Oazu Nantoi – Eu și Merkel. Ah, da! Și George Semion! 

https://cotidianul.md/2018/10/15/oazu-nantoi-eu-si-merkel-ah-da-si-george-semion/

Editorial

În sfârșit! A fost nevoie de ziua de 3 octombrie 2018 pentru ca Angela Merkel, născută și crescută în fosta RDG, să declare: ”După douăzeci și opt de ani, noi știm, că ceea ce numim unitatea Germaniei este un proces, o cale lungă, care ne cheamă iarăși și iarăși să ne auzim unul pe altul”. Și asta în situația în care eu demult atrăgeam atenția la faptul că unificarea celor două Germanii, realizată la 3 octombrie 1990,  nu a adus la omogenizarea mentalității nemților din fosta RDG cu restul Germaniei – în cadrul alegerilor în Bundestag din 24 septembrie 2017, partidul Alternativa pentru Germania a obținut pe teritoriul fostei RDG un procent dublu de voturi în raport cu restul Germaniei!

Apelez la autoritatea Angelei Merkel din următorul motiv – eu tot încerc să atrag atenția, cam de prin anul 2000, la faptul că ceea ce se numește ”soluționarea conflictului Transnistrean” nu poate să se reducă la semnarea vreo unei hârtii, fie și-n prezența lui Putin, așa cum se preconiza la 25 noiembrie 2003. ”Soluționarea conflictului” are rost doar prin integrarea populației din stânga Nistrului într-un spațiu de standarde și valori, comun pentru ambele maluri ale Nistrului.  Firește, aceste ”standarde și valori” ar fi bine să fie formulate la Bruxelles, și nu la Kremlin. Timp de douăzeci și opt de ani – ”republica moldovenească sovietică socialistă transnistrtreană în componența URSS” a fost proclamată la 2 septembrie 1990 – la Tiraspol, cu o lună înainte de unificarea celor două Germanii – niciun partid politic, nicio guvernare, niciun Președinte nu s-a apropiat de nivelul minim de competență, care ar fi permis măcar conștientizarea esenței și gravității problemei Transnistrene, nemaivorbind de elaborarea unei Strategii Naționale de soluționare a acestei probleme, pornind de la conștientizarea faptului că e necesar ”un proces, o cale lungă”.

În schimb, în urma coruperii, subordonării intereselor Rusiei și lipsei oricăror urme homeopatice de demnitate, RM a alunecat, fără a opune rezistență,  în capcana ”5+2” din care nici nu încearcă să se smulgă, și-n păienjenișul criminal al afacerilor obscure la nivel regional.Chiar și pe durata fazei scurte a ”euro-optimismului” autohton (2010-2013) s-a dovedit a fi inutil să urli despre gravitatea și importanța soluționării problemei Transnistrene prin implementarea standardelor și valorilor unui stat de drept democratic – niciun papagal politic ”pro-european” nu și-a închis pliscul în fața adevărului banal și crunt, – fără soluționarea conflictului Transnistrean RM nu avea nicio șansă de a deveni țară-membru a UE! Deoarece, EU, și fără ”noi”, e sătulă de problema aceluiași Cipru divizat, de exemplu. Și, respectiv, nu avea de gând să ”importe”  încă un conflict, cu Rusia putinistă în spatele lui, chiar dacă ideea europeană n-ar fi fost compromisă și strangulată de mafioții autohtoni. Or, soluționarea reală a conflictului ar fi însemnat că cei din stânga Nistrului, în urma reunificării și-n perspectiva eurointegrării,  urmau să devină nu mai puțini ”pro-europeni” decât noi – cei de pe malul drept.Vă dați seama, cei care citiți aceste rânduri, că la o asemenea stare de lucruri se putea de ajuns, cum au declarat Oazu Nantoi și Angela Merkel, doar în urma unui ”proces, o cale lungă, care ne cheamă iarăși și iarăși să ne auzim unul pe altul printr-un proces”?!

