BUNĂ SEARA, PRIETENI DE AICI!
În numărul de mâine, 30 noiembrie, al revistei „Literatura și arta” apare și textul de mai jos al subsemnatului, pentru care publicare aduc – și pe această cale – mulțumiri conducerii redacției. Din nevoia de a economisi spațiu de ziar, volumul textului a fost ceva redus, evident, cu păstrarea gândurilor principale pe care le formulasem.
NU SUNT DE ACORD CU CEI CARE AFIRMĂ CĂ TEMA REUNIRII NU AR MAI TREBUI SĂ NE PREOCUPE. Din contră, e tot mai actuală. Așadar, iată textul:
CONVINȘI CĂ VOM ÎNFĂPTUI REUNIREA
Apariția Memoriului privind proiectul de Țară:
„Reunirea României – securitate și pace în Estul
Europei” în săptămânalul „Literatura și arta” (nr. 44) e
un bun prilej de a dezbate public cea mai importantă și
arzătoare problemă a românimii – unificarea poporului
român de pe ambele maluri ale Prutului.
Alecu Reniță este un politician cu mare experiență
parlamentară, un autor foarte temeinic, migălos. Dânsul
a inventariat informația despre toate ce s-au făcut și, cu
regret, se mai fac – la Moscova, Chișinău și București
– în scopul nu numai de a împiedica realizarea reuni-
rii, dar și ca românii nici să nu se mai gândească la ea.
Această informație, chiar dacă ocupă mult spațiu, e utilă,
arată acțiunile de subminare a direcțiilor-cheie stabilite
de Declarația de independență și blocarea proceselor de
unificare a românilor, procese declanșate de Mișcarea de
Renaștere Națională.
Subliniind meritele președintei Maia Sandu și ale
guvernării PAS în obținerea susținerii multilaterale din
exterior, Memoriul nu putea trece cu vederea slăbiciuni-
le guvernării și greșelile comise, menționându-le foarte
succint și corect. Iar una dintre cele mai mari, se subli-
niază cu tot temeiul, este evitarea de către șefa statului,
Maia Sandu, de a recunoaște public românitatea mol-
dovenilor de la est de Prut și de a opta pentru reunirea
cu Țara. Asta, chiar dacă PAS (e adevărat, fiind silit de
circumstanțele generate de urmările războiului), a reali-
zat pași importanți de apropiere de România în domeniul
energetic și al comunicațiilor (ceea ce nu se amintește)
– evitarea menționată deci a lipsit și va continua să lip-
sească formațiunea PAS și pe președinta Maia Sandu de
susținerea în viitoarele alegeri de către curentul unionist.
Or, anterior tocmai susținerea unioniștilor le-a asigu-
rat nu doar izbânda electorală, ci și deținerea deplină a
puterii în stat. Ar fi fost de adăugat, cred, că dacă, în
condițiile aduse de începutul războiului, președinta Maia
Sandu s-ar fi decis ori se va decide la o astfel de cotitură,
capitalele occidentale ar fi închis / ar putea închide ochii
la ea, fiind nevoite să o accepte ca pe un fapt împlinit.
(Iar eu unul cred în sinea mea că Maia Sandu încă mai e
vrednică să facă acest pas).
Memoriul face bine că nominalizează celălalt fac-
tor și anume teza lansată de la București că „reunirea
se va produce în cadrul Uniunii Europene”. Dar, adaugă
pe bună dreptate autorul: „nimeni dintre politicienii…
români nu a explicat clar cum se va face „reunirea ce-
lor două state în cadrul UE”. Ca urmare, „tot mai mulți
unioniști basarabeni se conving că majoritatea politicie-
nilor de la București, nepăsători față de poporul român
și viitorul României, mimează reunirea, îi poartă cu vor-
ba, ademenindu-i în partidele lor în interese electorale.
Drept consecință, „teza falsă lansată de la Cotroceni în
timpul președinției filorusului Ion Iliescu că reunirea e
doar problema românilor din stânga Prutului, nu a tu-
turor românilor, rămâne dominantă timp de un sfert de
veac, fără să fie înlocuită cu un proiect de Țară al româ-
nimii din întreaga lume”.
Privitor la această nepăsare față de poporul român
consider că ar fi fost necesar să menționăm următorul
gând: renunțarea (nu prima dată!) la Basarabia poate
face drum deprinderii / împăcării – chiar și a etnici-
lor români – cu posibile alte / noi pierderi din terito-
riul Țării. Căci de doritori de a le răpi nu e lipsă… Iar
peste românii basarabeni impactul principal al acestei
nepăsări a Bucureștiului vine (și despre asta nimeni nu
spune ceva!) ca pericol al anihilării lor etnice, dacă ei
ajung în UE nu ca parte a României, ci ca parte a (Slavă
Domnului! – cel puțin deocamdată – doar preconizatei
de către niște minți, probabil, nesănătoase) națiuni civice
moldovenești, în care fiecare va trebui nici să nu se între-
be de ce etnie este… Doar fiind în UE ca parte a Româ-
niei, românii basarabeni își vor putea păstra etnicitatea.
