Nota bene: Ne rezumăm deocamdată la aceste observații, privitoare în primul rând la alegerile europene din 2014, care bat la ușă, în speranța că mai este timp ca Uniunea Europeană să intervină pentru modificarea legii privind aceste alegeri.
Vom reveni cu alte observații privind Legea Partidelor și Legile electorale, privind alegerile generaale și locale.
Mă pun la dispoziția autorităților europene în cazul că acestea vor crede de cuviință să întreprindă ceva pentru normalizarea vieții politice din România.
Întrebarea întrebărilor: au aceste autorități europene vreun interes ca în România să funcționeze regulile democrației? Au vreun interes ca clica de politicieni corupți și trădători de țară să fie alungată și trimisă după gratii?
Cu tot respectul,
ION COJA – fost senator 1992-96
București, 27.11.2013
Post scriptum – Apelez la persoanele care pot, să promoveze acest text pe filierele Uniunii Europene sau ale altor organisme internaționale interesate. Din păcate nu le pot oferi și o traducere a acestui text. De asemenea, sunt binevenite observațiile și comentariile care se pot adăuga la textul de mai sus, în vederea alcătuirii unui raport final cu privire la anomaliile și neregulile din sistmul nostru politic.