G
16 aprobate

gert.frau@yahoo.com
89.136.113.152

 

(https://www.youtube.com/watch?v=GKNDdSsVbgY)
Nu-i nimic mai adevărat că recunoștința austriecilor pentru români n-a ținut nici măcar zece ani până au dat Transilvania ungurilor, deci interesul este de căpătâi în orice decizie, indiferent cât de necredincios este recipientul bunăvoinței tale. La fel n-au pregetat nici otomanii să ne dea la bucată altora pământul de sub picioare noastre când interesul lor o cerea, la fel americanii au făcut un prăpăd cu bombardamentul orașelor Ploiești și București, apoi i-au așteptat românii cincizeci de ani să vină înapoi. Avem o mentalitate de ”șerbitori” după atâta comunism feroce. Zic mereu că ești prost să aștepți de la alții mântuirea, să-ți apere ”țeara” (NATO) sau să-ți dezvolte economia. Dacă nu-ți aperi libertatea, nu-ți dezvolți singur economia și nu-ți încropești o armată puternică, atunci irosești și aerul pe care-l respiri. Nu meriți să exiști.

Nu trebuie gândit la prietenie și afecțiune sau alte sentimentalisme ieftine în politică și mă gândesc aici la toate țările din jur, nu numai la Ungaria sau Ucraina, care nu vor renunța niciodată la pretenții teritoriale, uneltind și mistificând istoria. Trebuie să fii sceptic mereu, să-ți pui întrebarea cui folosește (cui prōdest/cui bonō fuisset ?. Adică să ai un calcul rece și realist, așa cum cred c-a avut Ștefan cel Mare și mai puțin Mihail Viteazul. Te faci tovarăș cu turcul sau chinezul dacă e în interesul tău și prețul plătit nu-i prea scump. (https://www.cotidianul.ro/mai-bine-sa-recunoastem-ca-ne-am-inselat-decat-sa-traim-in-minciuna-i/?fbclid=IwAR3U4i-e8co0fHA4DKm_FuK1NfE4IcXyDHQyQ6ihZVukyJCl9n8O3G84ikw)

Apropo de numele astea, nu ar fi corect dpdv istoric să le reproducem după norma vremurilor lor? De ce mai spunem Mihai Viteazu’ și nu Mihail Viteazulu? Mai sunt și altele, corupte după normele evolutive ale ”limbei”, dar este corect așa? Spunem Aron Pumnul sau Arone Pumnul (var.Arune Pumnul)? Multe prenume în Moldova apar la vocativ.
Sunt curios ce scrie pe cartușul stemei lui Mihail Viteazul, dacă s-a preocupat cineva până acum de descifrarea înscrisului. Mulți îl acuză pe domnul nostru c-ar fi cucerit cele trei provincii pentru Habsburgi, adică era un simplu mercenar, însă el declară foarte chiar (clar) prin simbolurile heraldice că transplantează și continuă tradiția bizantină prin stema aceia („nova plantātiō”), iar Transilvania se rupea heraldic de Bathorești și Habsburgi prin cei doi lei pe șapte munți și cu o spadă între ei, simbolurile Daciei tracice.
(https://historice.ro/mihai-viteazul-si-unirea-romanilor/)

Dacă aveam puțină previziune la începuturile formării statalității noastre, am fi adoptat stema lui Mihail Viteazul, cu tot cu el și doamna Stanca. Cu puțină editare modernă ar arăta ca ceva cu care să ne putem mândri, chintesența simbolistică a României, cu toate teritoriile pe care le va reuni cândva.