Asta e clar ca bună ziua!
Atractivitatea ajungerii în UE prin reunirea cu Româ-
nia și, deci, ca parte a ei are mai mari șanse de realizare
comparativ cu perspectiva devenirii RM membru al UE.
Asta pentru că: 1. primirea în UE presupune îndeplinirea
unui mare număr de condiții, ceea ce pentru un stat ca
RM e foarte problematic de înfăptuit; 2. dacă la guver-
nare se va întâmpla să ajungă coloana a 5-a a Moscovei,
cursul spre UE va fi abandonat sau continuarea lui doar
se va mima, din care cauză UE va înceta total să mai aibă
de a face cu statul RM. De aici se impune concluzia: con-
tinuând politica de îndeplinire a condițiilor cerute de ade-
rarea RM la UE, guvernările celor două state românești
au concomitent datoria de a elabora urgent un proiect re-
alist de unificare și de a-l urma strict.
Acum – despre subcompartimentul II.2.4, care tocmai
că expune ceea ce, în viziunea Memoriului, trebuie să
conțină proiectul propriu-zis de unificare a României.
Textul începe – corect – cu constatarea că, în condițiile
actuale din Europa și din regiune, păstrarea dezmembrată
a poporului român poate aduce mari prejudicii nu numai
României, ci și Estului Europei. (E salutar că primează
grija mai întâi față de binele propriului nostru popor.)
Apoi în 12 puncte se expune „viziunea românilor basa-
rabeni, care au luptat în anii ocupației rusești și luptă în
continuare pentru Reîntregirea României”, despre care
viziune se afirmă că ea se referă „deopotrivă la politicie-
nii de la București și Chișinău” cred că trebuie de înțeles:
arată ce ar urma să facă toți aceștia întru realizarea între-
girii Țării.
Tot ceea ce se conține în aceste 12 puncte este nece-
sar, se încadrează logic în Proiect. Aș menționa doar două
aspecte. Primul. Am scris repetat că e necesară argumen-
tarea solidă a necesității economice a reunirii românilor.
În afara Țării (sau a altei economii naționale mai mari,
cum a fost URSS), Basarabia nu poate avea o economie
normală, care să poată asigura locuitorilor ei un trai de-
cent. Iar eventuala reajungere a ei sub dominația Rusiei
(pericol care ne paște mereu) ar însemna revenirea peste
românii basarabeni a tăvălugului deznaționalizării și ani-
hilării etnice. Pe de altă parte, reunirea va face România
economicește mai puternică, dat fiind, printre altele, că
asta va putea spori mult potențialul producției ei agricole,
iar în viitor statele cu agricultură puternică vor avea mult
de câștigat. Al doilea moment. Se cere să se spună cu
toată claritatea că basarabenii optează pentru reunire nu
în speranța că astfel vor ajunge să poată huzuri pe seama
românilor din Țară. Bineînțeles că se mizează, precum
e spus și în Memoriu, pe niște îmbunătățiri ale stării lor
materiale – atât pe seama salariilor mai mari, cât și a mă-
ririi pensiilor și indemnizațiilor. Dar principalul rezultat
economic al reunirii va consta în asigurarea unor condiții
mult mai prielnice pentru activitatea economică și de altă
natură, încât, prin munca lor onestă acasă, românii să-și
poată asigura un trai decent, să nu fie nevoiți să emigreze
în căutarea lui.
În încheiere: Memoriul afirmă că românii ar putea
miza pe schimbarea pașnică (în conformitate cu Pactul de
la Helsinki) a unor frontiere ale Țării (subînțelegându-se
revenirea acasă a teritoriilor românești date pe nedrept
Ucrainei). Ar fi minunat. Dar… (pot numai aminti fraza
humuleșteanului: N-ar fi rău să fie bine…).
În Memoriu expres nu este spus nimic despre terito-
riul nostru de peste Nistru, ocupat de separatiștii Rusi-
ei. Probabil, se are în vedere că problema se va rezolva
prin înfăptuirea reformei administrative, despre care e
spus (pt.7) că „se cere a fi făcută cât mai urgent, în baza
principiilor europene de descentralizare, rentabilitate și
autonomie financiară”, ceea ce
înseamnă, dacă am înțeles co-
rect, că problema cu acea zonă
se preconizează a fi soluționată
mai curând ca reunirea.
Despre faptul că în Memo-
riu reunirea e preconizată cu
venirea în componența Româ-
niei și a teritoriului RM de pes-
te Nistru (ceea ce ar fi pe deplin
îndreptățit) o spune și pt. 10
al textului: „Reprezentanților
grupurilor etnice de pe teritoriul R. Moldova, inclusiv ce-
lor din stânga Nistrului, li se recunosc și li se garantează
drepturile și libertățile democratice în cadrul României
reîntregite, în conformitate cu modelele și standardele
europene”.
Acestea sunt doar câteva sugestii pe marginea Me-
moriului semnat de către dl Alecu Reniță. Aștept și alte
opinii constructive.
Nicolae COJOCARU,
doctor în filosofie