Din ce articol al lui Eminescu a citat mai exact preşedintele?

165 de ani de la naşterea lui Eminescu, tot ce e divizibil cu 5 e special. Preşedintele ne-a citit un rînd din  publicistica lui Mihai Eminescu. Filmuleţul e aici.

E frumos că propune recitirea. E deja riscant că a ales publicistica fără să cunoască exact (probabil) în ce se aruncă. E cert că nu se face e să citezi trunchiat fără să anunţi asta. Să prezentăm articolul cu pricina.

A fost publicat în Timpul, 1 aprilie 1881. Se ia în discuţie problema originii româneşti, Eminescu e obsedat de treaba asta. “Rasa” e chestionată în context politic, o parte din liberali fiind nedemni să reprezinte românismul. Eminescu amestecă acuzaţia de “vînduţi străinilor”cu aluzii la românismul nu tocmai intact al liderilor pomeniţi.

Iohannis citeşte asta:

A fi bun român nu e un merit, nu e o calitate sau un monopol special, ci o datorie pentru orice cetăţean al acestui stat.

Citatul ocoleşte destinatarii acestui atac, pentru că Eminescu trăgea ca de obicei cu toate armele în liberali “vînduţi străinilor”, nu scria poezele meditativ-politico-patriotice. Citatul ceva mai larg şi complet, ca să prindeţi ceva din context:

A fi bun român nu e un merit, nu e o calitate sau un monopol special pentru d-nii Cariagdi şi Carada, ci o datorie pentru orice cetăţean al acestui stat, ba chiar pentru orice locuitor al acestui pământ, care este moştenirea esclusivă şi istorică a neamului românesc”

Cariagdi şi Carada, adversari liberali (primul şi ziarist la Românul mult timp), sînt atacaţi din motiv de “nu destul de români”, sînt venetici care ştiu română dar vînd România, cam ăsta era raţioamentul eminescian complet –  în alte contexte apar înşiruiţi şi cu nume evreieşti pentru a le sublinia nepatriotismul. Şi iată cum un text care părea inocent devine de o agresivitate greu acceptabilă după standardele de azi.

Şi mai mult din context: ziaristul face distincţii între românii neaoşi  din Maramureş şi Ardeal şi dnii Cariagdi, Carada, C.A.Rosetti care doar  ştiu limba. Ceva mai sus de rîndul citit de Iohannis: “Adeseori am enunţat în coloanele noastre un adevăr dureros, pe care l-am constatat în lipsa de pietate ce o au patrioţii faţă de trecut, adevărul că rasa determinantă a sorţii acestei ţări nu mai este cea românească, ci sunt străinii românizaţi de ieri-alaltăieri.”

Deci da, ăsta e Eminescu jurnalistul , plin de rînduri din astea care fără contextualizare şi avertizare provoacă cel puţin neînţelegeri. Obsesii de secol 19 pentru rasă, puritatea neamului etc. pur şi simplu nu mai pot fi citite ca atunci. Aşa că fie faci ca domnul Iohannis, sari peste ce e greu de explicat. Fie citeşti din Eminescu doar ca dintr-un ceaslov al înţelepciunii şi nu ca dintr-un furios şi fără rezerve pamfletar, critic dezlănţuit al situaţiei “România-colonie” dar cu arme de neacceptat în sec. 21.

Eminescu nu e doar o diafană apariţie generată de praful ceaslovurilor de sec 19. Mai degrabă aţi putea să vi-l reprezentaţi pe Eminescu ca pe un taximetrist slobod la gură; era un ziarist cu bîtă în loc de peniţă cu care nu e uşor să dialoghezi. Fie ne asumăm asta şi lucrăm la înţelegerea lui, fie continuăm să-l mistificăm.

Ceva mai jos în articol pamfletul deja chestionează dimensiunea craniilor adversarilor politici:

Există totuşi ironie în toată situaţia: un etnic german citind din înţelepciunea unui ziarist intransigent în ce priveşte românismul şi rădăcinile lui.

*am citat din volumul 3 de Publicistică. Corespondenţă. Fragementarium, ediţie îngrijită de D. Vatamaniuc, Bucureşti 1999; vezi paginile 478-479

Renunţaţi rapid la premii

Preşedintele Iohannis trebuie urgent să-şi scoată cartea din braţele fanilor postelectorali. Îl mai asigur o dată că a semnat o carte artificială, slabă, fără nici un merit, dar asta nu-i va împiedica pe cei care fac oricum din lumea literară un spectacol trist de oportunism şi paranghelie provincială să-l premieze la infinit la nivel judeţean şi municipal, şi naţional, galactic etc.

Miercuri, la Orşova, în cea de-a doua zi a festivalului, juriul festivalului a acordat marele premiu preşedintelui Klaus Iohannis pentru volumul „Pas cu pas”. Premiul a fost înmânat consilierului prezidenţial Andrei Dan Muraru de către academicianul Mihai Cimpoi, preşedintele juriului festivalului.

Nu poţi lupta cu o armată de lingăi. Dar poţi să le iei obiectul muncii. Anunţi că nu accepţi “Pas cu pas” în nici o competiţie. (Destul ne tăvălim de rîs cu vicepreşedinţi de la Uniunea Scriitorilor care mai nou îşi toarnă singuri premii naţionale în cap – vezi cazul Chifu). Era un gest firesc şi dacă scriaţi o carte bună, domnule Iohannis, s-o retrageţi din competiţii. Asta ca nu cumva să credeţi că-i vreo chestie de gust.

Addenda

Am fotografiat tot articolul: