G gert.frau@yahoo.com 89.136.113.152
(https://www.youtube.com/watch?v=GKNDdSsVbgY) Nu trebuie gândit la prietenie și afecțiune sau alte sentimentalisme ieftine în politică și mă gândesc aici la toate țările din jur, nu numai la Ungaria sau Ucraina, care nu vor renunța niciodată la pretenții teritoriale, uneltind și mistificând istoria. Trebuie să fii sceptic mereu, să-ți pui întrebarea cui folosește (cui prōdest/cui bonō fuisset ?. Adică să ai un calcul rece și realist, așa cum cred c-a avut Ștefan cel Mare și mai puțin Mihail Viteazul. Te faci tovarăș cu turcul sau chinezul dacă e în interesul tău și prețul plătit nu-i prea scump. (https://www.cotidianul.ro/mai-bine-sa-recunoastem-ca-ne-am-inselat-decat-sa-traim-in-minciuna-i/?fbclid=IwAR3U4i-e8co0fHA4DKm_FuK1NfE4IcXyDHQyQ6ihZVukyJCl9n8O3G84ikw) Apropo de numele astea, nu ar fi corect dpdv istoric să le reproducem după norma vremurilor lor? De ce mai spunem Mihai Viteazu’ și nu Mihail Viteazulu? Mai sunt și altele, corupte după normele evolutive ale ”limbei”, dar este corect așa? Spunem Aron Pumnul sau Arone Pumnul (var.Arune Pumnul)? Multe prenume în Moldova apar la vocativ. Dacă aveam puțină previziune la începuturile formării statalității noastre, am fi adoptat stema lui Mihail Viteazul, cu tot cu el și doamna Stanca. Cu puțină editare modernă ar arăta ca ceva cu care să ne putem mândri, chintesența simbolistică a României, cu toate teritoriile pe care le va reuni cândva. |
Comenteaza