Proces” și ”cale lungă” de degradare – asta da! Aroganță, sfidare și cinism, fără a-i auzi pe propriii cetățeni – da! Cineva la Chișinău a încercat să concureze cu regimul de la Tiraspol pentru mințile celor din stânga Nistrului? În schimb, la indicația arogantului Voronin a fost stopată emisiunea ”Poduri” (”Mostî”) – singură emisiune la canalul TV Moldova-1, adresată populației din stânga Nistrului și realizată de mine, în urma înțelegerii cu Arcadie Gherasim – Directorul TV de pe atunci, în intervalul de timp 1999-2000.

În august 1991, polițiștii moldoveni, riscându-și viețile, l-au arestat pe Igor Smirnov la Kiev și l-au adus la Chișinău – criminal de stat – pentru ca azi, același Igor Smirnov să huzurească în vila lui lui luxoasă de lângă Odesa!? Pentru ca azi toată gașca de la Tiraspol, cu pașapoarte moldovenești biometrice, să circule liber prin lume la shopping, odihnă și după instrucțiuni la Moscova!?

Pentru ca popimea din Mitropolia Moldovei să-i blagoslovească pe cei din ”armata” Transnistreană să ne ucidă pe noi, cei de pe malul drept? Pentru ca cei din Transnistria, sub pretextul ”rezolvării problemelor oamenilor simpli” să obțină orice cedare dorită de ei de la ”pro-europenii” de la Chișinău?Da, a fost faza când Vladimir Voronin și-a imaginat că el, cu nivelul său de mentalitate de nomenclaturist sovietic de mâna a doua,  va intra în istorie (!) în calitate de reunificator al RM! Însă, după ce a fost umilit de Smirnov și s-a epuizat cu ideile sale de ”federalizări asimetrice”, din  minte multă, l-a rugat pe ”lupul rus” – Putin îi spune – să-l ajute la  soluționarea conflictului din stânga moldovenească. Și Putin, bucurându-se de faptul că moldovenii – în persoana lui Voronin – singuri își bagă capul în ștreang, l-a trimis  pe Dmitrii Kozak care a ticluit o bombonică de ”Memorandum”! Merită să fie citit acest document care, pe de o parte, este o expresie univocă a intereselor Rusiei – demonstrează cum Rusia dorește să ne vadă o colonie docilă. Pe de altă parte, același ”Memorandum” demonstrează nivelul de degradare a indivizilor, care ajung la putere în RM în urma alegerilor ”libere și corecte” – Voronin în cazul dat – și care era gata să semneze acea sentință.

Semnarea ”Memorandumului Kozak” a fost blocată prin intervenția energică a Occidentului care-n ultima clipă și-a dat seama ce ”surpriză”, cu garantarea prezenței militare rusești și cu preluarea controlului total din partea Rusiei asupra RM, a fost pusă la cale cu complicitatea lui Voronin.

Azi, Rusia lui Putin, ținând cont de eșecul din noiembrie 2003, procedează mult mai temeinic – Kremlinul a apreciat efortul lui Plahotniuc, în urma căruia Igor Dodon- agentul rus de influență (opinia mea personală) – a fost declarat ”Președinte al tuturor moldovenilor” și i-a organizat ultimului o vizită oficială și pompoasă la Moscova! Kremlinul a aplaudat, când au fost anulate alegerile Primarului General în Chișinău; Kremlinul s-a bucurat de înghețarea relațiilor RM cu UE și, la nici o săptămână după adoptarea rezoluției dure în Parlamentul UE, pe 11 iulie 2018, iarăși îl lansează pe același Dmitrii Kozak și cu același scop! Să te miri după aceasta că acest Dodon imediat a fugit la Moscova după indicații primite de la Kozak? În prezent, campania electorală a lui Dodon merge strună! Iată și Patriarhul Kiril – Ucraina a pierdut-o, dar de RM nu uită – vom avea în curând o vizită ”pastoral-electorală” de toată frumusețea! Iar Dmitrii Kozak are grijă ca ”binomul” ”pro-Moldova” să se aleagă cu o majoritate confortabilă în urma alegerilor din 24 februarie 2019.

