Spre aducere aminte, sinteze, spicuiri din cartea „Transilvania, Pamant Romanesc (Problema Ardealului vazuta de un american)” . Cifrele din text marcheaza notele explicative din subsolul paginilor
” „Luptele cu românii Mult hulitul Notar anonim al regelui Béla ne oferă o descriere, bogată în detalii, cu privire la luptele pe care cele 3 triburi ungare ale lui Tuhutum, Tosu şi Eleud le-au purtat cu ducii provinciilor româneşti pe care le-au supus: Menumorut (în Dacia Porolissensis), Gelu (în Dacia Apulensis) şi Glad (în Dacia Malvensis)2 (2)Un profesor de la Universitatea din Budapesta, dl Eugen Horváth, încercând să polemizeze cu profesorul Seton-Watson (Scotus Viator), unul dintre cei mai profunzi cunoscători ai stărilor de fapt din fosta Monarhie Habsburgică2, într-o lucrare apărută în anul 1935 la Budapesta, pentru uzul cititorilor de limbă engleză, falsifică pur şi simplu spusele lui Anonymus cu privire la români, crezând că în felul acesta rezolvă în mod definitiv problema anteriorităţii românilor din Transilvania. Astfel, el declară că Anonymus ar fi afirmat că ungurii au găsit în Transilvania „un număr oarecare de români, izolaţi în munţii acoperiţi de zăpadă” (certain Romaniansisolated on the snow-capped mountains of Transylvania)3, pe când în realitate Anonymus vorbeşte de Vlahii RĂSPÂNDIŢI ÎN TOATE REGIUNILE, pe care ungurii le-au cucerit prin lupte4 ………………………………………. Astfel, Horváth Mihály scria: „Transilvania era populată de români, când ungurii şi-au făcut apariţia în Panonia (M. Horváth, Geschichte der Ungarn,vol. I, p. 9). Acelaşi autor mai scria: „La ocuparea noii patrii dintre Tisa şi Dunăre, în ţinutul Bihorului se afla Menumorut care avea drept supuşi pe valahi şi chazari, iar în Banat, voievodul Glad avea o armată compusă din ostaşi români. Ardealul propriu-zis (Podişul Transilvaniei) se afla sub conducerea românului Gelu. După o rezistenţă înverşunată, Menumorut a făcut act de supunere, fiica lui căsătorindu-se cu fiul lui Árpád. Gelu a căzut pe câmpul de luptă, în războiul purtat cu una din căpeteniile maghiarilor, Tuhutum, iar Glad a devenit şi el vasal regelui ungar, rămânând mai departe în stăpânirea voievodatului său. Aşadar, toate cele trei voievodate româneşti au intrat în stare de vasalitate faţă de regatul maghiar fără să cadă însă în stăpânire efectivă”. Huszti András, un alt istoric ungur, scria la rândul său: „Urmaşii geţilor trăiesc şi astăzi şi locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor, vorbesc în limba în care glăsuiau mai demult părinţii lor. Nici o naţiune nu are limba atât de apropiată de acea veche limbă romană (latina) ca limba valahilor; ceea ce este un semn sigur şi care nu poate înşela că ei sunt în Ardeal rămaşii vechilor coloni romani, despre care însemnăm pe scurt acestea: Numele acestui popor în limba lui proprie este «român» (Rumuny), adică de la Roma sau roman” (Huszti András, O és új Dacia/Vechea şi noua Dacie,f. 1., 1791). Specialistul în istorie locală, ungurul Lehoczky Tiv. scria în 1890: „În comitatele Maramureş, Ugocsa şi Bereg, fără îndoială încă pe timpul venirii maghiarilor au locuit românii” …………………….. Doi dintre cei mai buni istorici maghiari, Pauler Gyula şi Hóman Bálint apreciază că datele oferite de Anonymus sunt vrednice de crezare. Pauler Gyula arăta că ele pot fi verificate şi prin alte izvoare istorice, că nu există alte date care ar zdruncina afirmaţiile lui Anonymus ori cel puţin le-ar face îndoielnice (Pauler Gyula, A magyar nemzet Szant Istvánig/ Istorianaţiunii maghiare până Ia Sf. Ştefan/, Budapest, 1900). Într-o recenzie asupra cărţii lui Iosif Ladislau Pič (Zur rümanische-ungarischen Streittfrage,Leipzig, 1886), Pauler Gyula recunoaşte că acest istoric —apreciind cum se cuvine valoarea de izvor a operei lui Anonymus —„a dat dovadă de mai mult simţ istoric decât toţi istoricii care s-au străduit să vadă cu orice preţ în cronicarul maghiar un falsificator sau pamfletar politic atât de nenorocit încât nici după seculare frământări de creier n-au fost în stare a-i descoperi scopul şi tendinţa” (Ion Lupaş, Realităţi istorice în Voievodatul Transilvaniei din sec. XII -XVI,în „Anuarul Institutului de istorie naţională”, VII, 1936—1938, Cluj, 1939, p. 21). Hóman Bálint, la rândul său atribuie cronicii lui Anonymus o valoare egală şi în unele privinţe superioară celorlalte cronici ungaro-latine (Hóman B., Szekfü, Gyula, Magyar története/ Istoria maghiară, vol. I, Budapest, p. 7). Bálint Hóman face o caracterizare elogioasă a lui Anonymus, scriind: „Opera sa, în ciuda defectelor sale, este o operă de savant care îşi domină epoca.” Documente privitoare la românii din Panonia şi din vestul Ardealului. În vremurile de odinioară, românii nu numai că se găseau în proporţie covârşitoare la marginea de vest a Transilvaniei, dar ei se găseau în număr destul de însemnat chiar pe câmpia Panoniei, dparte de frontiera Transilvaniei.În 1237, Ricardus spune că în momentul invaziei ungurilor, Panonia era de acum cunoscută sub numele de „Câmpia Romanilor2. Scriitorul ungur Márki, o figură distinsă a istoriografiei maghiare, într-o lucrare publicată la Oradea Mare în 1887, scrie textual: „În ce priveşte valea Crişului Negru, admit că ungurii noştri au găsit acolo pe români”.1 |
Mai demult am citit despre un voievod din Câmpia Tisei numit Dausza sau Dousza, undeva prin sec.XIII sau XIV. Poate chiar mai devreme. Găsisem și un regionalism din Ardeal care ar fi explicat numele ăsta, o poreclă legată de forma urechii, dar era cam trasă de păr. Alte ipoteze se legau ori de un albanism dash ”berbec” (pl.desh, pl.def.deshtë), arom.dașu ”berbec; miel” (np.Dassius, trib ilir Dassarẽtai cf. IE *dhaus) ori semnifică originea conform fr.D’ cu apostrof (D’Artagnan, D’Angelo). Aveam și noi astfel de nume, câteva, dar fără apostrof.
Nu mai rețin unde se găsea acest ”valah” care se revoltă împotriva coroanei maghiare, căreia îi era vasal, dar poate fi în nord, spre vechiul Oaș/Țara Oașului (v. Aoașului, mag.ovas „seciu, runc”), o zonă etnografică întinsă în evul mediu și peste Ugocea sau Bereg („Silvae Bergu”).
Își amintește cineva de acest voievod? Cred că era într-o carte a lui Drăganu. https://www.calameo.com/books/000827433df961b02455c
Multumim foarte mult pentru eseu si nu uitati ce zic istoricii cei mai mari in timpuri turbulente : t
rebuie intr-una : REPETAT, REPETAT, REPETAT !
https://www.activenews.ro/opinii/Operatiunea-NeoCon-Cele-6-puncte-ale-Planului-SUA-in-Ucraina-179828