Mai există și alte paralele, demne de a nu fi uitate – după eșecul ”pro-europenismului” fățarnic al lui Voronin, ultimul, în căutarea suportului electoral din partea ”Țarului” rus, la 18 martie 2009, s-a târât în genunchi la Kremlin și a semnat, împreună cu criminalul Smirnov, declarația comună în care nu lui, ci RM îi erau impuse toate cedările dorite de Kremlin – dorea să se mențină la putere!

Au trecut anii și acum Plahotniuc, cu ideea europeană strangulată, are de gând, cu orice preț, să se mențină la putere. Scopul lui este ca ”binomul” plus Șor, în condițiile ”înghețării” oricărei comunicări cu UE, să se aleagă cu o ”krâșă” politică de la ”Țarul” rus. Or, ”Țarul” rus are și el interesul lui – crearea unui precedent pentru Ucraina în cazul regiunilor Donețk și Lugansk din contul moldovenilor, legați de căpăstru de gardul Kremlinului. Putin a declarat oficial, la 1 martie curent,  că ”Rusia Sovietică – dacă de vorbit de frontierele noastre naționale, a pierdut 23,8% din teritorii, 48,5% din populație” .  Prin urmare, vine rândul lui Plahotniuc să-I aducă-n dinți în fața lui Putin o părticică din ”teritoriul pierdut” de Rusia – RM se numește.

O să mă întrebați pe mine – da’ ce are cu toate acestea George Semion, menționat în titlul articolului? Foarte simplu – în materialul video din fața presupusei vile a lui Plahotniuc acest tânăr chipeș a lansat un șir de acuzații oribile la adresa realităților de pe ambele maluri ale Prutului – ”mafie”, ”corupție”, ”agenți KGB”, ”protecția bandiților din Moldova de statul român”, ”Plahotniuc – agentul nu se știe cui” etc.!   Păi, stați, fraților! Despre ce fel de ”Unire” ne-ați tot vorbit până a fi expulzați?! Despre ”Unirea” clanurilor mafiote de pe ambele maluri ale Nistrului? Nu cumva ați încercat cu Unirea să săriți peste ”calea lungă” de rupere de trecut – ”ceaușist” la voi, și ”comunist” la noi? Poate ar fi venit și momentul Unirii firești, dacă grozăviile descrise de George Semion ar fi fost rase de justiție de pe ambele maluri ale Prutului? La 10 martie 1952, Iosif Stalin a propus reunificarea Republicii Federative Germaniei, reconstituită după război în baza valorilor democratice,  cu zona controlată de URSS (RDG)  în baza ”rețetelor” sovietice. Însă Cancelarul Konrad Adenauer a respins oferta otrăvită: ”Libertatea este mai importantă decât unificarea”.

Azi RM iarăși riscă să redevină ”teritoriul național” al Rusiei putiniste în urma ”soluționării pașnice a conflictului Transnistrean”, conform ”rețetelor” anunțate de Kozak. Nici Plahotniuc, dar nici Dodon nu pot fi comparați cu Konrad Adenauer – ei singuri visează ca regimul lor mafiot să ajungă sub  protecția baionetei putiniste, pe când ”libertatea” de a evada din RM e cea mai apreciată printre moldoveni (în sensul civic).

UE este obosită de minciunile, măgărismele și banditismul ale aleșilor noștri și nu dispune de mecanisme de remediere ale situațiilor ca din RM (”bandiții suverani” demult au înțeles acest lucru). George Semion și el ne-a deschis ochii la realitățile de pe celălalt mal al Prutului…Au fost precedente când unele persoane din societatea civilă, naive fiind, încercau să compenseze incompetența și lașitatea guvernanților,  lansând Strategii (”3D” – cine mai ține minte) și trasând ”Linii Roșii”.Acum, în toamna de aur a anului 2018, cu abordări academice pe bandiți nu-i oprești. Semne de exclamare și de întrebare le-am înserat destule.  Ce ne facem?